Pretenţii. Sentința nr. 1493/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1493/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1282/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.201/A/2015
Ședința publică din 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. I. M.
Grefier ANIȘOARA C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâții I. G. și I. A. împotriva sentinței civile nr. 1493/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 50 A. I..
Obiect cauză - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile mandatarilor părților au fost consemnate în încheierea din 24.03.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a acordat un termen de pronunțare la data de 31.03.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1493/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 50 în contradictoriu cu pârâții I. G. și I. A. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 5.720,26 lei, reprezentând cotă parte de contribuție la cheltuielile comune pe perioada februarie 2011 –ianuarie 2014, sumă actualizată cu indicele de inflație, de la data scadenței până la plata integrală.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei penalități de întârziere calculate până în data de 11.02.2014 în cuantum 3.967,21 lei, precum și în continuare penalități de întârziere de 0,2% pe zi până la plata integrală a debitului.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut:
Pârâții I. Gheorge și I. A. sunt membrii Asociației de P. Nr. 50 și în această calitate beneficiază de serviciile furnizorilor cu care asociația are contract, având obligația de a achita contravaloarea acestora, valoare care se ridică la suma de 5.720,26 lei, pe perioada februarie 2011 – ianuarie 2014, sumă pe care pârâta nu a achitat-o.
Conform art. 31 al 2 din Regulamentul Cadru al asociațiilor de proprietari reglementat in Anexa 2 a Legii 114/1996 republicata, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în cazul neachitării cheltuielilor comune timp de mai mult de 30 zile de la termenul stabilit, Asociația poate impune o penalizare pentru neplata acestor cheltuieli, conform prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, aceasta va calcula si va percepe o penalitate de 0,2% pe zi de întârziere.
Pentru toate motivele arătate mai sus, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată și a admis-o ca atare, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 5.720,26 lei, reprezentând cotă parte de contribuție la cheltuielile comune pe perioada februarie 2011 – ianuarie 2014 și penalități de întârziere calculate până în data de 11.02.2014 în cuantum 3.967,21 lei, precum și în continuare penalități de întârziere de 0,2% pe zi până la plata integrală a debitului.
În ceea ce privește solicitarea reclamatei de actualizare a sumei datorate cu rata inflației, instanța a apreciat-o întemeiată având în vedere dispozițiile art. 628 alin. 3 Cod. proc. civilă. Astfel, pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, creditorul poate pretinde și alte daune, ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorită inflației, după ce aceasta a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urma prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții I. G. și I. A., solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantei intimată, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse de către reclamantă la filele 7-18 din dosarul de fond, nu rezultă existența debitului, ce trebuia probat prin depunerea tuturor listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, pentru întreaga perioadă februarie 2011 - ianuarie 2014, singurele probe în temeiul cărora puteau fi eventual obligați la plata sumelor cerute de reclamantă.
Apoi, conform art. 32 din HG 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, Lista de plata se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura si aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând si răspunzând de corectitudinea listei de plata.
Înscrisurile depuse în probațiune de intimată (aferente doar perioadei aprilie 2013- ianuarie 9014, neexistând înscrisurile aferente perioadei anterioare, februarie 2011 - martie 2013) nu îndeplinesc această cerință expresă a legii, astfel că ele, prin nesemnarea de către persoanele prevăzute de norma legală, sunt lovite de nulitate cu atât mai mult că, potrivit art. 17 alin. (1) aceste liste trebuie aprobate lunar de către comitetul executiv al Asociației, aprobare care nu există în cazul nostru.
Mai mult, conform art. 24 alin. (3) din aceeași Hotărâre, în situațiile în care prin contractul de închiriere încheiat cu proprietarul chiriașul se obligă la plata cheltuielilor curente ale condominiului în care locuiește, acesta va participa și la formarea fondului de rulment. Din acest text al normei legale rezultă că, dacă obligația de plată a cheltuielilor curente este stipulată expres în contract în sarcina celui care folosește imobilul, atunci aceasta trece în sarcina exclusivă a respectivei persoane.
Conform contractului de comodat din 15.03.2008, încheiat între pârâți, în calitate de comodanți și M. M. în calitate de comodatar apartamentul situat în A. I., .. Q2, . a fost dat în folosință gratuită pe durată nelimitată către M. M., cu obligația acestuia de a plăti cheltuielile curente (regia) ale imobilului în cauză, în speță contravaloarea tuturor utilităților aferente utilizării apartamentului, respectiv apă, gaz, energie electrică, întreținere, cablu Tv și internet, precum si eventualele majorări de întârziere calculate pentru neplata la scadență. Intimata avea la cunoștință de acest contract de comodat, având în vedere că pe listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari din perioada februarie 2011 - ianuarie 2013 emise de aceasta nu am fost trecuți noi ci comodatarul M. M.. Toate aceste liste au fost depuse de către reclamantă în dosarul nr._, la Judecătoria A. I., a cărei acvirare au solicitat-o a se face la prezentul dosar (acvirare solicitată și de către reclamantă prin acțiunea introductivă). Așadar, obligația de plată a fost însușită expres de comodatar, astfel că acesta are obligația legală și contractuală de a achita toate cheltuielile imobilului aferente perioadei februarie 2011 - ianuarie 2014, el fiind cel care a utilizat în mod exclusiv apartamentul în cauză, noi locuind din 2004 într-un alt apartament, situat în A. I., ., ., așa cum rezultă și din copia cărții de identitate a subsemnatului I. G. (eliberată în anul 2005).
Conform art. 1.470 C. Civ, orice plată presupune o datorie ori, câtă vreme subsemnații apelanți nu avem nicio datorie față de intimată, nu putem fi obligați la plata sumelor solicitate de intimată prin acțiune.
Apelanții nu recunosc că datorează față de creditoare debitul solicitat prin acțiune. Astfel, pe lângă cele de mai sus, arată că, în numeroase rânduri comodatarul a adus la cunoștința intimatei că nu a consumat apa rece în cantitatea lunară care a fost înregistrată și în baza căreia s-a calculat debitul. În vreme ce consumul lunar real este de 2-3 m.c. (a se vedea lista de plată aferentă lunii martie 2013), asociația solicită să fie plătiți lunar 12-14 m.c. Urmare a sesizărilor repetate, citirea apometrelor se face lunar de către o firmă specializată, și anume . A. I., cu sediul în ., nr. 13, . să oblige intimata să depună înscrisurile lunare din care rezultă citirea apometrelor de către această societate. Conform legii, asociația era obligată să citească lunar contoarele care înregistrează consumul de apă din toate apartamentele, în funcție de care se calculează cota-parte din cheltuieli, repartizate pe fiecare imobil, eventualele diferențe dintre contorul montat la . suma contoarelor individuale fiind distribuită în mod egal tuturor apartamentelor de pe scară nu doar anumitor apartamente, cum s-a întâmplat în speța dedusă judecății.
Aceste sesizări precum și neconcordanța dintre consumul real și cel imputat la plată pot fi dovedite eu interogatoriul intimatei și cu audierea de martori, probațiune pe care au solicitat -o în cadrul prezentului apel.
Din înscrisurile depuse de reclamantă în dosarul nr._, (listele lunare de plată și Registrul de evidență al Asociației de proprietari nr. 50) rezultă că în perioada februarie 2011 -ianuarie 2013, la . altă persoană (M. M.) decât subsemnații, astfel încât reclamanta nu-și dovedește cu listele lunare de plată creanța certă lichidă și exigibilă pe care presupune că o are asupra noastră iar prima instanță a admis nefondat acțiunea.
Tot nefondat a admis prima instanță și cererea de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere. Astfel, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, aceste penalizări neputând depăși suma la care s-au aplicat. Din înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea cererii, nu rezultă că aceasta a stabilit nivelul penalităților pe care le poate cere asociaților. Procentul de 0,2% invocat de reclamantă ce a stat la baza calculării penalităților solicitate, este nivelul maxim prevăzut de lege care poate fi aplicat debitorilor restanțieri. însă, procentul efectiv trebuie stabilit de către Adunarea generală a fiecărei asociații, iar proba acestuia se face cu xerocopie după procesul verbal al adunării, înscris care lipsește în prezentul dosar. Potrivit Legii 230/2007, termenul de plată este de 20 de zile de la afișarea listelor de plată iar penalitățile de întârziere se vor aplica numai după o perioadă de 30 zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. Pentru aceste motive contestă atât perceperea de penalități în sumă de 3.967,21 lei fără o hotărâre a Adunării generale a asociaților, cât și acordarea lor până la data achitării integrale a debitului, fără a se limita acordarea lor până la egalarea debitului asupra cărora se calculează.
Pentru că nu datorează debitul principal și nici accesoriile la acesta, trebuie respinsă și cererea de actualizare a debitului, aceasta cu atât mai mult dacă se are în vedere că reclamanta nu este o societate comercială ci o asociație non-profit (potrivit statutului), care nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că eventualele penalități acordate nu acoperă integral prejudiciul cauzat, și nici nu a dovedit prejudiciul suferit.
Prin întâmpinarea formulată (f.37) intimata Asociația de P. nr.50 A. I. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentințe apelate ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Potrivit art 31 alin 2 din Regulamentul Cadru al asociațiilor de proprietari reglementat de Anexa 2 a Legii nr 114/1996, dar și a art. 50 din Legea nr 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari asociația are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art 12 B lit c) din HG 1588/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 Proprietarii membri ai asociației au drepturi dar si Obligații: c) sa contribuie la constituirea mijloacelor bănești si materiale ale asociației de proprietari si sa achite in termenul stabilit cota de contribuție care le revine in cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Art. 25 alin (1) din aceeași hotărâre de Guvern prevede ca cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plata, data care trebuie să fie înscrisă în lista de plata respectivă.
Art. 32 alin 1 tot din HG nr 1588/2007 prevede ca toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Aceasta ultima prevedere este reluata și de art. 46 din Legea nr. 230/2007.
Astfel, plata contribuțiilor lunare către asociațiile de proprietari revine numai proprietarilor membrii ai asociației de proprietari și nu chiriașilor sau comodatarilor.
Pârâții apelanți nu pot da dovada decât de neglijenta și rea-credință cand afirmă că trebuie să plătească comodatarul căruia i-au permis folosința apartamentului și care a uitat să îsi achite datoriile comune.
Prin prevederile art 24 alin 3 din HG 1588/2007 nu se înlătură obligațiile de plata ale proprietarilor si prevăzute de textele de lege sus-mentionate. Contractul de comodat nu poate da naștere decât la obligații intre părțile contractante și nu față de intimată. Comodatarul s-a obligat fata de apelanți ca va suporta contribuțiile legate de întreținere la asociație, astfel ca se face răspunzător în fata proprietarului, dar nu și față de asociație.
Listele de plata a cheltuielilor asociației de proprietari s-au afișat la scara blocului și la sediul asociației și s-au întocmit conform legii. Și daca nu ar cuprinde semnătura președintelui de asociație ori a unui cenzor, aceasta nu însemnă ca listele sunt lovite de nulitate absoluta așa cum greșit susțin apelanții. Pentru ca majoritatea membrilor asociați au plătit în fiecare luna contribuția.
Pe listele aflate la dosarul instanței de fond, filele 8-18 apare numele proprietarilor, iar la fila nr 7 se afla calculul restantelor și penalităților.
Cu privire la critica adusă procentului penalităților, instanța de fond în mod corect a constatat aplicabilitatea prevederilor art. 49 din Legea nr 230/2007 pentru că la fila nr 32 există pagina nr 5 a Procesului-verbal încheiat de Adunarea Generala din 09.06.2009 unde s-a stabilit că procentul penalizărilor va fi de 0,2%.
Se mai critică consumul de apa realizat de proprietari în toata aceasta perioada solicitând și depunerea unor citiri ale apometrelor. Trebuie însa a se observa fila nr 29 din dosarul cu nr_ unde s-a judecat cererea in anulare la ordonanța de plata și acvirat dosarului din prezenta cauza. Aici se află un proces-verbal semnat de detentorul precar M. M. și administratorul societății care făcea citirile apometrelor. Astfel, detentorul a confirmat un consum exact pe baza indicilor apomentrelor: B. mare 520, Wc servici 295, Bucătărie 772. Acest proces-verbal datează din ianuarie 2014. Adică exact momentul până la care este obligat de instanța de fond pentru contribuție la asociație. Din evidențele asociației din luna martie 2014 (când noul administrator a preluat datele si evidentele asociației) contoarele acestora înregistrează indici apropiați celor recunoscuți în ianuarie de proprietari sau de comodatar, ușor măriți datorită consumului realizat la apartamentul nr 19 al apelanților.
Apelanții dau dovada de rea-credință când au afirmat că nu cade în sarcina lor obligația plații contribuțiilor la cheltuielile comune și de neglijenta că au permis unui detentor precar să folosească și să consume fără a plăti.
Potrivit art 32 alin (3) din HG nr 1588/2007 niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu alta destinație decât aceea de locuința nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu alta destinație decât aceea de locuința or in alte situații, astfel că proprietarii sunt singurii răspunzători în fața asociației.
Pe de alta parte, obiectul listelor de plata îl fac cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu.
Consecințele neplății de către apelanți, dar și a martorului I. A. (propus de apelanți) (care figurează la rândul lui cu aproximativ aceleași datorii la asociație) sunt resimțite în prezent de către locatarii blocului 02A (7 etaje - sediul BCR) unde în prezent liftul este scos din funcțiune din cauza datoriilor către societatea furnizoare a serviciului de întreținere și supraveghere a liftului. Un locatar este deplasabil doar în scaun cu rotile și care utiliza frecvent liftul. Au fost nenumărate situații în care furnizarea apei a fost sistată tot din cauza neplății datoriilor către furnizor, datorii acumulate de asociație pentru neplata contribuțiilor de către proprietari.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată că apelul de față este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește critica referitoare la lipsa calității apelanților de debitori ai asociației intimate, față de contractul de comodat încheiat cu numitul M. M., urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât potrivit art.46 din Legea 230/2007, obligația de plată a cheltuielilor asociației de proprietari revine proprietarilor, aceeași dispoziție fiind prevăzută și în art.32 din HG 1588/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 230/2007, text ce prevede expres în alin.3 că niciun proprietar de apartament nu poate fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor, indiferent de situație.
În același sens sunt și disp.art.50 din Legea 230/2007 conform cărora asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, legea instituind așadar obligația de plată a debitelor restante la cotele cheltuielilor de întreținere în sarcina proprietarilor apartamentelor, aceasta fiind și rațiunea instituirii privilegiului imobiliar și mobiliar prev.de art.51 din lege.
În ce privește situația chiriașului/comodatarului, art.58 alin.2 din Legea 230/2007 prevede în mod expres faptul că ,,raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul…. precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile prevăzute de prezenta lege.”
O altă critică formulată de apelanți vizează existența și întinderea debitului reținut în sarcina lor, critică ce urmează a fi înlăturată ca lipsită de suport juridic și probator în condițiile în care aceștia nu au contestat în fața primei instanțe pretențiile reclamantei intimate și nici nu au probat prin niciun mijloc legal de probă susținerile referitoare la calculul greșit al debitului.
Mai mult decât atât, apelanții nu au făcut dovada că ar fi contestat în condițiile art.20 lit.b din statutul Asociației de proprietari intimate, listele lunare de plată în litigiu sub aspectul modalității de calcul a cotelor de contribuție afișate, ori sub aspectul modalității de întocmire și aprobare.
Pe de altă parte, deși apelanții susțin că intimata ar fi fost sesizată în repetate rânduri de către comodatarul M. M. în legătură cu înscrierea greșită în listele de plată a unui consum de apă rece mai mare decât cel real, singura sesizare înregistrată a fost cea din 23.03.2015 (f.81) în condițiile în care același comodatar a fost cel care a declarat lunar consumul de apă rece anterior anului 2013, an din care citirea s-a efectuat de către o firmă an gajată de asociația intimată iar prin procesul verbal încheiat la 14.01.2014 (f.29 dos._ ) acesta a recunoscut indexurile apometrelor din apartament ce corespund cu mențiunile din listele lunare de plată sub aspectul consumului de apă până la nivelul lunii ianuarie 2014 inclusiv.
Referitor la critica adusă sentinței atacate în ce privește penalitățile de întârziere, nici aceasta nu poate fi reținută ca fondată, în condițiile în care acestea au fost percepute conform prevederilor statutare care permit stabilirea unui sistem de penalizare la nivelul cel mai ridicat permis de legislație (art.33 lit.a rap. la art.41 lit.s), respectiv de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere conform art.49 din Legea 230/2007, mod de calcul aprobat încă din 2009, după cum rezultă din procesele verbale ale Adunării Generale a asociației intimate.
În acest context, este nefondată și critica referitoare la nivelul penalităților stabilite și care nu depășește cuantumul sumei la care s-au aplicat, așa cum eronat susțin apelanții, cu precizarea că acestea vor fi, desigur, plafonate în condițiile art.49 din Legea 230/2007 dacă la momentul achitării integrale a debitului, vor depăși nivelul acestuia, ceea ce nu înseamnă însă că apelanții pot invoca în mod pertinent ca argument în critica soluției primei instanțe un eventual refuz de plată, pasivitate sau tergiversare în achitarea debitului restant și care ar putea duce la situația ca penalitățile să depășească debitul la momentul achitării sale integrale.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute anterior, Tribunalul apreciază apelul de față ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare în baza art.480 NCPC.
În temeiul art.453 NCPC, apelații vor fi obligați la plata în favoarea intimatei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales, justificat cu chitanța depusă la dosar (fila 47).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții I. G. și I. A. împotriva sentinței civile nr.1493/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar civil nr._ .
Obligă apelanții la plata în favoarea intimatei Asociația de P. nr.50 A. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2015.
Președinte, D. G. | Judecător, M. I. M. | |
Grefier, ANIȘOARA C. |
Red:DG
Tehnored.AC/5ex./15 iunie 2015
Judecător fond:C. D. N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 709/2015. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Sentința nr. 593/2015. Tribunalul ALBA → |
|---|
