Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1006
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intervenientul domiciliat în P, - - nr.3,.9B,.27, județ P, împotriva deciziei civile nr. 716 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P, nr.5, județ P și pârâta (fostă ) domiciliată în P, - - nr.3,.9B,.27,județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul intervenient reprezentat OG de avocat din cadrul Baroului P, intimata pârâră (fostă ) reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale 221 din 29.10.2009, lipsind intimatul reclamant.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Părțile, având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat, pentru recurentul intervenient, având cuvântul, arată că în cauză este aplicabilă nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Mai arată recurentul intervenient că o primă critică se referă la faptul că, deși prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 4.02.2008 s-a admis cererea sa de intervenție și s-a reținut contribuția în cotă de la ratele achitate la apartamentul proprietate personală a intimatei și a lui, instanța în mod nelegal a reținut calcularea de către expertul constructor a ratelor plătite prin actualizarea acestora cu indicele de inflație a sumei, și nu la valoarea de circulație, așa cum s-a dispus prin IAP, tribunalul respingând această critică cu motivarea că nu s-a formulat apel împotriva încheierii interlocutorii.
Or, arată recurentul intervenient, încheierea de la fila 102 dosar fond, nu a fost atacată, deoarece este corectă, a stabilit în mod clar că evaluarea dreptului de creanță reprezentând contravaloarea ratelor la apartament, se va face de către un expert constructor în raport de valoarea actuală de circulație a imobilul.
Prin motivarea contradictorie a deciziei, instanța de apel a reținut că acest criteriu nu este corect întrucât ceea ce se evaluează reprezintă doar un drept de creanță, respectiv rate constând în sume de bani, pentru actualizarea cărora nu se poate utiliza decât indicele de inflație în scopul egalizării loturilor.
A doua critică, susține recurentul intervenient, se referă la faptul că tribunalul nu a luat în considerare că și au trăit în concubinaj din vara anului 1987, perioadă în care au achitat ratele la apartament, și s-a reținut că ratele au fost achitate numai în perioada căsătoriei din 1989 și până în 1994 și nu din vara anului 1987, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză tehnică constructor. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă (( ), având cuvântul, susține că motivele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, în mod corect s-a reținut de instanța de fond faptul că intervenientul are un drept de creanță ce reprezintă contravaloarea a Jd in ratele achitate în perioada septembrie 1989-noiembrie 1994 și a unor îmbunătățiri, iar cuantumul acestora a fost calculat de expertul desemnat în cauză, sumele fiind actualizate conform indicelui de inflație.
Mai arată intimata pârâtă că părțile au început să locuiască împreună de la data când s-au căsătorit, până în anul 1989 aceasta fiind căsătorită cu intimatul reclamant, astfel cum rezultă din actele de la dosar,
Tot în mod corect, învederează intimata pârâtă, a reținut instanța că recurentul intervenient nu a declarat apel împotriva încheierii de admiterea în principiu, astfel că în cauză nu a fost încălcat principiul disponibilității.
Solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, reținând în favoarea sa o cotă de contribuție de 90% la dobândirea acestora.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din anul 1969, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 3318/08.05.1989 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 8913/1988.
Reclamantul a mai precizat că în timpul căsătoriei, a dobândit cu pârâta un imobil situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P, conform contractului nr. 3630/05.09.1970, precum și autoturismul marca 1300 și bunurile mobile menționate.
La data de 19.03.2007 OG- a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a arătat că a conviețuit în concubinaj cu pârâta începând cu anul 1989, după care s-a căsătorit cu aceasta în septembrie 1989, iar la apartamentul ce a constituit domiciliul comun, situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P, a realizat îmbunătățiri: montat ușă metalică, gresie și faianță în baie și bucătărie, gresie hol, închis balconul cu schelet metalic și gem, montat termopan la dormitor, sufragerie și bucătărie și a achitat rate împreună cu pârâta, motiv pentru care solicită obligarea reclamantului și a pârâtei la plata contravalorii ratelor achitate la apartamentul menționat, din anul 1987 și până la achitarea integrală anticipată în anul 1994 și acordarea unui drept de retenție până la despăgubirea integrală asupra apartamentului situat în P,-,. 9 B,. 27, jud.
La data de 24.04.2007 pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantul.
La data de 11.05.2007 a formulat "întâmpinare la susținerile pârâtei și reclamantul a depus la dosar "concluzii scrise" la întâmpinarea formulată de.
Prin Încheierea din data de 11.05.2007, instanța a dispus suspendarea judecății prezentei cauze, în temeiul art. 244 pr.civ. până la soluționarea cererii având ca obiect "acțiunea în constatare" formulată de pârâta ce forma obiectul dosarului nr-.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs și, iar prin decizia nr. 937/06.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahovas -a dispus continuarea judecății, cu recomandarea de a se pune în discuție de a soluționa excepția de conexitate a dosarului nr- la dosarul nr-.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că este unic proprietar asupra apartamentului situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P, fără obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul i-a fost soț, căsătoria fiind desfăcută datorită neînțelegerilor, prin sentința civilă nr. 3318/ 08.05.1989 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar în timpul căsătoriei cu acesta prin contractele nr. 3237/09.11.1970 și 206/11.02.1970 a achiziționat apartamentul menționat.
Reclamanta a mai susținut că, după despărțirea în fapt, a încheiat cu pârâtul un proces verbal, la data de 06.01.1989, în prezența a trei martori, convenind ca apartamentul să-i revină în totalitate ca urmare a faptului că fusese achitat din venituri proprii, intervenind astfel o tranzacție prin care au împărțit, de comun acord, toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, printre care și locuința ce face obiectul prezentului litigiu.
S-a mai arătat de reclamantă că deși a fost încheiată în timpul căsătoriei, această convenție este perfect valabilă, fiind afectată de un termen suspensiv, acela al desfacerii căsătoriei, procesul-verbal a fost inițiat de aceasta de aceasta în cursul lunii octombrie 1988, ca urmare a faptului că erau separați în fapt de peste un an, iar pârâtul se mutase definitiv la DTS.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 111 pr.civ. și art. 969 civ.
La data de 28.05.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat reclamantei și a pârâtului la plata contravalorii ratelor achitate la apartamentul situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P din anul 1987 și până la plata anticipată din anul 1994, precum și a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acest apartament, acordarea unui drept de retenție până la despăgubirea sa integrală ce le are asupra apartamentului situat în P,-,. 9 B,. 27, jud.
Pârâtul, la data de 28.05.2007 a formulat întâmpinare la acțiunea formulată de reclamanta (fostă ) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de aceasta ca neîntemeiată, arătând că instanța nu poate consfinți învoiala părților, cu privire la împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, pentru a nu eluda regimul comunității de bunuri, convențiile prin care soții împart bunurile în timpul căsătoriei sunt lovite de nulitate absolută.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul, a solicitat să se dispună partajarea apartamentului situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P, precum și a bunurilor mobile menționate.
Ulterior, pârâtul a depus la dosarul cauzei o completare la cererea reconvențională, prin care a solicitat aducerea la masa de partaj și partajarea în cotă de 1/2 și a altor bunuri mobile ce nu au fost incluse în enumerarea din cererea reconvențională inițială.
La data de 03.09.2007 reclamanta formulat întâmpinare la cererea reconvențională depusă de pârâtul, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 26.10.2007 instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
În raport de probatoriul administrat și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța, prin Încheierea din data de 04.02.2008 a constatat că reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă, au avut calitatea de soți, căsătoria fiind încheiată la data de 11.11.1969 și a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 3318/08.05.1989 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar la data de 06.01.1989 între reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă a intervenit o convenție materializată prin înscrisul sub semnătură privată intitulat "PROCES VERBAL ÎNCHEIAT ASTĂZI 6.1989" prin care acestea au convenit cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei lor.
Convenția intervenită între părți ce a fost pusă în executare imediat după încheiere, a fost respectată de acestea din anul 1989 și până în anul 2007, respectiv 18 ani, părțile recunoscând valabilitatea acesteia.
Ca atare, susținerile reclamantului-pârât că aceasta ar fi lovită de nulitate absolută nu se confirmă, întrucât la data încheierii convenției părțile erau despărțite în fapt, reclamantul-pârât mutându-se din P în DTS, iar pe rolul Judecătoriei Ploiești se afla în curs de soluționare cerere pentru desfacerea căsătoriei formulată de pârâta-reclamantă în anul 1988.
De asemenea,prin încheierea menționată, instanța a constatat că cererea de intervenție formulată de intervenientul este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că în timpul căsătoriei, la imobilul proprietatea pârâtei-reclamante, situat în P,-,. 9 B,. 27, jud. P, intervenientul are un drept de creanță, constituit din cota de 1/2 din contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei cu pârâta-reclamantă în perioada căsătoriei, respectiv 14.09.1989 și până la achitarea integrală a contravalorii apartamentului la data de 24.11.1994 (conform chitanței aflată la fila 12 - dosar nr-), precum și din contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri efectuate în timpul căsătoriei, respectiv: montat gresie și faianță în baie și bucătărie, montat gresie pe hol.
În temeiul art. 6735pr.civ. instanța a dispus numirea unui expert specialitatea construcții civile în persoana d-nei. expert, pentru evaluarea lucrărilor efectuate de pârâta-reclamantă și intervenientul OG- și pentru stabilirea contravalorii dreptului de creanță reținut în favoarea intervenientului, în raport de valoarea actuală de circulație a imobilului.
Prin sentința civilă nr.6867 din 4 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța a respins acțiunea conexă formulată de reclamantul, a admis în parte acțiunea conexă formulată de pârâta-reclamantă și în parte, cererea de intervenție formulată de intervenientul și a constatat că pârâta-reclamantă este proprietarul apartamentului nr. 27 situat în P,-,. 9 B, jud. P, iar potrivit expertizei constructor, a constatat că intervenientul are un drept de creanță împotriva pârâtei-reclamante în cuantum de 2.503 lei reprezentând 1/2 din c/val. ratelor achitate la apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante și din îmbunătățirile efectuate la imobil.
În temeiul art. 276 pr.civ. instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, care a susținut că în mod greșit s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului, deoarece au contribuit împreună la achitarea ratelor, iar convenția intitulată tranzacție este lovită de nulitate absolută, fiind o convenție prin care părțile au împărțit bunurile în timpul căsătoriei, iar dreptul la acțiune privind împărțirea bunurilor comune nu se prescrie.
A mai arătat apelantul că în cazul bunurilor cumpărate în rate, valoarea ratelor plătite în fapt de către unul dintre soți nu constituie bun propriu și mărește contribuția la dobândirea totalității bunurilor comune.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și intervenientul, care a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că cererea de intervenție trebuia admisă, în sensul de a de constata că ratele au fost achitate în cotă de cu din luna august 1987 și până la achitarea integrală din 24.11.1994, că fără nici o motivare nu s-au reținut îmbunătățirile, respectiv ușa metalică, închiderea balconului cu schelet metalic și geam, montat termopane la dormitor, sufragerie și bucătărie și în mod eronat i-au fost respinse obiecțiunile privind calcularea dreptului de creanță constând în cota de la achitarea ratelor, conform indicelui de inflație, deși prin încheierea interlocutorie s-a stabilit că trebuia stabilit la valoarea de circulație al apartamentului la momentul efectuării expertizei;
În concluzie, a solicitat apelantul - intervenient să fie reținută contribuția sa la achitarea ratelor și să se dispună recalcularea acestora în raport de prețul de circulație, conform practicii judiciare.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 716 din 18 decembrie 2008, a respins apelurile declarate de apelantul-reclamant și apelantul-intervenient, ca nefondate, cu obligarea acestora către intimată a sumei de 3318 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea interlocutorie din data de o4.02.2008 instanța a stabilit drepturile ce se cuvin părților, cotele ce la revin, încheierea susceptibilă de apel odată cu fondul, însă după cum s-a putut observa apelantul-reclamant nu a atacat cu apel și această încheiere, cererea sa de apel fiind formulată numai împotriva sentinței.
Prin această încheiere, instanța a dat eficiență unei convenții intitulate " Proces - verbal încheiat astăzi, 6.01.1989" prin care apelantul și intimata au convenit cu privire la modalitatea de împărțire a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei lor.
Este adevărat că această convenție a intervenit în timpul căsătoriei, însă convenția a fost încheiată cu scopul de a produce efecte după desfacerea căsătoriei, fiind afectată de un termen suspensiv, acela al desfacerii căsătoriei.
În acest sens, s-a pronunțat și instanța supremă (în acest sens fiind decizia nr.1530/1968 a Tribunalului Suprem), care a reținut că nu are nimic ilicit convenția dintre soți cu privire la împărțirea bunurilor comune, atunci când este făcută după introducerea acțiunii de divorț și este menită să producă efecte numai după desfacerea căsătoriei.
Este neîndoielnic că această convenție și-a produs efectele după desfacerea căsătoriei, ce a avut loc prin sentința civilă nr.3318/08.05.1989 pronunțată de Judecătoria Ploiești, fiind pusă în executare și respectată de către părți din anul 1989 și până în anul 2007, respectiv 18 ani, părțile recunoscând astfel valabilitatea acesteia, împrejurare reținută corect de către instanța de fond.
Cu privire la apelul declarat de intervenientul, tribunalul a reținut că nici acesta nu a criticat încheierea interlocutorie, ceea ce înseamnă că instanța a fost legal învestită numai cu cenzurarea legalității sentinței.
Cu toate acestea, tribunalul a constatat că este neîntemeiată prima critică formulată de acesta vizând perioada de la care ar fi început concubinajul, rezultând din sentința civilă de divorț nr.1092/08.02.2006 a Judecătoriei Ploiești că părțile au început conviețuirea după încheierea căsătoriei, respectiv în septembrie 1989, astfel că nu s-a făcut dovada începerii concubinajului în anul 1987.
Corect au fost calculate ratele achitate de intervenient și intimată în perioada septembrie 1989 - noiembrie 1994 și îmbunătățirile efectuate de aceștia.
Instanța de fond a reținut numai parțial îmbunătățirile deoarece numai cele reținut au fost dovedite, iar apelantul - intervenient nu a precizat probatoriile prin care ar fi fost dovedite și celelalte îmbunătățiri, cu atât mai mult cu cât nu a atacat încheierea interlocutorie sub acest aspect.
Chiar dacă în încheierea interlocutorie instanța a menționat că îmbunătățirile dar și ratele la imobil vor fi evaluate în raport de valoarea de circulație a imobilului, legalitatea actualizării dreptului de creanță în raport de indicele de inflație nu poate fi contestat, pe de o parte pentru faptul că intervenientul nu a formulat apel împotriva încheierii interlocutorii, iar, pe de altă parte, pentru aceea că acest criteriu nu este corect, întrucât ceea ce se evaluează reprezintă doar un drept de creanță, respectiv ratele constând în sume de bani, pentru actualizarea cărora nu se poate utiliza decât indicele de inflație în scopul egalizării loturilor.
Valoarea de circulație trebuia luată în calcul numai la evaluarea unui imobil, ori în favoarea intervenientul nu s-a reținut un drept real asupra imobilului, ci numai un drept de creanță, constând în valoarea ratelor.
Față de cele expuse, tribunalul, în baza art.296 pr.civ. a păstrat sentința ca legală și temeinică și a respins ambele apeluri ca nefondate, cu obligarea apelanților să plătească intimatei pârâte suma de 3318 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal intervenientul în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, susținând în esență că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, deși prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 4.02.2008 s-a admis cererea sa de intervenție și s-a reținut contribuția în cotă de la ratele achitate la apartamentul proprietate personală a intimatei și a lui, instanța în mod nelegal a obligat la plata în favoarea sa a din c/val. ratelor plătite, prin actualizarea acestora cu indicele de inflație și nu la valoarea de circulație, așa cum s-a dispus prin IAP.Totodată calcularea dreptului său de creanță a fost efectuată de un expert constructor,ci nu contabil.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel, în mod greșit a reținut că ratele au fost achitate numai în perioada căsătoriei, din 1989 și până în 1994,neluând în considerare că și au trăit în concubinaj din vara anului 1987, perioadă în care au achitat ratele la apartament, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea deciziei atacate cu trimiterea spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză tehnică constructor.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește critica referitoare la greșita constatare de către instanța de apel în sensul că apelantul- intervenient are un drept de creanță împotriva intimatei-pârâte-reclamante în cuantum de 2.503 lei reprezentând 1/2 din c/val. ratelor achitate la apartamentul proprietatea pârâtei-reclamante în timpul căsătoriei cu aceasta, actualizate la indicele de inflație, precum și din îmbunătățirile efectuate la imobil, în condițiile în care a contribuit la plata ratelor înainte de încheierea căsătoriei, încă din luna august 1987, iar prin IAP s-a dispus reactualizarea ratelor achitate raportat la prețul de circulație al apartamentului, Curtea urmează a constata că în mod corect instanța de apel a reținut că recurentul-intervenient nu a apelat și încheierea de admitere în principiu, astfel încât, dat fiind că, urmare a aprecierii probatoriului administrat, s-a stabilit că acesta are un drept de creanță doar pentru ratele achitate în timpul căsătoriei,e evidentă legalitatea reactualizarii acestuia în raport de indicele de inflație. Din acest considerent și în condițiile în care prin motivele de apel intervenientul a solicitat administrarea unei noi expertize constructor, deși susținea nelegalitatea calculării dreptului său printr-o expertiză făcută de un expert constructor, Curtea urmează a constata că în cauză nu subzistă motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ. astfel încât în baza art. 312 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul împotriva deciziei nr. 716/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Văzând disp. art. 274 proc.civ.,va obliga pe recurent la 2975 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul domiciliat în P, - - nr.3,.9B,.27, județ P, împotriva deciziei civile nr. 716 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P, nr.5, județ P și pârâta (fostă ) domiciliată în P, - - nr.3,.9B,.27,județ
Obligă recurentul la 2975 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MP/BA
5 ex./14.12.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Marilena Panait
| ← Divort. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bacau | Stabilire program vizitare minor. Decizia 391/2008. Curtea de... → |
|---|
