Pensie întreținere. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
DECIZIA CIVILĂ NR. 82/FM
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de -, domiciliată în C, b-dul I -. -, nr.81, -1,.A,.27, împotriva deciziei civile nr. 61, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M, strada -,.85,.A,.4, județul C și intimații autoritate tutelară PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și PRIMARUL MUNICIPIULUI M, cu sediul în M, județul C, având ca obiectpensie întreținere.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta pârâtă, iar pentru intimatul reclamant răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar; se constată lipsa intimatelor autorități tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Instanța dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în încheierea de ședință de la termenul anterior, în sensul că în mod eronat s-a consemnat ca dată pentru amânarea cauzei - 02 decembrie 2009, în loc de 21 octombrie 2009 - cum este corect.
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar chitanța nr. 144 din 02 iunie 2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 400 lei.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurenta pârâtă, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului și modificarea hotărârii instanței de apel cu privire la capătul de cerere referitor la programul de vizită și la cuantumul pensiei de întreținere.
Critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
1.Programul de vizită a minorei, stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel nu este corespunzător interesului fetiței, fiind de natură să afecteze activitățile școlare și extrașcolare ale acesteia.
2.În mod greșit instanța de fond a dispus reducerea pensiei de întreținere datorată de reclamant minorei - până la concurența cotei procentuale de 17% din venitul net lunar al reclamantului. Nevoile minorei, în vârstă de nouă ani sunt superioare nevoilor celui de-al doilea copil al reclamantului, care are numai trei ani, situație în care se impunea ca pensia de întreținere cuvenită minorei să fie redusă numai până la concurența cotei procentuale de 20%.
Consideră că interesul superior al copilului primează și, totodată, trebuie să se țină seama de practica judiciară în materie.
Solicită instanței să dispună acordarea pensiei de întreținere până la finalizarea studiilor și nu doar până la 18 ani, deoarece la împlinirea vârstei majoratului ar trebui să promoveze altă acțiune, care ar timp și bani.
Apărătorul intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Învederează că își iubește la fel de mult copilul, iar programul de vizită stabilit de instanțe nu ar afecta în nici un fel activitățile extrașcolare pe care minora le desfășoară. Consideră că nu există argumente care să conducă instanța de recurs la concluzia că se impune modificarea programului de vizită.
Solicită respingerea recursului și cu privire la solicitarea de a se mări cota procentuală a pensiei de întreținere.
Precizează că intimatul reclamant i-a creat minorei și o asigurare de viață.
Arată despre recurenta pârâtă că este o mamă posesivă.
Concluzionând, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
În replică, recurenta pârâtă solicită instanței să observe că nu și-a angajat apărător pentru a nu cheltui bani, în timp ce intimatul reclamant nu a procedat în acest mod.
Mai arată că nu s-a opus inițial la programul de vizită stabilit, însă, intimatul reclamant oricum nu l-a respectat.
Ea a fost aceea care a respectat hotărârea instanței și chiar a insistat ca tatăl să își vadă fata. s-a încheiat din vina soțului, iar dacă și-a întemeiat o altă familie, nu înseamnă că și-a schimbat totalmente comportamentul.
La ora 0935, după rămânerea în pronunțare a cauzei, recurenta pârâtă depune la dosar concluzii scrise, învederând că a omis acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1637/254 din 05 iulie 2007 reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta - pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună reducerea pensiei de întreținere la care a fost obligat în favoarea minorei - și stabilirea unor drepturi de vizitare a minorei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 649 din 18.03.2002 a Judecătoriei Mangalia, a fost obligat să plătească minorei o pensie de întreținere în cuantum de 250/0din venitul net lunar. La data de 24.04.2004, s-a recăsătorit, iar din această căsătorie a mai rezultat un copil, născut la data de 29.10.2006.
A mai arătat reclamantul că, întrucât minora - a împlinit vârsta de 7 ani, se impune și stabilirea unui program de vizită, solicitând dreptul de a lua minora la domiciliul lui la sfârșit de săptămână, sâmbăta și duminica, o dată pe lună, precum și dreptul de a lua minora în concediu de odihnă, timp de două săptămâni, în perioada vacanțelor.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune, s-au anexat, în copie, certificatul de naștere al minorei -, certificatul de căsătorie seria - nr. - și decizia civilă nr. 939 din 03.02.2002 a Tribunalului Constanța.
La solicitarea instanței, la data de 11.12.2007, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări scrise (fila 29), în care a solicitat reducerea pensiei de întreținere până la 170/0din venitul net, iar în privința dreptului de a avea legături personale cu minora, a solicitat ca acesta să fie exercitat după următorul program: o dată pe lună să ia copilul la domiciliul său, de vineri de la orele 1800până duminică la orele 1800, la un interval de două săptămâni, sâmbăta sau duminica, să vadă copilul între orele 1300și 1900, și, pe perioada vacanțelor minorei să o ia în concediul său de odihnă, timp de câte o săptămână în fiecare vacanță.
Pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în combaterea acțiunii, însă s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea acesteia.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile părților (filele 22 - 23 și 24) și a solicitat relații UM 02022 C cu privire la veniturile realizate de reclamant (adresa nr. din 27.11.2007 - fila 21).
Prin sentința civilă nr.113/C/22.01.2008, Judecătoria Mangaliaa admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, pe cale de consecință:
A redus pensia de întreținere pe care reclamantul a fost obligat să o plătească minorei -, născută la data de 15.02.2000, prin sentința civilă nr. 649/18.03.2002 a Judecătoriei Mangalia de la 250/0la 170/0din venitul net realizat, lunar, începând cu data introducerii acțiunii, 05.07.2007, până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.
A înființat poprirea pe veniturile reclamantului, în mâinile terțului poprit UM 02022 C, în măsura necesară îndestulării creanței stabilite prin prezenta hotărâre.
A încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora - în prima săptămână a fiecărei luni, de vineri de la orele 1800până duminică la orele 1700, în ziua de sâmbătă din cea de-a treia săptămână a fiecărei luni, între orele 1300și 1900, o săptămână în vacanța de iarnă și o săptămână în vacanța de vară, în toate cazurile cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul pârâtei.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâta - au fost căsătoriți și din relația lor a rezultat un copilul -, născută la data de 15.02.2000, iar prin sentința civilă nr. 649 din 18.03.2002 a Judecătoriei Mangalias -a desfăcut căsătoria părților, s-a dispus încredințarea minorei - spre creștere și educare pârâtei și a fost obligat reclamantul să plătească minorei o pensie de întreținere de 250/0din venitul net lunar, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 939 din 03.02.2002 a Tribunalului Constanța (filele 6 - 8).
La data de 24.04.2004, reclamantul s-a căsătorit cu numita, conform certificatului depus la dosar (fila 5), iar din această nouă căsătorie a rezultat minora -, născută la data de 26.10.2006.
S-a reținut că reclamantul este angajat la UM 02022 C, realizează venituri lunare nete de circa 2.200 de lei și locuiește cu familia sa (soția și copilul - ) în municipiul M, într-un imobil proprietate personală alcătuit din trei camere și dependințe, astfel cum reiese din adresa nr. din 27.11.2007 și din ancheta socială efectuată la domiciliul său, în timp ce pârâta este angajată ca economist la C, realizează un salariu lunar de 1.500 de lei și locuiește cu minora - în municipiul C, într-un apartament proprietate personală compus din două camere și dependințe, după cum reiese din ancheta socială efectuată la domiciliul acesteia.
Având în vedere dispozițiile art. 94 alin. (2) din Codul familiei și faptul că reclamantul are obligația legală de a-l întreține și pe acest copil, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru reducerea cuantumului pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei -.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul programului de vizită a minorei, cât și sub aspectul reducerii pensiei de întreținere la un procent de 17%.
Prin decizia civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2009 Tribunalul Constanțaa admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că reclamantul va plăti minorei o pensie redusă de la 25% la 17% din venitul său net lunar începând cu data pronunțării hotărârii - 22 ianuarie 2008 și până la majoratul acesteia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut, în esență, că prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul pensiei datorată de reclamant minorei, în condițiile în care reclamantul mai are un copil minor în întreținere, născut din căsătoria încheiată ulterior divorțului de pârâtă. Raportat la vârsta minorei, s-a reținut că un cuantum de 17% din venitul reclamantului corespunde nevoilor copilului în vârstă de șapte ani, în timp ce pentru cel de-al doilea minor în vârstă de un an, s-a reținut că reclamantul contribuie cu 16% din venitul său net lunar.
S-a reținut a fi însă întemeiată susținerea apelantei pârâte, conform căreia reducerea pensiei stabilită în favoarea minorei - de la un procent de 25% la un procent de 17% din venitul net lunar al reclamantului operează începând cu data pronunțării hotărârii judecătorești, iar nu de la data formulării cererii de chemare în judecată.
Criticile ce vizează programul de vizită al minorei stabilit de prima instanță în favoarea intimatului reclamant s-au reținut a fi nefondate, programul stabilit în beneficiul reclamantului fiind corespunzător interesului minorei, și asigură o legătură firească a copilului cu tatăl său. S-a mai reținut că activitățile extrașcolare ale minorei la sfârșit de săptămână nu pot constitui un impediment pentru păstrarea legăturilor personale dintre minoră și tatăl său, fiind necesar, pentru dezvoltarea unei relații afective normale între cei doi, să existe contacte caracteristice printr-o anumită periodicitate și ritmicitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta -, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
1.Programul de vizită a minorei, stabilit de prima instanță și menținut de instanța de apel nu este corespunzător interesului fetiței, fiind de natură să afecteze activitățile școlare și extrașcolare ale acesteia.
2.În mod greșit instanța de fond a dispus reducerea pensiei de întreținere datorată de reclamant minorei - până la concurența cotei procentuale de 17% din venitul net lunar al reclamantului. Nevoile minorei, în vârstă de nouă ani sunt superioare nevoilor celui de-al doilea copil al reclamantului, care are numai trei ani, situație în care se impunea ca pensia de întreținere cuvenită minorei să fie redusă numai până la concurența cotei procentuale de 20%.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile pârâtei, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1.Referitor la criticile ce vizează modalitatea de realizare a legăturilor personale ale reclamantului cu minora -, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art. 43 alin. final Codul familiei, art. 9 pct. 3 și art. 10 pct. 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 470/2001).
Dispozițiile art. 43 alin. ultim Codul familiei au fost modificate implicit prin art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, care prevede că minorul care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii, deci și în cazul pronunțării divorțului acestora, are dreptul de a menține legături personale și contacte directe cu acesta, cu excepția situației în care aceasta contravine interesului superior al minorului.
Limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, spre creștere și educare, de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai în condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale au obligația să dispună aceste măsuri. Cu toate acestea, obligația autorităților naționale de a lua măsuri în acest scop nu este absolută deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorii care au locuit un timp cu celălalt părinte să nu se realizeze atât de ușor, să nu se poată face imediat și să necesite unele măsuri pregătitoare. De asemenea, Curtea a subliniat că instanțele judecătorești trebuie să țină seama de interesele și de drepturile acelor persoane și, în special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotărârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotărârea din 13 iulie 2006).
Potrivit dispozițiilor legale mai sus invocate, copilul are dreptul să-și cunoască rudele și să întrețină relații personale cu acestea, iar aceste relații nu pot fi împiedicate decât în cazurile în care există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală.
Conform art. 15 din lege, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părinte, și altele.
Așadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui, cât și copilului, pentru a da conținut vieții de familie, drept recunoscut, de asemenea, copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și pentru a da conținut dreptului copilului la identitate.
Având în vedere aceste dispoziții legale, părintele căruia îi este încredințat minorul nu este îndreptățit să refuze relația dintre minor și celălalt părinte întrucât asemenea legături sunt absolut firești și lipsa lor determină un dezechilibru emoțional al copilului.
Situația conflictuală dintre foștii soți nu trebuie să se repercuteze negativ asupra relațiilor recurentului cu minora, impunându-se asigurarea unui raport de proporționalitate între limitările dreptului pârâtului de a avea legături cu minora și scopul urmărit - respectarea interesului superior al copilului.
Pentru asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între recurent și minoră, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența pârâtei intimate, comunicarea dintre părinte și copilul său minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere. De asemenea, este necesar a se asigura o ritmicitate a întâlnirilor recurentului cu minora.
Faptul că reclamantul nu cunoaște "nevoile și sensibilitățile minorei", așa cum susține recurenta pârâtă, se datorează tocmai împrejurării că până în prezent, datorită vârstei minorei, nu a existat posibilitatea stabilirii unei relații afective între tată și fiica sa, programul de vizită fiind limitat la câteva ore pe lună - bilunar, duminica între orele 15-20, în domiciliul mamei.
În prezent, minora nu se mai află la o vârstă fragedă, care să justifice vizitarea ei numai în domiciliul mamei sau pe o perioadă de timp limitată la câteva ore, fiind în interesul acesteia să dezvolte relații afective normale, de familie, cu tatăl său, precum și cu celelalte rude, inclusiv cu sora sa rezultată din cea de a doua căsătorie a tatălui.
De asemenea, se reține că programul de vizită stabilit de prima instanță nu neglijează nici preocuparea minorei de a desfășura, la sfârșit de săptămână, o serie de activități extrașcolare - cursuri pictură și limba angleză, instanța urmărind să realizeze o armonizare a programului minorei, astfel încât să nu fie afectate nici relațiile personale ale copilului cu tatăl său.
Se reține astfel, că doar într-o singură săptămână din lună, de vineri orele 1800până duminică la orele 1700minora va înnopta în domiciliul tatălui său, în toate celelalte trei săptămâni din lună, minora se va afla la sfârșitul săptămânii în domiciliul mamei sale și va avea posibilitatea să își cultive aptitudinile și talentul în cadrul activităților extrașcolare mai sus menționate.
În interesul superior al copilului se impune o colaborare între părinți, astfel încât să se asigure relații normale între tată și minoră.
Tatăl trebuie să fie informat în legătură cu problemele de sănătate ale minorei, cât și cu privire la activitățile și preocupările școlare și extrașcolare ale acesteia, pentru ca astfel să se implice efectiv în viața fiicei sale, în scopul construirii unei relații tată-fiică bazată pe afecțiune, încredere și siguranță, cu consecințe deosebite pentru formarea caracterului viitorului om matur.
Față de considerentele expuse, se reține că programul de vizită stabilit de prima instanță corespunde interesului superior al minorei, criticile recurentei urmând a fi respinse ca nefondate.
2.Se rețin a fi vădit nefondate și criticile ce vizează cuantumul de 17% la care a fost redusă pensia de întreținere lunară datorată de reclamant minorei.
Conform dispozițiilor art. 94 alin.(2) Codul Familiei, instanța judecătorească va putea mării sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește, iar alin.(3) prevede că atunci când întreținerea este datorată de părinte pentru doi copii minori ea se stabilește până la o treime din câștigul său din muncă.
Prima instanță a reținut corect împrejurarea că după nașterea celui de-al doilea copil al reclamantului - minora -, născută la 29 octombrie 2006 - se impune o reducere a pensiei stabilită în favoarea fiicei sale prin decizia civilă nr. 939 din 03 septembrie 2002 Curții de Apel Constanța.
Referitor la procentul datorat cu titlu de pensie de întreținere pentru minora, în raport de vârsta minorei - 9 ani, cât și de faptul că este o diferență relativ mică de vârstă între cele două surori, în mod corect prima instanță a reținut că se impune reducerea cuantumului pensiei la un procent de 17%, în timp ce pentru cel de-al doilea copil tatăl reclamant va contribui cu o cotă mai mică, respectiv de 16%.
Pretenția recurentei pârâte de a se dispune obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în procent de 20% din venitul său net în beneficiul minorei nu poate fi reținută ca fondată, întrucât în această situație s-ar aduce atingere intereselor celui de-al doilea minor, care are dreptul să beneficieze, în raport de vârstă și de nevoile sale, de toate condițiile materiale necesare unei dezvoltări fizice și intelectuale normale.
Reducerea contribuției reclamantului la întreținerea minorei la un procent de numai 13% nu este corespunzătoare interesului acesteia, cu atât mai mult cu cât se reține că între cele două fiice nu este o diferență foarte mare de vârstă - 6 ani, că minora, în vârstă de 9 ani este elevă în ciclul primar, iar recurenta, la rândul ei, are obligația legală de a contribui material la întreținerea fiicei sale, ce i-a fost încredințată spre creștere și educare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de -, domiciliată în C, b-dul I -. -, nr.81, -1,.A,.27, împotriva deciziei civile nr. 61, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 27 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în M, strada -,.85,.A,.4, județul C și intimații autoritate tutelară PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,- și PRIMARUL MUNICIPIULUI M, cu sediul în M, județul C, având ca obiectpensie întreținere.
Obligă recurenta la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel
Red.dec.jud.recurs /29.10.2009
gref.AB/2 ex./30.10.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Gabriel Lefter
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 12/2010. Curtea de... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 70/2010. Curtea de... → |
|---|
