Succesiune. Decizia nr. 1056/2015. Tribunalul ARAD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2015 pronunțată de Tribunalul ARAD la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 252/246/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1056
Ședința publică din data de 28 septembrie 2015
Președinte R. M.
JudecătorCristian C. A.
GrefierFlorica M.
S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții T. I., T. A. G. și de apelanta B. M. în contradictoriu cu intimata L. M., împotriva Sentinței civile nr.60/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul declarat de apelanții T. I. și T. A. G. este timbrat cu suma de 80 lei taxă judiciară de timbru, iar apelul declarat de apelanta B. M. este timbrat cu suma de 80 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor înregistrate la Tribunalul A. la data de 28 mai 2015 constată că prin sentința civilă nr. 60 din 23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată, modificată și precizată de reclamanții T. I. și T. A. G. în contradictoriu cu pârâtele L. M. și B. M., ca nefondată.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională B. M., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în CF nr._ H., CF vechi Botfei, sub B2 este întabulată numita L. A. cu cota de 56/168 cu privire la imobilul înscris sub A1 reprezentat de teren arabil cu nr.top.494/2 cu suprafața de 2102 mp.
Reclamanții susțin că titulara înscrisă în CF a fost căsătorită cu defunctul Otiș N. decedat la data de 14.12.1994, fără a se depune în acest sens certificatul de căsătorie.
Conform certificatului de deces ., nr._/16.09.2013 emis de Primăria comunei H., defuncta Otiș A. decedată la data de 3.09.1962 a avut ca mamă pe numita L. A.. Astfel cum rezultă din certificatele de naștere nr.608, 609/9.03.1956 și certificatul de căsătorie, defuncții L. F. decedat la data de 1.08.2014 și defuncta T. F. decedată la data de 19.02.2014 sunt fiii numitei L. A., numele tatălui nefiind consemnat.
Potrivit certificatului de naștere și certificatului de căsătorie, pârâta B. M. este fiica defunctului Otiș N. și a numitei L. A..
Conform certificatelor de naștere, reclamanții T. I. și T. A.-G. sunt fii defunctei T. F. decedată la data de 19.02.2014, iar potrivit certificatului de căsătorie, pârâta L. M. este soția defunctului L. F. decedat la data de 1.08.2014.
Prima instanță a mai reținut că la dosar s-a depus declarația pârâtei L. M., aut. sub nr.2133/20.08.2014, în care se arată că nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii defunctului L. F., acest aspect nu este însă suficient pentru a se constata că defunctul L. F. este străin de succesiunea mamei sale L. A., cât timp nu s-au depus acte din care să rezulte că defunctul L. F. ar fi renunțat la succesiunea mamei sale. Mai mult decât atât, în declarația prezentată martorul R. D. arată că acesta a locuit în casă și după decesul bunicului reclamantului.
Deși pârâta reclamantă-reconvențională B. M. susține că a acceptat tacit succesiunea tatălui său, Otiș N., bunicul reclamantului, întrucât ar fi intrat în posesia unor bunuri rămase, prima instanță a constatat că aceste aspecte nu au fost probate.
În drept, moștenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moștenire este vorba. În acest sens, art.91 din Legea nr.71/2011 dispune că moștenirile deschise înainte de . Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoarea la data deschiderii moștenirii.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, moștenirea este legală în cazul în care transmiterea moștenirii are loc în temeiul legii la persoanele, în ordinea și în cotele determinate de lege. Pentru ca o persoană să poată veni la moștenire în temeiul legii trebuie să aibă, în afara capacității succesorale, ca o condiție generală a dreptului la moștenire, vocație succesorală legală, să nu fie nedemnă și să nu fie înlăturată de la moștenire prin voința defunctului. În prezența acestor condiții transmiterea moștenirii operează în virtutea legii, din momentul deschiderii succesiunii, succesibilul având posibilitatea de a consolida titlul de moștenitor exercitând dreptul de opțiunea succesorală prin acceptarea expresă sau tacită a succesiunii în termenul prevăzut de lege.
Potrivit art.689 din Codul civil din 1864 pentru acceptarea tacită a succesiunii este necesară voința succesibilului de a accepta succesiunea, materializată în acte sau fapte din care să rezulte intenția lui neîndoielnică de a culege moștenirea. Printre actele de acceptare tacită a succesiunii se înscriu și actele de folosință a bunurilor ce alcătuiesc masa succesorală, exercitate în interiorul termenului de 6 luni, prevăzut de art.700 din Codul civil din 1864.
Codul civil din 1864 stabilește în art.659, 669-675 principiul chemării la moștenire a rudelor în ordinea celor patru clase de moștenitori legali, iar în art. 659 și art. 660 cod civil din 1864, reglementează principiul proximității gradului de rudenie, în sensul că, în interiorul aceleiași clase de moștenitori, rudele de grad mai apropiat înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat.
Având în vedere aceste prevederi legale, precum și dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor conform Legii nr.319/1944, în raport cu întregul material probator analizat, înscrisurile depuse, actele de stare civilă, declarațiile martorilor propuși de reclamanți și a martorilor propuși de pârâta-reclamantă reconvențională, cât timp nu a fost prezentat certificatul de căsătorie al numitei L. A. înscrisă în cartea funciară, cu defunctul Otiș N., defunctul L. F. a folosit casa chiar și după decesul lui Otiș N., iar pârâta B. M. nu a dovedit actele de acceptare tacită invocate, prima instanță nu a putut reține temeinicia cererilor reclamanților și a pârâtei-reclamante reconvenționale, pentru a se constata calitatea acestora de unici moștenitori după defuncți și pentru a li se atribui masa succesorală solicitată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.659-660, art. 669-675, art.700 din Codul civil din 1864, Legea nr.319/1944, prima instanță a respins acțiunea formulată, modificată și precizată de reclamanții T. I. și T. A. G. în contradictoriu cu pârâtele L. M. și B. M., ca nefondată și, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională B. M., ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții T. I., T. A. G. și apelanta B. M..
Prin apelul declarat apelanții T. I. și T. A. G. solicită în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivare, apelanții T. I. și T. A. G. arată că, mama acestora, T. F. a fost fiica defunctei L. A. decedată la data de 03.09.1962. L. A. a avut 3 copii, respectiv T. F. (mama acestora), L. F. și B. M.. După bunica acestora, L. A., a rămas cota de 56/168 din terenul înscris în Cartea Funciară nr. 111 Boftei nr. top. 494/2.
Apelanții T. I. și T. A. G. mai arată că, întrucât după bunica acestora nu s-a dezbătut succesiunea au solicitat instanței să constate calitatea lor de moștenitori prin acceptare tacită a succesiunii.
Totodată, menționează că mama acestora, T. F., a decedat la data de 19.02.2014, după introducerea acțiunii. L. F. a decedat și el la data de 01.08.2014, iar singurul moștenitor după L. F. a fost soția acestuia L. M.. Intimata L. M. a arătat prin declarația notarială nr.2133/20.08.2014 că nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii după defunctul L. F..
Apelanții T. I. și T. A. G. învederează faptul că mama lor a fost cea care a locuit în casa din Boftei, a fost cea care a administrat averea rămasă și după decesul mamei ei, a participat la înmormântare si a făcut practic acte prin care a acceptat tacit succesiunea. Consideră că Judecătoria Ineu în momentul în care a motivat sentința și a respins cererea de chemare în judecată formulată, nu a arătat absolut nici un argument pentru care nu s-a admis acțiunea formulată. Singurul aspect pe care-l reține este acela că din întreg materialul probelor, înscrisuri depuse, martori propuși nu se reține faptul că s-au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.
De asemenea, apelanții T. I. și T. A. G. mai arată că din declarațiile celor 4 martori care au fost audiați în fata instanței de judecată, atât a martorilor propuși de către aceștia cât și de către apelanta B. M., a rezultat că ei au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii, faptul că mama acestora a participat la înmormântarea bunicii, că după moartea acesteia, împreună cu mama se deplasau la imobilul pe care la avut bunica și se ocupau de administrarea acestui imobil.
Pentru aceste motive, apelanții T. I. și T. A. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.
În drept invocă dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin apelul declarat apelanta B. M. solicită în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă admiterea apelului și în consecință admiterea cererii reconvenționale formulată de către aceasta.
În motivare, apelanta B. M. arată că prin sentința civilă nr.60/2015 instanța de judecată a respins cererea reconvențională formulată de către aceasta și în consecință a constatat că aceasta nu a acceptat prin acceptare tacită a succesiunii, succesiunea după defuncta sa mamă L. A..
Apelanta B. M. învederează că instanța de judecată a considerat că nu a realizat acte de acceptare tacită a succesiunii. Din audierile martorilor propuși de către aceasta a rezultat faptul că atât ea cât și sora sa T. F. s-au ocupat de administrarea averii rămase după mama acestora, au participat la înmormântarea mamei și se deplasau în Boftei în mod regulat.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept invocă dispozițiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Apelanta B. M. a depus la dosar întâmpinare la apelul formulat de apelanții T. I. și T. A. G. prin care arată că este de acord cu admiterea acțiunii formulată de apelanții T. I. și T. A. G..
Învederează că este fiica defunctei L. A. decedată în anul 1962, împreună cu T. F., sora sa în prezent decedată și ea, precum și copii acesteia T. I. și T. A. G., s-au ocupat de administrarea averii rămasă după mama lor și au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii.
În drept invocă dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând apelurile de față, prin prisma motivelor formulate și a probelor administrate, tribunalul reține următoarele:
În ce privește apelul formulat de apelanții T. I. și T. A. G., tribunalul reține următoarele:
În CF nr._ H., CF vechi Botfei, sub B2 este întabulată numita L. A. cu cota de 56/168 cu privire la imobilul înscris sub A1 reprezentat de teren arabil cu nr.top.494/2 cu suprafața de 2102 mp.
Mama apelanților T. I. și T. A. G. este numita T. F., care, la rândul ei a fost fiica defunctei L. A. decedată la data de 03.09.1962. L. A. a avut 3 copii, respectiv T. F. (mama acestora), L. F. și B. M.. După bunica acestora, L. A., a rămas cota de 56/168 din terenul înscris în Cartea Funciară nr. 111 Boftei nr. top. 494/2.
Apelanții T. I. și T. A. G. susțin că, din moment ce succesiunea bunicii acestora nu a fost dezbătută, au solicitat instanței să constate calitatea lor de moștenitori prin acceptarea tacită a succesiunii.
Mama apelanților T. F., a decedat la data de 19.02.2014, după introducerea acțiunii. L. F. a decedat și el la data de 01.08.2014, iar singurul moștenitor după L. F. a fost soția acestuia L. M.. Intimata L. M. a arătat prin declarația notarială nr.2133/20.08.2014 că nu a făcut nici un act de acceptare tacită a succesiunii după defunctul L. F..
Apelanții susțin că mama lor a fost cea care a locuit în casa din Boftei, fiind cea care a administrat averea rămasă și după decesul mamei ei, a participat la înmormântare si a făcut practic acte prin care a acceptat tacit succesiunea.
Motivele de apel nu pot fi primite întrucât acceptarea tacită a succesiunii nu presupune acte de administrare provizorie cum ar fi luarea unor măsuri conservatorii provizorii sau ocuparea temporară a casei părintești.
Actele ce valorează acceptare tacită a succesiunii sunt actele de dispoziție și actele de administrare definitivă care angajează viitorul, deoarece numai prin acest tip de acte succesibilul arată intenția sa reală de a păstra succesiunea. De exemplu sunt acte de acceptare tacită: actele de înstrăinare, arendare, donația, vânzarea de drepturi succesorale, lucrări și reparații ce nu presupun urgență, arendarea, locațiunea etc.
Or, simplele vizite la locuință efectuate de succesibila T. F. după înmormântarea defunctei L. A., nu constituie veritabile acte de acceptare tacită a succesiunii neputându-se cunoaște intenția exactă a succesibilului cu privire la moștenire.
Dacă numita T. F. nu a dovedit acte de acceptare tacită a succesiunii după defuncta L. A., ea este străină de moștenirea acesteia din urmă și nici reclamanților-apelanți nu le poate fi admisă acțiunea în constatare calității de moștenitori ai defunctei bunici L. A. și nici apelul formulat.
În ce privește apelul formulat de apelanta B. M., tribunalul reține următoarele:
B. M. a formulat în fața primei instanțe o cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea calității sale de moștenitor al defunctei L. A. înscrisă în CF nr._ H., CF vechi Botfei, în baza acceptării tacite a moștenirii defunctului Otiș N., soțul defunctei L. A., ce a dobândit de la aceasta din urmă succesiunea prin retransmitere.
În mod corect a reținut prima instanță că atâta vreme cât nu a fost prezentat certificatul de căsătorie al numitei L. A. înscrisă în cartea funciară, cu defunctul Otiș N., pârâta B. M. nu se poate pretinde moștenitoare după L. A., cu atât mai mult cu cât nu a dovedit nici actele de acceptare tacită invocate.
Motivele de apel formulate de B. M. nu pot fi primite, întrucât ele sunt temeiuri noi, dat fiind faptul că în apel se prevalează de acceptarea tacită a succesiunii defunctei L. A. și nu de acceptarea tacită a succesiunii soțului defunctei, numitul Otiș N., cum a făcut-o în fața primei instanțe. Or, tribunalul reține că în apel nu se poate temeiul juridic, respectiv cauza cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art.478 alin.3 Cod procedură civilă. În atari condiții nu se pot primi motivele de apel invocate și apelul va fi respins.
Din cele ce preced, întrucât prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și întrucât motivele de apel, invocate în ambele apeluri sunt nefondate, tribunalul, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă va respinge apelurile formulate.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții T. I. CNP_, T. A. G. CNP_ ambii cu domiciliul în A. ..7, ..C, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Bariz C. din Timișoara, . A, ., și respinge apelul formulat de apelanta B. M. CNP_ cu domiciliul în A. ., jud. A., în contradictoriu cu intimata L. M. CNP_ cu domiciliul în Sînmihaiu Român, nr.129, jud.T., împotriva Sentinței civile nr.60/23.02.2015 pronunțată de Judecătoria Ineu.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2015.
Președinte, Judecător,
R. M. C. C. A.
Grefier,
F. M.
Red.CCA/Thred.LK
Data:02.10.2015
5ex./3com./
Se comunică cu:
apelanții T. I. și T. A. G. ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Bariz C. din Timișoara, . A, .
apelanta B. M. cu domiciliul în A. ., jud. A.
intimata L. M. cu domiciliul în Sînmihaiu Român, nr.129, jud.T.
Prima instanță – Judecătoria Ineu- Judecător – P. I. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1057/2015. Tribunalul ARAD | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 528/2015. Tribunalul... → |
|---|
