Pensie întreţinere. Sentința nr. 423/2014. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 423/2014 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 396/250/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator - 3207/2504
Secția I civilă
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 911
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Președinte N. C.
Judecător S. C. Ș.
Grefier M. I.
S-a luat în examinare apelul exercitat de apelantul B. E. în contradictoriu cu intimata B. O. A. împotriva sentinței civile nr. 423/25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ având ca obiect, pensie întreținere.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta apelantului – avocat Ciuce I. M. din Baroul A., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură la data de 08.10.2014, apelantul a depus la dosar scrisoare medicală către medicul de familie (bilet de externare nou-născut) și împuternicire avocațială.
Reprezentanta apelantului depune adresa nr._/25.08.2014 eliberată de Inspectoratul de Poliție Județean A., concluzii scrise, scrisoare medicală către medicul de familie (bilet de externare nou-născut), chitanță de plată a onorariului avocațial. Învederează instanței că nu mai susține cererea privind completarea raportului de expertiză având ca obiect confirmarea stării de sarcină a pârâtei și arată că aceasta a obținut permisul de conducere, astfel că în conformitate cu disp. art. 22, 23 din OUG 195/2002, intimata ar trebui să fie aptă din punct de vedere medical.
Nefiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare întrucât lipsesc dovezile privind incapacitatea de muncă a intimatei, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept președintele completului de judecată închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 423/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională B. O.-A. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional B. E. și a stabilit o pensie de întreținere pe seama reclamantei reconvențională în cuantum de ¼ din salariul minim pe economie întrucât nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi angajat în câmpul muncii.
A fost obligat pârâtul reconvențional la plata pensiei de întreținere către reclamanta reconvențională începând cu data de 30.09.2013 și până la încetarea incapacității sau intervenirea unei alte cauze de încetare a obligațiilor.
A fost obligat pârâtul reconvențional la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta reconvențională.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a reținut cu privire la acțiunea disjunsă, că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Serviciul de medicină legală A., a cărei concluzii sunt: „Numita B. O. A. prezintă diagnosticul clinic: Status post traumatism prin accident rutier. Sechele posttraumatice membru superior drept (fractură deschisă 1/3 distală humerus drept operată rezecție cap radial, osteosinteză paletă humerală. osteosinteză olecran. osteosinteză humerus drept). Pareză posttraumatică nerv radial drept (în remisiune). încadrabilă în gradul 3 (trei) de invaliditate cu reevaluare după finalizarea tratamentului de recuperare neuro-motorie”. Reclamantul, la termenul din 23 aprilie 2014 a contestat raportul de expertiză medico-legală.
La același termen de judecată s-a dispus disjungerea acțiunii de divorț de capătul de cerere vizând plata unei pensii de întreținere pe seama pârâtei reclamantă reconvențională, întrucât părțile au solicitat desfacerea căsătoriei prin acord.
Față de starea poziția părților, în baza art. 374 cod civil și dispozițiile art. 930 aliniat 1 din Codul de procedură civilă, a fost desfăcută prin acord căsătoria părților prin sentința civilă nr. 247 din data de 23 aprilie 2013 pronunțată în dosar nr._ .
Potrivit art. 389 aliniat 2 Cod civil ,,Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei. El are drept la întreținere și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria”. Ori, în prezenta cauză instanța de fond a reținut că s-a făcut dovada că reclamanta reconvențională este în incapacitate de muncă, această capacitate fiind cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria, respectiv datorită soțului său care a provocat un accidentul la sfârșitul lunii august 2012, pentru care a și fost condamnat. Fiind în incapacitate de muncă reclamanta reconvențională se află în stare de nevoie.
Față de cele reținute prima instanță a admis cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională și a stabilit o pensie de întreținere pe seama reclamantei reconvențională în cuantum de 1/4 din salariul minim pe economie, întrucât nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi angajat în câmpul muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, apelantul B. E. solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În motivare, cu privire la excepția de incompatibilitate, a arătat că, potrivit sentinței civile nr. 247 din 23.04.2014 din dosar_ s-a dispus desfacerea căsătoriei de comun acord fără a fi stabilită culpa soților, acordarea despăgubirilor prevăzută de art. 388 Cod procedură civilă și prestația compensatorie reglementată de art. 390-395 Cod procedură civilă, nu sunt compatibile cu divorțul prin acord nefiind stabilită culpa soților. Cu privire la durata întreținerii la care ar avea dreptul unul dintre soți, conform art. 389 alin. 4 Cod procedură civilă în condițiile în care nu se poate stabili existența sau inexistența culpei acestuia, s-ar putea ajunge astfel la situații în care să fie necesară administrarea de probe privind culpa soților în desfacerea căsătoriei, chiar și la un an de la divorț. Pe deoparte a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii indicați de reclamant în acțiunea principală de divorț, fiind prezentați de două ori martorii S. C. și B. I., dar nu au fost audiați.
Mai arată apelantul, că a solicitat la prima instanță completarea raportului de expertiză prin care să se stabilească starea de graviditate a pârâtei însă prima instanță nu a considerat a fi o dovadă de culpă din partea pârâtei. A opinat că la data desfacerii căsătoriei și pronunțării divorțului pârâta era însărcinată având o relație extraconjugală. Apreciază că pentru o justă soluționare a prezentei cauze se impune completarea probatoriului cu obiectivul de expertizare mai sus menționat. Pe de alta parte, dacă reclamanta susține că se afla în incapacitate de muncă, aceasta se datorează faptului ca este însărcinata.
În situația în care cadrul de procedură civilă nu prevede alte reglementări în ceea ce privește pensia de întreținere acordata soțului aflat în nevoi prin dobândirea incapacității de muncă, în perioada căsătoriei, se aplica legea specială care impune evaluarea capacității de munca prevăzuta de legislația în vigoare. Dovada incapacității de muncă se stabilește prin legea specială prin certificate cu grad de incapacitate. Pârâta nu prezintă un grad de incapacitate ci dimpotrivă obține un permis de conducere categoria B în data 10.12.2013, perioadă în care susține o incapacitate de muncă și solicită plata unei pensii de întreținere.
Susține apelantul că, instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că raportul medical nu poate fi efectuat și pronunță o hotărâre fără a avea o dovada de investigații ale presupusei incapacități ci doar foile de observație de la momentul internării cu traumatism.
Apreciază ca fiind nelegală hotărârea instanței de a obliga la plata pensiei de întreținere pe apelant, fără o dovada legala de la instituțiile medicale competente .
În drept, a invocat dispozițiile art. 337 Cod procedură civilă, art. 526 alin. Cod civil, Ordinul 1148 H.G 1229/2005 art. 8, alin. 1 lit. e.
Intimata B. O. A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
În motivare a arătat că, prin sentința civilă nr. 247 din 23 aprilie 2013 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei L. a fost desfăcută căsătoria părților, prin acord în baza art. 374 Cod civil și art. 930 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu privire la motivul de apel privind „excepția de incompatibilitate”, intimata apreciază că este vădit nefondat și nelegal, în speță nu se poate pune problema vreunei „incompatibilități” aceasta neexistând nici măcar în sensul larg al cuvântului și cu atât mai puțin în sens juridic. Argumentarea apelantului dovedește o logică juridică defectuoasă, maniera de interpretare a dispozițiilor legale care reglementează pensia de întreținere între foștii soți art. 389 Cod civil fiind una proprie și subiectivă. în discordanță cu principiile de interpretare a normei juridice.
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale aplicabile în speță, stabilind corect pensia de întreținere, apelantul include în motivele de apel dispozițiile art. 390-395, care reglementează prestația compensatorie, texte străine speței, întrucât obiectul cauzei era stabilirea pensiei de întreținere între foștii soți, reglementată de art. 389 Cod civil.
Potrivit art. 389 Cod civil, aplicabil în speță, soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite în timpul căsătoriei. Singurul caz de excludere a dreptului la întreținere este recăsătorirea celui îndreptățit conform art. 389 alin. 5 Cod civil, iar o limitare în timp a acestui drept la un an este conform alin. 4 atunci când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a soțului îndreptățit.
Mai susține intimata prin întâmpinare că, prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale la speță prin interpretarea per a contrario a art. 389 alin. 4 Cod civil conduce la concluzia că, cu excepția cazului în care se recăsătorește, fostul soț beneficiază de întreținere atât timp cât nu se poate întreține din munca sa. Aceeași soluție se impune și atunci când căsătoria este desfăcută prin consimțământul soților, respectiv atunci când divorțul intervine pe cale judiciară prin acordul soților, fără a se pronunța asupra culpei unuia sau ambilor soți. La fel, aceeași soluție se impune și atunci când divorțul intervine de asemenea prin acordul soților pe cale administrativă sau notarială, sau atunci când hotărârea judecătorească prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei nu a fost motivată la cererea soților.
Apreciază că acest motiv de apel este vădit neîntemeiat și în vădită contradicție cu dispozițiile legale.
Referitor la motivul de recurs privind dovezile incapacității de muncă, intimata îl apreciază ca nefondat, susținerea apelantului la existența permisului de conducere obținut de intimată, fiind irelevantă. Apelantul fără temei contestă concluzia medico-legală prin trimitere la dispozițiile legale care reglementează pensia de asigurări sociale, în speță nefiind în situația stabilirii unei pensii de asigurări sociale, ci de stabilire a obligației de întreținere față de fostul soț, care prevede condiții specifice și nicidecum criteriile pentru acordarea pensiei de asigurară sociale. Raportul prim de expertiză medico-legală este o probă legală și aptă pentru stabilirea pensie de întreținere între soți, instanța de fond valorificând în mod corect și legal această probă.
Solicită intimata a se avea în vedere că este îndreptățită la pensie de întreținere și îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 389 alin. 2 și 3.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contrar susținerilor apelantului, acordarea întreținerii de către fostul soț este compatibilă cu divorțul prin acord, dovadă fiind însuși faptul că potrivit art. 389 alin. 4 din Codul civil, are dreptul la întreținere, pe o perioadă de timp, chiar soțul exclusiv vinovat de desfacerea căsătoriei.
În realitate, singura condiție pusă de legiuitor pentru ca soțul divorțat să beneficieze de dreptul la întreținere din partea fostului soț este aceea de a se afla în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei (art. 389 alin. 2 prima teză Cod civil).
În ce privește solicitarea reclamantului – pârât reconvențional de a se administra probe testimoniale în vederea dovedirii culpei în destrămarea relațiilor conjugale, aceasta nu mai poate fi primită câtă vreme divorțul s-a pronunțat prin acordul soților, fără a se stabili vreo culpă, fiind relevantă poziția expresă a reclamantului în cererea de disjungere (filele 79-80 dosar fond), dar și poziția comună exprimată de cei doi soți în fața instanței (fila 99 dosar fond).
În speță, incapacitatea de muncă a pârâtei și survenirea acestei incapacități în timpul căsătoriei părților a fost stabilită prin Raportul de primă expertiză medico-legală în vederea evaluării capacității de muncă, ce concluzionează că pârâta este încadrabilă în gradul 3 de invaliditate, cu reevaluarea după finalizarea tratamentului de recuperare neuro-motorie.
Acest raport de expertiză a rămas necombătut de către apelant, care nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, iar împrejurarea că pârâtei i s-a eliberat un permis de conducere auto nu poate contrazice, fără coroborare cu alte elemente, faptul că pârâta se găsește în incapacitatea de muncă ce corespunde gradului de invaliditate stabilit.
Văzând că potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată în apel, deoarece partea care le-a solicitat a căzut în pretenții,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul pârât reconvențional B. E. împotriva sentinței civile nr. 423/25.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei L..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
N. C. S. C. Ș. M. I.
Red. SSC
Thred. CI/MI
4 ex./10._
2 . comunică cu:
1.apelantul B. E., la dom. proc. ales in A. .. 6 .. Avocat
2.intimata B. O.-A. la dom. proc. ales . jud. A.
Primă instanță – Judecătoria L., judecător I. D.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... |
|---|
