Anulare act. Sentința nr. 707/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 707/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 28840/3/2014
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 707/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. L.
Grefier M. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții O. N. și O. I., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect - anulare act .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a înregistrat la data de 28 aprilie 2015 note de ședință .
Instanța în verificarea competenței, față de prevederile art. 20 din Legea 247/2005 și art. 17 al. 1 lit a din Legea 165/2013 întrucât se atacă o decizie de invalidare emisă de pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, pune în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului A. și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 22.08.2014 reclamanții O. N. și O. I., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR au solicitat:
- anularea deciziei de invalidare parțială nr. 1255/22.05.2014 emisă de pârâtă;
- să se constată existența dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață de 307 m.p. situat în municipiul A. I. ., jud. A., preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Solicită a se dispune despăgubirea reclamanților .
În expunerea de motive reclamanții O. N., O. I. au susținut că în baza dispoziției nr.341/05.07.2004 emisă de Primarul municipiului A. I., s-a constituit dosarul de despăgubiri nr.l360/CC/12.10.2005 în favoarea reclamanților, pentru imobilul teren în suprafață de 307 mp., situat în municipiul A. I., ., județ A., înscris în CF nr.6263 a municipiului A. I. sub nr. top. 2891/20/2, preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Ulterior, reclamantul O. N. a solicitat Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor convertirea titlurilor de valoare nominală în valoare de 81.000.000 ROL din totalul de_ ROL, cerere înregistrată sub nr. 7098/15.12.2011.
In vederea soluționării dosarului cu numărul mai sus menționat, au fost solicitate Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A. o . înscrisuri, respectiv copii ale actelor care au stat la baza înscrierii în CF nr. 6263 a localității A. I. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului mai sus amintit înscris sub nr. top. 2891/20/2.
Ulterior, s-a mai solicitat aceleiași instituții „dovada înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren amintit, anterior preluării abuzive de către stat".
Se menționează că O.C.P.I. A. a răspuns prompt tuturor solicitărilor pârâtei, trimițând toate înscrisurile existente în arhiva instituției.
La data de 22.07.2014 i s-a comunicat reclamantului decizia nr. 1255/22.05.2014 emisă de către pârâtă prin care s-a hotărât invalidarea parțială. C. a menționat în motivare că în susținerea proprietății reclamanților s-a depus un act sub semnătură privată care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege la data întocmirii lui.
Pârâta concluzionează în decizia atacată că „măsura invalidării parțiale se impune pentru lipsa dovezii proprietății asupra terenului, întrucât nu s-a operat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului, anterior preluării.
Reclamantul apreciază că soluția Comisiei este una greșită, câtă vreme în prezent le este înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului, este dincolo de orice dubiu că pentru a se realiza o astfel de operațiune a fost recunoscut ca valabil înscrisul sub semnătură privată prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la familia L..
Pentru a putea fi în prezent înscris dreptul lor de proprietate în cartea funciară s-a făcut dovada existenței acestuia. Simpla împrejurare că, din motive independente de voința reclamanților, nu au procedat la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară anterior preluării abuzive în perioada regimului comunist nu îi face mai puțin proprietari asupra imobilului câtă vreme acest drept de proprietate ne este recunoscut în prezent.
Solicită a se avea în vedere că o dovadă a recunoașterii dreptului lor de proprietate asupra imobilului este însuși Decretul nr. 87/05.03.1979 la care face referire și pârâta în una din adresele emise către O.C.P.I. A., în a cărui anexă, la poziția 8, reclamanții sunt cei care figurează cu teren în suprafața de 555 mp: Recunoscându-se atunci dreptul lor de proprietate, implicit a fost considerat ca valabil încheiat înscrisul sub semnătură privată dintre reclamanți și familia L..
În drept au invocat dispozițiile art.35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
In probațiune: înscrisuri.
La termenul din data de 08.01.2015 Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat judecarea cauzei spre soluționare Tribunalului A..
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, excepție de procedură, absolută și dilatorie, s-a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, prevalându-se de prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 au formulat contestație împotriva deciziei de invalidare parțială nr. 1255/22.05.2014 emisă de pârâta C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor, solicitând anularea acesteia și să se dispună despăgubirea reclamanților pentru imobilul situat în A. I. ., județ A..
Tribunalul reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Art. 34 alin. 1 din același act normative prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. A.. 2 stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. 3.
Tribunalul constată că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de „entitate”, în raport de care se stabilește competența de soluționare a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată; entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, Tribunalul reține competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul A.. Se consideră că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului.
Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia Tribunalului, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale.
Pentru a conchide în acest fel se reține în primul rând principiul celerității care guvernează derularea procedurii judiciare (art. 6 c.pr.civ), care, în materia partajării competențelor teritoriale între diferite instanțe, implică și impune proximitatea în administrarea probatoriului și în consecință preîntâmpinarea avansării unor costuri suplimentare pentru parte.
În al doilea rând, o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului București în soluționarea tuturor contestațiilor promovate în exercitarea controlului legalității tuturor hotărârilor Comisiilor Județene de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, atâta timp cât acest control se realizează exclusiv de Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, organism unic, cu sediul în mun. București.
Or, dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului, aceasta ar fi fost clar exprimată prin indicarea Tribunalului București ca unică instanță învestită cu soluționarea contestațiilor promovate conform art. 35 rap. la art. 34 și 33 din Legea nr. 165/2013, cât timp această soluție legislativă nu ar fi fost singulară (fiind prevăzută expres în alte situații spre exemplu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 14/2003, art. 48 din Legea nr. 84/1998, etc).
În al treilea rând, o interpretare contrară a art. 35 ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2015 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. – Secția Civilă.
Astfel, potrivit art.248 C.p.civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În acest context, competența materială se constituie drept o condiție de valabilitate a actului jurisdicțional pronunțat de către orice instanță judecătorească.
Potrivit art. 130 C.p.civ neregularitatea procedurală legată de competența instanțelor judecătorești se invocă prin intermediul excepției de necompetență.
Deliberând asupra excepției invocate în cauză, instanța constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.
Analizând actele dosarului, instanța reține că obiectul cererii este reprezentat de contestarea Deciziei de invalidare parțială nr. 1255 emisă la data de 22.05.2014 de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
La data de 17 05 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ - Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia va fi analizată legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitată de reclamanți prin acțiunea introductivă .
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013. De altfel, procedura prev. de art. 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
Art. 21 din legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În speța de față dosarul reclamanților a fost înregistrat sub nr. 1360/CC/12.10.2005 și constituit în baza Deciziei nr. 341/05.07.2004 emisă de Primarul Mun. A. I. urmare a cererii înregistrată sub nr. 7098/15.12.2011 la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor prin care reclamantul O. N. a solicitat convertirea titlurilor de valoare nominală în valoare de 81.000.000 ROL din totalul de_ ROL, potrivit dispozițiilor legale.
La art. 18 alin. 3 din Legea 165/2013 se prevede că atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și se preiau de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Ori textul de lege al art. 21 nu a stabilit competența materială de soluționare a contestației îndreptate împotriva deciziei de validare sau invalidare a deciziei entității investite cu notificarea însă din coroborarea art. 18 alin.3 din Legea 165/2013 și art. 20 din Legea 247/2005 rezultă că instanței de contencios administrativ îi revine competența de soluționare a unei asemenea cereri.
De altfel instanța de contencios administrativ nu poate avea o competență restrânsă în sensul că poate cenzura numai refuzul autorității administrative de a soluționare a cererii pe dispozițiile legii anterioare (Legea nr. 247/2005) deoarece astfel cum a statuat și Curtea Constituțională în decizia nr. 269 din 7 mai 2014 (pct. 28), instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, poate pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin urmare strict în limitele controlului administrativ, o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1)din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente se va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. – Secția Civilă invocată de instanță din oficiu și în consecință se va declina în favoarea Curții de Apel A. I. competența de soluționare a cauzei,față de domiciliul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. – Secția Civilă invocată de instanță din oficiu și în consecință:
Declină în favoarea Curții de Apel A. I. competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții O. N., având CNP_ și O. I., având CNP_ ambii cu dom. în Mun. A. I., ., jud. A. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, Sector 1.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.04.2015.
Președinte, H. L. | ||
Grefier, M. P. |
Red. H.L.
Tehnoredactat: H.L. / 4 ex
27.05.2015
ROMÂNIA | TRIBUNALUL A. A. I., . M., nr. 24, Județul A. |
Dosar Nr._
Operator de date cu caracter personal Nr.3822 A. I.
4.05.2015
C Ă T R E,
CURTEA DE APEL A. I.
Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus privind pe reclamanții O. N. și O. I., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect - anulare act, întrucât prin sentința civilă nr. 707/2015, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. - Secția Civilă, invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea d-voastră .
Dosarul conține un număr de 21 file .
Dosar atașat conținând un nr. de 45 file .
Președinte, Grefier,
H. L. M. P.
Vă informăm că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr. 677/2001, fapt ce vă conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-05-2015, Tribunalul... → |
|---|
