Acţiune în constatare. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 11306/190/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.48/A/2013
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanții A. G. R. și A. V. O., prin reprezentant legal A. G. R., împotriva sentinței civile nr. 9609/2012 pronunțată la data de 04.10.2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal al părților făcut în ședința publică se prezintă reclamanta – apelantă A. G. – R. asistată de avocat L. - D. M., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, pentru pârâtul-intimat C. S. se prezintă avocat I. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul – apelant A. V. O., precum și pârâții – intimați B. C. Română și C. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin încheierea camerei de consiliu din data de 21 martie 2013, s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelanta A. G. R., în sensul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa în apel în cuantum de 6.430 lei.
Reprezentantul apelanților precizează cererea de apel, în sensul că apelanta A. Gergeta R. renunță la judecarea apelului cu privire la criticile aduse privind fondul cauzei și se menține apelul cu privire la criticile privind cheltuielile de judecată, mai exact în ce privește obligarea reclamanților să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reclamanta-apelantă A. G. R., personal arată că renunță la criticile din apel aduse privind fondul cauzei și își menține apelul cu privire la criticile privind cheltuielile de judecată așa cum a precizat reprezentantul său.
Reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării apelului, dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentanților părților în susținere.
Reprezentantul reclamanților-apelanți A. G. R. și A. V. O., avocat L. – D. M., solicită a se lua act de renunțarea apelantei la apel cu privire la criticile aduse privind fondul cauzei, admiterea în parte a apelului declarat cu privire la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată în sensul înlăturării dispoziției de obligare a reclamanților să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, ținând cont de faptul că acțiunea reconvențională a fost admisă în parte, iar apelanta are o situație materială precară, trebuind să asigure cheltuielile privind creșterea minorului și să achite obligațiile contractuale asumate anterior, fără cheltuieli de judecată în apel.
Reprezentanta pârâtului-intimat, avocat I. A., solicită a se lua act de renunțarea apelantei la apel cu privire la criticile aduse privind fondul cauzei și apreciază că aceasta îndeplinește condițiile de a fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată în apel.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 9609/2012 pronunțată la data de 04.10.2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescrierii dreptului material la acțiunea invocată de pârâtul ciurcău sidor .
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A. G. R. și A. V. O., reprezentat legal prin A. G. R., în calitate de succesori ai defunctului A. A. V. în contradictoriu cu pârâtul C. S., ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul C. S., în contradictoriu cu A. G. R., A. V. O., și B. C. Română SA și în consecință ;
- au fost obligați reclamanții A. G. R. și A. V. O. în calitate de moștenitori ai defunctului promitent - coschimbaș, să încheie cu pârâtul C. S. în calitate de promitent – coschimbaș contractul de schimb având ca obiect imobilul situat în Bistrița, cartier Unirea, ..7A,.-Năsăud și imobilul situat în Bistrița . ,. autentică, iar în caz de refuz, hotărârea ține loc de contract autentic de schimb.
Au fost respinse ca neîntemeiate petitele privind obligarea reclamanților la plata sumei de 6000 euro cu titlu de rest de plată neachitat și de rectificare a înscrierii în cartea funciară nr._-C1-U10 Bistrița, nr. cadastral 9922/5
Au fost obligați reclamanții să achite pârâtului cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei.
Au fost obligați reclamanții să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.
Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Între defunctul A. A. V. și pârâtul C. S. se încheie un antecontract de schimb imobiliar fără să îmbrace forma scrisă, în baza unei înțelegeri verbale avute în anul 2008 prin care reclamantul s-a angajat să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bistrița, ., .-N, înscris în CF_/2 nr. Cadastral 9922/S2 în schimbul imobilului situat în Bistrița, cart. Unirea, ..7A, .-N, înscris în CF_ Bistrița. Pentru egalizarea valorii imobilelor ce au făcut obiectul antecontractului reclamantul s-a obligat să achite cu titlu de sultă compensatorie pârâtului suma de 30.000 euro, fiecare parte intrând în posesia imobilelor. Pe baza înțelegerii verbale, în data de 1.06.2008 părțile s-au mutat efectiv, în apartamentele primite în schimb, iar până la finele anului 2008, reclamantul i-a achitat pârâtului sulta în valoare de 30.000 euro, aspect recunoscut de acesta și prin declarația dată în dosarul de urmărire penală nr.736/P/2011(fila 14 și urm.) . Este de menționat că ambele părți s-au obligat să-și radieze ipotecile înscrise, după care să încheie în formă autentică contractul.
Astfel, instanța a reținut că ambele părți au recunoscut încheierea unui antecontract de schimb, în speță s-a făcut dovada acordului de voința dintre părți cu privire la schimbul imobilelor, dovada achitării sultei si cea a predării imobilelor obiect al schimbului.
Prin acțiunea formulată autorul reclamanților a solicitat să se constate încetarea efectelor acestui contract prin acordul părților, acord care după cum susține s-ar fi realizat la data de 12.12.2011. În acest context a solicitat și restituirea sumei de_ euro dată cu titlu de sultă compensatoare ca efect al repunerii în situația anterioară.
Paratul a invocat prescrierea dreptului material la acțiune pentru restituirea sumei de_ euro.
Acțiunea formulata de reclamanți, întemeiata pe principiul "mutuus conssensus, mutuus dissensus” este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decr.167/1958.
Termenul începe sa curgă de la momentul în care părțile au înțeles sa pună capăt convenției încheiate, iar după cum susțin reclamanții aceasta ar fi intervenit la data de 12.12 .2011 când paratul Ciurcau S. a primit notificarea nr. 134 din 08.12.2011, trimisă prin S.C.P.E.J. Andronesi V.D. & Andronesi. În speță, acțiunea a fost promovata înainte de împlinirea termenului de prescripție de 3 ani, motiv pentru care prima instanță a respinge excepția invocată.
Pe fond, din dosarul penal 736/P/2011 atașat la cauza pendinte rezultă că la momentul înțelegerii dintre părți cu privire la încheierea schimbului a fost prezent doar B. G. care a avut calitatea de făptuitor în acest dosar. De asemenea se reține că în cursul lunii aprilie 2008 reclamantul a discutat cu numitul B. G. –administrator al unei societăți comerciale care avea ca și obiect de activitate tranzacții imobiliare –despre intenția sa de a –și vinde apartamentul situat pe . .. Ulterior s-a agreat o altă variantă constând într-un schimb de imobile pe care reclamantul l-ar putea realiza cu pârâtul C. S., nepot al numitului B. G.. La data înțelegeri verbale ambele imobile erau grevate de ipotecă, a reclamantului pentru suma de 65.000 euro, iar cel ocupat de pârât pentru suma de 43.500 euro.
Prin Rezoluția din 7 .12.2011 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița –Năsăud s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 ali.1 și 3 Cod penal a pârâtului C. S. și a numitului B. G. reținându-se că, versiunea reclamantului privind necunoașterea situației juridice reale a imobilului promis în schimb, respectiv că acesta era proprietatea numitului B. G., nu a fost confirmată .
Din extrasul de CF_ a localității Bistrița (pag 26 ) rezultă că la data de 28.07.2011 a fost radiată inscripția ipotecară de pe imobilul situat în Bistrița, cart. Unirea, ..7A, . data de 19.09.2011 pârâtul promitent coschimbaș C. S. a dobândit calitatea de proprietar al imobilului situat în Bistrița.
La data 26.09.2011 pârâtul C. S. prin Notificarea nr. 836 l-a convocat pe reclamant la sediul Biroului Notarului Public V. Marsineta, în data de 19.10.2012, în vederea încheierii contractului autentic de schimb imobiliar privind cele două imobile, menționând că în situația în care nu va da curs acesteia sau nu va fi în măsură a se încheia contractul de schimb imobiliar, înțelege să își reia în stăpânire imobilul proprietate, situat în Bistrița, cartier Unirea, .. 7A, . Năsăud, și să predea în stăpânire imobilul din Bistrița, ., . Năsăud.
Din interogatoriul luat reclamantei A. G. R. (fila 130-131) coroborat cu declarația martorei V. Marșineta (fila 141-142), rezultă că la data de 19.10.2012 ,,părțile nu au discutat de încetarea contractului,,, ci așa cum relatează reclamanta ,,din câte știu, soțul meu a mers la bancă și a încercat să mute ipoteca de pe apartament pe casă,, intenția lor era de executare a antecontractului încheiat.
Potrivit art. 1405 cod civil „schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul” iar potrivit art. 1406 Cod civil „schimbul se face prin singurul consimțământ „întocmai ca și vânzarea”.
Părțile pot conveni să încheie un antecontract de schimb prin care să își asume reciproc obligația de a încheia între ele, în viitor, un contract de schimb, respectiv de a îndeplini toate operațiunile necesare pentru ca schimbul să poată fi perfectat potrivit legii. Așadar, promitenții coschimbași nu și-au transmis unul altuia dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al schimbului. În situația în care antecontractul de schimb are ca obiect o/și o suprafață de teren, schimbul nu devine valabil decât la momentul încheierii actului în formă autentică. În această situație oricare dintre părți poate cere încheierea contractului în forma prevăzută de lege, iar, în situația în care se refuză aceasta, partea se poate adresa instanței pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de schimb.
Așadar, antecontractul de schimb este în realitate un veritabil contract care, dă naștere unor obligații de a face reciproce a copermutanților de strămutare a drepturilor reale supuse schimbului. Instanța nu a reținut teza invocată de reclamanți cu privire la încetarea efectelor contractului de schimb imobiliar, respectiv că la data de 12.12.2011, oferta de încetare a efectelor contractului de schimb formulată de promitentul coschimbaș C. S. s-a întâlnit cu acceptarea expresă formulată de promitentul coschimbaș A. A., astfel că în acel moment, în baza acordului părților, au încetat efectele antecontractului de schimb, deoarece după prezentarea reclamantului la notar acesta a făcut demersuri în vederea radierii ipotecii, fiind clar că dorește încheierea în formă autentică a contractului de schimb. Notificarea trimisă de pârât nu poate fi privită ca fiind o ofertă întrucât nu concordă cu definiția ofertei, respectiv nu este o ofertă de a contracta și nu îndeplinește condițiile unei oferte. Notificarea formulată reprezintă o invitație la notar în vederea încheierii actului autentic, în caz contrar avertizându-se cealaltă parte că există posibilitatea din partea pârâtului de a cere rezoluțiunea antecontractului. Această notificare viza sancțiunea în caz de neexecutare culpabilă, iar nu o ofertă de desființare a antecontractului, reprezintă un avertisment din partea pârâtului că ar putea proceda la desființarea lui pe calea rezoluțiunii, iar nu pe cale amiabilă.
Antecontractul presupune întâlnirea celor două "voințe și realizarea efectivă a acordului de voință prin același act (mutuus dissensus) în speță un asemenea acord pentru desființarea actului pe cale amiabilă, nu există. Revocarea promisiunii de schimb de comun acord trebuie să fie neechivoca și fără să dea curs la interpretări. Potrivit art. 969 alin.2 C civil ,,convențiile nu pot fi revocate prin voința unei din părți, ci numai prin acordul părților .
Astfel că în atare condiții neexistând un acord în revocarea actului, potrivit art. 1021 Cod civil, creditorul are alegerea sau să silească pe debitor să își execute obligația sau să ceară desființarea (rezolutiunea) contractului cu daune interese.
Pârâtul și-a îndeplinit obligația de predare a bunului, de radiere a ipotecii și l-a notificat pe reclamant pentru a se prezenta la notar în vederea încheierii contractului în formă autentică. De asemenea reclamantul a achitat sulta compensatorie și a predat bunul, nefiind incidente în cauză așa cum rezultă și din dosarul penal atașat, dispozițiile art.1407 și art. 1408 Cod civil.
Constatând că în fapt au fost executate obligațiile contractuale, că între părți a intervenit un acord de voință specific schimbului, fără însă ca actul să fi îmbrăcat forma autentică, cerință impusă sub sancțiunea nulității absolute în ceea ce privește suprafața de teren aferentă imobilului în suprafață de 169mp, respectiv cota indiviză de teren 25,23/407 părți din teren pentru imobilul apartament (art. 5 Titlul X din L.247/2005), prima instanță i-a obligat pe reclamanții A. G. R. și A. V. O. în calitate de moștenitori ai defunctului promitent - coschimbaș, să încheie cu pârâtul C. S. în calitate de promitent – coschimbaș contractul de schimb având ca obiect imobilul situat în Bistrița,cartier Unirea, ..7A,.-Năsăud și imobilul situat în Bistrița . ,. autentică, iar în caz de refuz, prezenta hotărâre ține loc de contract autentic de schimb fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1406 Cod civil.
Față de cele reținute, în condițiile în care pârâtul C. S. în dosarul de urmărire penală a recunoscut primirea sumei de 30.000 euro, cu titlu de sultă compensatorie, iar prin notificarea comunicată autorului reclamanților nu solicită plata unei diferențe de sultă, ci încheierea în formă autentică a contractului solicitarea acestuia de a i se achita o diferență de 6000 euro este neîntemeiată .
Referitor la radierea sarcinilor care grevează imobilul situat în Bistrița ., . părțile conveniseră sa încheie un contractul de schimb instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada anularii, contractul de ipotecă încheiat cu BCR SA, s-au datoria pe care o garanta a fost stinsă prin plată, dreptul de ipotecă în temeiul art.1746 alin.3 Cod civil se conservă asupra imobilului, chiar dacă trece în mâna altui proprietar. Dreptul de ipotecă nu împiedică însă circulația juridică a imobilului asupra căruia a fost constituit, chiar în condițiile în care creditorul ipotecar a înscris în favoarea sa o interdicție de înstrăinare, aceasta având doar rolul de a-l atenționa pe debitor ca pentru înstrăinarea imobilului are nevoie de acordul creditoarei .
Față de aceste considerente, prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamanți, iar în temeiul principiului accesorium sequitur principale, aplicabil petitelor accesorii, respectiv dreptul la retenție al reclamanților, precum și petitul de evacuare vor urma soarta petitului principal .
Referitor la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a reclamanților, cheltuielile de judecată efectuate de pârât, culpa procesuală a pârâtului raportat la cererile ce urmează a fi respinse ca neîntemeiate și valoarea acestor pretenții, instanța a obligat reclamanții să achite pârâtului cheltuielile de judecată în cuantum de 5000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Potrivit art. 18 din OUG 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă,, Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În temeiul acestor dispoziții, prima instanță a obligat reclamanții să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru datorată petitului de obligare la încheierea actului de schimb din cererea reconvențională formulată de pârâtul C. S..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au promovat apel reclamanții solicitând, prin motivele de apel depuse ulterior f.28-32, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond să se constate încetarea efectelor antecontractului de schimb imobiliar încetat între părți, prin acordul părților, să fie obligat pârâtul C. S. la restituirea sumei de 30.000 euro; să dispună evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamanților, situat în Bistrița, ., . Năsăud; să se constate dreptul de retenție pe care reclamanții îl au asupra imobilului situat în Bistrița, cartier Unirea, ..7A, . Năsăud, până la îndeplinirea efectivă de către pârâtul C. S. a obligației de restituire a sumei de 30.000 euro; să se respingă cererea reconvențională ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a susținut faptul că primul motiv de apel se referă la respingerea ca nefondată a acțiunii formulate și modificate și admiterea în parte a cererii reconvenționale. În susținerea acestor critici s-a arătat că la data încheierii antecontractului de schimb imobiliar intimatul pârât promitent copermutant nu deținea calitatea de proprietar al imobilului situat în Bistrița, cartier Unirea, ..7A, . Năsăud,iar imobilul respectiv era ipotecat în favoarea BCR, neputând să-și îndeplinească obligația de încheiere a contractului, proprietarul real fiind B. G..
S-a mai reliefat faptul că prin notificarea nr.836/26.09.2011 intimatul pârât l-a convocat pe promitentul defunct coschimbaș în vederea încheierii contractului de schimb imobiliar, menționând neechivoc că în situația în care nu va da curs acesteia sau nu va fi în măsură a se încheia contractul de schimb imobiliar, înțelege să își reia în stăpânire imobilul proprietate, situat în Bistrița, cartier Unirea, .. 7A, . Năsăud, și să predea în stăpânire imobilul din Bistrița, ., . Năsăud. Prin notificarea nr.134/08.12.2011 i s-a adus la cunoștință intimatului pârât că acceptă oferta de încetare a efectelor antecontractului de schimb imobiliar, la această dată operând încetarea prin acordul părților a efectelor acelui antecontract.
Apelanții reclamanți au susținut că s-a dovedit pe deplin încetarea efectelor antecontractului de schimb, în timp ce pârâtul intimat prin probele administrate nu a fost în măsură să probeze un alt acord de voință. Apelanții au susținut că în mod nelegal prima instanță a încuviințat proba cu martori, fiind încălcate prevederile art.1191 alin.2 Cod civil și că nelegal instanța a admis completarea mențiunilor din încheierea notarială din 19.10.2011 cu mărturia notarului public, cu toate că acel înscris autentic face dovada până la înscrierea în fals. S-a mai arătat că în mod nelegal și netemeinic s-a reținut de prima instanță că notificarea din 26.09._ nu ar cuprinde oferta de încetare a efectelor antecontractului de schimb, fiindcă instanța a exclus posibilitatea de încetare a efectelor actului juridic prin același mecanism prin care actul a luat naștere. Acel înscris a fost întocmit de un avocat și cuprinde toate cerințele de valabilitate ale unei oferte, iar această ofertă de încetare a efectelor antecontractului de schimb a fost acceptată de autorul apelanților prin notificarea din 08.12.2011, comunicată intimatului în 12.12.2011.
Apelanții au arătat că este întemeiat și capătul de cere de evacuare a pârâtului din imobilul proprietatea reclamanților, întrucât nu are nici un titlu valabil prin care să dețină posesia acestui imobil. Cu privire la obligația reclamanților de restituire a imobilului proprietatea pârâtului au invocat dreptul de retenție, reglementat de art.2495 Noul Cod civil, acest drept fiind recunoscut și anterior deși nu era reglementat de Codul civil din 1864, fiind întrunite toate cerințele necesare instituirii acestui drept de retenție până la restituirea sumei de 30.000 euro.
Un alt motiv de apel s-a referit la obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, susținând că această soluție este netemeinică și nelegală, față de prevederile art.274 Cod procedură civilă, întrucât intimatul pârât C. S. a formulat și i s-a admis cererea de ajutor public judiciar, însă cu toate acestea a avut fonduri bănești pentru a achita onorariu avocațial de 5000 lei. Pe de altă parte, obligarea reclamanților la plata integrală a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată deoarece prima instanță a admis doar în parte cererea reconvențională.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, reprezentantul apelanților a precizat cererea de apel, în sensul că se renunță la judecarea apelului cu privire la criticile aduse referitor la fondul cauzei și își menține apelul cu privire la criticile privind cheltuielile de judecată, mai exact în ce privește obligarea reclamanților să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Reclamanta-apelantă A. G. R., prezentă în fața tribunalului, în nume propriu și ca reprezentantă legală a apelantului minor, personal a arătat că renunță la criticile din apel aduse privind fondul cauzei și își menține apelul cu privire la criticile privind cheltuielile de judecată așa cum a precizat reprezentantul său.
Intimatul pârât reclamant reconvențional C. S. nu a formulat întâmpinare, însă la termenul din 17 aprilie 2013, reprezentanta pârâtului-intimat, a solicitat a se lua act de renunțarea apelantei la apel cu privire la criticile aduse pe fondul cauzei și a apreciat că aceasta îndeplinește condițiile de a fi scutită de la plata cheltuielilor de judecată, fără cheltuieli de judecată în apel.
Analizând sentința atacată, prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate și ulterior precizate, tribunalul constată că nu se impune schimbarea sentinței atacate, situație în care apelul formulat ulterior precizat va fi respins ca nefondat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Trebuie reliefat, în primul rând, că se impune luarea unei soluții unitare asupra apelului declarat de reclamanți, nefiind permisă să se ia act de renunțarea la judecată privind anumite critici și analizarea pe fond a celorlalte critici menținute, ci într-o asemenea situație, de precizare a cererii de apel, aspect posibil ținând cont de principiul disponibilității procesuale, instanța de apel va analiza sentința exclusiv prin prisma motivelor de apel menținute.
Așa fiind, tribunalul arată că nu vor mai fi analizate criticile din motivele de apel privind fondul cauzei, soluția din sentința atacată din această perspectivă va fi menținută ca atare, tribunalul verificând doar soluția din sentință privind obligarea reclamanților să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Trebuie subliniat, în prealabil, că în motivarea cererii de apel nici nu s-au invocat critici concrete sub aspectul acestei soluții, ci doar în ce privește obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului pârât reconvențional C. S.. Tribunalul însă va analiza sentința sub acest aspect, apreciind că motivul de apel privind cheltuielile de judecată vizează și suma de bani pusă în sarcina reclamanților să o plătească statului, pentru că are aceeași natură juridică, respectiv cheltuieli de judecată ce ar fi trebuit acordate intimatului dacă acesta ar fi achitat taxa judiciară de timbru în cazul în care nu ar fi formulat cerere de ajutor public judiciar ori aceasta ar fi fost respinsă.
Tribunalul constată că potrivit art. 18 din OUG 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, va fi obligată la plata către stat a acestor sume.
În baza acestordispoziții legale, prima instanță a obligat reclamanții să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru datorată petitului de obligare la încheierea actului de schimb din cererea reconvențională formulată de pârâtul C. S..
Analizând această prevedere legală incidentă în soluționarea apelului, tribunalul constată că o parte ce a pierdut litigiu și se află în culpă procesuală trebuie obligată să plătească în favoarea Statului acele cheltuieli de care a beneficiat partea adversă prin încuviințarea ajutorului judiciar. Tribunalul arată că această prevedere legală are natură imperativă, nefiind lăsată la aprecierea instanței, și nu prevede excepții în cazul părților litigante ce au pierdut procesul și au o situație materială precară, ori care ele însele au beneficiat de ajutor public judiciar, așa cum este cazul apelantei ce a beneficiat de scutirea plății taxei judiciare de timbru atât în primă instanță, cât și în apel.
Tribunalul mai constată că suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru a fost corect calculată de prima instanță și privește doar petitul admis din cererea reconvențională, cu privire la care se află în culpă procesuală potrivit art.274 Cod procedură civilă, respectiv cel de obligare la încheierea actului de schimb din cererea reconvențională formulată de pârâtul C. S., nefiind așadar obligați reclamanții să plătească în favoarea Statului toată suma de 6330 lei de care a beneficiat pârâtul reclamant reconvențional de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru prin încheierea din 15 mai 2012.
Având în vedere această situație, tribunalul constată că prima instanță în mod legal și judicios i-a obligat pe reclamanți să achite în favoarea Statului Român suma de 4131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru de care a beneficiat pârâtul reclamant reconvențional de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru privind capătul de cere admis și cu privire la care reclamanți se află în culpă procesuală, neexistând posibilitatea ca tribunalul să înlăture această dispoziție din sentință, în lipsa unor prevederi legale speciale în acest sens, situația materială precară a părților nefiind suficientă pentru admiterea apelului, pe de o parte, iar pe de altă parte, tribunalul subliniază că s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești dacă ar admite apelul sub acest aspect, ținând cont că nu există prevederi legale exprese după cum s-a reliefat.
Ținând cont de aceste considerente, tribunalul urmează ca, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să respingă apelul așa cum a fost precizat declarat de reclamanți, împotriva sentinței civile nr.9609/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul, așa cum a fost precizat, declarat de reclamanții A. G. R. și A. V. O. reprezentat legal prin A. G. R., domiciliați în Bistrița, ..11, ., . Năsăud, împotriva sentinței civile nr.9609/2012 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. G. C. F. L. D.
MLB// 6ex.// 22 aprilie 2013
Jud. fond T. LM.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 113/2013. Tribunalul... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 41/2013. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
