Contestaţie la executare. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 3875/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 41/A/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător E. D.
Grefier A. V.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ A HUILEI S.A. prin lichidator Societatea Profesională Expert Insolvență SPRL împotriva sentinței civile nr. 1731/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu contestatoarea C. DE A. DE SĂNĂTATE HUNEDOARA.
Obiect cauză – contestație la executare – dosar exec.436/2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat prin Încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 20.01.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I., la data de 06.05.2013, sub dosar nr._, contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara în contradictoriu cu intimata C. Națională a Huilei SA prin Lichid. Expert Insolv. SPRL a formulat contestație la executare, prin care a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare silită emise de Biroul Executorului Judecătoresc Sapta F. în dosarul execuțional nr.436/2014, respectiv anularea Somației din data de 29.04.2014, a Încheierii executorului judecătoresc nr.436/29.04.2014, precum și anularea Încheierii nr.2466/CC/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ – acte comunicate contestatoarei la data de 05.05.2014.
În temeiul art. 718 alin.1 cod procedură civilă contestatoarea a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr. 1731/2014, Judecătoria A. I. a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. DE A. DE SĂNĂTATE HUNEDOARA în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ A HUILEI SA, prin lichidator Expert Insolvență SPRL.
A dispus anularea actelor de executare emise de B. Sapta F. în dosar execuțional nr.436/2014.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă, Biroului Executorului Judecătoresc Sapta F..
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra cererii de suspendare a executării silite instanța a reținut că potrivit art. 718 NCPC „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea”.
Așadar, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea unei soluții în cauza respectivă.
Având în vedere că în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, cererea de suspendare urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2844/LM/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, rămasă definitivă la data de 06.06.2013 prin respingerea recursului, s-a dispus obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 4.626.409 lei, reprezentând indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă și a sumei de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (f.128-136).
La data de 17.04.2014, contestatoarea a adresat B. Sapta F. o cerere pentru începerea formalităților de executare silită a Sentinței civile nr. 2844/LM/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ (f.126).
La data de 29.04.2014 a fost emisă somația de executare ce face obiectul prezentei contestații, contestatoarei C. Județeană de A. de Sănătate Hunedoara aducându-i-se la cunoștință obligația de plată a sumelor stabilite prin sentința civilă mai sus indicată, precum și a sumei de 64.106,48 lei, reprezentând cheltuieli de executare (fila143).
Astfel cum rezultă din încheierea nr. 436/2014 emisă de B. Sapta F. (f.142), suma de 64.106,48 lei se compune din: 64.038,67 lei onorariu executor judecătoresc, 18,21 cheltuieli transmitere poștă, 49,60 lei comunicare acte de procedură.
Examinând criticile formulate de contestatoare prin prisma situației de fapt mai sus expuse, instanța a constatat următoarele:
Contestatoarea a invocat nelegalitatea executării silite având în vedere prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate în acest scop prin bugetele acestora, iar dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, în situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Conform dispozițiilor art. 3 din OG nr. 22/2002 „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, instanța a apreciat că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr.22/2002 creditoarea putea proceda la executarea silită a debitoarei C. Județeană de A. de Sănătate Hunedoara, în modalitățile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Creditorul poate trece la executarea silită și înaintea termenului de șase luni, în măsura în care dovedește că debitorul dispune de fonduri, însă refuză plata. Din adresele depuse la dosar chiar de către intimată (f.31-32) rezultă că aceasta avea cunoștință de faptul că, contestatoarea CNAS-CAS Hunedoara nu dispune de fondurile necesare achitării datoriei și, în consecință, trebuia să urmeze procedura prevăzută de O.G. nr.22/2002. Pornirea executării silite anterior termenului de șase luni putea avea loc exclusiv în măsura dovedirii posibilităților financiare de plată ale contestatoarei, sarcina acestei probe incubând creditoarei-intimate, aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozițiile OG nr. 22/2002 rezultă prezumarea relativă a lipsei de fonduri.
Instanța a apreciat că instituirea termenului de 6 luni prin OG nr. 22/2002 este compatibilă cu dispozițiile art. 6 din CEDO. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, lipsa fondurilor în bugetul de stat nu reprezintă un motiv justificat pentru o întârziere nerezonabilă( hotărârea Bourdov c.Rusiei nr._/00, 35, 41,CEDH 2002-III). Cu toate acestea, o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată în circumstanțe speciale, cu condiția ca întârzierea să nu aibă drept consecință o atingere adusă substanței dreptului protejat de art. 6 din CEDO(cauza Immobiliare Saffi c.Italiei GC nr._/93, 74, CEDH 1999-V).
Totodată, prin decizia nr. 127/19.02.2008 Curtea Constituțională a României a reținut că prevederile OG nr. 22/2002 nu încalcă prevederile art. 44 și art. 53 din Constituție și nici pe cele ale art. 6 din Convenția CEDO. Astfel, s-a precizat că art. 44 alin.1 din Constituție garantează creanțele asupra statului fără a dispune și ca executarea acestora să fie făcută de îndată. Ordonanța are o evidentă finalitate de protecție pe de-o parte a patrimoniului instituțiilor publice, ca premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime și, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului iar, pe de altă parte, a dreptului de proprietate a creditorilor, de vreme ce instituția debitoare este obligată să efectueze demersurile necesare pentru a îndeplini obligația de plată. De asemenea, s-a mai statuat că, chiar dacă prin instituirea termenului de șase luni se prelungește termenul de executare a titlului împotriva statului, jurisprudența CEDO admite o întârziere în executare justificată de circumstanțe excepționale, Curtea Constituțională conchizând că procedura de executare prevăzută de OG nr. 22/2002 se desfășoară într-un termen rezonabil.
În cauza de față, prevalarea contestatoarei de întârzierea în executarea hotărârii prin recurgerea la dispozițiile OG nr. 22/2002 este rezonabilă în raport de situația economico-financiară din România. Instanța a mai reținut că sentința civilă nr. 2844/LM/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ a rămas definitivă la data de 06.06.2013 prin respingerea recursului (f.16-21), iar după primirea somației de plată de către contestatoarea aceasta a achitat debitul datorat în cuantum de 4.626.409 lei, rămânând suma de 8000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, ca urmare a intrării în vigoare a OG nr. 9/2014 (f.123).
Astfel, în cazul în care ar fi fost respectate prevederile OG nr. 22/2002 de către intimată și s-ar fi demarat executarea silită doar după împlinirea termenului de 6 luni, nu ar mai fi fost stabilite în sarcina contestatoarei cheltuielile de executare în cuantum foarte ridicat, în condițiile în care, în termen de 4 luni de la primirea somației contestatoarea a achitat mare parte din debit.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că executarea silită, în modalitățile și condițiile prevăzute de dreptul comun în materie poate fi efectuată după trecerea termenului de 6 luni, care în speța de față nu s-a împlinit.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea nr. 436/2014 emisă de B. Sapta F. (fila 142), în cuantum de 64.106,48 lei, având în vedere că executarea silită nu putea începe decât după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002 și, prin urmare, nu se poate vorbi de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, nu există nici un temei pentru ca executorul judecătoresc să întocmească încheierea privind cheltuielile de executare.
Față de cele de mai sus, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara în contradictoriu cu intimata C. Națională a Huilei SA și a anulat actele de executare efectuate de B. Sapta F. în dosar execuțional nr. 436/2014.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 719 alin. 4 NCPC a dispus comunicarea unui exemplar din prezenta hotărâre B. Sapta F., la rămânerea definitivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. NAȚIONALĂ A HUILEI S.A. prin lichidator SOCIETATEA PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL, solicitând admiterea apelului iar în urma rejudecării fondului cauzei, în temeiul art.480 C.pr.civ., prin decizia ce se va pronunța schimbarea sentinței atacate în totalitate, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara împotriva actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr.436/2014 al B. Sapta Fior ian, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive a arătat următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei A. I. la data de 06.05.2014, sub dosar nr._, contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara a formulat contestație la executare, prin care a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită emise de Biroul executorului Judecătoresc Sapta F. în dosarul execuțional nr.436/2014, respectiv anularea somației din data de 29.04.2014, a încheierii executorului judecătoresc nr.436/29.04.2014, precum și anularea încheierii nr.2466/CC/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul ._ .
Prin sentința civilă nr. 1731/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. la data de 11.09.2014 s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara în contradictoriu cu subscrisa și s-a dispus anularea actelor de executare emise de B. Sapta F. în dosarul execuțional nr.436/2014.
În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență că, față de dispozițiile art.1 și 3 din O.G. nr.22/2002, numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 din: O.G. nr.22/2002 creditoarea putea proceda la executarea silită a debitoarei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, în modalitățile prevăzute de Codul de procedură civilă, că se putea trece la Executare silită și înaintea termenului de 6 luni, în măsura în care se dovedește că debitorul dispune de fonduri, însă refuză plata, că din adresele depuse la dosar chiar de intimată rezultă că aceasta avea cunoștință de faptul că, contestatoarea CNAS-CAS Hunedoara nu dispune de fondurile necesare achitării datoriei
În consecință, trebuia să se urmeze procedura prevăzută de O.G. nr.22/2002, pornirea executării silite anterior termenului de șase luni putea avea loc exclusiv în măsura dovedirii posibilităților financiare de plată ale contestatoarei, sarcina acestei probe incumbând creditoarei-intimate.
Instituirea termenului de 6 luni prin O.G. nr.22/2002 este compatibilă cu art.6 din CEDO, prevalarea contestatoarei de întârzierea în executarea hotărârii prin recurgerea la dispozițiile O.G. nr.22/2002 este rezonabilă în raport cu situația economico-financiară din România, iar după primirea somației de plată de către contestatoare aceasta a achitat debitul datorat în cuantum de 4.626.409 lei, rămânând suma de 8.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și că în ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea nr.436/2014 emisă de B. Sapta F., în cuantum de 64.106,48 lei.
Având în vedere că executarea silită nu putea începe decât după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002 și, prin urmare, nu se poate vorbi de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și nu există nici un temei pentru ca executorul judecătoresc să întocmească încheierea privind cheltuielile de executare.
Apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei, prin Rezoluția nr.7501/2013 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în data de 02.07.2013 în dosarul nr._/28.06.2013 s-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor cu privire la lichidarea Companiei Naționale a Huilei S.A. și la numirea lichidatorului Expert Insolvență SPRL.
În exercitarea atribuțiilor sale de conducere integrală a procedurii de lichidare a Companiei Naționale a Huilei S.A., lichidatorul a procedat la inițierea și continuarea demersurilor de recuperare a creanțelor societății.
Astfel, s-a constatat că prin sentința civilă nr.2844/LM/2012 pronunțată în data de 20.11.2012 de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1051/2013 pronunțată în data de 06.06.2013 de Curtea de Apel A.-I., Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara a fost obligată să plătească Companiei Naționale a Huilei S.A. suma de 4.626.409 lei debit, reprezentând indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă și 8.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru recuperarea acestei creanțe au efectuat numeroase adrese către debitoarea noastră Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, cât și către structura centrală, C. Națională de A. de Sănătate (adresele nr.4082/22.10.2013, 4480/18.11.2013, 140/10.01.2014, 510/14.02.2014), prin care am solicitat stingerea obligației de plată prin orice modalitate prevăzută de lege, însă acestea au rămas fără nici un rezultat concret.
Deoarece debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara nu a efectuat nici un demers concret pentru stingerea obligației de plată, nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă - sentința civilă nr.2844/LM/20.11.2012 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ și nu s-a conformat acestui titlu executoriu au fost nevoiți să procedăm la formularea unei cereri de executare silită către B. Sapta F..
Legalitatea demersului a fost verificată de către instanța de executare, astfel că prin încheierea nr.2486/CC/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosarul îir._ s-a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr.436/2014 al B. Sapta F..
La data de 29.04.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea nr.436/2014 prin care a stabilit cheltuielile de executare, având în vedere următoarele: onorariu executor, cheltuieli de transmitere prin poștă și comunicare acte de procedură.
La aceeași dată, a fost emisă somația de plată către debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, cuprinzând sumele reprezentând debit restant plus cheltuieli de judecată conform titlului executoriu și cheltuielile de executare stabilite conform încheierii nr.436/2011.
Contestatoarea în cauză invocă nelegalitatea actelor de executare pe considerentul că este instituție publică, conform dispozițiilor art.267 alin. 1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și îi este aplicabilă procedura specială de executare a obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii, reglementată de O.G. nr.22/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește criticile contestatoarei referitoare la inițierea executării silite instanța de fond a apreciat că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art.2 din O.G. nr.22/2002 creditoarea putea proceda la executarea silită a debitoarei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, în modalitățile prevăzute de codul de procedură civilă și că pornirea executării silite anterior termenului de șase luni putea avea loc exclusiv în măsura dovedirii posibilităților financiare de plată ale contestatoarei, sarcina acestei probe incumbând subscrisei.
Argumentul instanței de fond nu este în concordanță cu dispozițiile legale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.249 cod procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Prin urmare, invocând procedura specială reglementată de O.G. nr.22/2002, revine în sarcina contestatoarei de a dovedi că nu dispune de sumele necesare pentru plata creanței stabilită prin titlul executoriu.
S-a solicitat instanței de apel să constate în cauză nu s-a dovedit nici lipsa fondurilor și nici faptul că s-au făcut toate demersurile necesare pentru plata creanței, neexistând astfel argumente care să ducă la evitarea inițierii procedurii de executare silită împotriva contestatoarei.
Obligațiile de plată ale debitoarei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara au luat naștere încă din anul 2006, sunt de natură legală, respectiv indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, nu au fost achitate în termenul prevăzut de lege și nu fost făcut nici un demers în vederea stingerii acestora.
Pe lângă faptul că nu a înțeles să-și achite de bunăvoie obligațiile curente din perioada cuprinsă între anii 2006-2010, nici după ce instanța prin sentința civilă nr.2844/LM/20.11.2012, definitivă și executorie, a obligat-o la plata acestor debite, și nici după ce hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă în data de 06.06.2013, debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara nu a depus nici un efort pentru stingerea obligației de plată.
O astfel de atitudine nu dovedește decât lipsa de interes a debitoarei pentru achitarea bogățiilor sale legale iar ca demers concret în acest sens nu pot fi reținut decât faptul că debitoarea instituție publică era obligată să depună toată diligentele necesare în vederea dimensionării corecte a bugetului său în scopul de a-și achita întocmai și la termen datoriile, având în vedere că avea cunoștință despre acestea încă din anul 2006.
De asemenea, includerea în bugetul instituției a sumelor necesare achitării obligațiilor restante de plată nu se realizează prin simple adrese de înștiințare către ordonatorul de credite ci prin inițierea de proceduri concrete care duc la suplimentarea bugetului, ceea ce nu s-a întâmplat decât după mai bine de trei luni de la data somației trimisă de executorul judecătoresc, odată cu adoptarea O.G. nr.9/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014, publicată în Monitorul Oficial nr.588/06.08.2014.
Referitor la legalitatea somației din 29.04.2014, din coroborarea dispozițiilor art.2, 3 din OG nr.22/2002 și art.667 cod procedură civilă reiese că executarea silita a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă.
Astfel, somația la care se referă art. 2 din OG nr.22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art.667 cod procedură civilă adică este actul începător al executării silite.
Creanța apelantei pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silita și s-a emis somația de executare a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești. Calitatea de debitor aparține contestatoarei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, care este organizată ca instituție publică.
Înțelegerea procedurii de realizare a unei creanțe împotriva unei instituții publice trebuie a porni de la anumite principii inerente statului de drept: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate, în cazul în care există dubiu, normele se interpretează în favoarea creditorului, iar nu a debitorului, instituția publică (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuie să execute ori să depună toate diligentele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept, doar în acest context, în cazul în care instituția publică dovedește că nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (conform art.1 din OG nr.22/2002), executarea silita (începută prin somația emisă de organul competent de executare) va fi temporizată 6 luni de zile.
În caz contrar creditorul este îndreptățit să continue executarea silita potrivit Codului de procedură civilă, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori/și de a executa silit bunuri mobile ori/și imobile ale instituției publice.
În acest sens solicită a se constata în etapa executării silite nu s-a trecut la poprirea conturilor instituției debitoare și nici la urmărire mobiliară cu toate că prin încheierea de încuviințare a executării silite nr.2486/CC/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, executorul judecătoresc a fost autorizat în acest sens.
Astfel, singurul act de executare efectuat în dosarul de executare nr.436/2014 al B. Sapta F. până la data achitării parțiale a debitului, respectiv suma de 4.626.409 lei la data de 20.08.2014, rămânând de plata suma de 8.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată plus cheltuielile de executare, este somația de executare emisă de executorul judecătoresc în data de 29.04.2014 ca și consecință a faptului că debitoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara si-a executat de bunăvoie obligația executorie stabilită printr-o hotărâre judecătorească evocabilă.
Prin urmare, nici la data prezentei, debitoarea nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu - sentința civilă nr.2844/LM/20.11.2012.
Mai mult, contestatoarea, ca organ al statului, nu putea invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cauză nu poate fi vorba nici despre o prezumție relativă a lipsei de fonduri instituită în favoarea debitoarei prin dispozițiile O.G. nr.22/2002, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, deoarece într-o astfel de situație titlul executoriu al creditorului este lipsit de eficiență din moment ce creditorul însuși este ținut să probeze contrariul ceea ce este practic imposibil. Astfel, s-ar crea posibilitatea că executarea silită împotriva debitoarei instituție publică să fie la latitudinea acesteia în detrimentul creditorului persoană fizică, sau juridică obișnuită, ceea ce contravine ordinii de drept.
Astfel contestatoarea nu a făcut dovada ca nu are fondurile necesare acoperirii creanței. Pe de alta parte, dispozițiile normative de mai sus, care creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită, trebuie privite în lumina jurisprudenței recente a Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art. 20 din Constituția României, care consacră principiul priorității convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, având în vedere faptul că debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentantă a statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Astfel, în cauza Ș. împotriva României, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. In plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a sentinței, întrucât nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, Curtea concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, iar art.6 par.l din Convenție a fost încălcat.
Potrivit hotărârii pronunțate în cauza Hornsby vs. G. din 19.03.1997, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza executării silite a hotărârii judecătorești întrucât procesul civil include și etapa executării silite, având în vedere că în caz contrar, respectiv dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la o instanță ar deveni iluzoriu.
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Ș. vs. România din 24 03 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este excesiv, și prin urmare contrar dreptului la un proces echitabil, să se pretindă unui creditor al statului să recurgă la o procedură de executare silită pentru a-și realiza dreptul de creanță stabilit într-o procedură judiciară.
În plus, este cu totul contrar Convenției și discriminatoriu ca termenul de 6 luni, prevăzut de OG nr.22/2002 să curgă de la data somației de executare trimisă instituției publice de către creditor, iar nu de la data la care hotărârea judecătorească este executorie, întrucât, în mod nejustificat, impune creditorului să formuleze o asemenea somație, deci să inițieze executarea silită.
Aceasta ar echivala, practic, cu impunerea condiției inițierii executării silite de către creditor și suportarea cheltuielilor de executare, în condițiile în care, prevalându-se de această dispoziție legală, instituția publică debitoare nu ar executa niciodată, de bunăvoie, dispozițiile titlului executor, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Prin urmare, contestatoarea în cauză, în calitatea sa de instituție publică, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească, neexecutarea fiindu-i imputabilă, întrucât dispozițiile din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au prioritate de aplicare si incidență directa in speță.
Referitor la legalitatea încheierii nr.436/2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, arătăm că potrivit art.669 alin.2 cod procedură civilă debitorul, inclusiv instituția publică ce nu își execută de bunăvoie obligația, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la realizarea obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
În ceea ce privește aspectul cheltuielilor de executare, având în vedere argumentele de mai sus, precum și faptul că neachitarea de bună voie a creanței (deși hotărârea a rămas definitivă, deci executorie, potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, din 20.11.2012, iar irevocabilă la data de 06.06.2013) i-a determinat să se adreseze executorului judecătoresc, care, față de prevederile art.7 lit. a din Legea nr. 188/2000, avea obligația să pună în executare dispozițiile din titlul executoriu, rugăm a se constata că este legală calcularea onorariului de executare, precum și a celorlalte cheltuieli de executare.
Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art.669 cod procedură civilă referitor la stabilirea cheltuielilor de executare și persoana care este ținută a le suporta, în speță contestatoarea debitoare Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara.
Astfel, aprecierile cu privire la cuantumul onorariului executorului judecătoresc sunt neîntemeiate, întrucât, conform art.39 alin.1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și a Anexei nr.1 la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006, onorariul maximal nu poate depăși 6.300 lei plus un procent de până 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, în cazul sumelor ce nu depășesc 100.000 lei. Cum valoarea creanței este de 4.634.409 lei (4.626.409 lei debit plus 8.000 lei cheltuieli de judecată), rezultă ca onorariul net al executorului judecătoresc nu poate fi mai mare de 51.644,09 lei.
La onorariul astfel calculat, executorul judecătoresc în cauză, fiind plătitor de TVA, are obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față: debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare, astfel că la valoarea netă a onorariului de 51.644,09 lei se adaugă cota legală de TVA - 24%, respectiv suma de 12.294,58 lei, rezultând un total brut de 64.038,64 lei.
Or, potrivit încheierii nr.436/2014 emisă în dosarul execuțional nr.436/2014, onorariul executorului a fost fixat la suma de 64.038,67 lei, la care se adaugă cheltuieli de transmitere în cuantum de 18,21 lei și comunicare acte de procedură în cuantum de 49,60 lei, nefiind încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 188/2000 și Ordinului nr.2550/C/2006.
Instanța de fond nu a cenzurat cheltuielile de executare ci pur și simplu a apreciat neîntemeiat că în speță nu se poate vorbi de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și nu există nici un temei pentru ca executorul judecătoresc să întocmească încheierea privind cheltuielile de executare.
Din moment ce debitoarea în cauză nu a înțeles să-și execute de bună voie obligația de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu și în condițiile în care somația la care se referă art.2 din OG nr.22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art.667 cod procedură civilă adică este actul începător al executării silite, este evident că odată cu inițierea executării silite executorul judecătoresc este obligat să stabilească și cheltuielile de executare în conformitate cu art.669 cod procedură civilă avansarea acestora fiind în sarcina creditorului, urmând să fie suportate de către debitor, motiv pentru care și sub acest aspect sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Pe de altă pare, fiind anulate toate actele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.436/2014, cu toate că nu s-a realizat în totalitate creanța din titlul executoriu și cu toate că debitoarea în cauză nu a contestat cuantumul creanței din care a și achitat o mare parte, respectiv debitul în sumă de 4.626.409 lei, se creează o anomalie juridică deoarece ne putem vedea în situația de a fi debitorul contestatoarei, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, instanța de fond a înfrânt până și voința debitoarei care acceptând în cele din urmă să se conformeze în parte titlului executoriu, în prezent beneficiază de o poziție favorizată față de subscrisa din moment ce ne poate cere restituirea sumei la plata căreia a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat admiterea apelului a se dispune schimbarea sentinței atacate în totalitate, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara și pe cale de consecință să fie menținute ca temeinice și legale actele de executare întocmite în dosarul execuțional nr.436/2014 al B. Sapta F..
În drept, s-au invocat dispozițiile art.466-482, art.223 alin.3 raportat la art.411 alin.1 pct.2, teza II-a cod procedură civilă, art.453, art.662 și urm. cod procedură civilă, art.7 lit. a, 39 alin.1 lit.a din Legea nr. 188/2000, Ordinul Ministerului Justiției nr.2550/C/2006 art.20 din Constituția României, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Contestatoarea intimată a formulat întâmpinare ( filele 17-23) prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ A HUILEI S.A. prin lichidator SOCIETATEA PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL împotriva sentinței civile nr. 1731/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și, în consecință, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara este instituție publică conform dispozițiilor art. 267 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, fiindu-i aplicabilă procedura specială de executare a obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate, „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”.
Dispozițiile art. 2 din același act normativ statuează că, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curse de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Conform prevederilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și /sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Față de dispoziții legale anterior menționate, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G nr. 22/2002 creditoarea putea solicita efectuarea executării silite a contestatoarei Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, în modalitățile prevăzute de codul de procedură civilă.
Din moment ce contestatoarea Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara este o instituție publică aflată în subordinea Casei Naționale de A. de Sănătate conform art. 267 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 5 pct. 29 din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naționale de A. de Sănătate, alocarea bugetului contestatoarei se face de către ordonatorul principal de credite, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.
Contrar susținerilor apelantei, contestatoarea a dovedit lipsa fondurilor, precum și faptul că a efectuat demersuri în vederea îndeplinirii obligației de plată chiar înainte de a primi somația emisă de B.E.J. Sapta F. în dosarul execuțional nr. 436/2014 și comunicată la data de 05.05.2014 (adresa nr. 3344/24.04.2014) fila 94).
De asemenea conform bugetului Fondului Național Unic de A. Sociale de Sănătate pe anii 2013 și 2014 (filele 62-69), se constată că în anul 2013, la capitolul 6805 -Asigurare și Asistență Socială a fost aprobată suma totală de 31.556 lei, iar în anul 2014, la același capitol, a fost aprobată suma totală de 32.133 lei deci, cu mult mai puțin decât suma de 4.634.409,00 lei stabilită prin titlul executoriu, cu titlu de indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă și cheltuieli de judecată.
Prin urmare din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, respectiv corespondența purtată între Casa de Asigurări de Sănătate Hunedoara, C. Națională de A. de Sănătate, Ministerul Finanțelor Publice și Expert Insolvență SPRL (filele 72-100) rezultă demersurile efectuate de contestatoare în vederea îndeplinirii obligației de plată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite prin încheierea nr. 436/2014, în cuantum de 64.106,48 lei, emisă de B. Sapta F., având în vedere că, potrivit art. 3 din O.G. nr. 22/2002 executarea silită nu putea începe decât după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din aceeași ordonanță și, prin urmare, nu se poate vorbi de cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, instanța de fond, în mod corect, a apreciat că nu există niciun temei pentru ca executorul judecătoresc să efectueze cheltuielile de executare.
Cheltuielile de executare nu se justifică cu atât mai mult cu cât contestatoarea a efectuat demersurile necesare în vederea stingerii obligației de plată stabilite prin hotărâre judecătorească, anterior începerii executării silite și nu după începerea acesteia așa cum, în mod eronat, susține apelanta, demersuri ce s-au soldat cu achitarea debitului în sumă de 4.626.409 lei stabilit prin Sentința civilă nr. 2844/LM/2012 a Tribunalului Hunedoara rămasă definitivă la data de 06.06.2013 (prin Decizia civilă nr. 1051/2013 a Curții de Apel A. I.) rămânând de achitat, cheltuielile de judecată în sumă de 8.000 lei, sumă ce a fost achitată la data de 21.11.2014 (fila 53 apel).
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 din noul cod de procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ A HUILEI S.A. prin lichidator SOCIETATEA PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL împotriva sentinței civile nr. 1731/2014 pronunțată de Judecătoria A. I..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, E. D. | |
Grefier, A. V. |
Red. D.E.
Tehnored. A.V. 4 ex.
A.V. 03 Februarie 2015
Judecător fond: G. A. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 337/2015. Tribunalul ALBA | Acţiune posesorie. Sentința nr. 105/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
