Contestaţie la executare. Decizia nr. 1310/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1310/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1310/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1310
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Președinte L. L.
Judecător H. O.
Grefier A. L.
S-a luat în examinare, apelul declarat de apelanta - intimată B. T. S.A prin Sucursala A. în contradictoriu cu intimata – contestatoare S.C I. CO S.R.L împotriva încheierii civile nr. 4042 din data de 25.08.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, având ca obiect contestație le executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei - contestatoare avocat D. Paliciuc din Baroul A. lipsă fiind reprezentantul apelantei – intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că apelul este declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu suma de 525 lei taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul intimatei contestatoare, depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial și arată că nu mai are cereri de formulat.
Instanța văzând că nu mai sunt cereri de formulat, ori probe de administrat declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea apelului și a arătat că respectiva creanță a fost transmisă în mod irevocabil și necondiționat în favoarea cesionarului, fiind astfel vorba de o cesiune definitivă a creanței, or cesionarul unei creanțe nu poate face alceva decât putea face titularul inițial.
În concluzie consideră că se impune respingerea apelului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la data de 28.09.2015 tribunalul a constatat că prin încheierea nr. 4042 din data de 25.08.2015 Judecătoria A. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M.
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. I. Co SRL în contradictoriu cu intimatului Biroul Executorului Judecătoresc D. D. M. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală.
A admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. I. Co SRL în contradictoriu cu intimata B. T..
A anulat încheierea nr.2331/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, precum și toate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.315/2015 al B. D. D. M..
A respins în rest contestația la executare.
A respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
A obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. M., în conformitate cu prevederile art.248 al.1 Noul Cod de procedură civilă, invocată din oficiu, prima instanță a admis-o.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 și 58 din Legea nr.188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Această concluzie se desprinde și din coroborarea dispozițiilor art.644 și art.645 din Codul de procedură civilă, care prevăd că părțile în procedura de executare silită sunt debitorul și creditorul, iar executorul judecătoresc este doar participant la executarea silită.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească definitivă.
Pentru considerentele arătate, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. D. D. M. cu consecința respingerii contestația la executare formulată de contestatoarea I. Danaris Olimpiada în contradictoriu cu T. în contradictoriu cu intimatul B. D. D. M. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală.
Pe fond, prima instanță a reținu că prin încheierea nr. 2331/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost admisă cererea formulată de creditoarea B. T. – Sucursala A. pentru învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii constând în contractul de credit nr.36/24.02.2012 și actul adițional nr.12/05.12.2013, garantat cu cesiunea de creanță și contractul de cesiune de creanță nr.36/ces/03/03.12.2013 încheiate cu debitoarea Radan Impex.
În dosarul execuțional nr. 315/2015 a fost emisă de către executorul judecătoresc D. D. M. cererea de încuviințare a executării silite la cererea creditoarei B. T. în contradictoriu cu debitoarea cedată S.C I. Co SRL în baza contractului de credit nr.36/24.02.2012 și contractul de cesiune de creanță nr.36/CES/03.12.2013.
Analizând contractul de cesiune de creanță nr.36/CES/03.12.2013 intervenit între S.C. Radan Impex S.R.L., în calitate de cedent, și B. T. SA- Sucursala A., în calitate de cesionar, prima instanță a reținut că acesta a avut ca obiect cedarea în mod irevocabil și necondiționat de către cedent în favoarea cesionarului a dreptului de creanță în valoare totală de 3.340.077,06 lei ce rezultă din contractele comerciale și adiționale semnate de ., în calitate de debitor, evidențiate în Anexa 1.
Prin urmare, creanța cesionată derivă din contractele de creditare încheiate între două SRL-uri și care nu constituie titluri executorii în sensul dispozițiilor art.633-641 Cod procedură civilă.
Împrejurarea că cesiunea de creanță s-a făcut în scopul garantării unui contract de împrumut bancar, care constituie titlu executoriu, nu este în măsură să confere creanței cedate putere executorie.
Această concluzie se desprinde din dispozițiile art.1582 Noul cod civil (temei de drept aplicabil în considerarea dispozițiilor art.102 al.1 din Legea nr.71/2011), care prevăd ca efect al cesiunii dintre cesionar și debitorul cedat posibilitatea pentru debitor de a opune cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului, deci inclusiv faptul că creanța cedată nu este prevăzută de un titlu executoriu.
În plus, în mod eronat în cererea de învestire cu formulă executorie a fost indicat în calitate de debitor ., în urma cesiunii de creanță intervenite debitor al creditoarei B. T. – Sucursala A. devenind S.C. I. Co S.R.L.
Pe de altă parte, împrejurarea că cesiunea de creanță intervenită între B. T. și . nu reprezintă titlu executoriu nu constituie un motiv de nulitate a contractului de cesiune, ci justifică doar anularea executării silite demarate în temeiul contractului menționat.
Prin urmare, văzând că văzând că este întemeiată critica formulată de contestatoare sub aspectul învestirii cu formulă executorie a contractului de cesiune de creanță nr.36/CES/03.12.2013 fără ca acesta să fie titlu executoriu, în temeiul art.712 al.3 raportat la art.633 și următoarele Cod de procedură civilă, prima instanță a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. I. Co SRL în contradictoriu cu intimata B. T. prin mandatar Improvement Credit Collection SRL, sens în care a dispus anularea încheierii nr.2331/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ sub aspectul învestirii cu formulă executorie a contractului de cesiune de creanță nr.36/CES/03.12.2013, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.315/2015 al B. D. D. M..
Anularea încheierii de învestire cu formulă executorie și a executării silite are drept consecință încetarea executării silite în sensul art.703 pct.5 Cod procedură civilă, nefiind necesară o dispoziție distinctă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, prima instanță a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.719 al.1 NCPC „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea”.
Prin urmare, suspendarea executării silite se poate dispune doar până la soluționarea contestației în primă instanță.
Având în vedere că la același termen de judecată prima instanță a rămas în pronunțare asupra contestației la executare, cererea de suspendare a executării silite în dosarul execuțional nr.315/2015 al B. D. D. M. a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de restituire a cauțiunii, prima instanță a constat că aceasta a fost formulată de către reprezentantul contestatoarei după deschiderea dezbaterilor pe fond, în sensul art.392 Cod procedură civilă, moment procesual în care nu mai pot fi formulate cereri noi, sens în care cererea va fi respinsă ca tardivă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată contestatoarea a făcut dovada achitării unui onorariu avocațial de 3.000 lei precum și o taxă judiciară de timbru de 1050 lei.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, aceasta nu a fost pusă în sarcina celeilalte părți având în vedere dispozițiile art.45 al.1 lit. f din OUG nr.80/2013, în conformitate cu care contestatoarea are posibilitatea să solicite restituirea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii.
Față de soluția de admitere în parte a contestației, prima instanță a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 2.800 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel apelanta B. T. Sucursala A., prin care a arătat că hotărârea criticată este netemeinică și nelegală astfel că solicită rejudecarea cauzei pe fond. Iar prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită apelul, urmând ca pe cale de consecință să se păstreze întru totul încheierea nr. 2331 din data de 20.04.2015 privind investirea cu formulă executorie a contractului de credit a actelor adiționale, inclusiv a contractului de cesiune de creanță, pronunțată de Judecătoria A. ca temeinică și legală în dosarul nr._ precum și toate formele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 315/2015 al B. D. D. M..
În motivare apelanta a arătat că B. T. a acordat societății S.C Radan Impex S.R.L în baza contractului de credit nr. 36/24.02.2012 o linie de credit pentru finanțarea activității curente în sumă de 3.000.000 lei, contract care a suportat mai multe modificări, prin încheierea de acte adiționale nr. 12/05.12.2013care avea ca obiect suplimentarea creditului cu suma de 2.000.000 lei până la valoarea de 6.500.000lei și plafon de credite pe termen scurt în sumă de 1.500.000 lei precum și suplimentarea garanțiilor, inclusiv cu cesiunea creanțelor rezultate din contractele de creditare și actele adiționale la acesta încheiat între S.C Radan Impex S.R.L și S.C I. CO S.R.L sens în care a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 36/ces/03/03/12.2015, +anexa 1 și anexa 2, contracte care sunt accesorii la contractul de credit antemenționat.
Intimata a arătat că societatea debitoare S.c Radan Impex S.R.L și-a declarat insolvența, creditoarea BT a înregistrat toate creanțele acesteia în litigiu/renstanța, promovând formele de executare silită față de terți, garanții, inclusiv față de debitorul cedat S.C I. CO S.R.L care astfel cum se poate observadin anexa 2 la contractul de cesiune reprezintă notificarea către S.C I. CO S.R.L a cesiuni de creanță nr._/05.12.2013, în baza căreia acesta și asumată prin semnătura reprezentantului legal Secianschi A. – administrator – calitatea de debitor ce3dat prin acceptarea expresă a cesiunii de creanță, asumându-și și calitatea de garant.
În considerarea faptului că debitoarea nu și-a asumat obligațiile stabilite prin contractul de cesiune ce reprezintă accesoriu la contractul de credit bancar ce reprezintă titlu executoriu conform art. 120 din OUG 99/2006, am procedat la notificarea și punerea în întârziere a debitului cedat S.C I. CO S.R.L prin B. D. D. conform adresei nr. 5602/27.03.2015 și Notificarea nr. 10/31.03.2015 emisă de B..
Ca urmare a cestui demers S.C I. CO S.R.L a transmis în atenția BT și a B. adresă de sub nr. 6381/09.04.2015, înscris prin care recunoaște că are obligația să achite în cotul IBAN suma de 150.000 lei fapt care certifică creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă conform art. 662 C..
Raportat la criticile contestatoarei care susține că contractul de cesiune de creanță pură și simplă nu este titlu executoriu, apelanta a arătat că o cesiune de creanță pură si simplă nu este titlu executoriu, dar o cesiune de creanță constituită între un debitor și un creditor care este o persoană juridică, respectiv banca, iar debitorul în calitate de cedent a constituit cesiune de creanță, operațiune juridică care prin natura sa reprezintă o garanție personală asumată prin art. 120din OUG 99/2006 în scopul garantării unui credit încheiat cu o entitate bancară, prin care aceste înscrisuri sunt anexe și contractele accesorii la contractul de credit, constituie titlu executoriu, aferent înscrisurilor ce reprezintă contracte de credit bancar și a garanțiilor reale și personale, sens în care s-a pronunțat jurisprudența ICCJ prin decizia nr. 2868/2005.
În drept apelanta și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 466 și 650 C. coroborat cu art. 632, 640 C. și art. 120 din OUG 99/2006, iar în probațiune a depus înscrisuri.
Intimata S.C I. CO S.R.L a depus întâmpinare prin serviciul registratură al instanței, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și în consecință menținerea sentinței civile nr. 2331/20.04.2015 ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimata a arătat că se confirmă susținerile prezentate în cuprinsul contestației la executate, în sensul că o cesiune de creanță pură și simplă nu este titlu executoriu, dar se precizează că o cesiune de creanță constituită între un debitor și un creditor, care este o persoană juridică specială, respectiv banca, prin natura operațiunii reprezintă o garanție personală asumată prin art. 120 din OUG nr. 99/2006, în scopul garantării unui credit încheiat cu o entitate bancară și că prin urmare, aceste anexe și contractele de credit, constituie titlu executoriu aferent înscrisurilor ce reprezintă contracte de credit bancar și a garanțiilor reale și personale aferente.
Din analiza prevederilor cuprinse în contractul de cesiune de creanță încheiat între apelantă și societatea Radan Impex se confirmă existența unei cesiuni definitive și lipsa titlului executoriu împotriva contestatoarei.
Intimata a arătat că în urma cesiunii încheiate între Radam Impex și B. T., creanța pe care asociatul Radan Impex o avea împotriva sa, a fost transmisă în mod irevocabil și necondiționat în favoarea cesionarului, fiind vorba astfel de o cesiune definitivă a creanței.
Titlurile de creanță pe care societatea Radan Impex le avea față de contestatoarea - intimată erau reprezentate de simple contracte de împrumut acordate de către asociat în vederea desfășurării activității de către contestatoare și prin urmare nu putea să transfere apelantei prin cesiune, mai mult decât ceea ce deținea.
Faptul că ulterior asociatul a cesionat creanța pe care o avea față de contestatoare intimată către B. T., nu poate conduce la dobândirea caracterului executoriu, pentru creanțele pe care asociatul le avea față de societatea S.C I. CO S.R.L, deoarece nici la momentul la care s-au încheiat aceste contracte de creditare, societatea Radan Impex nu avea asemenea titluri executorii împotriva societății debitore și prin urmare s-a transmis exact ceea ce deținea.
Pe cale de consecință intimata consideră că nu pot fi reținute aspectele invocate de către apelanta în sensul că acesta ar fi fost un contract de cesiune de creanță în scop de garantare și deci un contract de garanție, având în vedere că părțile contractului de cesiune și-au exprimat foarte clar voința în sensul de a trece aceste creanțe din patrimoniul societății Radan Impex în patrimoniul apelantei B. T., astfel cum acestea se regăseau în patrimoniul cedentului.
În speță contractul de cesiune de creanță a fost încheiat între debitorul cedent și creditorul B. T., nefiind parte și contestatoarea. Faptul că efectele contractului de cesiune presupun și un efect indirect asupra debitorului cedat, nu conferă contractelor de creditare încheiate între debitorul cedent și debitorul cedat, caracterul de titlu executoriu. Prin confirmarea primirii notificării în urma cesiunii, contestatoare a confirmat doar schimbarea creditorului și însușirea de a achita către această societate sumele pe care le datora societății Radam Impex.
În situația de față având în vedere că debitorul cedat a refuzat plata benevolă și creanța pe care debitorul cedat Radam Impex o avea față de intimată nu era cuprinsă într-un titlu executoriu, astfel în cât să poată fi declanșată executarea silită, apelanta avea dreptul de a chema în judecată debitorul cedat pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească care constituie titlu executoriu și doar ulterior să treacă la executarea silită a acestuia.
Ca o concluzie intimata a arătat că beneficiarul ipotecii (apelanta) poate să se solicite plata creanței ipotecate, fără a putea însă să treacă la executarea silită a acesteia în lipsa unui titlu executoriu. Așadar caracterul executoriu al contractului de credit și al contractului de ipotecă imobiliară nu se extinde asupra titlului de creanță inițial, care fac obiectul ipotecii.
În speță contractul de credit încheiat între intimata B. T. și societatea Radan Impex S.R.L constituie titlu executoriu (conform art. 638 pct. 4 C.) și în mod corect instanța de judecată a dispus investirea cestuia cu formulă executorie, deoarece îndeplinea condițiile prevăzute de lege, aspecte care nu au fost contestate.
Pe de altă parte în ceea ce privește contractul de cesiune de creanță nr. 36/ces/03/03.2013 încheiat între societatea Radan Impex și intimata B. T. S.A, aceasta nu îndeplinea condițiile pentru a fi investit cu formulă executorie deoarece nu figurează printre înscrisurile prevăzute de art. 638 Cod procedură civilă și prin urmare, instanța investită cu soluționare cererii de investire cu formulă executorie deoarece nu figurează printre înscrisurile prevăzute de art. 638 C. și prin urmare, instanța investită cu soluționarea cererii de investire cu formulă executorie.
După cum se poate observa, această creanță preluată de către B. T. este simplă, negarantată și necuprinsă într-un titlu executoriu, deoarece contractele de împrumut încheiate între asociatul Radan Impex S.R.L și contestatoarea din prezenta cauză, nu reprezintă un titlu executoriu, fiind simple contracte încheiate în baza art. 2158 C.Civ (art. 1576 vechiul Cod Civil). Aceste împrumuturi nu au fost vreodată încheiate în forma autentică pentru a se încadra pe prevede3rile art. 638 pct. 2 C. și nici nu sunt prevăzute de lege ca având caracterul titlului executoriu.
În drept intimata și-a întemeiat susținerile pe prevederile art. 205 C., precum și pe dispozițiile la care s-a făcut referire în cuprinsul întâmpinării.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 476-478 Cod de procedură civilă, instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Verificând hotărârea atacată tribunalul constată că, prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel analizând contractul de cesiune nr. 36/CES/03.12.2013 prima instanță a reținut în mod întemeiat faptul că acesta a avut ca obiect cedarea în mod irevocabil și necondiționat de către cedent în favoarea cesionarului a dreptului de creanță în valoare totală de 3.340.077,06 lei ce rezultă din contractele comerciale și adiționale semnate de S.C Imovest Co S.R.L în calitate de debitor evidențiate în Anexa 1.
În mod întemeiat prima instanță a reținut dispozițiile art. 633 – 641 C. și art. 1582 Noul Cod Civil.
Dispozițiile art. 120 din OUG nr. 99/2006 nu pot fi interpretate în sensul că această cesiune ar avea rol de garanție și că implicit contractul de cesiune ar constitui titlu executoriu.
Tribunalul reține că, contractul de cesiune de creanță a fost încheiat între debitorul cedent și creditorul B. T., nefiind parte și contestatoarea. Faptul că efectele contractului de cesiune presupun și un efect indirect asupra debitorului cedat, nu conferă contractelor de creditare încheiate între debitorul cedent și debitorul cedat caracterul de titlu executoriu.
Pentru aceste considerente tribunalul în baza art. 480 C. va respinge apelul exercitat de apelanta - intimată B. T. S.A prin Sucursala A., în contradictoriu cu intimata – contestatoare S.C I. Co S.R.L, împotriva încheierii civile nr. 4042 din 25.08.2015 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Va obliga apelanta – intimată la plata sumei de 2480 lei către intimata – contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul exercitat de apelanta - intimată B. T. S.A prin Sucursala A., în contradictoriu cu intimata – contestatoare S.C I. Co S.R.L, împotriva încheierii civile nr. 4042 din 25.08.2015 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Obligă apelanta – intimată la plata sumei de 2480 lei către intimata – contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier
L. L. H. O. L. A.
Se comunică:
Red.L.L
Tred./A.L.
4 ex./2 .
- Se . B. T. / A. .-7, jud A.
- contestatoarea I. Co SRL - A., Calea A. V. nr. 267, jud. A.
- sediul ales în A., .. 36 . la cab. av. D. Paliciuc, R. Paliciuc
Red. Prima instanță – Judecătoria A. – judecător S. S.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul ARAD → |
|---|
