Obligaţie de a face. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 17/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A. operator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 17
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Președinte H. O.
Judecător L. L.
Judecător C. C. A.
Grefier V. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. F. S.R.L. în contradictoriu cu intimații S. V., D. D. F., B. Ș. și B. L. N., împotriva Sentinței civile nr.1866/28.08.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta recurentei din Societatea Civilă de Avocați N. N. N. Kingston Petersen din Baroul București și reprezentantul intimaților B. Ș. și B. L. N. - avocat C. N. din Baroul M., lipsă fiind intimații .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 102 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, constatându-se că prin serviciul registratură al instanței la data de 16 ianuarie 2015, recurenta a depus la dosar o cerere la care a anexat copia dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 102 lei, iar la data de 26 ianuarie 2015 intimații B. Ș. și B. L. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentanta recurentei depune la dosar împuternicire avocațială și originalul chitanței prin care a achitat taxa judiciară de timbru .
Reprezentantul intimaților B. Ș. și B. L. N. depune la dosar împuternicire avocațială .
Nemaifiind formulate alte cereri ori necesare alte probe instanța apreciind recursul în stare de soluționare declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea lui.
Reprezentanta recurentei arată că recursul este în termen, întrucât recurenta a schimbat sediul în cursul anului trecut, a aflat de existența hotărârii atacate doar la data de 4 decembrie 2014, iar în posesia acesteia a intrat doar la data de 17.12.2014,obținând o copie de la OCPI, conform filelor 12 – 15 dosar, invocând astfel dispozițiile art.301 c.pr.civ. și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât citările au fost viciate, reiterând verbal motivele expuse în cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților B. Ș. și B. L. N. invocă excepția tardivității introducerii recursului, solicitând admiterea excepției tardivității și respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată depunând în acest sens chitanța privind onorariul avocațial. Reprezentantul intimaților B. Ș. și B. L. N. solicită menținerea sentinței atacate, precizând că procedura de citare a fost legal îndeplinită întrucât s-a luat adresa recurentei - pârâte din contractul încheiat la Biroul Notarial L. Feier și reiterează pe scurt cele expuse în întâmpinarea depusă la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului înregistrat la această instanță la data de 29.12.2014, constată că Judecătoria Ineu a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții B. Ș. și B. L. N., în contradictoriu cu pârâții S. V., D. D. F. și ., pentru obligația de a face și în consecință a constatat nulitatea nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub Nr. 3793 din 04 august 2005 la BNP SICĂ S. TIMIȘOARA, cu privire la vânzarea imobilului înscris in Titlul de proprietate nr._/11.10.1993, privind terenul în suprafață de 1,16 ha(_ mp) înscris în ., situat în extravilanul localității Satu M., . pârâta S. V. prin mandatar D. D. F. și pârâta ., devenită . și a menținut celelalte dispoziții ale contractului de vânzare cumpărare cu nr. de mai sus. A dispus anularea încheierii de CF nr. 433 din 13.01.2012 și rectificarea cărții funciare nr._ Șilindia cu nr. cad. A1._ în sensul radierii înscrierii din CF a dreptului de proprietate privind . înscrisă în favoarea pârâtei . și a autorizat BCF Ineu la efectuarea cuvenitelor mențiuni conform prezentei după rămânerea definitivă și înscrierea dreptului de proprietate asupra parcelei de mai sus în favoarea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Titlului de proprietate nr._ eliberat la 11.10.1993, dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru suprafața de 4 ha 700 mp, defunctului S. P., a cărui moștenitoare este S. V., fapt necontestat de către părți cu referire la certificatul de moștenitor nr. 121/03.08.2000, din Dosar succesoral 169/2000 a BNP L. Feier Ineu, iar aceasta la data de 12 iunie 2001 prin, contractul de vânzare-cumpărare nr. 428, încheiat la BNP M. D. A. S. din Ineu, s-a obligat să transfere dreptul său de proprietate reclamanților asupra imobilului reprezentând teren arabil, situat în Satu M., respectiv ./17/1, în suprafață de 1 ha și 1.600 mp, înscris în Titlul de proprietate nr._/11.10.1993, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate A. conform Legii nr.18/1991, pentru prețul de 1.740.000 lei ROL, plătit integral la data încheierii convenției de vânzare – cumpărare, dar nu au făcut demersurile necesare pentru intabularea contractului de vânzare cumpărare.
Ulterior la data de 04 august 2005, pârâta prin mandatarul său D. D. F., a vândut mai multe parcele de teren, printre care și ., în suprafață de 1 ha și 1.600 mp deși aceasta se afla în posesia reclamanților de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare din 12 iunie 2001 și după încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre mandatarul pârâtei și . reprezentata prin R. S. S., s-a procedat la notarea în cartea funciară nr._ Șilindia cu nr. cad. Top. A1._, a suprafeței de 1,16 ha respectiv 11.600 mp, intabularea fiind făcută pe ., societate în care s-a transformat . și care deși s-a intabulat în cartea funciară nu a folosit niciodată terenul din litigiu care așa cum am arătat se află în folosința reclamanților.
Potrivit dispozițiilor art. 1295 alin. 1 cod civil, contractul de vânzare cumpărare este un contract translativ de proprietate la data încheierii acestuia, vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut deoarece nimeni nu poate da mai mult decât are iar la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat la 04 august 2005, pârâta vânzătoare nu mai era proprietara bunului întrucât înstrăinase acest bun prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 428/12 iunie 2001.
Ca urmare acestui fapt, actul autentic cu nr. 3793/04.08.2005 este lovit de nulitate absolută, acesta fiind baza pe o cauză ilicită, urmărindu-se prejudicierea reclamanților, ceea ce legea interzice și astfel potrivit art. 969 cod civil( de la 1864) sub imperiul cărora s-au încheiat actele obligația nelicită nu poate produce efecte iar pentru a avea putere de lege între părți convențiile trebuie legal făcute, fapt care este valabil pentru contractul autentificat la data de 12 iunie 2001 și este nelegal făcut contractul autentificat la 04 august 2005.
Ca o consecință acestui fapt nici înscrierea făcută în cartea funciară sub B.3, nu poate produce efecte întrucât are la baza un titlu nevalabil și cu toate că nu s-a solicitat expres rectificarea cărții funciare în sensul radierii acestei înscrieri, ea se subînțelege din formularea făcută în precizarea de acțiune prin care s-a solicitat restabilirea situației anterioare de C.F. și din cuprinsul acestei precizări partea finală unde s-a solicitat radierea dreptului de proprietate din CF, înscris în favoarea pârâtei cumpărătoare . .
Având în vedere aceasta stare de fapt si in drept disp. art. 948, 966 și următ. Si art. 1294 și 1295 și următor cod civil precum și dispozițiilor Legii 7/1996 cu modificările si completările ulterioara cererea precizată a reclamantului apare întemeiata si urmează a o admite în senul cerut.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1866/2012 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._ și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, recurenta arată că prin sentința recurată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 (2) - motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Recurenta arată că, la data formării acțiunii care constituie obiectul dosarului, sediul social legal era în .-9, etajele 1-3 Timișoara, nu în ., nr. 1, Timișoara. Schimbarea sediului a intervenit în anul 2006, iar ca procedura de citare să fie îndeplinită, citația trebuia emisă la adresa .-9, etajele 1-3 Timișoara. De asemenea, recurenta arată că a fost citată cu rea credință la o altă adresă decât cea a sediului, intimatul indicând în mod intenționat o altă adresă pentru a împiedica dreptul la apărare.
Prin rea citare, recurenta arată că a fost privată de drepturile fundamentale garantate prin Constituția României, cum ar fi dreptul la apărare într-un cadru procesual legal și dreptul la un proces echitabil, iar vătămarea devine și mai evidentă în contextul privării de libertate.
Se mai arată că, în situația în care partea nu a fost încunoștiințată deloc despre proces, nefiind citată la adresa procedurală determinată prin raportare la prevederile art. 87 pct. 2 sau art. 90 (1) Cod Procedură Civilă, trebuie să constituie cu atât mai mult un caz de nulitate la care se referă art. 105 (2) Cod Procedură Civilă, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Referitor la dreptul de proprietate, recurenta arată că imobilul a fost făcut public prin intabularea în C.F., iar intimații nu au înțeles să îți intabuleze presupusul drept de proprietate.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 1866/2012 pronunțată de Judecătoria Ineu ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimații arată că recurenta, prin cerere a solicitat casarea sentinței civile și retrimiterea acesteia spre rejudecare instanței de fond pentru faptul că nu au fost legali citați.
Intimații arată că instanța de fond, nu a reținut faptul că pârâta nu a fost legal citată la adresa din Timișoara, ., nr. 1, deoarece instanța de fond a luat cunoștință de adresa recurentei din actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 04 august 2005 în formă autentică cu pârâta S. V., prin mandatarul acesteia D. D., dată la care recurenta îți avea sediul în Timișoara, Dr. L. G., nr. 1.
Se mai arată că citarea nu a fost cu rea credință și nu s-a citat recurenta la adresa din Timișoara, .-9, . în vedere faptul că acțiunea introdusă instanței de fond avea un caracter legal, iar sentința nu putea avea alt deznodământ.
În drept, intimații invocă dispozițiile art. 483 și următoarele Cod Procedură Civilă.
Asupra excepției tardivității formulării recursului, excepție invocată de intimați, tribunalul o apreciază ca fiind nefondată, sens în care o va respinge.
Din actele dosarului, tribunalul reține că recurentei i s-a comunicat hotărârea atacată la data de 20.09.2012, la adresa din Timișoara, ., nr. 1, în situațiile în care sediul societății era la altă adresă încă din anul 2006, Timișoara, D-dul. Cetății, nr. 7 -9, . certificatului al ORC T.. Astfel, tribunalul apreciază la raportat la dispozițiile art. 301 Cod Procedură Civilă că termenul de recurs nu a curs dat fiind faptul că comunicarea nu a fost făcută în mod legal. Mai mult, recurenta a obținut la data de 17.12.2014 de la OCPI o copie a sentinței recurate, iar recursul a fost înregistrat la data de 29.12.2014, conform datei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și în cadrul dat de dispozițiile art. 304 – 3041 Cod Procedură Civilă, tribunalul constată că este fondat.
Verificând hotărârea atacată, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură prevăzută la art. 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
În cauza menționată de recurs prevăzută de art. 304 pct. 5 Cod Procedură Civilă și care atrage casarea hotărârii atacate conform art. 312 alin. 3 teza a II Cod Procedură Civilă.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că în cauză pârâta – reclamantă Smithfield F. SRL nu a fost legal citată pe parcursul judecății cauzei în fața primei instanțe.
Astfel, acțiunea civilă a fost înregistrată la Judecătoria Ineu la data de 29 februarie 2012, iar pârâta Smithfield F. SRL, citată la adresa din Timișoara, ., nr. 1, încă din anul 2006 pârâta avea sediul în Timișoara, . – 9, . a înregistrat schimbarea de sediu prin înregistrarea hotărârii adaptată la data de 21.09.2006, privind la schimbarea sediului ., nr. 1 în . – 9, . Registrul Comerțului T.. Prin încheierea nr._/3.10.2006 judecătorul delegat de ORC a admis cererea, sens în care în data de 05.10.2006 a fost eliberat certificatul de moștenitori, certificat ce face opozabilă terților schimbarea de sediu a societății.
Cu toate acestea, nici reclamanții și nici instanța nu a formulat o adresă către ORC T., deși în mod repetat în adresă de îndeplinire a procedurii de citare a fost motivat “prin afișare”.
Față de această situație, tribunalul apreciază că pârâta nefiind citată în mod legal a fost privată de dreptul la apărare și de un proces echitabil, sens în care nefăcându-se .. nu poate fi înlăturată dreptul privind casarea hotărârii și trmiterea cauzei spre rejudecare de prima instanță în vederea citării în mod legal a pârâtei S. F. S.R.L.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 312 alin. 3 teza a II Cod Procedură Civilă, tribunalul va verifica excepția tardivității formulării recursului și va admite recursul declarat de pârâta – recurentă S. F. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.1866/28.08.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Având în vedere că această cauză va fi trimisă în rejudecare, prima instanță va evalua și aspectul privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității formulării recursului.
Admite recursul declarat de pârâta – recurentă S. F. S.R.L. cu sediul în Timișoara, ., Corp Complex P+2E, județul T., împotriva Sentinței civile nr.1866/28.08.2012 pronunțată de Judecătoria Ineu .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. O. L. L. C. C. A.
Grefier,
V. M.
Red. L.L.
Tred.V.M./A.B.
2ex./ 10.02.2015
Nu se comunică.
Prima instanță: Judecătoria Ineu, judecător T. A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1313/2015. Tribunalul ARAD | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
