Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 123/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 13160/190/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.123/A/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: S. I., judecător
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către reclamantul M. Bistrița-prin primar împotriva sentinței civile cu nr. 4456 din 28 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cu delegație pentru pârâta intimată S.C.”R.”SRL, avocat S. T., lipsă fiind reclamantul apelant și pârâții intimați U. L. A., U. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată apelul în termen declarat, motivat, comunicat și legal timbrat.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat S. T., arată că nu are de formulat cereri prealabile judecării apelului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea apelului.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat S. T. solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei în copie xerox.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă cu nr. 4456 din 28 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, s-a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și în consecință s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant M. Bistrița, prin primar O. T. C. în contradictoriu cu pârâții U. L. A., U. M. M., .., având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/20.01.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru justa soluționare a excepției este necesar stabilirea obiectului cauzei, respectiv dacă obiectul cauzei se încadrează la venituri publice sau nu, în vederea reținerii aplicabilității art. 17 din Legea 146/1997.
Este adevărat, așa cum susține reclamantul că impozitele și taxele se fac venit la bugetul local, fiind venituri publice, conform punctului 11, alin. 1 din HG_.
În cauză, obiectul cauzei se referă la constatarea nulității unui act juridic și legătura cu veniturile publice ar fi așa cum susține reclamanta, că fără anularea actului juridic unitatea administrativ teritorială ar fi în imposibilitatea de a–și executa obligațiile prevăzute pentru colectarea impozitelor și taxelor.
Instanța a reținut că obiectul cauzei nu se referă la venituri publice, obiectul fiind clar formulat chiar de reclamantă și referindu-se la constatarea nulității unui act juridic. Nu se poate primi motivarea reclamantei în sensul că prin restabilirea situației anterioare încheierii actului și urmărirea imobilului obiect al actului juridic în cadrul procedurii colectării impozitelor și taxelor, obiectul cauzei ar primi astfel caracter referitor la venituri publice .
Obiectul cauzei determină normele aplicabile, iar în speță constatarea nulității unui act juridic este guvernată de regimul nulității actelor juridice, respectiv de prevederile noului cod civil, titlul II „izvoarele obligațiilor”, capitolul I „Contractul”, secțiunea a 4 a „nulitatea contractului”, respectiv art. 1246 și următoarele.
Pentru soluționarea cauzei instanța ar fi ținută de normele legale referitoare la nulitatea contractului și nu de normele legale referitoare la colectarea impozitelor și taxelor, astfel că obiectul cauzei nu este referitor la venituri publice, susținerea reclamantei cu privire la colectarea impozitelor datorate de pârâții de rang 1 și 2 se referă la interesul cererii de chemare în judecată și nu la obiectul cauzei.
De altfel, împotriva stabilirii taxei judiciare, prin dispozitivul încheierii de ședință din 30.04.2013 ( fila 65 ), reclamantul avea la îndemână calea de atac prevăzută de art. 18, alin. 2 din legea 146/1997, respectiv cererea de reexaminare, însă nu a înțeles să utilizeze această cale de atac pentru soluționarea modalității de timbrare în cauză.( în același sens Curtea de Apel Cluj, Secția I-a civilă, decizia nr. 4310/R din 17 octombrie 2012 )
Prima instanță a admis excepția nelegalei timbrări și a anulat cererea de chemare în judecată, conform art. 20, alin. 3 din Legea 146/1997, constatând că reclamanta nu s-a conformat dispoziției referitoare la depunerea dovezii achitării taxei judiciare de 3891 lei până la primul termen acordat în acest scop.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamantul M. Bistrița, prin primar, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul reținerii aplicabilității în cauză a prevederilor art. 29 alin.1 lit.l coroborat cu art. 30 alin.1 și 2 din OUG nr. 80/2013, în sensul scutirii în întregime a reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii s-a învederat că reclamanta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, raportat la dispozițiile art. 291 din Codul fiscal care prevăd că "autoritățile administrației publice locale si organele de specialitate ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul si colectarea impozitelor si taxelor local, precum si a amenzilor si penalităților aferente."
Apelanta susține că potrivit Regulamentului de Organizare si Funcționare, aprobat prin Hotărârea de Consiliu Local nr.6/31.03.2013 Direcția Economica prin componenta Venituri exercita controlul financiar preventiv pentru operațiunile de la activitatea de venituri si are in structura Serviciul constatare si Impunere, Serviciul urmărire, încasare, si C. executare creanța (anexa la dosarul cauzei de fond). Atribuțiile principale ale componentei Venituri din cadrul Direcției Economice constau in: Constatarea, impunerea, urmărirea si încasarea veniturilor la bugetul local.
Impozitele si taxele locale, astfel cum sunt definite la art.248 din Codul fiscal, respectiv: impozit pe clădiri, impozit pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, etc, se fac, așadar venit la bugetul local, iar Direcția Economica Venituri are obligația de a le colecta integral de la contribuabili, conform legii.
Totodată art. 113 alin (4) - teza I din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se dispune expres „ pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale locale datorate autorității administrației publice locale pe a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează".
La teza a II-a a art. 113 alin (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se dispune expres „actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor prezentului alineat (deci, în condițiile în care nu au fost achitate toate obligațiile fiscale datorate), sunt nule de drept."
Având in vedere ca vânzătorii U. L. A. si U. M. la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui constatare a nulității s-a solicitat înregistrau datorii de 99.612 lei provenind din impozitul pe clădiri, contractul încheiat este nul de drept conform art.113 alin.4 teza a II-a din Codul fiscal, iar Primăria municipiului Bistrița fiind beneficiarul sumelor care ar fi trebuit încasate de la vânzători pentru impozitul pe clădiri datorat justifică pe deplin un interes legitim in promovarea unei astfel de acțiuni vizând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/20.01.2012, la Biroul Notarului Public D. C.-L..
Obiectul cauzei se refera la constatarea nulității unui act juridic. În speța contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 86/20.01.2012, la Biroul Notarului Public D. C.-L.(in copie la dosarul de fond), care este nul de drept conform tezei a II-a de la art. 113 alin (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, insa nu trebuie sa privim restrictiv si sa separam acest aspect de interesul legitim al reclamantei care vizează in mod direct colectarea impozitului pe clădiri, venit public, prin urmare nu putem separa interesul formulării unei astfel de cereri de obiectul cauzei.
Legiuitorul a prevăzut expres în mai multe acte normative scutirea de la plata taxei de timbru a unor acțiuni vizând veniturile publice, astfel art. 17, din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, "sunt scutite de taxe judiciara de timbru cererile si acțiunile, inclusiv căile de atac formulate potrivit legii... indiferent de obiectul acestora...când au ca obiect venituri publice." Prin venituri publice, în sensul Legii nr. 146/1997 se înțeleg și veniturile bugetelor locale. (art.26(3) din Ordinul nr.760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997). În actuala prevedere dispoziția s-a menținut la art.30 din OUG 80/2013.
Conform prevederilor pct. 11 alin (1) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, după caz, resursele financiare reprezentând impozitele și taxele locale. Totodată la art.15 alin. 1 lit. p din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru se prevedea expres " sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru căile de atac,...pentru care se prevăd in legi speciale, scutiri de taxa judiciara de timbru. în prevederea actuala textul de lege se regăsește la art.29 alin. 1 din OUG 80/2013. În același sens, art.229 din Codul de Procedura Fiscala, dispune imperativ: „Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile si orice alte masuri pe care le îndeplinesc in vederea administrării creanțelor fiscale, cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal".
Potrivit art. 17 din Codul de procedura fiscala alin. 1 si 4, sunt subiecte ale raportului de drept fiscal- organe fiscale „ unitățile administrativ teritoriale, sau după caz, subdiviziunile administrativ teritoriale ale municipiilor sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum si de compartimentele de specialitate ale acestor " ... sunt subiecte ale raportului de drept fiscal - numite organe fiscale. Prin urmare acțiunea promovata de reclamant este scutita de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a precizat că și in actuala modificare a Lg.146/1997 privind taxelor judiciare de timbru prin OG 80/2013 se mențin toate aceste dispoziții referitoare la scutirea organelor fiscale de la plata taxei de timbru pentru toate acțiunile lor vizând venituri publice.
La termenul de judecată din 17 octombrie 2013, tribunalul a calificat calea de atac în cauză ca fiind apelul și nu recursul cum greșit a indicat instanța de fond, și a declarat reclamantul, raportat la valoarea obiectului litigiului, de 114.713,28 lei, la care se adaugă TVA, rezultată din contractul autentificat sub nr. 86/20.01.2012, de notarul public D. C. L. (f.11-14 dosar fond) a cărui nulitate s-a invocat în cauză.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins ca atare în considerarea prevederilor art. 296 din Codul de procedură civilă, cu păstrarea hotărârii atacate, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2013 (f.65) prima instanță a stabilit în sarcina reclamantului apelant obligația achitării unei taxe judiciare de timbru de 3891 lei, dispunând citarea acestuia cu mențiunea de a achita taxa de timbru sub sancțiunea anulării cererii (f.69).
Cum obligația stabilită de instanță a fost comunicată reclamantului la 16.05.2013, de la această dată a început să curgă termenul de 3 zile prevăzut de art. 18 alin.2 din Legea 146/1997 în care se putea formula cerere de reexaminare, respectiv calea de atac prevăzută de lege pentru verificarea legalității și temeiniciei dispoziției privind taxele judiciare de timbru.
Reclamantul nu a înțeles să exercite această cale de atac, rezumându-se la a formula oral, prin consilier juridic, o cerere de „revenire” asupra dispoziției de obligare la plata taxei judiciare de timbru în data de 28 mai 2013, care nu poate fi calificată ca fiind o cerere de reexaminare.
În aceste condiții, încheierea de stabilire a obligației de plată a rămas irevocabilă, iar neîndeplinirea acesteia în termenul stabilit de instanță în acest scop atrage sancțiunea prevăzută de art. 20 alin.3 din Legea 147/1996, cum corect a reținut și prima instanță.
Toate apărările referitoare la încadrarea cererii în categoria celor scutite de plata taxei judiciare de timbru trebuiau și puteau fi analizate doar în calea de atac specială prevăzută de lege, nemaiputând fi reiterate în căile ordinare de atac.
Tribunalul observă că toate referirile apelantului la prevederile OUG nr. 80/2013, act normativ adoptat și publicat după introducerea cererii de chemare în judecată, și chiar după pronunțarea sentinței atacate sunt neavenite și în contradicție cu principiul neretroactivității legii civile, impus de prevederile art. art.15 alin.2 din Constituție.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite posibilitatea cenzurării modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru chiar și prin căile ordinare de atac, tribunalul reține că în speță nu erau incidente prevederile art.17 din Legea 147/1996, care să justifice scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru.
Regula instituită de legea amintită este de timbrare a cererilor formulate în fața instanțelor judecătorești, iar excepțiile de la regulă sunt de strictă reglementare, interpretare și aplicare. D. urmare, se constată că prin art. 17 legiuitorul a prevăzut scutirea „in personam” a altor instituții publice decât cele enumerate expres de textul legal, în mod condiționat, doar în privința cererilor care „au ca obiect venituri publice”.
Interpretarea extensivă dată de reclamant acestui text legal, ar conduce la concluzia scutirii tuturor cererilor formulate „în legătură” cu veniturile publice, ceea ce în mod evident nu poate fi primit. O atare ipoteză ar conduce la scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în marea majoritate a demersurilor judiciare cu caracter patrimonial ale reclamantului, de vreme ce orice astfel de acțiune este în legătură cu veniturile unității administrativ teritoriale, care în final se regăsesc în bugetul local, ceea ce în mod evident contravine intenției legiuitorului.
Interesul promovării acțiunii civile, justificat de reclamant prin necesitatea recuperării (ulterior) a unor creanțe bugetare, nu se confundă cu obiectul acesteia, iar în cauză obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, supus legii civile și implicit dispozițiilor privind plata taxei judiciare de timbru.
În temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, reclamantul apelant va fi obligat să plătească pârâtei intimate . Bistrița, suma de 500 lei, justificată prin plata onorariului avocațial, potrivit chitanței depuse în copie la fila 21 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. Bistrița, prin primar, cu sediul în Bistrița, Piața Centrală nr. 6 jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 4456 din 28 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimatei . Bistrița suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. I. N. C. H. V.
Red./Dact. S.I. 2 ex
14.11.2013
Jud. fond: B. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1871/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 36/2013. Tribunalul... → |
|---|
