Pretenţii. Sentința nr. 593/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 593/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 5650/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 593/2015
Ședința publică de la 08 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P. P.
Grefier D. M. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul J. A. N. în contradictoriu cu pârâții M. V. I. și D. G. E., având ca obiect - pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea reclamantului și a pârâtului D. G. – prin avocați aleși – concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 1.04.2015 care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față
Prin acțiunea civilă formulată de reclamantul J. A. N. împotriva pârâților M. V. I. și D. G. E. s-a solicitat obligarea pârâților la plata echivalentului în lei în ziua plății a sumei de 100 000 euro fiecare cu titlu daune morale și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Suma pretinsă reprezintă daune morale provenite din dosarul nr. 78/P/2008.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Reclamantul și pârâții sunt încadrați în cadrul IJJ alba, iar în perioada 2008 – 2012 mai mulți colegi au fost cercetați penal de către DNA. Cu ocazia cercetărilor penale s-au efectuat audieri a mai multor angajați IJJ A., în diferite calități.
În luna decembrie 2013 au fost finalizate cercetările penale în dosarul DNA 78/P/2008, o parte dintre angajații IJJ A. fiind trimiși în judecată. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, reclamantul a aflat că cei doi pârâți au dat declarații organelor penale în care au afirmat aspecte de natură să afecteze imaginea și reputația reclamantului și care i-au produs grave prejudicii morale.
Reclamantul nu a fost trimis în judecată în dosarul nr. 78/P/2008.
Pârâtul M. V. I., în declarația dată la 10.04.2012 a susținut că a aflat de la diverse persoane pe care nu le poate nominaliza faptul că în schimbul sumei de 2000 euro reclamantul putea să ajute persoane să fie încadrate ca și jandarmi, fără a cunoaște detalii în acest sens.
Pârâtul D. G. E., în declarația dată la 16.03.2012 a consemnat că s-a zvonit la sediul unității că în perioada 2005 – 2007, cu ocazia angajărilor în cadrul IJJ A. au fost comise mai multe nereguli și abuzuri de către reclamant. A mai precizat că în acea perioadă reclamantul era în relații foarte apropiate cu colonelul H. I. și din „zvonistică” a aflat că acesta pretindea și primea diverse sume de bani de la candidați pentru a fi încadrați subofițeri, bani pe care îi împărțea cu colonelul H.. Pârâtul a afirmat că a auzit că reclamantul ar fi vrut să se transfere la poliție, dar acest lucru nu i-a fost permis de colonelul H. pentru a nu se afla de neregulile de la încadrările în cadrul IJJ A., dar acesta i-a oferit în schimb o altă funcție mai bine plătită și mai călduță pe care o ocupă și în prezent.
Urmare acestor discuții cu colegii reclamantului, reclamantul a suferit traume emoționale, un disconfort în relațiile cu ceilalți colegi gândindu-se la ceea ce s-a putut crede și afirma despre el, deși nu a săvârșit niciuna din faptele consemnate în cele două declarații.
Reclamantul arată că până în prezent nu a reușit să depășească momentul dificil în care a fost pus prin cele două declarații date de pârâți și a căror conținut a fost cunoscut de restul colegilor, a devenit mai retras interacționează tot mai puțin cu colegii de serviciu și chiar dacă organele de cercetare penală au constatat că nu se face vinovat de acele acuze, suferința morală continuă, motiv pentru care s-a prezentat de mai multe ori și la psihologul unității pentru a primi ajutor în vederea depășirii momentului dificil în care se află.
Obiectul principal al prezentei acțiuni îl reprezintă repararea onoarei și demnității reclamantului, așa cm acestea sunt reglementate prin disp. L. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lezate prin declarațiile defăimătoare a celor doi pârâți și nici pe departe un demers de îmbogățire pe seama acestora, dorind ca sumele obținute cu acest titlu să fie ulterior donate într-un scop caritabil.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art 72 art. 1349 și art. 1381 Cod civil.
Pârâtul D. G. E. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă și în subsidiar a solicitat respingerea acesteia, solicitând cheltuieli de judecată.
Pârâtul a arătat că potrivit art 35 din L.80/1995 invocată de reclamant acesta ar fi trebuit anterior promovării prezentei acțiuni să sesizeze consiliul de onoare și consiliul de judecată expres prevăzute de lege în soluționarea cererilor ce țin de apărarea onoarei cadrelor militare . Nefiind sesizate aceste organisme, cererea formulată de reclamant este inadmisibilă pentru că nu a parcurs procedura prealabilă care rezultă cin coroborarea art 35 din L:80/1995 cu dispozițiile art 193 Cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamantului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ în urma cercetărilor efectuate în dosar penal nr. 78/P/2008 al DNA, aspect pe care acesta nu l-a recunoscut.
Prin declarația dată de pârât la data de 16.03.2012 în dosar nr. 78/P/2008 nu s-au făcut nici un fel de afirmații de natură să-l calomnieze sau să-l desconsidere pe reclamant. Nu a fost făcută nicio acuzație directă împotriva acestuia, pârâtul relatând doar o stare de fapt existentă la un moment dat în cadrul IJJ A., afirmând de asemenea, că nu a cunoscut direct nici un aspect ce l-ar fi putut incrimina pe reclamant.
Această declarație a fost dată în condiții de confidențialitate în fața organelor de cercetare penală și nici nu sunt consemnate în rechizitoriul procurorilor de la momentul sesizării instanțelor de judecată. Procedura în cursul urmăririi penale este nepublică, astfel că nici conținutul declarației dată de pârât nu avea cum să ajungă la cunoștința altor persoane .
Întrucât reclamantul nu a fost trimis în judecată în dosar nr. 78/P/2008, acesta nu avea cum să ia la cunoștință de conținutul declarației, decât cu încălcarea legii și a obligațiilor de confidențialitate.
Nu-i poate fi imputabil pârâtului faptul că reclamantul a ales să prezinte conținutul acestei declarații și a altor persoane, făcând astfel publice date ce ar fi trebuit să rămână confidențiale.
În prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 72 cod civil având în vedere că reclamantul a făcut publice conținutul declarațiilor date în dosarul penal, iar îndeplinirea obligațiilor în fața organelor de urmărire penală nu reprezintă o încălcare a art 72 Cod civil, așa cum prevăd disp. art 75 alin 2 Cod civil.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se constată următoarele:
În susținerea acțiunii sale reclamantul a depus copia rechizitoriului întocmit în dosar nr. 78/P/2008 al DNA și a solicitat audierea mai multor martori.
Inițial Pârâtul D. G. E. s-a opus audierii martorilor, arătând că pe de o parte aceștia nu pot relata aspecte concludente pentru soluționarea cauzei, iar o parte dintre martorii propuși au fost trimiși în judecată în dosarul nr. 78/P/2008, astfel că nu mai pot fi audiați ca și martori în prezenta cauză, ulterior acceptând audierea acestora.
Excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni este nefondată.
Acțiunea formulată de reclamant este o acțiune în daune morale determinate de prejudiciul suferit ca urmare a afirmațiilor făcute de cei doi pârâți, este de competența instanței de judecată și nu este supusă niciunei proceduri speciale. Dispozițiile L.80/1995 la care face referire pârâtul prin întâmpinare, nu condiționează promovarea unei acțiuni în justiție de parcurgerea unei etape de analiză în Consiliul de Onoare constituit în temeiul art 35, text de lege care vizează cu totul alte aspecte decât obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente excepția inadmisibilității acțiunii urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei se apreciază ca fiind nefondată acțiunea formulată de reclamant, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Din cuprinsul rechizitoriului DNA din data de 23.12.2013 efectuat în dosar penal nr. 78/P/2008 rezultă că un număr de 60 persoane din cadrul IJJ A. au fost cercetate pentru săvârșirea de fapte penale. Pentru o parte dintre aceștia s-a dispus trimiterea în judecată, iar în ceea ce-l privește pe reclamant, s-a reținut că a contractat un credit de la BCR folosind o adeverință de venit eliberată de comanda unității semnată de colonel M. V. I. în calitate de contabil șef și de o persoană neidentificată, adeverință ce a fost falsificată prin majorarea venitului net lunar realizat de către reclamant.
S-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă pentru reclamantul J. A. N. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la infracțiunea de fals intelectual, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial sau nepatrimonial și înșelăciune.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, mai mulți colegi de serviciu ai reclamantului au luat la cunoștință inclusiv de declarațiile date de cei doi pârâți la solicitarea organelor de anchetă privind activitatea reclamantului și l-au informat pe reclamant de conținutul acestora.
Din depozițiile martorilor audiați în prezenta cauză rezultă că anterior prezentării materialului de cercetare penală nu au cunoscut aspecte negative ce țin de conduita și activitatea profesională a reclamantului.
Reclamantul apreciază ca faptă ilicită a pârâtului M. V. I. afirmația din înscrisul intitulat declarație din data de 10.04.2012 prin care acesta a arătat că a aflat de la diverse persoane pe care nu le poate nominaliza că reclamantul putea să ajute persoane să fie încadrate ca jandarmi în schimbul sumei de 2000 euro dar fără a cunoaște detalii în acest sens.
În ce-l privește pe pârâtul D. G. E., reclamantul consideră fapta ilicită afirmațiile din declarația dată în 16.03.2012 privind nereguli și abuzuri comise de reclamant în perioada 2005 – 2007 cu ocazia angajărilor în cadrul IJJ A.; că în această perioadă reclamantul era în relații apropiate cu colonelul H. I. și că a aflat din zvonistică că acesta pretindea sume de bani de la candidații pentru subofițeri și că acești bani îi împărțea cu colonelul H. I., precizând că nu poate să dea nume sau date concrete în acest sens. Pârâtul a mai declarat că a auzit de la persoane pe care nu le poate nominaliza că reclamantul a dorit să se transfere la poliție, dar că acest transfer nu a fost aprobat tocmai pentru a nu se afla neregulile privind încadrările la IJJ A., iar colonelul H. i-a oferit reclamantului un loc de muncă mai bine plătit și mai „călduț”.
Aceste afirmații ale pârâților i-au adus prejudicii morale reclamantului, starea sa de disconfort, de suferință morală, de închidere în sine fiind confirmată de martorii audiați.
Instanța nu contestă suferința psihică a reclamantului, aflând că niște colegi ai săi, destul de apropiați au declarat că au auzit din „zvonistică” că reclamantul ar fi săvârșit fapte de natură penală.
Cu toate acestea, fapta pârâților care au făcut unele afirmații la adresa reclamantului în declarații date în fața organelor de cercetare penală nu poate fi considerată ca o faptă ilicită, iar între această faptă și prejudiciul moral suferit de reclamant nu se poate stabili o legătură directă de natură să atragă răspunderea pentru despăgubiri morale.
Procedura în cursul urmăririi penale este nepublică, declarațiile date de pârâți îndeplineau condițiile de confidențialitate în fața anchetatorilor și întrucât reclamantul nu a fost cercetat pentru o atare faptă, ele nu se regăsesc nici în rechizitoriul întocmit la data de 23.12.2013.
Pârâții erau obligați să răspundă întrebărilor organelor de cercetare penală și au răspuns potrivit cunoștințelor pe care le aveau, fără a ascunde chiar aspecte pe care nu le puteau confirma sub aspectul datelor și persoanelor de la care au auzit anumite afirmații.
Cele două declarații au fost date în cursul anului 2012 după ce în prealabil au fost efectuate multiple cercetări în dosarul înregistrat în anul 2008, astfel că anumite aspecte și elemente puteau să fie estompate sau distorsionate.
Niciunul dintre cei doi pârâți nu a făcut public în rândul colegilor reclamantului aspecte ce ar conduce la lezarea onoarei și demnității acestuia, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați dar și din acțiunea introdusă de reclamant prin care se afirmă că aceste afirmații denigratoare au fost făcute doar prin declarațiile date în fața organelor de cercetare penală.
Așa cum am arătat pârâții nu puteau să refuze să dea declarație organelor de cercetare penală sau să declare asupra unor lucruri străine de natura cauzei cercetate sau altceva decât ceea ce au cunoscut cu propriile lor simțuri. Prin urmare pârâții nu puteau să refuze să nu comunice organelor de cercetare penală chiar și aspectele pe care le-au auzit și chiar dacă nu mai pot preciza persoana de la care le-a auzit, organului de cercetare penală revenindu-i sarcina de a sistematiza și tria declarațiile necesare în soluționarea unei cauze penale. De asemenea, pârâții nu și-ar fi putut permite nici să facă afirmații total rupte de fapta cercetată, de natură să pună pe o pistă falsă organele de cercetare penală. În aceste condiții apreciem că faptul că cei doi pârâți au spus că „au auzit” anumite aspecte ce ar putea constitui infracțiune, dar nu au fost în măsură să dea datele necesare, nu constituie prin ea însăși o faptă ilicită, cauzatoare de prejudicii reclamantului pentru că pârâții aveau în primul rând obligația de a răspunde tuturor solicitărilor organelor de cercetare penală.
Prin acțiunea formulată reclamantul a arătat că prejudiciul moral suferit s-a datorat celor declarate de pârâți prin declarațiile din martie și aprilie 2012 în dosar penal 78/P/2008, fără a preciza că la fel de prejudiciant moral era și faptul că cei doi pârâți ar fi putut auzi acele lucruri, că a existat o „zvonistică” în acest sens sau că prejudiciul constă în faptul că indiferent de ce ar fi putut auzi cei doi pârâți aceștia nu ar fi trebuit să declare nimic în acest sens.
Prin declarațiile date cei doi pârâți nu au încălcat dreptul la demnitate al reclamantului ci și-au exercitat obligațiile pe care le aveau în fața organelor de cercetare penală. Sigur că odată ce a aflat de conținutul celor două declarații reclamantul a avut o stare de disconfort psihic și s-a simțit lezat în onoarea și demnitatea sa, având în vedere că cele declarate de pârâți ar fi putut să constituie într-adevăr un element din „zvonistica” invocată, dar și pentru faptul că pârâții în calitate de colegi și persoane mai apropiate reclamantului au reținut o atare zvonistică sau chiar au relatat-o organelor de cercetare penală .
Se apreciază însă că fapta în sine a pârâților de a face declarații în fața organelor de cercetare penală nu constituie o faptă ilicită. Aceste declarații nici măcar nu trebuiau să-i fie prezentate reclamantului de către colegii care au avut acces la materialul de cercetare penală pentru că nu aveau nicio relevanță în ceea ce-i privește pe aceștia și nici în ceea ce privește faptele pentru care reclamantul a fost cercetat penal.
Modul în care reclamantul a luat la cunoștință de conținutul acestor declarații confirmă de fapt starea de tensiune în care se afla întreaga unitate de jandarmi precum și modalitatea în care într-un climat tensionat poate părea o „zvonistică”, indiferent cu privire la ce aspecte.
Atât din afirmațiile reclamantului cât și din depozițiile martorilor, rezultă că acesta a devenit o persoană mai închisă în sine, tensionată și nemulțumită de lezarea demnității sale, dar aceste aspecte nu le sunt imputabile pârâților, starea tensionată actuală a reclamantului putând avea numeroase alte motive de baza sa.
Reclamantul chiar dacă nu a fost trimis în judecată, a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unor fapte ce puteau să aibă o natură penală și indiferent ce a determinat eliberarea unei adeverințe necorespunzătoare realității reclamantul a utilizat această adeverință în obținerea creditului, adeverință semnată de pârâtul M. V. I. .
Se apreciază că nu sunt întrunite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale stabilite de art 1349 Cod civil întrucât pârâții au respectat regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și nu au adus atingere prin acțiunile ori inacțiunile lor drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Așa cum am reținut pârâții au respectat îndatorirea de a colabora cu organele de cercetare penală fără a aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului. Se apreciază că în cazul de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 1357 Cod civil, în sensul că fapta pârâților nu este o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, astfel că pârâții nu pot fi obligați la plata prejudiciului moral pretins de reclamant.
Pentru aceste considerente, prezenta acțiune urmează a fi respinsă, urmând a fi obligat reclamantul să plătească pârâtului Domifte G. E. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul D. G. E..
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul J. A. N. domiciliat în A. I., .. 47, ., jud. A. CNP_ împotriva pârâților D. G. E. dom în A. I., ., ., . CNP_3 și M. V. I. dom în A. I., ., jud. A. CNP_ .
Obligă reclamantul să plătească pârâtului D. G. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.04.2015.
Președinte, L. P. P. | ||
Grefier, D. M. A. |
Red. P.L.
Tehn D.A./5.ex
28.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1493/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Încheierea nr. 645/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
