Pretenţii. Sentința nr. 337/2015. Tribunalul ALBA

„Între societatea reclamantă si debitoare - in calitate de beneficiar - s-a încheiat contractul de prestări servicii Premium Rate nr. 204/02/01/92 în data de 12.01.2012, având ca obiect furnizarea serviciului Preimium Rate, constând in rutarea de către Romtelecom a apelurilor abonaților săi către rețeaua beneficiarului, in vederea furnizării de către acesta din urma a unor servicii de tip consultanta telefonica, televoting si linie erotica, pe numerotația scurta Romtelecom. Contractul a fost încheiat pe o perioada de 12 luni (f.21-32).

Contravaloarea serviciilor contractate potrivit actului încheiat de părți, servicii pentru care a emis

-Factura nr._ din 23.03.2012 in cuantum de 2433,81 lei;

-Factura nr._ din 23.03.2012 in cuantum de 1700,03 lei;

- Factura nr._ din 23.04.2012 in cuantum de 1711,94 lei;

- Factura nr._ din 25.05.2012 in cuantum de 1718,94 lei;

- Factura nr._ din 14.06.2012 in cuantum de 1745,60 lei;

- Factura nr._ din 27.07.2012 in cuantum de 1739,42 lei, neachitate de către debitoare.

Facturile arată reclamanta, au fost au fost întocmite in conformitate cu prevederile art. 5.1 si 5.2 din contractul încheiat intre pârti si iar reclamanta a extras datele din sistemul propriu si a întocmit raportul cu conținutul menționat in anexa 2 la contract. împreuna cu acest raport RomTelecom a furnizat si raportul rambursărilor, conform art. 3.3.18 din contract.

Instanța reține că din rapoartele depuse la dosar se poate constata că nu a existat trafic facturat ci doar contravaloare abonamente.

Deoarece debitoarea nu a achitat nici una din facturile emise de reclamantă la data prevăzuta in contract si pe facturi, Romelecom a reziliat contractul încheiat intre parti începând cu data de 30.06.2012, conform art. 6.4.

Chiar reclamanta arată că, în data de 09.08.2012, reprezentanta debitoarei a depus o cerere de reziliere a contractului, însă cererea a rămas fără obiect atâta vreme cat acesta era reziliat din data de 30.06.2012 pentru neplata, dar care atesta faptul ca debitoarea si-a însușit prevederile contractuale.

Pârâta se apără față de pretențiile reclamantei prin invocarea excepției de neexecutare a contractului de prestări servicii arătând că reclamata este aceea care nu și-a îndeplinit obligația de instalare a echipamentului necesar pentru furnizarea serviciului contractat.

Instanța reține ca fiind întemeiată excepția invocată de pârâtă, reclamantei revenindu-i sarcina probei pentru a face dovada faptului pozitiv că și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Potrivit clauzelor contractuale, respectiv a prevederilor punctului 3.1.3 din Contractul nr. 204/_ . rezultă că rutarea către rețeaua pârâtei, în vederea furnizării serviciilor, se va face după agrearea de ROMTELECOM și BENEFICIAR a soluției tehnice și semnarea procesului-verbal privind efectuarea testelor de rutare și a testelor de taxare.

In cauză, reclamanta nu a depus un astfel de proces-verbal în condițiile mai sus menționate, semnat de către ambele părți.

Totodată, data la care ROMTELECOM ar fi început furnizarea Serviciului Premium Rate, trebuia notificată beneficiarului prin reprezentantului de vânzări

ROMTELECOM alocat beneficiarului. Reclamanta nu a depus la dosar, nicio notificare în acest sens.

Prin urmare, instanța constată că susținerea pârâtei potrivit cu care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de instalare a echipamentului necesar rutării, moment de la care cele două părți au convenit că va și începe rutarea apelurilor, coroborat cu faptul că nu s-a înregistrat trafic facturat, este întemeiată, astfel încât potrivit prevederilor art.1556 din C.civ va admite excepția de neexecutare a contractului din partea reclamantei, urmând a constata neîntemeiate pretențiile acesteia.

Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.”

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . N., solicitând modificarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de_,41 lei.

În motivarea apelului se susțin următoarele:

Instanța de fond a admis excepția neexecutării contractului invocată de către pârâtă, susținând că apelantei i-a revenit sarcina probei pentru a face dovada faptului pozitiv că și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Excepția neexecutării contractului este o măsură preventivă la dispoziția debitorului, putând fi valorificată chiar în caz de neexecutare parțială și chiar dacă creditorul nu este în întârziere, dar numai dacă obligația corelativă a acestuia din urmă este și ea exigibilă și dacă executarea ei nu a fost împiedicată prin fapta debitorului care se prevalează de excepția de neexecutare. Susține apelanta că, în situația de față, debitoarea nu se poate prevala de această excepție, atâta vreme cât i-au fost comunicate rapoartele lunare și cât timp debitoarea nu a reclamat niciodată, pe parcursul derulării contractului, faptul că serviciile nu sunt funcționale.

Arată că în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație si Justiție, care în Decizia nr. 5013/2007 care prevede că:

„Nu se poate reține în favoarea pârâtei excepția de neexecutare a contractului invocată în întâmpinare, câtă vreme, pentru a produce efecte, aceasta trebuie indicată imediat ulterior termenului de plată și nu în cadrul litigiului, și oricum, doar în situația în care reclamanții la rândul lor nu își îndeplineau obligația corelativa”.

Susține apelanta că și-a îndeplinit obligația contractuală de furnizare a serviciului, comunicând pârâtei în (fiecare lună rapoartele lunare, pârâta - debitoare neinvocând nici un moment faptul că serviciul nu i-a fost funcțional, refuzând în schimb, fără nici o justificare sau explicație să-și îndeplinească obligația corelativă de plată. Contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea și interdependența obligațiilor, respectiv împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridica a celeilalte, astfel încât principiul forței obligatorii impune necesitatea îndeplinirii tuturor obligațiilor corelative născute din contractul sinalagmatic.

De altfel, susține apelanta, debitoarea nu a reclamat nici un moment, nici telefonic și nici în scris nefuncționarea serviciului, în schimb - prin adresa din data de 09.08.2012 - a solicitat rezilierea contractului. Prin adresa de reziliere, pârâta a arătat ca dorește rezilierea ca urmare a faptului că “persoana pentru care au fost instalate aceste servicii nu mai este de găsit”, fără a critica în vreun fel furnizarea și modul de furnizare a serviciilor asigurate de apelantă.

Pe de alta parte, susține apelanta, înainte de promovarea cererii de chemare în judecata, s-a adresat pârâtei cu o somație, în vederea achitării debitului. Chiar dacă această procedura nu este în prezent o procedura obligatorie înaintea unui litigiu, pârâta a primit somația, căreia nu i-a dat curs și n-a răspuns în nici un fel. Or, în situația în care pârâta ar fi avut vreo obiecțiune la modul de derulare al contractului încheiat între părți, la modul sau suma de facturare a serviciilor furnizare, ar fi avut la îndemână această procedură specială de a obiecta asupra sumelor și de a invoca neexecutarea contractului. Și lipsa acestor obiecțiuni, invocate doar în fata instanței pentru o încercare nereușită de justificare a plații debitului fac inadmisibila excepția invocata. Consideră apelanta că instanța de fond în mod netemeinic nu a luat în calcul elementele de recunoaștere a faptului că serviciul a fost furnizat în condițiile agreate între părți și ca urmare de recunoaștere a debitului, luând în considerare în mod eronat că serviciul nu a fost funcțional ca urmare a nesemnării unor procese verbale.

Mai susține apelanta că instanța de fond a administrat proba cu martori, iar martora subscrisei L. Palfalvi, reprezentantul de vânzări care a semnat contractul și care a gestionat relația cu pârâta a arătat că a discutat în repetate rânduri cu reprezentanta pârâtei, care i-a comunicat doar faptul ca nu mai dorește serviciul contractat din motivele arătate ulterior în cererea de reziliere, fără a se pune în discuție modul de funcționare a serviciului. Declarația martorei nu a fost infirmată prin nici un fel de argument și prin nici un fel de înscris sau martor.

Prin răspunsul la interogatoriu dat de pârâtă, aceasta a persistat în eroarea pe care a încercat să o inducă, arătând că “traficul nu s-a putut realiza deoarece nu a fost instalat echipamentul aferent” - or, susține apelanta, așa cum s-a demonstrat în fața instanței, serviciul funcționa fără echipament special, echipament care era necesar unui alt serviciu ce nu face obiectul prezentului dosar. Răspunsul la interogatoriu corespunde și acesta relatărilor din depoziția martorei L. Palfalvi.

Mai susține apelanta că, atâta vreme cât nici un fel de mijloc de probă administrat în cauză nu contrazice starea de fapt enunțată în cererea de chemare în judecată, faptul că art. 3.1.3 din contractul încheiat cu pârâta conține o prevedere presupus nerespectată nu poate avea ca și sancțiune „iertarea” pârâtei de achitare a debitului înregistrat către apelantă, debit ce reprezintă contravaloarea abonamentelor.

De asemenea susține apelanta că, referitor la faptul că pârâta nu a înregistrat trafic, reținerea instanței de fond în acest sens este neîntemeiată. Lipsa traficului nu însemnă că serviciul nu a fost funcțional ci însemnă că pârâta nu a înțeles să se folosească de un serviciu contractat. Consideră că explicația faptului pentru nefolosirea serviciului stă în însăși cererea de reziliere, respectiv că acest serviciu a fost dat pentru o persoana care nu a mai fost de găsită.

Prin întâmpinarea formulată, intimata . S., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, motivarea instanței de fond fiind corectă și în concordanță cu probele depuse de reclamantă:

Sintagma „chirie echipamente” menționată în facturile de furnizare a „serviciilor telefonice” și a „serviciilor de internet”, facturi aferente anului 2012. Evident, echipamentele pentru care ar fi trebuit să achite chirie - facturi care au fost stornate de către reclamantă - erau imperativ necesare atât furnizării serviciilor de telefonie și internet cât și celor aferente Contractului „Premium Rate”. Acest echipament special nu a fost instalat niciodată.

Susține că, conexa nr. 1 la Contractul nr. 204/02/01/92 din 12 01 2012:

- conține ștersături și modificări atât la pag. 1 cât și la restul paginilor (1-4) aspecte vizibile și în varianta originală prezentată instanței;

- pagina 5 din Anexă lipsește atât în copiile depuse la dosar cât și în varianta

originală prezentată instanței.

Mai susține intimata că Anexa nr. 1 din 12 02 2012 la Contract reprezintă un fals grosolan. Este vizibil faptul că pagina nr. 6 din Contract este identică cu pagina 6 din Anexă. Diferența dintre cele două file notate cu nr. 6 - pagina 6 din Contract și pagina 6 din Anexa - este dată doar de amplasarea ștampilei Beneficiarului și a semnăturii ( administratorului Beneficiarului, în rest tot conținutul este identic.

Intimata mai susține că, evident toată această situație reprezintă un fals grosolan ușor de decelat. Contractul Premium Rate a fost încheiat în trei exemplare (secțiunea XVI pct. 16.2 din Contract) dintre care două au rămas la furnizorul de servicii (Creditoarea Romtelecom) iar una în posesia intimatei.. Acest fapt a permis reclamantei să anexeze pagina nr. 6 din cel de-al doilea contract care îl are în posesie la Anexa pe care intimata a semnat-o. Evident, se poate observa cu ușurință faptul că nu a fost prezentată instanței pagina nr. 5 din Anexă (nici în original și nici în copie). Motivul fiind acela că, contractul conține secțiuni indicate cu litere romane și puncte notate cu litere arabe în timp ce Anexa conține doar puncte notate cu litere arabe, fapt care ar fi permis cu mai multă ușurință constatarea falsului. Mai mult chiar, „paginile nr. 6” fac referire doar la Contract și nu la Anexă.

Sintagma „chirie echipamente” menționată în facturile de furnizare a „serviciilor telefonice” și a „serviciilor de internet”, facturi aferente anului 2012. Evident, echipamentele pentru care ar fi trebuit să achite chirie - facturi care au fost stornate de către reclamantă - erau imperativ necesare atât furnizării serviciilor de telefonie și internet cât și celor aferente Contractului „Premium Rate”. Acest echipament special nu a fost instalat niciodată.

Susține că, conexa nr. 1 la Contractul nr. 204/02/01/92 din 12 01 2012:

- conține ștersături și modificări atât la pag. 1 cât și la restul paginilor (1-4) aspecte vizibile și în varianta originală prezentată instanței;

- pagina 5 din Anexă lipsește atât în copiile depuse la dosar cât și în varianta

originală prezentată instanței.

Mai susține intimata că Anexa nr. 1 din 12 02 2012 la Contract reprezintă un fals grosolan. Este vizibil faptul că pagina nr. 6 din Contract este identică cu pagina 6 din Anexă. Diferența dintre cele două file notate cu nr. 6 - pagina 6 din Contract și pagina 6 din Anexa - este dată doar de amplasarea ștampilei Beneficiarului și a semnăturii ( administratorului Beneficiarului, în rest tot conținutul este identic.

Intimata mai susține că, evident toată această situație reprezintă un fals grosolan ușor de decelat. Contractul Premium Rate a fost încheiat în trei exemplare (secțiunea XVI pct. 16.2 din Contract) dintre care două au rămas la furnizorul de servicii (Creditoarea Romtelecom) iar una în posesia intimatei.. Acest fapt a permis reclamantei să anexeze pagina nr. 6 din cel de-al doilea contract care îl are în posesie la Anexa pe care intimata a semnat-o. Evident, se poate observa cu ușurință faptul că nu a fost prezentată instanței pagina nr. 5 din Anexă (nici în original și nici în copie). Motivul fiind acela că, contractul conține secțiuni indicate cu litere romane și puncte notate cu litere arabe în timp ce Anexa conține doar puncte notate cu litere arabe, fapt care ar fi permis cu mai multă ușurință constatarea falsului. Mai mult chiar, „paginile nr. 6” fac referire doar la Contract și nu la Anexă.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată că apelul este nefondat urmând a fi respins ca atare, din următoarele considerente:

Considerentele în baza cărora instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată, sunt în concordanță cu probele administrate în cauză, cu prevederile contractului încheiat între părți și cu dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 1556 Cod Civil, în baza cărora s-a admis corect excepția de neexecutare a contractului invocată în apărare de către pârâtă.

Astfel, prevederile punctului 3.1.3 din contractul nr. 204/2.01.1992 încheiat între părți, sunt exprese și fără echivoc: „ROMTELECOM va începe rutarea către rețeaua BENEFICIARULUI în vederea furnizării Serviciilor către BENEFICIAR și/sau clienți acestuia în cel mai scurt timp după agregarea ROMTELECOM și BENEFICIAR a soluției tehnice, și după semnarea procesului-verbal privind efectuarea testelor de rutare și a testelor de taxare. Data la care ROMTELECOM va începe furnizarea Serviciului Premium Rate, care face obiectul prezentului Contract, va fi notificată BENEFICIARULUI prin reprezentantului de vânzări ROMTELECOM alocat BENEFICIARULUI. Dacă Serviciul Premium Rate nu va putea fi activat motive tehnice, Contractul (?) va putea considerat Contractul încetat de plin drept, fără a fi necesare alte formalități sau intervenția instanței, prin transmiterea unei notificări către beneficiar, fără a vreuna dintre părți să datoreze daune-interese pentru încetarea Contractului în aceste condiții.”

Așadar, două condiții trebuiau îndeplinite cumulativ pentru rutarea către rețeaua intimatei-pârâte, în vederea furnizării serviciilor contractuale:

- agregarea ROMTELECOM și BENEFICIAR a soluției tehnice;

- semnarea procesului-verbal privind efectuarea testelor de rutare și a testelor de taxare.

În speță, nu s-a administrat proba cu acest proces-verbal, întrucât apelanta-reclamantă nu a fost în măsură să-l depună.

De asemenea, apelanta nu a depus o notificare a intimatei- beneficiare privind data de la care ar fi început furnizarea serviciului Premium Rate; această notificare trebuia depusă prin reprezentantul de vânzări al apelantei.

În lipsa acestuia se prezumă că echipamentul aferent furnizării serviciilor pretins a fi furnizate nu a fost niciodată instalat, fapt confirmat și de probele testimoniale administrate în cauză; chiar și martorul propus de reclamantă a declarat că pe aplicația pe care chiar el o urmărește i s-a confirmat faptul că, la pârâtă, serviciul de telefonie și internet apare rezolvat. Dar aceste servicii, respectiv Serviciul Internet nu are nici o legătură cu Serviciul Premium Rate pentru care este pe rol prezentul proces. De asemenea, nu s-a înregistrat trafic facturat pentru serviciul menționat.

Toate acestea coroborate, conformă soluția instanței de fond și constituie temeiuri pentru respingerea prezentului apel ca nefondat.

Întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu se vor acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanta T. R. COMMUNICATIONS SA (FOSTĂ . sentinței civile nr. 337/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.

Red.B.P.G.

Tehnored.C.N.-4exp.

31.08.2015

Judecător fond:

S. R..