Stabilire program vizitare minor. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 70
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta, domiciliată în com. nr.1073 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 707 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P str.-.51E.A.7 jud. și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local P, cu sediul în P,--4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă, intimatul-reclamant și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,care învederează că recurenta nu și-a îndeplinit obligația de a timbra recursul cu 5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimatul-reclamant întâmpinare, înregistrată sub nr. 1234 din 27 ianuarie 2010.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, invocă netimbrarea căii de atac exercitată de pârâta și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună să aibă legături personale cu minora --, născută la 19.08.2004, în week-end-ul celei de-a doua și a patra săptămână din lună, respectiv vinerea de la ora 19 până duminică ora 16, de asemenea în preajma sărbătorilor de iarnă o săptămână și o lună în vacanța de vară, la domiciliul său.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 10509/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost desfăcută căsătoria încheiată între părți, iar minora rezultată din această căsătorie a fost încredințată spre creștere și educare mamei-pârâte.
A mai precizat reclamantul că de la despărțirea în fapt și până la momentul introducerii acțiunii nu a reușit să viziteze minora, achitându-i lunar pensia de întreținere, întrucât pârâta și tatăl acesteia îi interzic acest lucru.
Reclamantul a mai susținut că a încercat de nenumărate ori să o viziteze pe minoră, să îi ducă unele cadouri de C, însă nu a fost primit, iar când a dorit să o vadă minoră la grădiniță pârâta nu a mai dus minora la grădiniță o perioadă de timp.
Cererea de chemare în judecată a fost însoțită de copie de pe certificatul de naștere al minorei - -.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat admiterea probei cu un martor.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 97 și 43 alin. 3. fam.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul că reclamantul să aibă legături personale cu minora de două ori pe lună, între orele 09.00 și 12.00, dimineața și în domiciliul ei.
În motivarea acestor susțineri, pârâta a arătat că a fost căsătorită cu reclamantul, iar prin sentința civilă nr. 10509/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost desfăcută căsătoria, minora -- rezultată din această căsătorie fiindu-i încredințată spre creștere și educare.
Pârâta a mai precizat că în prezent minora este în vârstă de 5 ani, de la naștere și până în prezent minora a locuit doar la domiciliul său, având camera ei cu tot ce avea nevoie, iar pârâtul are o atitudine violentă, agresivă, fiind permanent sub influența băuturilor alcoolice, chiar și în prezența minorei, fapt ce a marcat-o pe aceasta, simțindu-se nesigură în prezența tatălui ei, fiind rezervată.
Prin sentința civilă nr. 6316/29.05.2009 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și AUTORITATEA TUTELARĂ - Consiliul Local P și s-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora --, născută la 14.08.2004, după cum urmează: în a doua și a patra sâmbătă a fiecărei luni, între orele 09.00 - 12.00, în domiciliul pârâtei și în prezența acesteia.
Totodată s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 05.10.2002, iar prin sentința civilă nr. 10509/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost desfăcută căsătoria dintre ei din culpă comună, prin aceeași hotărâre stabilindu-se ca minora rezultată din căsătorie, --, născută la 14.08.2004, să fie încredințată spre creștere și educare către pârâtă.
S-a mai arătat că potrivit art. 43 alin. 3. fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, cu atât mai mult cu cât în cazul de față pârâta a declarat că este de acord cu fixarea unui program de vizitare a minorei.
La stabilirea programului de vizitare, instanța de fond a avut în vedere în principal interesul minorei și faptul că acest drept trebuie exercitat în așa maniera încât să nu afecteze negativ creșterea minorei, sens în care s-a apreciat de către prima instanță că programul solicitat de reclamant, în sensul luării minorei, în vârsta de aproximativ 5 ani, de la domiciliul mamei pe perioade mai mari de timp este excesiv si dăunător intereselor minorei, întrucât vârsta fragedă a minorei reclamă mai mult prezenta mamei pentru a-i asigura o buna dezvoltare fizică și psihică.
Prin urmare, instanța de fond a stabilit programul de vizitare menționat anterior, cu precizarea că urmează ca, eventual, în situația în care situația de fapt se schimbă, în sensul că relația tată-fiică va evolua, programul stabilit prin această hotărâre să fie mărit, în funcție, evident, de interesul superior al copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se nulitățile prev. de art. 304 pct. 9 rap. la art. 304 ind. 1. pr. civ. arătând că prima instanță nu i-a dat posibilitatea să se apere, a strigat cauza în lipsa sa și a apărătorului său, astfel încât nu a putut solicita și administra probe în dovedirea pretențiilor sale, ceea ce în opinia sa reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale care reglementează legăturile dintre copil și părinți și practica instanțelor în acest sens, respectiv împrejurarea că vizitarea copilului de către părintele căruia nu i-a fost încredințat, la domiciliul celuilalt părinte împiedică desfășurarea normală a acestor relații.
Se mai precizează de către apelantul-reclamant că atâta timp cât vârsta și sănătatea minorei permit luarea acesteia la domiciliul său, iar din probele administrate a reieșit că tatăl este preocupat de creșterea, îngrijirea și educarea minorei căreia îi plătește în mod regulat pensie de întreținere, contribuind în plus și cu alte sume de bani necesare dezvoltării acesteia, iar relațiile dintre foștii soți sunt încordate și la momentul actual, oportun ar fi fost ca instanța de fond să admită acțiunea așa cum a fost formulată.
La data de 12.11.2009, intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nemotivat în termen, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și păstrarea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, care s-a dat pe baza probelor administrate în cauză, din care a reieșit că reclamantul este violent fizic și verbal cu pârâta, pe care a lovit-o de mai multe ori în prezența minorei, ceea ce a determinat ca aceasta să se teamă de tatăl ei.
La întâmpinare au fost atașate două acte medicale și sentința civilă de divorț.
Părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.707 din 25 noiembrie 2009, respins excepția nemotivării apelului în termen, invocată de intimata-pârâtă, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant, schimbat în parte sentința civilă nr. 6316/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că a încuviințat apelantului-reclamant dreptul de a avea legături personale cu minora -, născută la 14.08.2004, în a doua și a patra sâmbătă a fiecărei luni, între orele 9,00-18,00, prin luarea copilului de către apelant în propriul domiciliu, precum și o săptămână în vacanța de vară, respectiv trei zile în vacanța de iarnă, a menținut în rest sentința atacată și a obligat intimata la 5,3 lei, cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a pronunța soluția sus-menționată, tribunalul a reținut că:
În dispozitivul sentinței atacate, se precizează că aceasta este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare, astfel încât, deși inițial reclamantul a formulat o cerere de apel, la data de 16.07.2009, în care nu a menționat și motivele căii de atac, ulterior, la data de 20.07.2009 depune o altă cerere intitulată recurs, în care prezintă pe larg criticile sale față de soluția primei instanțe.
De menționat că primul și singurul termen de judecată la Tribunalul Prahovaa fost la data de 18.11.2009.
În condițiile în care obiectul cauzei este vizitare minor-stabilire program legături personale, iar o astfel de speță nu se regăsește printre excepțiile prev. de art. 282 ind. 1. pr. civ. care să atragă calea de atac a recursului, este evident că precizarea căii de atac din hotărârea de fond ca fiind recursul reprezintă o eroare materială, fără consecințe juridice asupra calificării căii de atac, știut fiind că o cale de atac este dată de lege, și nu de voința instanței sau părților.
Având în vedere toate acestea, apare ca explicabilă și eroare în care s-au găsit părțile, cu privire la calea de atac, reclamantul, după cum am arătat mai sus, formulând inițial o simplă cerere de apel nemotivată și ulterior depunând motive de recurs, iar pârâta invocând în consecință nemotivarea recursului în termen legal.
Drept urmare, în cauză fiind incidente disp. art. 284 și art. 287. pr. civ. iar hotărârea primei instanțe fiind comunicată reclamantului la data de 02.07.2009, acesta depunând cererea de apel la data de 16.07.2009, iar motivele căii de atac la data de 20.07.2009, primul termen de judecată cu procedură completă fiind la data de 18.11.2009, este evident că excepția invocată de intimata-pârâtă este neîntemeiată,
Mai reține tribunalul că pentru a opera excepția de mai sus, în cauză ar fi trebuit să fie incidente disp. art. 303 al.1 rap. la art. 306 al.1 pr. civ. însă așa cum s-a arătat, hotărârea instanței de fond este atacabilă cu apel și nu cu recurs, față de obiectul pricinii.
Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahovaa reținut că primul motiv de apel, care potrivit susținerilor apelantului-reclamant atrage nulitățile prev. de art. 304 pct. 9 rap. la art. 304 ind. 1. pr. civ. în sensul că prima instanță nu i-a dat posibilitatea să se apere, a strigat cauza în lipsa sa și a apărătorului său, astfel încât nu a putut solicita și administra probe în dovedirea pretențiilor sale, ceea ce în opinia sa reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității și a dreptului la apărare este nefondat.
Astfel, la primul termen de judecată de la instanța de fond din data de 20.02.2009, reclamantul a fost asistat de apărătorul său, ulterior la termenul de judecată din data de 03.04.2009, instanța încuviințând pentru acesta probele solicitate, respectiv înscrisuri, interogatoriul pârâtei și un martor, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, în acest sens fiind depusă la dosar, la fila 21și o notă de probatorii.
La ultimul termen de judecată din data de 29.05.2009, când instanța a rămas în pronunțare, la strigarea cauzei nici reclamantul și nici apărătorul acestuia nu s-au prezentat și nici nu au formulat o cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare sau de amânare, astfel încât neadministrarea probelor ce-i fuseseră încuviințate la termenul anterior nu s-a datorat culpei instanței sau încălcării de către aceasta a dreptului la apărare al reclamantului, așa cum s-a susținut, ci lipsei de interes și de diligență a acestuia și a apărătorului său în soluționarea cauzei.
Referitor la celelalte critici, tribunalul reține că potrivit art. 43 alin. 3.fam. "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum si de a veghea la creșterea, educarea, învățătura si pregătirea lui profesionala".
In soluționarea cererilor care privesc raporturile de familie instanța trebuie sa aibă in vedere principiul exercitării drepturilor părintești numai in interesul copiilor, principiul egalitarii părinților in ceea ce privește drepturile si îndatoririle fata de copiii lor minori, consacrate prin dispozițiile art. 97 alin. 1 si 2.fam. precum si principiul respectării si promovării cu prioritate a interesului superior al copilului, instituit de Legea nr. 272/2004.
Așa fiind, in aprecierea temeiniciei criticilor apelantului-reclamant, instanța va avea in vedere interesul superior al copilului, conform prevederilor art. 42. fam. considerând esențial sa se determine care din variante ar corespunde interesului major al acestuia.
Tribunalul a constatat, pe baza probatoriului administrat in cauza, ca ambii părinți manifesta o grija deosebita pentru creșterea si îngrijirea corespunzătoare a minorei, asigurându-i acesteia climatul necesar unei dezvoltări armonioase din punct de vedere fizic si psihic. Astfel, probele administrate in cauza releva o preocupare relativ echilibrata a părților fata de creșterea si educarea minorei, din coroborarea acestora rezultând in final ca ambii părinți se ocupa de întreținerea si supravegherea copilului, in raport de programul propriu de viata si serviciu.
De asemenea ceea ce rezulta cu claritate din probele dosarului este atitudinea conflictuala, tensionata dintre părți si nu cea manifestata fata de minoră, care reprezintă pentru ambii părinți o preocupare majora.
În sprijinul celor de mai sus, Tribunalul a avut in vedere si faptul că reprezentanții Autorității Tutelare au constatat cu ocazia întocmirii referatului de ancheta sociala ca minora este bine îngrijită si dezvoltată corespunzător vârstei, iar condițiile de spațiu si de viata pe care i le oferă fiecare părinte la domiciliul sau sunt adecvate creșterii si educării acesteia în mod corespunzător.
Pentru rațiuni care țin de necesitatea asigurării unui mediu stabil minorei, dat fiind si faptul ca aceasta se afla la o vârsta la care stabilitatea si echilibrul reprezintă o condiție sine qua non pentru o dezvoltare normala si armonioasa, Tribunalul apreciază că tatăl își poate exercita dreptul de a avea legături personale cu aceasta, prin luarea în domiciliul său, în condițiile în care așa cum am arătat între cei doi părinți relațiile sunt încordate și tensionate, iar vizitarea minorei de către tată în domiciliul mamei, ar expune-o pe minoră posibilității de a asista la anumite discuții contradictorii între părinți, care nu-i pot decât dăuna.
Tribunalul mai retine si ca dacă se va schimba situația de fapt ce a justificat luarea acestei masuri, determinata de înaintarea în vârsta a minorei, de capacitatea acesteia de a percepe si înțelege situația dintre părți, subzista posibilitatea modificării programului de vizitare, în condițiile prevăzute de art. 44.fam.
Pe de alta parte, Tribunalul a apreciat că programul de vizitare stabilit de instanța de fond, respectiv în a doua și a patra sâmbătă a fiecărei luni, între orele 09.00 - 12.00, în domiciliul intimatei-pârâte și în prezența acesteia, nu poate fi in beneficiul minorei, întrucât este necesar ca si părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul sa-l poată vedea si sa permanent legătura cu el pentru a constata felul in care i se asigura îngrijirea, creșterea, sănătatea si pregătirea profesionala.
Decizia sus-menționată a fost atacată cu recurs de către pârâta și prin rezoluție s-a dispus achitarea unei taxe de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Deși recurenta-pârâtă a fost încunoștiințată despre obligativitatea achitării taxei judiciare de timbru, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 5 dosar, acesta nu s-a conformat, astfel că instanța urmează a dispune anularea cererii de recurs ca netimbrată în conformitate cu art. 20 al.3, 4 din Legea 146/1997 și art. 9 din OG 32/1995, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Anulează cererea de recurs formulată de pârâta, domiciliată în com. nr.1073 jud. P, împotriva deciziei civile nr. 707 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P str. -.51E. A.7 jud. și Autoritatea Tutelară - Consiliul Local P, cu sediul în P,--4, jud. P, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.NM
5ex.
2.02.2010
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait, Eliza Marin
| ← Pensie întreținere. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Constanta | Interdicție. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
