Contestaţie la executare. Decizia nr. 800/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2944/55/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. Operator 3207/2504
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 800
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Președinte L. L.
Judecător S. S. O.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu intimatul-contestator T. A., împotriva sentinței civile nr. 2125/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului – avocat B. P. din Baroul A., lipsă fiind reprezentata apelantei și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nefiinf alte probe de administrat și alte incidente de soluționat, președintele completului de judecată deschide dezbaterile asupra apelului
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și alte incidente de soluționat, președintele completului, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul A. la data de 06.06.2015, constată că prin sentința civilă nr. 2125/23.04.2015 Judecătoria A. a admis contestația la executare, a anulat parțial somația nr._/14.11.2014 emisă de intimată, în sensul că din întreaga sumă de 16.374 lei menționată de aceasta, contestatorul a datorat doar suma de 9.157 și a dispus restituirea către contestator a sumei de 467 lei achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, intimata DGRFP Timișoara – AJFP A. a început executarea silită împotriva contestatorului T. A., trimițându-i acestuia somația nr._/14.11.2014, prin care i-a pus în vedere să plătească suma totală de 16.374 lei.
Suma totală de 16.374 lei din somație (fila 6) este formată din mai multe sume, după cum urmează:
- 1006 lei (845 lei + 161 lei), reprezentând dobânzi taxe vamale și dobânzi tva calculate în anul 2011 – datorie recunoscută de contestator;
- 15.368 lei, reprezentând dobânzi taxe vamale și dobânzi tva calculate în anul 2003 – din această sumă totală, petentul a recunoscut că datorează suma de 8151 lei (2949 lei + 5202 lei), însă a invocat că pentru restul de 7217 lei s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.
Invocarea sa este întemeiată, având în vedere că este vorba despre o sumă ce reprezintă o creanță fiscală din anul 2003, pretinsă de intimată în anul 2014, precum și dispozițiile art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală („Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”), iar intimata n-a dovedit că în cauză ar fi incident vreun caz de suspendare sau de întrerupere a prescripției din cele prevăzute de art. 132-133 din OG nr. 92/2003.
Față de acestea, s-a admis contestația la executare și s-a anulat parțial somația nr._/14.11.2014 emisă de intimată, în sensul că din întreaga sumă de 16.374 lei menționată în aceasta, contestatorul a datorat doar suma de 9157 lei.
În baza art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, s-a dispus restituirea de către Mun. A. către contestator a sumei de 467 lei (ce a fost achitată de contestator cu titlu de taxă judiciară de timbru), la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii contestației la executare ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de apel, apelanta arată că, soluția primei instanțe este în parte netemeinică și nelegală, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Apelanta mai arată că, prima instanță a anulat parțial somația emisă, considerând că pentru suma de 7.217 lei, executarea silită este prescrisă, însă dreptul de a cere executarea silită nu este prescris, având în vedere actele e executare silită intreprinse în termenul de cinci ani.
Astfel, cu privire la documentele dosarului de executare silită, accesoriile la care s-a făcut referire, au fost calculate prin procesul verbal nr._/29.08.2003, decizia nr. 3429/04.04.2010, procesul verbal nr._/07.10.2003, decizia nr. 7842/30.05.2008, Procesul verbal nr._/29.08.2011 și decizia nr._/19.12.2011. Ca măsuri de executare silită, la dosarul execuțional al debitoarei au fost somația nr. 2825/_/14.10.2003, somația 8497/21.03.2008 și somația nr. 9735/20.03.2012.
Ca urmare a reorganizării ANAF, debitele stabilite de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, au fost comunicate spre executare, în urma căreia s-a emis somația nr._/14.11.2014, contestată în prezenta speță.
În opinia apelantei, prima instanță a pronunțat o hotărâre greșită, întrucât nu a luat în considerare dispozițiile art. 172 alin. Din O.G. nr. 92/2003, iar executarea silită declanșată împotriva contestatorului este perfect legală, respectând prevederile art. 141 coroborate cu art. 145 din O.G. 92/2003, iar în cauză prescripția dreptului de a cere executare silită, nu a intervenit, prima instanță pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.
În drept, apelanta invocă dispozițiile art. 466 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală hotărârea atacată.
Intimatul arată că, instanța de fond, în mod corect a reținut că pentru suma de 7.217 s-a prescris dreptul de a cere executarea silită.
Astfel, intimatul arată că, prin cererea de apel, nu se face dovada comunicării vreunui act de executare silită cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu emis de Biroul Vamal A. în anul 2003, însă actul administrativ fiscal nu a fost comunicat potrivit dispozițiilor art. 44 și nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
În drept, intimatul invocă dispozițiile art. 44, 45 și art. 131 – 134 Cod Procedură Fiscală.
Analizând apelul prin prisma dispozițiilor art. 476 – 479 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că nu este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul apreciază că prima instanță a reținut o stare de fapt astfel cum rezultă din probele administrate în cauză și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În mod întemeiat, prima instanță a reținut că pentru suma de 7.217 lei s-a prescris executarea silită, fiind vorba despre o creanță de fiscală din anul 2003. De asemenea, în cauză, nu s-au evidențiat vreo situație de suspendare sau de întrerupere a prescripției, conform art. 132 – 133 din OUG nr. 92/2003
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat în cauză.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu intimatul-contestator T. A., împotriva sentinței civile nr. 2125/23.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. LazărSzep S. O. A. B.
Red. L.L.
Tehnored. A.B.
4 ex./ 08.07.2015
2 .
Se comunică cu:
Apelanta - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., A., .-79
Intimat - T. A., A., . CAA B. P.,Pestean L., nr. 1-3, .>
Prima instanță – Judecătoria A., judecător A. N.
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 826/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 469/2015. Tribunalul... → |
|---|
