Pretenţii. Decizia nr. 2494/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2494/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 3955/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2494/2014
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de reclamanta . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES IPURL, împotriva sentinței civile nr. 2012/03.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, intimata-fiind ., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin fax, înainte de începerea sedintei de judecată, s-a depus la dosar note scrise formulate de intimata-pârâtă.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conform art.104 alin.11-13 din R.O.I. al instanțelor judecătoresti (H.C.S.M. 387/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul retine solicitarea de judecare a cauzei în lipsa formulata prin cererea de recurs.
Tribunalul constată recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Tribunalul constată că prin cererea de recurs s-a solicitat proba cu înscrisuri însă recurenta-reclamantă nu a înțeles să anexeze înscrisuri noi, situatie fata de care în conformitate cu dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, apreciază că nu este utilă încuviințarea acestora neindicându-se teza probatorie a acestora și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, retine cauza spre soluționarea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată în data de 18.02.2013, reclamanta . lichidator judiciar PreicewaterhouseCooprs Business Recovery Services IPURL a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 9875,04 de lei reprezentând contravaloare facturi fiscale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a livrat debitoarei deșeuri folie pentru care s-au emis facturile fiscale nr._/30.09.2008, nr._/04.11.2008, nr._/06.01.2009 și nr._/20.02.2009, atașate cererii de chemare în judecată (f.5-8), însă pârâta nu și-a executat obligația de a achita prețul produselor.
În drept au fost invocate dispozițiile art 969 și art. 970 C.civ. și 242 C.:.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Cererea este scutită de la plata taxelor de timbru conf. art. 77 din Legea 85/2006.
La termenul din data de 03.03.2014, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
P. sentința civilă nr. 2012/03.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de către instanță din oficiu și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES IPURL, cu sediul în București, Cladirea Lakeview .. 301-311, . 2, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în P., Prelungirea Doaga, nr. 1C, jud. Argeș, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepție de fond, întrucât privește exercițiul dreptului la acțiune, absolută, întrucât privește încălcarea unor dispoziții de ordine publică, și peremptorie, întrucât tinde la stingerea procesului.
Prescripția dreptului la acțiune constă în stingerea acelei componente a dreptului la acțiune, care este posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat.
Conform art. 6 alin. 4 din C.civ adoptat prin Legea 287/2009, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Art. 3 din Decretul 167/1958 stipulează un termen general de prescripție de 3 ani.
Conform art. 7 din Decretul 167/1958, termenul de prescripției începe să curgă de la momentul nașterii dreptului la acțiune, în cazul drepturilor de creanță de la momentul împlinirii scadenței.
Conform art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958, dacă nu s-a prevăzut un termen de executare a obligației, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Termenul de prescripție se calculează potrivit art. 1887-1888 C.civ., pe zile, fără a se lua în calcul prima zi.
În cauză, convenția părților s-a materializat în facturile emise de către reclamantă, respectiv în facturile fiscale nr._/30.09.2008, nr._/04.11.2008, nr._/06.01.2009 și nr._/20.02.2009, în care părțile nu au stipulat un termen pentru executarea obligației de plată a prețului, astfel, conform art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958, termenul de prescripției al obligației de plată începe să curgă de la data nașterii raportului juridic, deci de la data emiterii facturilor fiscale.
În raport de data emiterii fiecărei dintre facturile fiscale arătate, instanța constată că la data sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată la data de 18.02.2013 s-a împlinit termenul de prescripție de trei ani defipt de art. 3 din Decretul 167/1958, astfel încât acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă.
Împotriva sentinței civile nr. 2012/03.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești a declarat recurs reclamanta . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSE COOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES IPURL, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru soluționarea fondului cererii de chemare în judecată.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art.2512 alin.1 și 2 și art.2513 din Noul cod civil instanța nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, acest drept aparținând doar pârâtei, astfel încât, în condițiile în care nu a înțeles să uzeze de el, ci a recunoscut datoria și a achitat o parte din aceasta pe parcursul soluționării litigiului, în mod greșit s-a dispus respingerea acțiunii ca prescrise.
Deși legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin intermediul faxului.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, precum și față de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cpr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar celor susținute de recurenta reclamantă, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că, față de data emiterii facturilor fiscale a căror contravaloare se solicită prin acțiunea introductivă (acestea fiind emise în intervalul cuprins între 30.09._09), sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea invocării din oficiu a excepției prescripției dreptului material la acțiune, instituită prin art.18, întrucât sub imperiul acestui act normativ această excepție procesuală era de ordine publică, având un caracter absolut, raportat la dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 6 alin. 4 din Noul Cod civil având același conținut).
În același sens, este și Decizia nr.1/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011.
Astfel s-a reținut că „întrucât norma tranzitorie a art. 201 din Legea nr. 71/2011 nu utilizează nicio distincție (iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus), în timp ce aceea a art. 6 alin. (4) din Codul civil - care consacră o soluție identică, dând expresie acelorași principii de drept - conține sintagma "în întregime", se înțelege că legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta se împlinește după . Codului civil.
Întrucât regimul de invocare a excepției de prescripție este consecința directă a naturii juridice a acestei instituții de drept, care diferă după cum prescripția este tratată de legiuitor ca instituție de ordine publică ori de ordine privată, se poate spune că, aplicând dispozițiile art. 2.512 și 2.513 ale Codului civil prescripțiilor începute și neîmplinite la 1 octombrie 2011, se ajunge pe această cale nu doar la modificarea regimului de invocare a excepției de prescripție - care devine altul decât cel legal prevăzut la data începerii cursului acesteia -, ci la o modificare a chiar naturii juridice a acestei instituții a prescripției extinctive (cu consecințe inclusiv în planul dreptului substanțial), care, deși de ordine publică la data nașterii ei, va fi tratată ca instituție de ordine privată.
Dacă în privința prescripțiilor începute și neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, ca situații juridice în curs de realizare (facta pendentia), rămân aplicabile dispozițiile legale sub imperiul cărora acestea au început să curgă, a fortiori, prescripțiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil (facta praeterita), ca situații juridice finalizate, sunt supuse dispozițiilor sub imperiul cărora au început să curgă și s-au împlinit”.
Pe cale de consecință, critica recurentei sub acest aspect este nefondată, invocarea din oficiu a excepție prescripției dreptului material la acțiune fiind legală.
Având în vedere că, deși reclamanta a invocat existența unei plăți parțiale cu privire la factura fiscală nr._/30.09.2008, nu a făcut dovada efectuării acesteia de către pârâtă și a datei achitării, pentru a se verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea termenului de prescripție pentru restul de debit de 3013,94 lei, aferent acestei facturi fiscale, față de împrejurarea că plata sumei de 5.000 lei, prin OP nr.1/25.09.2013 s-a realizat după împlinirea termenului de prescripție, astfel încât nu mai are aptitudinea de a întrerupe acest termen, în condițiile în care era deja împlinit la momentul efectuării acestei plăți, ci doar echivalează cu executarea unei obligații civile imperfecte, împrejurare față de care tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, tribunalul va respinge recursul formulat de reclamantă ca nefondat, considerând ca prima instanță a dat o legală și temeinică soluționare motivelor invocate de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta . LICHIDATOR JUDICIAR PRICEWATERHOUSECOOPERS BUSINESS RECOVERY SERVICES IPURL, cu sediul în București, Cladirea Lakeview, .. 301-311, . 2, împotriva sentinței civile nr. 2012/03.03.2014 pronunțată de Judecatoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind . cu sediul în P., Prelungirea Doaga, nr. 1C, jud. Argeș, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, azi, 05 Noiembrie 2014.
Președinte, R. V. | Judecător, A. M. | Judecător, G. D. N. |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact. R.V./2 exp.-30.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Hotărâre din 27-02-2014, Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
