Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 23887/280/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 226/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare, spre soluționare, recursurile formulate de contestatorii T. M., T. C. și de intimatul M. D. împotriva sentinței civile nr.5642/2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ ,având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.12.2011 sub nr._, contestatorii T. M. și T. C. au chemat în judecată pe intimatul M. D., solicitând anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarele nr. 220/2009, 222/2009 și 223/2009 de B. F. E. după data de 01.03.2011.
În motivarea acțiunii, contestatorii au arătat că au existat între parți mai multe litigii în urma cărora prin hotărâri judecătorești atât contestatorii, cât și intimatul au fost obligați la plata unor sume de bani cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru executarea sentințelor sale, intimatul M. D. a formulat cereri la B. Fierarul E. formându-se dosarele sus-menționate. Executarea silita în cadrul acestora a demarat în anul 2009, fiind formulată din cauza unor neregularități o contestație la executare care a fost soluționata prin sentința civilă nr. 5072/09.06.2010 a Judecătoriei Pitești în dosarul nr._, modificata prin decizia civilă nr. 659/01.03.2011 a Tribunalului Argeș prin care s-a dispus îndreptarea actelor de executare efectuate în dosarele nr. 222/2009 și 223/2009 de B. F. E., în sensul menținerii acestora în limita sumei de 1100 lei și, respectiv, 2738 lei. După pronunțarea hotărârilor a fost reluata executarea silită. Între timp, contestatorii au obținut alte doua hotărâri judecătorești prin care intimatul a fost obligat la plata unor cheltuieli de judecată, solicitând compensarea legală pe care executorul judecătoresc a refuzat să o facă.
Un alt motiv îl reprezintă cuantumul sumelor solicitate la plată în cadrul dosarelor de executare nr. 222/2009 și 223/2009 de B. F. E.. Astfel, potrivit dec. civ. nr. 659/2011 debitul ce urma să fie executat în cadrul dosarului nr. 222/2009 este de 1100 lei plus cheltuieli de executare, însă prin somația din data de 09.12.2011 s-a solicitat suma de 2937,62 lei, de aproape 3 ori suma inițial menționată. De asemenea, în dosarul nr. 223/2009 suma ce urma să se execute este de 2738 lei plus cheltuieli de executare însă, prin somația din 09.12.2011 s-a solicitat suma de 5017,89 lei, aproape dublu fața de suma inițială.
Este adevărat că debitorii suportă cheltuielile de executare însă, conform art. 37 alin 1 lit. a din Legea nr. 188/2000, acestea nu pot depăși 10% din valoarea debitului ce se execută.
Prin sentința civilă nr. 5642/5.06.2012, Judecătoria Pitești a admis contestația și a îndreptat actele de executare în dosarele nr. 222 și 223/2009, cu motivare că, între părți au existat numeroase litigii prin care au fost obligate la plata unor sume de bani. Pentru executarea acestora a fost declanșată executarea silită împotriva contestatorilor T. M. și T. C. în cadrul unor dosare de executare la cererea intimatului M. D.. Astfel, prin decizia civilă nr. 1144/R/16.11.2007 a Curții de Apel Pitești s-a acordat intimatului M. D. suma de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Prin cererea de executare silită din data de 04.03.2009 s-a solicitat executarea silită a acestui debit, formându-se dosarul de executare nr. 220/2009, în cadrul căruia s-a realizat o actualizare a debitului cu rata inflației, conform art. 371 2 alin 3 teza a II-a C.pr.civ., prin expertiza efectuată de M. C. la suma de 1702 lei (f. 71-73). Totodată, cheltuielile de executare au fost de 1462,15 lei, formate din: 202,15 lei onorariu executor, 1000 lei onorariu expertiză; 100 lei taxe OCPI, taxe de timbru -60 lei și cheltuieli dactilografiere-100 lei.
Prin decizia civilă nr. 983/R/26.10.2006 a Tribunalului Argeș s-a acordat intimatului M. D. suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. De asemenea, prin decizia civilă nr. 32/R/15.12.2006 a Curții de Apel Pitești s-a acordat intimatului M. D. suma de 1100 lei. Prin cererea de executare silită din data de 03.03.2009 s-a solicitat executarea silită a acestui debit, formându-se dosarul de executare nr. 222/2009, în cadrul căreia s-a realizat o actualizare a debitului cu rata inflației, conform art. 371 2 alin 3 teza a II-a C.pr.civ., prin expertiza efectuată de M. C. la suma de 2543 lei (f 98-101).
Prin decizia civilă nr.740/R/9.11.2006 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr._ s-a acordat intimatului M. D. suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr.136/R/28.02.2007 a Curții de Apel Pitești s-au acordat intimatului M. D. suma de 2000 lei. Prin cererea de executare silită din data de 02.03.2009 s-a solicitat executarea silită a acestui debit, formându-se dosarul de executare nr. 223/2009, în cadrul căruia s-a realizat o actualizare a debitului cu rata inflației, conform art.371 2 alin 3 teza a II-a C.pr.civ., prin expertiza efectuată de M. C. la suma de 4831 lei (f. 135-138).
Împotriva actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc F. E. în dosarele amintite, contestatorii T. M. și T. C. au formulat contestație la executare soluționată prin sentința civilă nr. 5072/09.06.2010 a Judecătoriei Pitești în dosarul nr._, modificata prin decizia civilă nr. 659/01.03.2011 a Tribunalului Argeș cu încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16.03.2011 (f. 31-36). Prin sentința civilă nr. 5072/09.06.2010 a Judecătoriei Pitești (f. 156-157) a fost admisă contestația la executare, anulate actele de executare în toate dosarele de executare supuse analizei și a fost obligat intimatul să plătească contestatorilor T. M. și T. C. suma de 694,15 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 659/01.03.2011 a Tribunalului Argeș cu încheierea de îndreptare eroare materială din data de 16.03.2011 (f. 31-36) a fost admis recursul declarat de intimatul M. D., au fost îndreptate actele de executare efectuate în dosarele nr. 222/2009 și 223/2009, în sensul că au fost menține în limita sumei de 1100 lei, conform titlului executoriu - decizia nr. 32/R/2006, respectiv în limita sumei de 2738 lei, conform titlului executoriu - decizia nr. 136/R/2007 și decizia nr. 740/9.11.2006 a Tribunalului Argeș, împreună cu cheltuielile de executare aferente acestor creanțe; a fost respinsă contestația la executare în ceea ce privește actele de executare efectuate în dosarul nr. 220/2009; a fost menținută în rest sentința și au fost obligați intimații la plata către recurent a sumei de 1596 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
După pronunțarea deciziei civile menționate, executorul judecătoresc a solicitat debitorilor achitarea următoarelor sume: în dosarul de executare 220/2009 suma de 3164,15 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (f. 8); în dosarul de executare nr. 222/2009 suma de 2937,62 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare (f. 10); în dosarul de executare nr. 223/2009 suma de 5.017,89 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare, solicitându-se totodată și suma de 1596 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs stabilite prin decizia civilă nr. 659/01.03.2011 a Tribunalului Argeș (f. 12). Debitorii contestatori au solicitat executorului judecătoresc compensarea sumei de 2000 lei pentru care intimatul creditor a fost obligat prin sentința penală nr. 243/03.02.2011 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală 233/R/04.04.2011 a Tribunalului Argeș (f. 17-21), iar prin prezenta acțiune, contestatorii au solicitat și compensarea sumei de 1606,26 lei stabilită prin decizia nr. 163/22.03.2011 a Tribunalului T. în dosarul_, definitivă (f. 170-173).
Potrivit art. 399 C. pr. civ., împotriva executării silite se poate formula contestație la executare, iar singurele apărări de fond, în cazul în care executarea silită privește o hotărâre judecătorească, o reprezintă existența unor cauze de stingere a creanței, intervenite ulterior pronunțării hotărârii judecătorești respective. De asemenea, pe calea contestației la executare se poate invoca și compensația legală, conform art. 1143 C. civ., cu îndeplinirea următoarelor cerințe: reciprocitatea obligațiilor, obiectul acestora să fie reprezentat de bunuri fungibile, creanțele să fie certe, lichide și exigibile. Față de dispoziția mai sus menționată, instanța a apreciat că sunt întrunite cerințele pentru a opera compensația atunci când creanțele reciproce ale părților sunt consfințite prin hotărâri judecătorești executorii, compensația operând «ope legis» la data când hotărârile judecătorești prin care au fost stabilite au rămas definitive și, implicit, executorii potrivit art. 376 alin. 1 rap. la art. 377 alin. 1 C. pr. civ.
În consecință, contestatorii au o creanță de 3606,26 lei în baza celor două hotărâri judecătorești menționate mai sus și un debit de 5338 lei plus cheltuielile de executare aferente în cele trei dosare. Conform art. 1151 C. civ., când sunt mai multe datorii compensabile, se urmează pentru compensație regulile stabilite pentru imputație de art. 1113. În lipsa unor alte criterii incidente în cauză stabilite de acest ultim text legal, compensația operează după vechimea creanțelor.
Potrivit expertizei efectuate în prezenta cauză, prin actualizarea debitelor din cele trei dosare, contestatorii datorează următoarele sume: în dosarul de executare 220/2009 suma de 1702 lei în baza deciziei civile nr. 1144/R/16.11.2007 a Curții de Apel Pitești; în dosarul de executare nr. 222/2009 suma de 1321 lei în baza deciziei civile nr. 32/R/15.12.2006 a Curții de Apel Pitești; în dosarul de executare nr. 223/2009 suma de 3326 lei în baza deciziei civile nr.740/R/9.11.2006 a Tribunalului Argeș (896 lei) și deciziei civile nr.136/R/28.02.2007 a Curții de Apel Pitești (2429 lei). Deși în acest ultim dosar de executare, expertul a actualizat suma global, iar nu defalcat pe titlu executoriu, prin calcul matematic se poate determina debitul actualizat pentru fiecare titlu. Prin urmare, prin compensarea sumei de 3606,26 lei cu debitele actualizate în funcție de vechime (data titlului executoriu), se stinge integral debitul datorat în baza deciziei civile nr.740/R/9.11.2006 a Tribunalului Argeș (actualizat 896 lei) și deciziei civile nr. 32/R/15.12.2006 a Curții de Apel Pitești (actualizat 1321 lei) și parțial în baza deciziei civile nr.136/R/28.02.2007 a Curții de Apel Pitești (2429 lei), rămânând o diferență de 1039,74 lei. În consecință, s-a stins integral debitul din dosarul de executare 222/2009, parțial în dosarul 223/2009, rămânând o diferență de 1039,74 lei și a rămas integral de executat în dosarul 220/2009.
În ce privește cheltuielile de executare, acestea sunt suportate de debitor potrivit art. 371 indice 7 C. pr. civ. Deși contestatorii au susținut că sumele solicitate cu acest titlu nu pot depăși un anumit plafon potrivit Legii 188/2000, în realitate actul normativ are în vedere numai onorariul maximal al executorului judecătoresc, nu și celelalte cheltuieli. Astfel, potrivit art. 39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
În dosarul de executare nr. 220/2009, s-a constatat că singurul act întreprins este notificarea emisă de executorul judecătoresc la data de 09.12.2011 (f. 8) prin care se solicită suma de 3164,15 lei reprezentând debit plus cheltuieli. Având în vedere că nu a intervenit vreo compensare în acest dosar, iar cheltuielile solicitate au fost supuse controlului instanței în dosarul nr._ în care nu s-a constatat vreo neregularitate, aspect intrat în puterea lucrului judecat, instanța a respins contestația la executare referitoare la acest dosar.
În ce privește dosarul nr. 222/2009, deși debitul s-a stins integral prin compensare, contestatorii vor fi ținuți la plata cheltuielilor de executare efectuate de 1461,2 lei, stabilite potrivit expertizei contabile efectuate în cauză: 1304 lei cheltuieli constând în expertiză contabilă (1000 lei), 160 lei extras carte funciară, 14 lei taxe judiciare de timbru și 130 lei cheltuieli xerox și dactilografiere, pentru care s-au atașat chitanțe justificative și bon fiscal - f. 217-221) și 157,20 lei onorariu executor judecătoresc. Aceste cheltuieli vor fi suportate de debitori față de data titlului executoriu (2006) și data intervenirii compensației (2011), aceștia fiind în culpă pentru neexecutarea voluntară a titlului executoriu, având în vedere art. 371 indice 7 C. pr. civ. care stabilește în sarcina debitorului și cheltuielile întreprinse în caz de executare voluntară până la data executării, cu atât mai mult în cazul în care creanța se stinge prin compensare.
În dosarul de executare 223/2009, debitorii vor fi ținuți la plata diferenței de 1039,74 lei, potrivit celor mai sus arătate și cheltuielilor de executare efectuate de 1699,79 lei, stabilite potrivit expertizei contabile efectuate în cauză: 1304 lei cheltuieli constând în expertiză contabilă (1000 lei, 160 lei extras carte funciară, 14 lei taxe judiciare de timbru și 130 lei cheltuieli xerox și dactilografiere, pentru care s-au atașat chitanțe justificative și bon fiscal - f. 222-226) și 395,79 lei onorariu executor judecătoresc. La sumele menționate se vor adăuga cheltuielile de judecată de 369,85 lei acordate intimatului prin decizia civilă nr. 659/01.03.2011 a Tribunalului Argeș (1596:3x2=1064 lei), după deducerea sumei de 694,15 lei stabilite în sarcina acestuia prin sentința de fond, cheltuieli care, în lipsa unor mențiuni exprese în acest sens, vor fi suportate de fiecare intimat în mod egal (1/3).
În ce privește sumele percepute cu titlu de cheltuieli de executare constând în onorariu expert contabil, extras carte funciară, taxe judiciare de timbru, cheltuieli xerox și dactilografiere instanța a constatat că pentru acestea au fost depuse chitanțe justificative și au fost efectiv achitate de intimat, neputând fi apreciate ca nejustificate sau exagerate. Debitorii aveau posibilitatea de a solicita conexarea dosarelor de executare, iar pe de altă parte, nu există vreun text legal care să permită instanței reducerea acestora.
Instanța nu a procedat la examinarea obiecțiunilor la raportul de expertiză, întrucât au fost formulate de contestatori prin concluzii scrise, după ce instanța a rămas în pronunțare.
Pentru considerentele expuse, a admis în parte acțiunea, a îndreptat actele de executare efectuate în dosarele nr. 222/2009 și nr. 223/2009 ale B. F. E., în sensul că a menținut actele de executare în limita sumei de 1461,2 lei și, respectiv, 3109,38 lei și a respins contestația cu privire la actele de executare efectuate în dosarul nr. 220/2009 al B. F. E..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul, pe care a criticat-o pentru următoarele considerente:
- instanța de fond s-a antepronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite prin punerea în discuție a necesității efectuării unei expertize de specialitate înainte de soluționarea acestei cereri;
- nu au fost reținute apărările conform cărora nu poate opera compensarea unor creanțe decât dacă există un titlu executoriu și o încuviințare a executării silite, iar executarea silită s-ar fi efectuat de către același executor sau s-ar fi solicitat compensația legală printr-o cerere de chemare în judecată, întrucât executorul nu poate realiza compensația legală; cererea nu putea fi admisă, întrucât alte instanțe s-au pronunțat și au compensat aceeași creanță, lucru pe care prima instanță nu l-a observat.
Recurs au declarat și contestatorii care au învederat următoarele:
- în mod greșit a constatat instanța de fond că operează compensația între o creanță actualizată și una neactualizată;
- în mod greșit s-a apreciat că în dosarul nr. 223/2009 mai este de executat vreo sumă, acest aspect fiind valabil doar pentru dosarul nr. 222/2009 unde a mai rămas o datorie de 232 lei;
- în mod eronat s-a avut în vedere că trebuie imputată recurenților un procent de 2/3 din suma de 1596 lei, cheltuieli de judecată ce trebuiau acordate intimatului M. D., în condițiile în care procentul trebuia să fie de 1/3;
- și cuantumul cheltuielilor de executare este nejustificat de mare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul constată următoarele.
În ceea ce privește recursul declarat de către M. D., acesta va fi respins ca neîntemeiat.
Astfel, tribunalul nu poate reține primul motiv invocat, respectiv acela că instanța de fond s-a antepronunțat asupra cererii de suspendare atunci când a pus în discuție necesitatea efectuării probei cu expertiza de specialitate (f. 191, dosar fond), întrucât nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 alin. 5 teza finală C., pentru aflarea adevărului în cauză.
Faptul că a pus în discuție necesitatea administrării unei astfel de probe nu poate decât să lămurească situația litigioasă, iar nu să atragă vreun dubiu asupra imparțialității sale.
Referitor la al doilea motiv, constând în faptul că nu au fost avute în vedere apărările sale cu privire la compensarea creanțelor și la faptul că aceasta a avut loc prin hotărâri judecătorești anterioare, astfel că există autoritate de lucru judecat, urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse cu ocazia analizării recursului contestatorilor T. M. și C..
Cât privește recursul contestatorilor, tribunalul reține următoarele:
Pe calea contestației la executare se poate invoca și compensația legală, conform art.1143 c.civ. ce presupune îndeplinirea unor anumite cerințe, cum sunt reciprocitatea obligațiilor, obiectul acestora să fie reprezentat de bunuri fungibile, creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
Prin efectul compensației părțile trebuie puse în aceeași situație în care s-ar afla dacă prestațiile reciproce ar fi executate definitiv.
În cauză, trebuie pornit de la decizia civilă nr. 659/1.03.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ (f. 118 – 122, dosar fond, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din data de 16.03.2011 (f. 123, dosar fond), prin care, analizându-se situația debitelor dintre părți până la acel moment, au fost îndreptate actele de executare în dosarele nr. 222 și 223/2009, în sensul că au fost menținute în limita sumei de 1100 lei pentru titlul executoriu, decizia nr. 32/R/2006 și în limita sumei de 2738 lei, pentru deciziile nr. 136/R/2007 și 740/2006 împreună cu cheltuielile de executare aferente acestor creanțe.
De asemenea, a fost respinsă irevocabil contestația la executare în ceea ce privește actele de executare din dosarul nr. 220/2009 și au fost obligați intimații Primăria . și T. C. la suma de 1596 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a fost menținută obligația lui M. D. de a plăti cheltuieli de judecată soților T. suma de 694, 15 lei.
Ulterior acestui moment, neputându-se reține vreo autoritate de lucru judecat, astfel cum susține recurentul M. D., datorită aspectului temporal, contestatorii T. M. și C. au obținut sentința penală nr. 243/2011, definitivă la data de 4.04.2011, prin care intimatul M. D. a fost obligat la plata sumei de 2000 lei, daune morale și cheltuieli de judecată (f. 18, dosar fond).
Același intimat a mai fost obligat și la plata sumei de 803, 13 lei către fiecare dintre aceeași contestatori (1606, 26 lei, total) prin decizia nr. 163/22.03.2011 a Tribunalului T. (f. 25, verso, dosar fond).
Așadar, după momentul martie 2011 (data pronunțării deciziei nr. 659), intimatul M. D. datora contestatorilor suma totală de 4300, 41 lei (2000 lei din sentința penală nr. 243/2011 + 1606, 26 lei din decizia 163/2011 + 694, 15 lei din decizia nr. 659/2011).
La rândul lor, contestatorii datorau suma totală de 4902 lei (1100 + 2738 + 1064 lei, ultima sumă reprezentând cheltuieli de judecată, diferența de la 1596 lei, provenite din decizia nr. 659/2011).
Tribunalul nu poate reține susținerea contestatorilor – recurenți, în sensul că trebuia avut în vedere la calcularea cheltuielilor de judecată în dosarul finalizat prin decizia nr. 659/2011 procentul de 1/3, întrucât se are în vedere calitatea de părți a celor care suportă aceste cheltuieli, iar nu situația lor personală (soț și soție).
În consecință, având în vedere cuantumul debitelor reciproce, în urma compensării creanțelor în forma stabilită prin hotărârile judecătorești amintite (art. 1617 alin. 1 Cciv), iar nu actualizată, astfel cum a dispus prima instanță, tribunalul constată că suma rămasă de achitat de către contestatori, este în cuantum de 601, 59 lei (4902 – 4300, 15), iar nu 232 lei cât au considerat aceștia sau 1039, 74 lei cât a reținut instanța de fond.
Compensând o creanță neactualizată cu una actualizată, prima instanță nu a respectat principiul conform căruia, prin efectul compensației, părțile sunt puse în aceeași situație în care s-ar afla dacă prestațiile reciproce ar fi executate definitiv.
Întrucât, ca urmare a compensării, având în vedere și prevederile art. 1113 Cciv., debitul din dosarul 222/2009 a fost stins, astfel cum a reținut și prima instanță, conform deciziei nr. 659/2011, în acest dosar vor fi executate doar cheltuielile de executare, în cuantum de 1461, 2 lei.
Referitor la dosarul nr. 223/2009, la suma de 601, 59 lei, rămasă de achitat în urma compensării, se adaugă, conform aceleiași decizii, nr. 659/2011, cheltuielile de executare în cuantum de 1699, 79 lei, stabilite potrivit raportului de expertiză dispus în cauză, rezultând suma totală de 2301, 38 lei.
Cât privește dosarul de executare nr. 220/2009 nu au fost invocate motive noi de nelegalitate a actelor de executare care să fi intervenit după pronunțarea deciziei sus menționate, astfel că, în mod corect, instanța de fond a reținut că nu poate fi primită contestația formulată împotriva acestui dosar.
În consecință, având în vedere cele expuse, în acord cu raționamentul primei instanțe în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, în toate dosarele de executare, acestea fiind percepute cu respectarea dispozițiilor Legii nr.188/2000 R, fără a se depăși plafoanele legale, în baza art. 312 C., tribunalul va admite recursul declarat de către T. M. și C. și va modifica sentința în parte, în sensul că va menține actele de executare în dosarul nr.223/2009 în limita sumei de 2301,38 lei.
Va menține în rest sentința.
În baza art. 274 cpc, fiind în culpă procesuală, intimatul M. D. va fi obligat la plata sumei de 1108, 6 lei cheltuieli de judecată, în speță taxe judiciare de timbru și onorariu apărător ales (f. 15, 23, 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. D. la nefondat.
Admite recursul declarat de T. M. ȘI C..
Modifică în parte sentința, în sensul că menține actele de executare în dosarul nr.223/2009 în limita sumei de 2301,38 lei.
Menține în rest sentința.
Obligă recurentul M. D. să plătească recurenților T. suma de 1108,6 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
E.A. 28 februarie 2013/2 ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1972/2013. Tribunalul ARGEŞ | Anulare act. Decizia nr. 2062/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
