Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 2762/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2762/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1659/112/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 2762/F/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. R. I., judecător
GREFIER: G. N.
P. de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud
reprezentat prin PROCUROR: P. I.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul S. G. împotriva pârâților : S. R.-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și S. R.- PRIN MFP- prin D. B-N, având ca obiect acordare despăgubiri prevăzute de Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată atașat dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud
Se reține că prezenta cauză a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 244 alin.1 punctul 1 Cod procedură civilă, la data de 28.10.2009, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Având în vedere că prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an, de la data soluționării irevocabile a cauzei obiect al dosarului nr._ tribunalul, din oficiu, invocă excepția perimării cererii.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției, a se constata perimară judecarea acțiunii.
Instanța, după deliberare rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bistrița-Năsăud, la data de 24.06.2008, sub nr.de mai sus, reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța oblige S. R. să-i plătească despăgubiri bănești în cuantum total de 320.000 Euro (sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății efective), pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea privativă de libertate ce a făcut obiectul sentinței penale 544/1970 pronunțată în dosarul nr.1485/1970 de către Judecătoria Năsăud, pentru infracțiunea de nerespectarea comasării terenurilor prevăzută de art.13 din Decr.nr.151/1950, precum și prejudiciul material suferit urmare condamnării și luării măsurii administrative de confiscare a suprafeței de 14 ari teren, situat în intravilanul satului Măluț, . a reclamantului, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
În motivarea acțiunii se arată că, prin Decizia nr.8 din data de 28.03.2008, reclamantului i s-a atribuit statului de deținut politic pentru condamnarea dispusă prin sentința penală nr.544/1970 a Judecătoriei Năsăud și că această condamnare are un caracter politic, reclamantul fiind persecutat pe considerente, exclusiv politice, respectiv i s-a adus atingere demnității și onoarei, atât prin condamnarea penală propriu-zisă, cât și prin efectele acesteia. Aceste acte și acțiuni nelegale și abuzive, pot fi clasificate în 3 (trei) categorii distincte: 1) cele exercitate anterior condamnării și privării de libertate constând în:- măsurile de convingere a reclamantului să-și predea terenul la CAP, respectiv să se înscrie ca membru al organizației cooperatiste, urmate de . perimetrul proprietății sale particulare și dărâmarea gardului împrejmuitor, inculparea directă fără a fi audiat de procuror, trimiterea în judecată, arestarea intempestivă, fiind ridicat în timpul nopții – orele 4,00 din mijlocul familiei, deși nu s-a sustras urmăririi și executării pedepsei și condamnarea vădit nelegală pronunțată pentru infracțiunea de nerespectarea comasării terenurilor prev.de art.13 din Decr.151/1950, respectiv consumul nervos și suferința psihică produsă reclamantului și familiei reclamantului, urmare acestor acte, vădit ilegale și samavolnice; 2) cele săvârșite în timpul regimului de detenție în penitenciarul G.:- bătăile, injuriile și umilințele cu care l-au tratat gardienii și ceilalți membri ai personalului administrativ din penitenciar, respectiv suferințele morale precum și îmbolnăvirea de stomac (ulcer duodenal) și afectarea sistemului nervos cauzate reclamantului, prin acest regim de detenție inuman, batjocoritor și infamant; 3) cele exercitate ulterior liberării sale din detenție: - stresul și neliniștea create datorită obligării de a se prezenta lunar la poliție cel puțin un an de zile după ieșirea din penitenciar, crearea unei imagini sociale publice asupra reclamantului de „individ monitorizat permanent de poliție și securitate”, cu care este foarte riscant să ai de a face; plafonarea totală din punct de vedere profesional, urmare a interzicerii accederii la o treaptă de calificare superioară corespunzătoare disponibilităților și capacității sale intelectuale; efectele dezastruoase ale condamnării politice asupra celorlalți membri ai familiei în special asupra copiilor care, pe lângă faptul că au fost nevoiți să îndure permanent stigmatul de fii ai unui „pușcăriaș reacționar”, li s-a interzis și lor să urmeze pregătirea intelectuală și profesională dorită (fiului M. i s-a refuzat înscrierea la facultatea de drept); confiscarea nelegală a grădinii pe care a refuzat să o predea de bună voie, pe care s-au edificat două case; imposibilitatea de a se reabilita deplin ca imagine publică, chiar și ulterior anului 1990 (articolele din presa răuvoitoare, care l-au „încadrat” la categoria „condamnați de drept comun”).
În ceea ce privește probațiunea propriu-zisă a acestor acte și fapte, se poate avea în vedere că există un impediment obiectiv, acela al dispariției fizice (după 40 ani), a martorilor, pentru a se pute aproba relele tratamente îndurate de reclamant înainte, sau în timpul regimului de detenție. Apare limpede că infracțiunea de nerespectarea comasării terenurilor prev. și pedepsită de art.13 din decr.151/1950 a fost promulgată de către legiuitorul socialist într-o perioadă în care nu existau încă formele asociative de producție agricolă (GAC-ul, ulterior CAP-ul), tocmai în scopul de a fi create în viitor aceste forme. În 1970, acest decret – deși nu fusese abrogat expres – căzuse complet în desuetudine; el nu mai putea fi legal aplicat întrucât se încheiase definitiv procesul de cooperativizare a agriculturii socialiste. Pe cale de consecință, procurorul respectiv, judecătorul de atunci aveau obligația legală – chiar în condițiile principiilor și dispozițiilor penale de la acea vreme – să constate că această lege specială fusese abrogată tacit (nemaicorespunzând realităților sociale cooperatiste definitivate cu opt ani anterior) și să pronunțe soluția de N.U.P. respectiv de achitare a reclamantului, nicidecum aceea de condamnare la 1 an închisoare. Pentru acest motiv această condamnare flagrant nelegală reprezintă expresia unui abuz de putere din partea organelor legitime ale statului român socialist.
Se consideră că sarcina probei cu privire la aspectele privind scopul și caracterul licit al anchetei, modalitățile faptice de anchetă, condițiile de detenție, etc., incumbă statului. În acest sens, s-a pronunțat alte instanțe teritoriale (spre exemplu Curtea de Apel Timișoara prin decizia nr.276/2008), care a apreciat că „ este excesiv și absurd a pretinde reclamantului să facă dovada tratamentelor la care a fost supus în timpul unei detenții de fapt, dar dispusa, supravegheată și coordonată de persoane care au acționat în numele Statului, fiind expresia autorității statale (evident că același raționament este valabil și pentru actele de filaj, respectiv de urmărire penală anterioare detenției, cât și pentru acelea de supraveghere și monitorizare permanentă, ulterioare lipsirii de libertate propriu-zise).
La stabilirea prejudiciului, urmează a fi avut în vedere și acest criteriu al relelor tratamente din partea organelor și funcționarilor Statului, suportate de un om tânăr de 30 de ani, cap de familie, integrat în societatea timpului său, având un profil moral impecabil, animat de dorința de a evolua spiritual și intelectual specifice vârstei, căruia i s-a curmat intempestiv orice posibilitate de realizare sau împlinire profesională. Evident că la aprecierea prejudiciului moral, trebuie să se țină cont și de repercusiunile colaterale ale condamnării asupra celorlalți membri ai familiei în special asupra copiilor, care au agravat suferința psihică îndurată de reclamant.
În drept a invocat dispozițiile art.998 Cod civil, DL nr.118/1990.
Urmare a intrării în vigoare a Legii nr.221/2009 reclamantul și-a completat acțiunea,, completarea de acțiune fiind disjunsă, în ședința publică din data de 28 octombrie 2009(f.85) și s-a format dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
La aceeași dată cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost suspendată, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., până șa soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._ .
Cererea obiect al dosarului nr._ (atașat), a fost soluționată irevocabil la data de 29.11.2011, prin decizia nr.8442/2011, pronunțată de ÎCCJ.
Prin urmare, potrivit art. 244 alin.2 C.pr.civ., suspendarea dispusă în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ. a dăinuit până la 29.11.2011, după care cauza a rămas în nelucrare din vina părților, nefiind îndeplinit niciun act de procedură, cauza fiind repusă pe rol, la data de 17.09.2013, din oficiu, în vederea discutării perimării.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod procedură civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 1 an iar, potrivit art.252 Cod procedură civilă, perimarea se poate constata și din oficiu.
Având în vedere că, în cauza de față, nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, în vederea judecării pricinii de mai mult de 1 an, urmează ca tribunalul să constate perimată judecarea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată perimarea judecării cererii formulată de reclamantul S. G., fiul lui G. și M., CNP_, domiciliat în localitatea Măluț, nr.153, județul Bistrița-Năsăud în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat în proces de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu domiciliul procesual ales la sediul D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, din Bistrița, ..6-8.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. R.-I. G. N.
Redactat.BRI/ Tehnoredactat BRI/28.01.2014/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul... → |
|---|
