Revendicare imobiliară. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 11082/190/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.422/R/2013
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții G. I. și G. V., împotriva sentinței civile nr.3398 din 19 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar s-a depus din partea intimatului S. P. chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare cu cauza.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.3398/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a respins ca nefondată acțiunea principală precizată de reclamanții G. I. și G. V. împotriva pârâților S. P. și D. M.; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant-reconvențional S. P., și pe cale de consecință s-a constatat că pârâtul reclamant-reconvențional S. P. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului identificat în T.P. nr.6719/17.09.1993, . 15, în suprafață de 2.900 mp., prin Contractul de donație autentificat de notariatul de Stat al Jud.Bistrița-Năsăud, prin Încheierea de autentificare nr.2082 din 07.03.1995; au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului reclamant-reconvențional S. P., suma de 2.747 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
Pârâtei D. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 9.300 mp.teren, conform titlului de proprietate nr.6719 din 17.09.1993 (f.5).
La data de 12.01.1995, pârâta încheie cu reclamantul G. I. un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, prin care îi vinde acestuia din urmă întreaga suprafață de 8.700 mp. a terenului intravilan de pe titlul de proprietate (f.34).
Ulterior, la 07.03.1995, pârâta D. M., îi donează pârâtului S. P., prin contract de donație autentificat prin Încheierea de Autentificare nr.2082/07.03.1995, a Notariatului de Stat al Jud.Bistrița-Năsăud (f.16), suprafața de 2.900 mp. din același teren intravilan în suprafață totală de 9.300 mp.
Prin sentința civilă nr. 5728/11.11.1998 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul civil nr. 4587/1997, s-a constatat valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 12.01.1995 între reclamantul G. I. și pârâta D. M., pronunțându-se o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare a terenului în suprafață de 8.700 mp. identificat în T.P. nr. 6719/17.09.1993.
Prin acțiunea principală, reclamanții au solicitat instanței să fie obligat pârâtul S. P., să le recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2.900 mp teren pe care l-au dobândit, prin sentința civilă amintită, teren identificat în T.P. nr. 6719/17.09.1993, . 15, să le lase liberă folosința terenului și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare a dreptului lor de proprietate. Prin cererea reconvențională, pârâtul S. P. solicită să se constate că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului identificai în T.P. nr. 6719/17.09.1993, . 15 în suprafață de 2.900 mp prin contract autentic de donație și în consecință să fie respinsă acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanți. În primul rând, prin expertiza tehnică efectuată în cauză (f.70-74), a fost identificat terenul în suprafață de 2.900 mp. ce face obiectul prezentului dosar, ca fiind parte din terenul în suprafață totală de 8.700 mp., vândut de pârâta D. M. reclamantului la 12.01.1995, teren care în prezent nu este întabulat nici pe reclamanți și nici pe pârâtul S. P., expertul menționând că nu posedă date de CF referitor la faptul că terenul a fost sau nu întabulat. De asemenea, majoritatea martorilor audiați în cauză (f.58 și f.85), confirmă faptul că pârâtul S. P., a folosit acel teren în mod continuu, pașnic, netulburat și l-a cultivat în fiecare an, fiind considerat proprietar al terenului în cauză, încă din anul 1995. Tot din anul 1995 pârâtul figurează înscris cu acest teren în Registrul agricol Sărata, după cum rezultă și din Adeverința nr._/16.12.2010 emisă de Primăria Municipiului Bistrița (f.17). Instanța a reținut că actul sub semnătură privată încheiat la 12 ianuarie 1995, la care fac referire reclamanții nu este unul translativ de proprietate. D. sentința civilă nr. 5728/1998 prin care ulterior s-a constatat valabilitatea acelui antecontract, are un astfel de caracter. În schimb, prin contractul de donație autentic încheiat între cei doi pârâți la data de 7 martie 1995, s-a transferat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.900 mp. identificat prin expertiză, de la donator – pârâta D. M. - la pârâtul S. P.. În aceste condiții, susținerile reclamanților, în sensul că sentința civilă nr. 5728 pronunțată la 11 noiembrie 1998, ar avea preferință față de contractul de donație autentic, nu pot fi primite de instanță. Titlul opus de pârâtul S. P. (contractul de donație autentificat prin Încheierea de Autentificare nr.2082/07.03.1995, a Notariatului de Stat al Jud.Bistrița-Năsăud) are preferință față de titlul opus de reclamanți (sentința civilă nr. 5728/11.11.1998), asta deoarece reclamantul G. I., la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare - care nu are dată certă - a dobândit doar un eventual drept de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentelor acțiuni – principală și reconvențională, hotărârea care ține loc de act autentic de care se prevalează reclamanții, fiind pronunțată abia în anul 1998, iar faptul că la 10.11.2010 pârâtul a fost notificat să nu mai folosească acel teren, nu înlătură prezumția bunei credințe și nici nu viciază în vreun fel posesia pârâtului.
Astfel, față de considerentele expuse, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea principală precizată de reclamanți, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant-reconvențional S. P. și pe cale de consecință a constat că pârâtul reclamant-reconvențional a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului identificat în T.P. nr.6719/17.09.1993, . 15, în suprafață de 2.900 mp., prin Contractul de donație autentificat de Notariatul de Stat al Jud.Bistrița-Năsăud, prin Încheierea de autentificare nr.2082 din 07.03.1995, luând-se totodată act de faptul că pârâtul reclamant-reconvențional, la termenul de judecată din data de 12.04.2013, a renunțat pa petitul privind întabularea imobilului în cartea funciară.
În temeiul disp.art.274 C.proc.civ., reclamanții au fost obligați să plătească pârâtului reclamant-reconvențional S. P., suma de 2.747 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial, conform înscrisurilor de la dosar.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal reclamanții G. I. si G. V., solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii principale, pentru următoarele motive:
In fapt, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului invocat prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat in data de 12.001.1995 ,validat de instanța prin sentința civila 5728/1998 din 11 noiembrie 1998, in dosarul civil nr. 4587/1997. Doamna D. M. a încheiat un contract de donație nr.2082/27.03.1995, in favoarea domnului Somesan P., cu o vădita rea intenție, prin metoda simulatiei, întrucât contactul de donație este cu titlu gratuit si ca si obiect are un bun pentru care la momentul încheierii actului de donație nu era proprietarul acești bun, intrucat nu deținea certificatul de moștenitor pentru acest bun. După lămurirea succesiunii, in anul 1998, prin sentința civila 5728 s-a validat antecontractul de vânzare cumpărare, iar doamna D. M. si-a recunoscut semnătura pe acel antecontract de vânzare cumpărare. După obținerea sentinței judecătorești atât domnul Somesan P., cat si fiul acestuia au fost somați în multe rânduri atât verbal cat si prin executor judecătoresc sa recunoască dreptul de proprietate si sa nu mai ocupe in mod abuziv acest teren, iar in anul 2008 după ce reclamanții au arat acest teren, in primăvara anului următor in mod nelegal l-a însămânțat. Prin sentința civila 2082/07.03.1995 s-a efectuat o expertiza tehnica in aceasta cauza, pentru intabularea acestei suprafețe de teren, dar acest lucru nu s-a putut realiza intrucat Primăria Bistrița nu are la acest moment dat un plan parcelar, lucru solicitat de art. 26 din Ordinul 134/2006. Susținerile intimatului Somesan P., cu privire la faptul ca a deținut terenul sub nume de proprietar, având o posesie continua, neechivoca si netulburata sunt nereale, acesta fiind somat in repetate rânduri, verbal si prin executor judecătoresc sa cedeze in deplina proprietate si posesie acest teren, intrucat contractul de donație încheiat este nelegal si încheiat cu rea credința, întrucat ambele parti aveau cunostiinta despre antecontractul de vânzare cumpărare si despre faptul ca la momentul încheierii donației, doamna D. M. nu poseda in deplina proprietate acest teren, intrucat nu avea un certificat de moștenitor care as ii ateste dreptul de a dispune de acest teren sa si de un bun al sau. Contractul de donație a fost încheiat prin simulatie, intrucat in acesta s-a inscris in mod fals faptul ca este o donație cu titlu gratuit, iar acest lucru este greu de crezut. Întrucât s-a simulat atat proprietarul cat si prețul contractul, considera ca acest act de donație nu este opozabil terților, iar in cadrul dosarului civil prin sentința civila 2082/1998 s-a recunoscut de către doamna D. M. situația reale atat faptica cat si juridica. Reclamanții G. I. si G. V. plătesc impozit pe terenul agricol in cauza la Primăria Bistrița, care a efectuat inscrierea acestora in Registrul Agricol, intrucat nu exista la momentul declarării acestui teren o alta înscriere pe acest titlu de proprietate.
In drept invocă art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Pârâtul S. P., prin mandatarul său ales, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurenții G. I. și G. V. ca nefondat, având drept consecință menținerea Sentinței civile nr. 3398/2013 ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele argumente.
In primul rând, recurenții nu au invocat la fondul „simulația contractului de donație" și nu au produs vreo probă care să sprijine aceste susțineri. Afirmațiile cuprinse în cererea de recurs sunt simple speculații. Mai mult decât atât, recurenții cunosc cel puțin din anul 1998 că intimatul este proprietar al terenului în litigiu. Raportat la Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data întocmirii contractelor, acțiunea în constatarea simulației și executarea obligațiilor din contract este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani. Simplul contract de donație, în lipsa altor elemente, nu poate conduce automat la constatarea că acel act este o vânzare deghizată. Recurenții nu au probat în vreun fel contrariul. Pe de altă parte, nici susținerile recurenților privitoare la posesia terenului nu pot fi reținute. Prin expertiza tehnică efectuată în cauză (f.70-74), a fost identificat terenul în suprafață de 2.900 mp. ce face obiectul prezentului dosar. Martorii audiați în cauză (f.58 și f.85), confirmă faptul că intimatul a folosit acel teren în mod continuu, pașnic, netulburat și l-a cultivat în fiecare an, fiind considerat proprietar al terenului în cauză, încă din anul 1995. Tot din anul 1995 figurează înscris cu acest teren în Registrul agricol Sărata, după cum rezultă și din Adeverința nr._/16.12.2010 emisă de Primăria Municipiului Bistrița (f. 17). Actul sub semnătură privată încheiat la 12 ianuarie 1995, la care fac referire reclamanții nu este unul translativ de proprietate. D. sentința civilă nr. 5728/1998 prin care ulterior s-a constatat valabilitatea acelui antecontract, are un astfel de caracter. In schimb, prin contractul de donație autentic încheiat la data de 7 martie 1995, s-a transferat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.900 mp. identificat prin expertiză, de la donator - pârâta D. M. - la intimat. De bună seamă, că susținerile reclamanților, în sensul că sentința civilă nr. 5728 pronunțată la 1 noiembrie 1998, ar avea preferință față de contractul de donație autentic, nu pot fi primite. Titlul opus de pârât (contractul de donație autentificat prin încheierea de Autentificare nr.2082/07.03.1995, a Notariatului de Stat al Jud.Bistrița-Năsăud) are preferință față de titlul opus de recurenți (sentința civilă nr. 5728/11.11.1998), asta deoarece reclamantul G. I., la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare - care nu are dată certă - a dobândit doar un eventual drept de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentelor acțiuni - principală și reconvențională, hotărârea care ține loc de act autentic de care se prevalează reclamanții, fiind pronunțată abia în anul 1998, iar faptul că la 10.11.2010 pârâtul a fost notificat să nu mai folosească acel teren, nu înlătură prezumția bunei credințe și nici nu viciază în vreun fel posesia acestuia. Instanța de fond, pe bună dreptate a reținut aceste aspecte și a constatat că cererea recurenților nu este întemeiată. In aceste condiții, se impune ca recursul declarat să fie respins ca neîntemeiat.
In drept invocă art. 308 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Disputa litiganților vizând proprietatea terenului în suprafață de 2900 mp. amplasat în cartierul Sărata al municipiului Bistrița, identificat cadastral în parcela 15 . a aparținut pârâtei D. M., conform titlului de proprietate nr. 6719/17.09.1993, a fost corect tranșată în favoarea pârâtului-reclamant reconvențional S. P. și în detrimentul reclamanților G. I. și V., prima instanță făcând o adecvată interpretare a probelor administrate, completă evaluare a argumentelor pe care se întemeiază arogarea, de către fiecare dintre litiganți, a deținerii dreptului de proprietate și corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, considerentele minuțios expuse în hotărârea atacată și împărtășite de instanța de control neimpunându-se a fi reiterate.
În concursul dintre reclamanții promitenți-cumpărători, în patrimoniul cărora s-a transferat, judecătorește în anul 1998 –prin validarea promisiunii de vânzare-cumpărare din data de 12.01.1995- dreptul de proprietate, și pârâtul reclamant-reconvențional devenit proprietar în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la data de 7.03.1995 încă de la acel moment, în care calitate a și exercitat posesia, prioritate au secunzii.
În primul rând teza simulării contractului notarial încheiat de beneficiar titlului de proprietate cu pârâtul reclamant reconvențional este afirmată pentru prima dată în calea de atac a recursului, neputând reprezenta o critică aptă de reformare a hotărârii instanței ce nu a cercetat-o, în lipsa legalei investiri.
În al doilea rând actele juridice încheiate de pârâta beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate la 12.01.1995 cu reclamanții recurenți și la 7.03.1995 cu intimatul pârât reclamant reconvențional, circumscrise unor regimuri juridice diferite, declanșează efecte distincte: în cazul primilor impunând îndeplinirea unei obligații de a face, fiind vorba despre un antecontract olograf de vânzare cumpărare, secunzilor transmițându-li-se prin contract autentic, după prescripțiile legii, însuși dreptul de proprietate. Împrejurarea că după circa 3 ani de la intervenirea înstrăinării promitent-cumpărătorii au reglementat cu promitent-vânzătoarea și proprietarul tabular situația juridică a terenurilor menționate în convenție, apelând la justiție, nu le aduce acestora afirmata îndreptățire la deținerea terenului de 2900 mp. Pe de o parte actele dosarului conexat nr. 4587/1997 al Judecătoriei Bistrița atestă că din cei 8700 mp menționați în convenția privată (f.3), anterior finalizării procedurii reconstituirii dreptului de proprietate promiși reclamanților spre vânzare de alte două persoane decât beneficiarul final-pârâta, operațiune însă confirmată de titular, doar suprafața de 5800 mp înscrisă în parcela 4 . făcut obiectul raportului de expertiză întocmit în acea cauză (f.40-47), nu și cea de 2900 mp. în discuție în prezentul litigiu, astfel că dispoziția de întabulare a dreptului de proprietate al reclamanților s-a limitat la suprafața de 5800 mp., prin excluderea celei de 2900 mp. disputată în prezent. Deducția logică este aceea a circumstanțierii de către înșiși reclamanții a pretenției dedusă acolo judecății la întinderea respectivă. Pe de altă parte la momentul declanșării procesului și al pronunțării sentinței civile nr.5728/1998 în dosarul acvirat în patrimoniul pârâtei promitent-vânzătoare nu mai exista imobilul teren de 2900 mp, fiind transferat notarial către pârâtul reclamant din prezenta cauză, terț în dosarul respectiv.
Nesubzistând vreun considerent de natură a reforma sentința recurată, caracterizată de atributele temeiniciei și legalității, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art.274 din același cod recurenții G. I. și V. vor fi obligați să plătească intimatului S. P. cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța atașată la dosar f. 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. I. și G. V., ambii domiciliați în mun.Bistrița, Cartier Viișoara, nr.296, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.3398/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.11._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului S. P., domiciliat în mun .Bistrița, Cartier Sărata, nr.262, județul Bistrița-Năsăud, cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 octombrie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. N. C. I. – I. S. V. V.
Red.dact. N.C. 25.11.2013
Jud. fond BV
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 16/2013. Tribunalul BISTRIŢA... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 158/2013. Tribunalul... → |
|---|
