Partaj judiciar. Decizia nr. 18/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 924/190/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.18/R/2015

Ședința publică din data de 12 februarie 2015

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal

JUDECĂTORI: N. C.

: B. M. L.

GREFIER: H. V.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de către pârâta T. M., împotriva sentinței civile cu nr.5546 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._, având ca obiect partaj judiciar.

Dezbaterea recursului s-a făcut la data de 29 ianuarie 2015, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de 5 februarie 2015 când pentru același motiv s-a amânat pentru data de astăzi 12 februarie 2015.

TRIBUNALUL

Deliberând constată:

Prin sentința civilă cu nr.5546 din 25 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. N. și T. I. în contradictoriu cu pârâții T. M., H. A. G. M. în calitate de moștenitoare a defunctului A. G. Z., decedat pe parcursul procesului și A. A.. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta T. M..

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanții T. N. și T. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. G. Z., A. A., T. M. și M. M., să se dispună ieșirea lor din indiviziune asupra podului imobilului casă de locuit situat în Bistrița, ., înscris în CF_ Bistrița, nr. top 1833/5/1, cu stabilirea a patru loturi cu suprafețe proporționale cu cota parte indiviză pe care să le atribuie părților, după cum urmează: 28,68 % pentru reclamanți, 33,27% pentru pârâții de A. G. și A. A. 27,30 % pentru pârâta T. M. și 10,75% pentru pârâta M. M..

În motivare se arată că, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 251/21.04.1997, reclamanții au cumpărat apartamentul nr. II situat în Bistrița, ., imobil înscris în CF_ Bistrița, nr. top 1833/5/1. În acest imobil locuiesc și pârâții chemați în judecată. Întrucât cu privire la părțile comune menționate în cartea funciară, printre care și podul de sub acoperiș, părțile litigante sunt în indiviziune cu pârâții, aceștia au solicitat ieșirea din indiviziune asupra podului și atribuirea de loturi pentru fiecare parte corespunzător cotelor înscrise în CF.

Reclamanții au solicitat să li se atribuie din pod suprafața corespunzătoare situată deasupra apartamentului lor. Totodată, precizează că au încercat să partajeze amiabil podul în cauză însă nu toți coindivizarii au fost de acord, acesta fiind motivul pentru care au fost nevoiți să formuleze prezenta acțiune.

În drept s-au invocat prevederile art. 728 Cod civil, art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și Legea 603/1943.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-10) și s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.

Legal citată, pârâta T. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că nu se opune ieșirii din indiviziune asupra podului, cu precizarea ca lotul său să fie echivalent cotei de 38,05%, discutabile fiind însă amplasamentele loturilor și căile de acces la acestea; a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta M. M., decedată în anul 2010, cuprinde apartamentul nr. 4 înscris în CF 7411/IV Bistrița, nr. top. 1833/5/1/IV, 10,75 % din părțile comune și cota de 14/675 părți din terenul înscris în C.F. 54.630 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 7.411), nr. top. 1833/5/1 (în suprafață totală de 675 m.p.), vocație succesorală având pârâta T. M., în cotă de 1/1 parte, în calitate de fiică (unică moștenitoare); să se dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor moștenite și asupra lotului ce-i va fi atribuit din pod, potrivit expertizei - varianta pe care o va preciza ulterior; și să fie obligați reclamanții T. să-i permită accesul la beciul ce a aparținut defunctei M. M. și să se abțină, în viitor, de la orice acte de împiedicare a acestui acces.

În motivare se arată că, din imobilul situat în Bistrița, ., cu patru apartamente, pârâta T. M. este proprietară tabulară asupra apartamentului nr. III și a cotei de 27,30% din părțile comune - înscris în C.F. 54.630-C1-U3 Bistrița, nr. top. 1.833/5/1/111 (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 7,411 /III), iar mama sa, M. M., figurează ca proprietară tabulară asupra apartamentului nr. IV și a cotei de 10,75% din părțile comune - C.F. 7.41 l/IV Bistrița, nr. top. 1.833/5/1/IV.

Terenul aferent construcției are suprafața totală de 675 m.p. și se identifică prin nr. top. 1.833/5/1 din C.F. 54.630 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F, 7.411) - din care cota de 89/675 părți constituie proprietatea tabulară a pârâtei, iar cota de 14/675 părți este întabulată pe pârâta M. M..

În anul 2010, M. M. a decedat, pârâta T. M. fiind unica ei moștenitoare, în calitate de fiică. Prin urmare, în prezent, aceasta este proprietara apartamentelor nr. III și nr. IV, a cotei aferente din părțile comune - de 38,05% (adică 27,30 + 0,75), precum și a cotei de 103/675 părți din teren (89 +14). Cu privire la aceste imobile sunt notate în cartea funciară promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate cu promitentul-cumpărător T. P.-Tiberia (netranslative de proprietate), care nu pot fi încă validate din cauză că nu a expirat termenul de 10 ani prevăzut de art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Potrivit art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, în măsura în care nu este vorba de o coproprietate forțată și perpetuă. Astfel, pârâta a arătat că nu se opune ieșirii din indiviziune asupra podului, lotul ce i se cuvine din acesta fiind însă echivalent cotei de 38,05%. Totodată, precizează că nu este de acord ca accesul la loturile ce vor fi atribuite reclamanților T. și respectiv pârâților A. să afecteze în vreun fel apartamentele proprietatea sa sau folosința acestora.

Astfel cum se observă din schița anexată (Plan orizontal - .. 4), întocmită de expert Muzsi V. - parte din documentația de cumpărare, în fapt aceste două apartamente constituie o singură unitate locativă, având o singură baie, o singură bucătărie și un coridor comun din care se intră în toate camerele. Fiecare dintre apartamentele în discuție are și beci. Întrucât, cu privire la beciul aferent apartamentului nr. IV, reclamanții i-au închis . nevoită să formuleze petitul de la nr. 2.c).

În drept s-au invocat prevederile art. 115, art. 119, art. 274 Cod procedură civilă, art. 644, art. 650 și urm., art. 728, art. 1.073 cod civil și art. 20 din Legea nr. 7/1996 (art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938).

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 29-34) și s-a solicitat admiterea interogatoriului reclamanților și a celorlalți pârâți, precum și efectuarea unei cercetări locale și a unei expertize tehnice.

Prin precizarea de acțiune reconvențională depusă la dosarul cauzei la termenul din 05.10.2011, precizată ulterior, la termenul din 07.12.2011, pârâta T. M. a solicitat să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta M. M., decedată la data de 15.03.2010, cuprinde: apartamentul nr. IV - înscris în C.F. 7.41 l/IV Bistrița nr. top. 1.833/5/1/IV - cu părțile comune aferente; și cota de 14/675 părți din terenul în suprafață totală de 675 m.p. înscris în C.F. 54.630 Bistrița (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. 7.411) nr. top. 1.833/5/1, vocație succesorală având pârâta T. M., în cotă de 1/1 parte, în calitate de fiică (unică moștenitoare); să se dispună întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilelor moștenite (care includ și partea - cota de pod aferentă apartamentului nr. IV), precum și asupra părții (cotei) de pod aferentă apartamentului nr. III; să se stabilească amplasamentele suprafețelor de 28,01 m.p. și respectiv 14,57 m.p. din spațiul de la demisol ce revin, ca beciuri, apartamentelor nr. III și respectiv nr. IV (ieșirea din indiviziune a acestor suprafețe de beci); să fie obligați pârâții reconvenționali T. să-i lase liberă folosința holului comun (accesul la beciuri, în suprafață utilă de 12,35 m.p.) și a porțiunilor de beci pe care le ocupă din cele aparținând apartamentelor nr. III și IV; și să fie obligați reclamanții să-i plătească pârâtei suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a ca. 15 m.p. beci aferent apartamentelor nr. III și IV, pentru perioada 5 octombrie 2008 - 5 octombrie 2011 (3 ani anterior), cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data formulării cererii și până la data plății efective, respectiv câte 50 lei lunar, cu același titlu, în continuare, până la data când reclamanții îi vor lăsa liber accesul și folosința efectivă a beciurilor în litigiu; cu dobânda legală aferentă.

În motivare se arată că apartamentul nr. IV, cu părțile comune aferente (mai puțin podul) și cota de 14/675 părți teren, figurează ca proprietate tabulară a mamei pârâtei, defuncta M. M., a cărei unică moștenitoare este aceasta - aspecte necontestate. Din câte a observat pârâta, spațiul „P." nu figurează printre părțile comune înscrise în cartea funciară.

Potrivit ambelor expertize efectuate în cauză, singurul acces la pod se poate realiza doar de-a lungul coridorului (holului) în suprafață de 12,80 m.p. existent la mansardă, care deservește apartamentele nr. III și IV; apoi prin camera mare a apartamentului nr. III și respectiv prin cămara aparținând apartamentului nr. III. Camera și cămara nu se contestă că sunt proprietatea exclusivă a pârâtei; iar cu privire la modul de folosință a coridorului (holului), s-a convenit încă la data de 14.07.1997, potrivit Procesului-verbal înregistrat la RATL Bistrița sub nr. 4.282/15.07.1997, semnat de Comisia formată din delegați ai Primăriei municipiului Bistrița și ai RATL-ului și respectiv de proprietarii apartamentelor - în sensul că accesul proprietarilor de la parter să poată avea loc prin acest coridor doar „în caz de intervenții în podul clădirii" (adică în caz de incendiu, reparații capitale la acoperiș, coșuri de fum, etc.).

Se observă și din „plan mansardă" că din acest coridor (care are lățimea de doar 1,25 m) se intră în fiecare din camerele apartamentelor III și IV, precum și în baie, cămară, bucătărie - motiv pentru care s-a și stabilit posibilitatea de acces a celorlalți proprietari doar în împrejurări speciale. Prin urmare, astfel cum a arătat chiar și expertul Muzsi V., pentru proprietarii apartamentelor nr. I și ÎI nu poate fi vorba, prin acest coridor, despre o circulație liberă și permanentă, deoarece sunt deranjate apartamentele nr. III și IV, din mansardă.

Aspectele sunt reținute și de expertul C. I., care justifică propunerea ca podul să rămână în continuare ca parte comună; accesul în discuție (la podul 1 - prin ușa de la intrare, străbătând coridorul până la capăt; la podul 2 - prin cămara apartamentului nr. III; la podul 3 - prin camera apartamentului nr. III) putând avea loc doar în caz de intervenție în podul clădirii. În situația în care nu este posibilă crearea altor căi de acces la cele trei spații de pod, pârâta arată că nu este de acord cu partajarea podului, solicitând ca acest pod să rămână în continuare ca parte comună, înscriindu-se astfel în cartea funciară, ca spațiu pod, în cotele corespunzătoare celorlalte părți comune. De altfel, este și nefiresc ca podul să fie partajat, iar acoperișul casei să rămână în indiviziune, ca parte comună a tuturor celor patru apartamente.

În ceea ce privește beciurile, deși în fiecare din cele patru contracte de vânzare-cumpărare sunt menționate suprafețe distincte (nu cote), în realitate demisolul are nevoie de holul comun în suprafață de 12,35 m.p. Sunt porțiuni de beci a căror folosință și apartenență nu se contestă, însă sunt și porțiuni litigioase și chiar nelămurite. Întrucât, deși a făcut demersuri în acest sens, nu a reușit să între în posesia vreunei schițe cu amplasamentele beciurilor proprietate exclusivă și nici expertizele efectuate nu cuprind așa ceva, s-a văzut nevoită să formuleze petitul privind ieșirea din indiviziune a suprafețelor sale de beci care exced celor incluse în holul comun. Interes pentru pârâtă prezintă doar holul comun și amplasamentele acestor suprafețe, aferente apartamentelor nr. III și IV (28,01 m.p. și 14,15 m.p. - proprietate exclusivă).

În ceea ce privește aceste aspecte, pârâta este de acord cu propunerea făcută de expertul C. I.. În ceea ce privește celelalte porțiuni de beci - ce pot constitui proprietăți exclusive ale apartamentelor nr. I și ÎI - constituie problema proprietarilor acestor apartamente.

Totodată, arată că nu se opune ca reclamanții să-și valideze pretinsul schimb cu defuncta A. I. (10 m.p. din beci în schimbul unei părți din grădină), dacă investesc instanța cu o astfel de cerere; însă nu este de acord ca acesteia să i se atribuie beci din cel folosit de pârâții A.. Pretinsul schimb ar putea justifica doar atribuirea către reclamanți a spațiului de 11,17 m.p. din cel de 51,15 m.p. folosit de pârâții A., potrivit propunerii expertului C. I..

În motivarea precizării se arată că rezultă din probatoriul administrat în cauză că pârâta T. M. este proprietara a 31,38 m.p. beci aferent apartamentului nr. III și 15,90 m.p. beci aferent apartamentului nr. IV. Din aceste suprafețe, 3,37 m.p. și respectiv 1,33 m.p., fac parte din holul comun, iar diferențele de 28,01 m.p. și 14,57 m.p. sunt suprafețe ce depășesc holul comun și se află, de mai mulți ani, în folosința abuzivă a reclamanților T..

Pe lângă holul comun, defuncta M. M. și respectiv pârâta niciodată nu au reușit să folosească mai mult de cca. 28 m.p. beci - deși apartamentele nr. III și IV au fost cumpărate încă din 9 iunie 2005 (ceea ce înseamnă peste 6 ani). Lipsa de folosință a imobilului este generatoare de prejudiciu, iar cei care au împiedicat-o pe pârâtă în a-și exercita toate atributele dreptului de proprietate au obligația de a o despăgubi.

În ședința publică din 07.12.2011 (f. 179), instanța a disjuns judecarea precizării de acțiune formulate de pârâta T. M., având ca obiect pretenții, de soluționarea cauzei pendinte.

Legal citat, pârâtul A. G. Z. a formulat întâmpinare prin care a solicitat să nu fie acceptată propunerea expertului tehnic C. I. cu privire la atribuirea suprafeței de 11,17 mp beci - aflată în folosința exclusivă a numitei A. I. – I., respectiv a succesorilor acesteia, A. G. Z. și A. A. - familiei T. N. și I., și a suprafeței de 1,98 mp de WC de serviciu din beci – care, la fel, se află în folosința exclusivă a familiei A., conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 258/21.04.1997 – numitei M. M..

În motivare se arată, referitor la beci, că în contractul de vânzare - cumpărare nr. 258/21.04.1997, s-a trecut suprafața de 54,09 mp de beci care, conform schiței - anexă la contract - se compune din: 44,16 mp boxă în folosință exclusivă - boxă, respectiv suprafața inclusă și în contractul de închiriere nr. 2625/ R din 30.09.1992 (ultimul contract, înainte de vânzare), pentru care pârâtul a plătit chirie proprietarului - Statul Român - începând cu anul 1962, când s-au mutat la adresa în cauză, și până la data vânzării, respectiv cumpărării, și anume 21.04.1997, sub titlul de suprafață de beci folosită în exclusivitate.

Pârâtul menționează că, pentru suprafața de beci neatribuită în folosință exclusivă, nu s-a perceput chirie nici unui locatar. La suprafața exclusivă, în schiță, reprezentantul vânzătorului R.A.T.L. Bistrita, teh. C. C, a mai adăugat suprafața de 9,93 mp de beci din suprafața comună, suprafață ce nu a fost dată în folosință exclusivă în nici un contract de închiriere, deci la nici un locatar, sau ulterior proprietar. Acei 9.93 mp reprezentau cota parte din culoarul de acces, în suprafață totală de 12,35 mp, precum și cota parte din suprafața de 22,35 mp de beci neatribuită în exclusivitate nici unui locatar. Suma celor două suprafețe, respectiv 44,16 mp + 9,93 mp = 54,09 mp, au fost trecute în contractul de vânzare - cumpărare. Pârâtul arată că, pentru suprafața de boxă din contract, consideră că nu trebuie să solicite ieșire din indiviziune pentru că este suprafață exclusivă.

În urma expertizelor tehnice efectuate de expert Muzsi V., precum și de expert C. I., s-a constatat faptul că boxa de beci în folosință exclusivă ar avea suprafața de 51,15 mp și nu 44,16 mp, prevăzuți în schiță - anexă - la contractul de vânzare - cumpărare. De aici ar rezulta că datorită faptului că în contract s-a prevăzut suprafața de 54,09 mp, din partea de beci în comun nu i s-ar cuveni pârâtului decât cota parte de cale de acces din culoar.

În 25.04.1997, între A. I. și familia T. N. și I. s-a încheiat un Proces verbal (convenție), prin care A. I. cedează în folosința familiei T. N. suprafața de beci din suprafața comună care îi revine, bineînțeles, excluzând calea de acces la boxa exclusivă și nicidecum cedarea vreunei suprafețe de beci din folosință exclusivă. În documentul respectiv nu s-a făcut referire la nicio suprafață expresă, propriu-zisă și, la fel, nu s-a pus problema renunțării la dreptul de proprietate, ci doar la dreptul de folosință.

Pârâtul susține că nu cunoaște de unde familia T. invocă suprafața de 10,00 mp și cu atât mai mult nu cunoaște de unde vine revendicarea lor asupra suprafeței din folosința exclusivă a familiei A., și culmea, trecerii acesteia în proprietatea lor. În cazul în care acceptă măsurătorile efectuate de cei doi experți, în urma căreia rezultă că din partea comună nu i se cuvine numai cota parte de cale de acces din culoar, rezultă că în cazul pârâtului nu există suprafața comună de beci, ca urmare actul încheiat între cele două părți pierzându-si obiectul, nu mai poate avea efect. În aceleași context, nu ar mai exista nici suprafața comună de beci pentru care sa cere ieșire din indiviziune.

Mai consideră pârâtul că WC-ul de serviciu din beci, în suprafață de 1,98 mp, nu poate fi atribuit sub nicio formă numitei M. M., conform propunerii expertului C. I., pe considerentul că suprafața respectivă este trecută în contractul de vânzare - cumpărare nr. 258/21.04.1997 al lui A. I., ca parte exclusivă.

Referitor la pod, pârâtul solicită ca în hotărâre să se menționeze dreptul neîngrădit de acces în orice suprafață de pod, și în cazul unor reparații curente, cum ar fi: înlocuiri de țigle sau elemente de structură deteriorate, intervenție la coșurile de fum, etc., deci nu numai în cazuri de intervenții majore.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 15.02.2012, reclamanții au arătat că, potrivit contractelor de vânzare – cumpărare a apartamentelor nr. III și IV, pârâta reclamantă reconvențională este proprietara a 31,83 mp beci, iar defuncta M. M. deținea 14,57 mp beci. Cum a arătat și pârâtul A. G. Z. în întâmpinarea formulată și depusă la dosar, locatarilor din imobilul în cauză le-a revenit în proprietate exclusivă o parte din beci, restul suprafeței din beci fiind suprafață comună a locatarilor, compusă din 12,35 mp, hol comun, și 22,35 mp, neatribuiți în proprietate exclusivă.

Faptul că beciul a fost compartimentat în boxe, proprietate exclusivă, și în suprafețe comune, rezultă din procesul – verbal încheiat în data de 14.07.1997, aflat la dosar, semnat de pârâta reclamantă reconvențională cu obiecțiuni doar cu privire la terasă, casa scării și hol.

Cotele părți comune din holul comun de 12,35 mp sunt: A. I. – 33,27% * 12,35 = 4.11 mp; T. N. – 28,68% * 12,35 = 3,54 mp; T. M. – 27,30% * 12,35 = 3,37 mp; și M. M. – 10,75% * 12,35 = 1,33 mp.

Cotele părți comune din suprafața de 22,35 mp sunt: A. I. – 33,27% * 22,35 = 7,44 mp; T. N. – 28,68% * 22,35 = 6,41 mp; T. M. – 27,30% * 22,35 = 6,10 mp; și M. M. – 10,75% * 22,35 = 2,40 mp.

Pârâta reclamantă reconvențională are în proprietate exclusivă boxa în suprafață de 21,85 mp, mai folosește suprafața de 6,16 mp din suprafața comună de 22,35 mp (unde a depozitat diferite materiale lemnoase) și îi revine 3,37 mp din holul comun, în total folosind așadar întreaga suprafață.

Defunctei M. M. i-a revenit proprietatea exclusivă asupra boxei în suprafață de 6 mp, plus 2,40 mp din suprafața comună și 1,33 din holul comun, în total 9,73 mp.

Reclamanții au în proprietate exclusivă boxa în suprafață de 22,70 mp, le revine suprafața de 6,41 mp din suprafața comună și 3,54 mp din holul comun, în total 32,65 mp.

Prin procesul – verbal încheiat la data de 25.04.1997, aflat la dosarul cauzei, reclamanții și numita A. I. au convenit ca primii să cedeze folosința cotei părți din grădina comună în schimbul cedării de cea de-a doua a cotei părți comune din beci, astfel se explică de ce reclamanții folosesc aprox. 8 mp din suprafața comună de 22,35 mp ce revenea numitei A. I.. Consideră astfel că se poate solicita cel mult partajarea suprafeței comune de 22,35 mp, suprafața de 12,35 mp fiind holul de acces la boxele, proprietate exclusivă ce nu se poate partaja.

Reclamanții mai precizează că în cursul lunii ianuarie 2012 au renunțat la folosința celor 8 mp, mutând în mod corespunzător gardul despărțitor.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 15.02.2012, pârâta a arătat că, prin întâmpinarea sa, pârâtul A. G. Z. arată, raportat la propunerea expertului C. I., că nu este de acord să se atribuie: reclamanților T. - suprafața de 11,17 m.p. beci - aflată în folosința exclusivă a familiei A.; și defunctei M. M. - suprafața de 1,98 m.p. de wc de serviciu din beci - aflat în folosința exclusivă a familiei A..

În ceea ce privește suprafața de 11,17 m.p. beci - colorată cu verde pe Anexa nr. 1 (parte din suprafața de 51,15 m.p. aflată în folosința exclusivă a familiei A.), apreciază și pârâta că nu se justifică a fi atribuită reclamanților; prin raportare la acțiunea introductivă și la probatoriul administrat în cauză, neexistând niciun temei care să susțină o astfel de atribuire.

Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 258/21.04.1997 (Anexa nr. 3), A. I.-I. a cumpărat suprafața de 54,09 m.p. pivniță (beci). Potrivit expertizelor efectuate de Muzsi V. și C. I., beciul aflat în folosința exclusivă a familiei A. are suprafața de 51,15 m.p. (Anexa nr. 2); iar din holul comun (în suprafață totală de 12,35 m.p.) familiei A. îi revine cota de 33,27%, echivalentă suprafeței de 4,11 m.p. Suprafața de 51,15 m.p. din folosința exclusivă plus cea de 4,11 m.p. din holul comun însumează 55,26 m.p. - ceea ce înseamnă cu 1,17 m.p. mai mult decât suprafața de beci cumpărată. D. această suprafață de 1,17 m.p., folosită în plus, ar putea fi atribuită reclamanților T..

În ceea ce privește, însă, suprafața de 1,98 m.p. - denumită de pârâtul A. G.-Z. „wc de serviciu din beci, care la fel se află în folosința exclusivă a familiei A.", „trecută în contractul de vânzare-cumpărare nr. 258/21.04.1997 al d-nei A. I., ca parte exclusivă" - în realitate aceasta nu se suprapune cu nicio porțiune din suprafața de beci propusă de expertul C. I. spre atribuire defunctei M. M. (apartamentul IV).

Din conținutul contractului de vânzare-cumpărare nr. 258/1997 se observă că suprafețele cumpărate de A. I.-I. cuprind un wc în suprafață de 1,98 m.p., inclus în apartament (evidențiat pe plan parter - apartamentul I, Anexele 4,5) și un alt wc, în suprafață de 1,98 m.p., menționat la „dependințele, anexele gospodărești alături de o „cam. serv. în suprafață de 2,66 m.p. Acest wc (1,98 m.p.) împreună cu „cam. serv." (2,66 m.p.) au împreună suprafața de 4,64 m.p.

Pe „releveu beci" (Anexa 6) se observă că în spațiul cu spălătoria comună se află o încăpere în suprafață de 4,85 m.p. denumită „baie", cu mențiunea „A." - colorată cu portocaliu. Această „baie" constituie „cam. serv." Și wc-ul alăturat, menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr. 258/1997 la „dependințe aici existând un wc” care exista și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Prin urmare, spațiul cu suprafața de 2,60 m.p. (marcat cu roșu pe Anexa 6). propus spre atribuire defunctei M. M., nu se suprapune cu nicio suprafață, wc sau de altă natură, înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare al familiei A.; astfel că opoziția pârâtului A. G.-Z. la a fi considerat ca aparținând apartamentului 4 (M. M.) nu este întemeiată.

Cu privire la pod, pârâtul A. solicită ca „în hotărâre să se menționeze dreptul neîngrădit de acces în orice suprafață de pod, și în cazul unor reparații curente, cum ar fi: înlocuiri de țigle sau elemente de structură deteriorate, intervenție la coșurile de fum etc., deci nu numai în cazuri de intervenții majore". Aceasta pare o poziție în concordanță cu susținerea expertului C. I. privind imposibilitatea ieșirii din indiviziune a podului și propunerea ca podul să rămână în continuare ca parte comună.

La data de 14.07.1997 (ceea ce înseamnă ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 258/21.04.1997) s-a stabilit de către coproprietari că „terasa, casa scării și holul sunt cuprinse ca părți comune pentru accesul tuturor locatarilor în caz de intervenții în podul clădirii" - potrivit procesului-verbal înregistrat la RATL Bistrița sub nr. 4282/15.07.1997 - semnat și de A. I.. De observat că, la data de 10.07.1997, când s-a încheiat acest proces-verbal, era încheiat și contractul de vânzare-cumpărare nr. 251/21.04.1997, al reclamanților T. N. și I.. D. pârâta T. M. și defuncta M. M. au cumpărat apartamentele ulterior încheierii acestui proces-verbal.

Întrucât reclamanții T. și A. I. au semnat procesul-verbal în calitate de proprietari (la 14.07.1997 ei nemaiavând calitatea de chiriași), pentru lămurirea conținutului înțelegerii intervenite la acea dată pârâta a solicitat audierea martorei C. C., semnatară a procesului-verbal menționat. Apreciază aceasta că în mod greșit s-a respins cererea privind audierea acesteia și solicită a se reveni asupra dispoziției (încheiere preparatorie, ce nu leagă instanța) și a încuviința audierea martorei.

În ceea ce privește expertiza efectuată de C. I., pârâta arată că este de acord cu situația propusă pentru beci - în ceea ce o privește pe aceasta și pe defuncta M. M. (apartamentele III și IV) - Anexa nr. 1; însă, având în vedere și întâmpinarea pârâtului A. G.-Z., se impune o completare la raport în sensul ca, din spațiul în suprafață de 51,15 m.p. aflat în folosința exclusivă a familiei A., reclamanților T. să le fie atribuită doar suprafața de 1,17 m.p.

Prin expertizele întocmite în cauză s-a constatat, în urma efectuării măsurătorilor, că suprafața reală a beciului imobilului asigură suprafețele menționate în contractele de vânzare-cumpărare pentru fiecare din cele patru apartamente. Întrucât pârâta T. M. a solicitat și întabularea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 4, dobândit cu titlu de moștenire după defuncta M. M. - în situația în care se va considera necesar, expertul C. I. să facă și propunere de intabulare în acest sens, cu tabel de mișcare parcelară corespunzător.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 199-205).

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul din 15.02.2012, pârâtul A. G. Z. a solicitat să nu se accepte propunerea - pârâtei reclamantei reconvenționale T. M. - făcută în nota de ședință din 15 februarie 2012, cu privire la atribuirea unor suprafețe de beci din proprietatea exclusivă a familiei A. în favoarea defunctei M. M., respectiv a familiei T. N..

Astfel, referitor la beci, arată că, în conformitate cu contractul de vânzare - cumpărare nr. 2649/09.08.2005, rezultă că defuncta M. M. a cumpărat suprafața de 15,94 mp de beci, deși avea dreptul legal la suprafața de 9,73 mp., după cum urmează: boxa în folosință exclusivă - 6,00 mp, cale de acces - 1,33 mp, conform cotei de 10,75% din 12,35 mp; și beci comun - 2,40 mp, conform cotei de 10,75% din 22,35 mp; în total, 9,73 mp, deci în plus cu 6,17 mp.

Suprafața respectiva nu se regăsește în realitate, în teren, și, ca urmare, pârâta T. M., în calitate de moștenitoare, încearcă să recupereze suprafața respectivă din dreptul de proprietate al celorlalți locatari (proprietari), sub diverse forme. Cu precădere și-a îndreptat atenția asupra proprietății familiei A.. Cu tot respectul față de expert C. I., voit sau nu, a ajutat-o pe T. M. încercând să mărească artificial suprafața de boxă exclusivă a familiei A., de la suprafața de 44,16 mp.(conform schiței anexate la contract) la 51,15 mp deci cu 6,99 mp., încercând astfel să-i excludă din suprafața comună și să-i atribuie în mare parte (6,17 mp) defunctei M. M., respectiv moștenitoarei acesteia, T. M., în completare de la 9,73 mp până la 15,94 mp. Vânzătorul R.A.T.L. Bistrița, prin cele patru contracte de vânzare cumpărare a vândut cumpărătorilor suprafața de 139,00 mp. de beci, excluzând Wc. de serviciu, spălător și baie în incinta spălătorului, pe care le-a trecut separat în contracte, de la caz la caz. Deci beci propriu-zis, vândut, după cum urmează: A. I. I. - 54.09 mp. (Contract nr.258/21.04.1997); T. N. și I. - 37,63 mp. (Contract nr.251/21.04.1997); T. M. - 31,38 mp. (Contract nr.2645/09.08.2005); și M. M. - 15,90 mp. (Contract nr.2646/09.08.2005); în total, 139,00 mp.

Suprafața reală a beciului este de: 134,11 mp. (suprafețe exclusive, plus cale acces, plus beci comun). Diferența: + 4,89 mp. Vândut în plus. Suprafețele puteau fi cumpărate legal, după cum urmează: M. M.: Boxa în folosință exclusivă - 6,00 mp, Cale de acces - 1,33 mp conform cotei de 10,75% din 12,35 mp, Beci comun - 2,40 mp conform cotei de 10,75% din 22,35 mp, în total 9,73 mp, deci în plus cu 6,17 mp.(15,90 - 9,73); T. M.: Boxa în folosință exclusivă - 21,85 mp, Cale de acces - 3,37 mp conform cotei de 27,30% din 12,35 mp, Beci comun - 6,10 mp conform cotei de 27,30% din 22,35 mp, în total 31,32 mp,deci în plus cu 0,06 mp. (31,38 - 31,32); T. N. - I.: Boxa în folosință exclusivă - 27,40 mp, Cale de acces - 3,54 mp conform cotei de 28,68% din 12,35 mp, Beci comun - 6,41 mp conform cotei de 28,68% din 22,35 mp, în total 37,35 mp, deci în plus cu 0,28 mp.(37,63 - 37,35); și A. I. I.: Boxa în folosință exclusivă - 44,16 mp, Cale de acces - 4,11 mp conform cotei de 33,27% din 12,35 mp, Beci comun - 7,44 mp conform cotei de 33,27% din 22,35 mp, în total 55,71 mp,deci în minus cu 1,62 mp.(54,09 - 55,71).

Sinteza se prezintă în felul următor: M. M. - 15,94 mp.din 9,73 mp.+6,17 mp; T. M. - 31,38 mp., din 31,32 mp. + 0,06 mp.; T. N. - I. - 37,63 mp. din 37,35 mp. + 0,28 mp; și A. I. I. - 54,09 mp. din 55,71 mp. -1,62 mp.

Dacă în două contracte diferențele sunt nesemnificative (T. și T.), în contractul lui A. diferența este apreciabilă, dar asta înseamnă că pârâtul A. a fost lipsit de suprafața de 1,62 mp. de beci comun, ce putea cumpăra, dar asta e, dacă nu a sesizat din timp, rămâne așa.

În ce privește pe M. M., situația este inversă și substanțiala (+6,17mp), suprafață ce nu are acoperire în realitate pe teren, doar în limita a 1,28 mp, ca diferență între suprafața nevândută fam. A. (-1,62mp), și vândută în plus fam. T. și T. (+0,34 mp). Pentru diferența de 4,89 mp, pârâta T. n-are decât să inițieze acțiune împotriva vânzătorului, nicidecum să încerce să acopere suprafața inexistentă, cumpărată, din dreptul legitim ale celorlalți proprietari.

Cu tot respectul față de expert C. I., pârâtul A. susține că are convingerea că prin majorarea artificială a suprafeței de beci a fam. A. a vrut să ajungă la suprafața vândută de R.A.T.L. - respectiv - la 139,00 mp. de beci, dar cu toată străduința nu a reușit prin expertiză să justifice numai 136,40 mp. de beci, deci cu 2,60 mp mai puțin, diferența pe care a vrut să o acopere, incluzând în calcul ca beci și Wc.-ul de serviciu, umflându-i suprafața de la 1,98 mp (cu cât figurează în contractul lui A. I. - I.), la 2,60 mp, exact suprafața care mai lipsea până la 139,00 mp,vândut în total de R.A.T.L. Bistrița.

Pârâtul afirmă din nou că Wc.-ul de serviciu din beci este trecut în contractul de vânzare - cumpărare al lui A. I., ca parte exclusivă, și nu poate fi atribuită sub nici o formă altui proprietar. Este aberantă afirmația lui Tuk M. în notele de ședință din 15 februarie 2012, prin care susține că suprafața de Wc. de la demisol, din contractul lui A. I., ar fi, practic, suprafața de Wc. din incinta băii. O enormitate mai mare susține pârâtul că nu i-a fost dat să audă. Astfel că solicită explicații pârâtei T. în legătură cu faptul ca, deși Wc-ul din baia ei figurează în contract ca spațiu separat de baie, se află în mod cert în incinta băii. În opinia pârâtului, nu este așa. La fel cum nici în contractul fam. T. N. - I. Wc.-ul din incinta băii nu figurează în contract ca suprafață distinctă. Deci este aberantă și inacceptabilă această abordare.

În aceeași notă se propune de T. M. atribuirea suprafeței de 1,17 mp de beci, din suprafața exclusivă de beci a fam. A. familiei T. N., invocând folosirea de către fam. A. a acestei suprafețe, peste suprafața cumpărată, ceea ce nu corespunde realității, deoarece pârâtul A. susține că, în afară de suprafața exclusivă de 44,16 mp și holul de acces în cota parte de 4,11 mp, deci în total 48,27 mp, nu folosește alt spațiu de beci la ora actuală, deși a cumpărat 54,09 mp. Consideră că mai are dreptul la folosință a încă 5,82 mp de beci comun. Ca atare, pretenția este inacceptabilă și nelegală, atentând din nou la proprietatea exclusivă.

Pârâtul mai arată că nu este de acord cu propunerile de atribuire a suprafețelor comune propuse de expert C. I., și nici cu măsurătorile și calculele făcute de acesta referitoare la suprafața exclusivă de beci și a Wc.-ului de serviciu. Dorește ca suprafața de beci comun care revine fam. A., conform cotei de participare [22,35 mp x 33,27% = 7,44 mp - 1,62 mp (suprafață necumpărată) = 5,82 mp], să fie atribuită lângă boxa exclusivă a acestuia, printr-o fâșie lată de 1,35 m, pe o lungime de 4,30 m,conform anexa 1.

În ce-i privește pe ceilalți proprietari, în delimitarea suprafeței din partea comună, rămâne la latitudinea lor.

Referitor la pod, pârâtul învederează că suprafața totală, conform măsurătorilor efectuate de expert C. I., este de 67,57 mp, după cum urmează: 38,62 mp pod 1 la front - deasupra .); 12,19 mp pod 3 la front - deasupra .+part. cameră); 16,76 mp pod 2 lateral - deasupra .) 67,57 mp pod total. În cazul în care se va hotărî ieșirea din indiviziune, pârâtul solicită atribuirea suprafeței de 22,48 mp (conf. cotei de participare 67,57x 33,27% = 22,48 mp) după cum urmează: 16,76 mp pod 2 lateral - (aflat deasupra bucătăriei) – integral; 5,72 mp pod 3 la front - (aflat deasupra antreului și parțial deasupra camerei) - cota parte. (12,19 - 6,47 = 5,72). - familiei A., conform anexa 2; diferența de 6.47 mp din podul respectiv poate fi atribuit def. M. M., respectiv moștenitoarei acesteia, T. M., având în vedere cota de participare la partea comună (67,57x 10,75% = 7,26), deci foarte apropiat de suprafața cuvenita (- 0,79 mp).

Suprafața de 38,62 mp pod de la front de deasupra camerei fam T. să fie atribuit în raport cu cotele de participare, familiei T. N. și pârâtei T. M. (67,57x 28,68% = 19,38 mp pentru fam. T. și 67,57x27,30% = 18,45 mp pentru pârâtă, în total deci foarte apropiat de suprafața cuvenită (+0,79 mp) ce se poată acorda în plus lui T. M. în compensare pentru suprafața în minus de la podul atribuit def. M. M. (- 0,79 mp). Astfel, toată lumea va avea suprafața de pod cuvenită și, ce este mai important, proprietarii de la parter vor avea acces la podul care este deasupra apartamentului fiecăruia. La fel, pârâtul nu este de acord cu propunerea expertului C. nici cu privire la atribuirea suprafețelor de pod. Familia A. nu are nici un interes să obțină cota parte din suprafața de pod, care se află deasupra apartamentului familiei T.. Pe pârât îl interesează să aibă acces la suprafețele de pod aflate deasupra apartamentului său, în mod logic.

În cazul în care, prin hotărâre, accesul la pod se va limita numai la cazuri de intervenție, regula să fie general valabilă pentru toți locatarii (chiriași, proprietari), indiferent de poziția locativă a acestora față de pod. Consideră pârâtul că așa este echitabil. În caz că pârâta T. M. se opune accesului neîngrădit la pod, mai ales în caz de intervenții de toate naturile, care se impun, să-și asume responsabilitatea întreținerii întregului acoperiș și a coșurilor de fum. Iarăși o chestiune logică.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 214-215).

La termenul din 05.12.2012, pârâta T. M. a formulat întregire de acțiune prin care a arătat că masa succesorală a defunctei M. M., decedată la data de 15.03.2010, cuprinde și 975 acțiuni la SIF Banat-Crișana.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 299-300).

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 16.01.2013, pârâtul A. G. Z. a formulat o . precizări referitoare la imobilele în litigiu. Astfel, susține că pe parcursul procesului a depus mai multe înscrisuri și este posibil ca în unele dintre ele să fi folosit expresia de "folosință exclusivă", greșit, și în perioada ulterioară datei vânzării, respectiv cumpărării proprietății, deși prin această procedură, din chiriași, acesta și soția sa au devenit proprietari, deci spațiile (suprafețele) "din folosința exclusivă" au devenit spatii (suprafețe) "în proprietate exclusivă", mai ales după data intabulării și punerii în posesie a cumpărătoarei, respectiv a urmașilor acesteia. Deci, în concluzie, pentru perioada ulterioară vânzării - cumpărării, respectiv ulterioară datei de 21 aprilie 1997, expresia folosită de pârât în înscrisurile depuse în instanță, de "folosință exclusivă" se va citi corect „proprietate exclusivă".

Referitor la schimbul de teren, invocat de familia T. N. și I., cu defuncta A. I., conform procesului verbal (convenție) din 25.04.1997, pârâtul arată că, în respectiva convenție se face referire expresă la suprafața de beci, proprietate comună, deci nicidecum la cea de proprietate exclusivă, tocmai datorită faptului că și suprafața de strat de grădină pe care s-a amplasat garajul, constituie proprietate comună și nu exclusivă. Curtea și suprafața de straturi (practic tot curte, deoarece imobilul nu dispune de suprafața de grădină propriu-zisă), a fost vândută ca suprafață de teren în comun, nici unul din proprietari neputând invoca părți exclusive. Pentru terenul aferent acestui imobil, până în prezent, nu s-a inițiat nici un demers în vederea ieșirii din indiviziune, ca atare, niciun proprietar nu are dreptul legal de a revendica suprafețe de proprietate exclusivă.

Deși actuala configurație a terenului (curții) nici nu ar permite crearea de părți exclusive - cu foarte mici excepții - deoarece un astfel de demers ar bloca accesul neîngrădit la locuințe, la demisol precum și la anexele gospodărești, amplasate pe suprafața curții (garaje, magazii, cotețe, etc.), în momentul amplasării garajului, fam. A. a cedat în favoarea fam. T. suprafața lor de strat, pe care fam. T. îl folosește de atunci și până la ora actuală. E drept că suprafața de strat folosit de fam. A. e puțin mai mic cu aprox. 2-3 mp decât stratul fam. T., ocupat de garaj. Pe acest considerent a intervenit convenția respectivă, în compensarea diferenței dintre cele două straturi.

În originalul acelui document, aflat în proprietatea fam. A., nu este prevăzută expres nici o suprafață. Se pare că în exemplarul aflat în proprietatea familiei T. a fost trecut ulterior, suprafața de 10 mp, unilateral, ceea ce pârâtul susține că nu poate accepta, fiind vorba de un document bilateral, ca atare, modificarea respectivă o consideră ca un fapt de fals în înscrisuri, care ar putea face obiectul unei discuții în alt cadru. În acel document nu s-a renunțat la dreptul de proprietate pentru suprafața respectivă de beci, în proprietate comună, ci numai la dreptul de folosință a acesteia. Pârâtul insistă asupra acestor aspecte deoarece, arată acesta, pe parcursul procesului, a constatat că acest document a fost refolosit, abuziv, și ilegal atât de reclamanții T. N. și I., cât și de expert C. I., ca document, în baza căreia vor să atribuie, când numitei T. M., când fam. T. N., în plus, o suprafață de 10 mp de beci, din proprietatea exclusivă a fam. A., transferând inclusiv dreptul de proprietate pentru cei 10 mp de beci în beneficiul persoanelor sus amintite, și toate acestea, în ciuda faptului că fam. T. N. se folosește încă de la data încheierii convenției de suprafața pârâtului de beci comun - exceptând calea de acces - deci convenția respectivă operează încă de la data încheierii și până în prezent.

Documentul invocat nu se referă la o suprafață expresă, nu se referă la o proprietate exclusivă și nu se referă la un transfer de proprietate (nu este un act de donație sau contract de vânzare - cumpărare). Se referă la dreptul de folosință a unei suprafețe oarecare de parte comună de beci, spun oarecare, deoarece la data încheierii convenției, nu s-a știut exact din cota parte de beci proprietate comună, cuvenită fam. A. (de 9,93 mp, conform contractului de vânzare cumpărare), ce suprafață va reprezenta holul de acces la folosirea căreia nu avea pârâtul cum să renunțe deoarece bloca accesul la boxa sa exclusivă.

Pârâtul consideră refolosirea documentului respectiv, în acest mod, ca fiind inacceptabilă, abuzivă și ilegală, contravenind flagrant și fraudulos scopului pentru care și spiritului în care a fost încheiat, depășind ilegal și puterea cu care a fost investit, motiv pentru care solicită instanței să nu admită refolosirea, în acest mod fraudulos, a convenției susmenționate.

În ședința publică din 18.09.2013 (f. 343), s-a prezentat în instanță numita Herzbruckner A. G. M. care a arătat că este fiica defunctului pârât A. G. Z., decedat la data de 17.07.2013.

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 22.01.2014, pârâta Herzbruckner A. G. M. a solicitat să se dispună atribuirea, atât ei cât și unchiului ei, pârâtul A. A., suprafețele cumpărate în baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 258/ 21.04.1997 din anexe, respectiv pivnița de 54,9 m2 (în realitate încăperea pe care o posedă dintotdeauna în suprafață de 54 m2), cea marcată în culoarea verde în schița anexată și baia aflată în capătul spălătorului în suprafață de 4,85 m2 (baie care nu face obiectul prezentului litigiu), cotă indiviză (indiviziune forțată) pentru holul comun de 12,35 m2 și spălătorul în suprafață de 10,65 m2 (suprafață marcată în schiță în culoarea albastru și care nu face obiectul prezentului litigiu), susținând că această variantă este cea care definește folosința actuală și dintotdeauna a demisolului.

În ceea ce privește celelalte probleme ridicate de părțile din proces, pârâta arată că nu emite nici o pretenție sau obiecțiune, cu excepția podului, la care dorește acces pentru intervenție și/sau reparații în caz de incendiu, inundație sau orice altă calamitate ce ar putea produce pagube materiale apartamentului de deasupra și acestea ar putea fi transmisibile și la apartamentul său. Poate sugera, ca și pentru celelalte părți, ca decizia să se bazeze pe contractele de vânzare - cumpărare încheiate.

În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 351).

Prin scriptul depus la dosarul cauzei la același termen, reclamanții au arătat care sunt, din perspectiva lor, suprafețele reale ce trebuie atribuite părților, exclusiv 10.65 mp, suprafața spălătoriei, rezultând astfel că varianta nr. 2 se încadrează în suprafața reală măsurată ce trebuie atribuită părților.

În situația în care instanța va admite cererea reconvențională, reclamanții au arătat că sunt de acord cu varianta 2 cu plata sultei corespunzătoare către pârâta reclamant reconvențional T. M. deoarece varianta 1 presupune închiderea spațiului A B cu consecința faptului ca aceștia să nu aibă acces al conducta de apă și robinetul de apă montat pe latura dreaptă a suprafeței de 8,53 mp ce alimentează exclusiv apartamentul lor.

Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la același termen de judecată, pârâta T. M. a arătat, referitor la suprafețele de beci revenite fiecărui apartament, prin raportare la suprafața totală de 144,62 m.p., rezultată din Completare 3 la raportul de expertiză (155,27 -10,65) - având în vedere că spălătoria nu face obiectul procesului, că în contractele de vânzare-cumpărare a celor 4 apartamente din imobilul situat în Bistrița, ., în discuție, figurează următoarele suprafețe de beci: A. I. - . m.p.; T. N. - . m.p.; T. M. - . m.p.; și M. M. - . m.p.; Suprafața totală = 139,00 m.p. Rezultă că suprafața reală a beciului (144,62 m.p.) este mai mare decât cea scriptică (139 m.p.) cu 5,62 m.p.

În cărțile funciare în care sunt înscrise cele 4 apartamente, pentru părțile comune figurează următoarele cote (procente): pt. . %; pt. . %; pt. . %; pt. . %. Raportat la aceste cote, suprafețele revenite din cei 5,52 mp sunt: A. I.- . m.p. (5,62x33,27%); T. N. - . m.p. (5,62x28,68 %); T. M. - . m.p. (5,62x27,30%); M. M. - . m.p. (5,62x 10,75 %). Rezultă că suprafețele reale revenite fiecăruia din cele 4 apartamente sunt: A. I. - .,96 m.p. - (54,09 + 1,87); T. N. - .,24 m.p. - (37,63 + 1,61); T. M.-.,92 m.p. - (31,38 + 1,54); M. M. - .,50 m.p. - (15,90 + 0,60); Suprafața totală =144,62 m.p.

Cum holul în S = 12,35 m.p. constituie parte comună, iar pentru părțile comune dintr-un imobil cu mai multe apartamente trebuie stabilite aceleași cote, rezultă că în holul comun suprafețele sunt de: A. I. - . m.p. - (12,35 x33,27 %); T. N. - . m.p. - (12,35 x 28,68 %); T. M.-..p.- (12,35 x27,30 %); M. M. - . m.p. - (12,35 x 10,75 %); Suprafața totală = 12,35 m.p. Rezultă că, în proprietate exclusivă din beci, suprafețele corespunzătoare celor 4 apartamente sunt: A. I. - .,85 m.p. - (55,96 - 4,11); T. N. - .,70 m.p. - (39,24 - 3,54); T. M. -.,55 m.p. - (32,92 - 3,37); M. M. - .,17 m.p. - (16,50 - 1,33); Suprafața totală = 132,27 m.p.

În ceea ce privește partajarea, pârâta solicită o variantă potrivit căreia - respectându-se suprafețele cuvenite - amplasamentul să fie: pentru T. M., . cu galben pe schița anexă; pentru M. M. — cele colorate cu roșu pe această schiță.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Imobilul teren în suprafață de 675 mp situat în Bistrița, . 15, înscris în CF_ Bistrița, nr. top. 1833/5/1 este înscris în cartea funciară în favoarea Statului Român (cota de 154/675), a reclamanților T. N. și T. I. (cota de 193/675, a numitei M. M., decedată pe parcursul procesului (cota de 14/675), a pârâtei T. M. (cota de 89/675) și a numiților A. G. Z. (decedat pe parcursul procesului) și A. A. (cota de 225/675). Pe terenul menționat, aflat în proprietate comună, este edificat imobilul construcție compus din patru apartamente, apartamente ce au fost cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995, de numiții M. M., T. N. și T. I., T. M. și numita A. I. I., antecesoarea numiților A. G. Z. și A. A.. Astfel, numita M. M. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1112/09.06.2005 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Bistrița (fila 108), apartamentul compus din camere – 16,7 mp, pivniță – 15,9 mp, terasă – 11,57 mp, spălătorie – 2,66 mp, numita T. M. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1111/09.06.2005 încheiat cu Consiliul Local al Municipiului Bistrița (fila 106), apartamentul compus din camere – 43,1 mp, bucătărie – 13,75 mp, cămară – 2,55 mp, baie – 5,10 mp, pivniță 31,38 mp, terasă – 11,57 mp și spălătorie 2,66, reclamanții T. N. și T. I. au cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 251/21.04.1997 încheiat cu RATL Bistrița (fila 105), apartamentul compus din camere – 35,5 mp, bucătărie – 17,78 mp, cămară – 3,4 mp, hol – 3,15 mp, baie – 7,92 mp., terasă – 14,87 mp., pivniță – 37,63 mp și spălătorie – 2,66 mp, iar numita A. I. I. a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 258/21.04.1997 încheiat cu RATL Bistrița (fila 104), apartamentul compus din camere – 52,87 mp, bucătărie – 13,54 mp, cămară – 3,4 mp, hol – 7,15 mp, baie – 3,06 mp., terasă – 14,87 mp., WC 1,98 mp, pivniță – 54,09 mp, magazie 3,6 mp, cameră serviciu – 2,66 mp și WC 1,98 mp. Părțile comune ale apartamentelor menționate, înscrise în cartea funciară, sunt accesul în curte, treptele exterioare, accesul la demisol, parter și etaj, acoperișul casei, holul și spălătoria din beci.

La data de 14.07.1997, între Primăria mun. Bistrița, RATL Bistrița, A. I., T. I. și M. M. a intervenit convenția prin care s-a stabilit ca terasa, casa scării și holul să fie părți comune pentru accesul tuturor locatarilor în caz de incendiu în podul clădirii. Pârâta T. M., prezentă la momentul încheierii înțelegerii, a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit cu acea ocazie (fila 103). Schițele apartamentelor nr. III și IV întocmite de experții Muzsi V. și C. I. relevă faptul că bucătăria aparținând apartamentului III este despărțită de camerele, cămara și baia aparținând apartamentului III de holul în suprafață de 12,80 mp, cu privire la care s-a încheiat înțelegerea de folosire doar în caz de incendiu și care este singura cale de acces în pod. Raportat la compartimentarea apartamentului nr. 3 aparținând pârâtei T. M., la înțelegerea intervenită la data de 14.07.1997 și la imposibilitatea creării altor căi de acces în podul imobilului nr. 15 din Bistrița, . că podul acestui imobil și acoperișul sunt în coproprietate forțată, având un caracter accesoriu drepturilor de proprietate asupra apartamentelor ce compun imobilul nr. 15 din Bistrița, . a asigura utilizarea normală a bunurilor principale. Procesul-verbal încheiat la data de 14.07.1997 între Primăria mun. Bistrița, RATL Bistrița, A. I., T. I. și M. M. relevă faptul că părțile înțelegerii au recunoscut și acceptat caracterul forțat al dreptului de proprietate asupra podului.

Având în vedere aceste considerente instanța a respins cererea reclamanților de partajare a podului imobilului nr. 15 din Bistrița, .> În ceea ce privește cererea de partajare a beciului imobilului nr. 15 din Bistrița, . constatat că prin contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor ce formează acest imobil s-a prevăzut o suprafață distinctă de beci pentru fiecare apartament, aflată în proprietate exclusivă, singura parte a beciului care constituie proprietate comună fiind holul care asigură accesul la toate boxele din beci. Prin urmare, spațiul cu destinație de beci a cărui partajare se solicită nefiind în coproprietate, instanța a respins și această cerere ca neîntemeiată. Instanța a reținut de asemenea că simpla neînțelegere a proprietarilor boxelor cu privire la folosința acestora și întinderea dreptului de proprietate nu justifică partajarea acestor spații, singurul fapt care justifică partajul fiind existența coproprietății. Instanța a constatat de asemenea că niciunul din contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor ce compun imobilul nr. 15 din Bistrița, . clauze neclare în ceea ce privește amplasamentul beciurilor, pentru a fi justificată cererea de stabilire a amplasamentului beciurilor prin interpretarea clauzelor contractului, în contractele menționate fiind stabilită suprafața de beci aferentă fiecărui apartament, fără indicarea amplasamentului sau a unor criterii de stabilire a acestor amplasamente. Nemenționarea amplasamentului fiecărui beci și lipsa unor criterii de individualizare existente în cuprinsul contractului atrage nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare, în ceea ce privește spațiile cu destinația de beci vândute, pentru lipsa unui obiect determinat, existența unui obiect determinat fiind o condiție esențială pentru valabilitatea contractelor, prevăzută de art. 948 pct. 3 din Codul civil.

Privitor la cererea pârâtei T. M. de constatare a componenței masei succesorale rămase după defuncta M. M. și de stabilire a vocației succesorale a pârâtei la această masă succesorală instanța a reținut că la data de 15.03.2010 a survenit decesul numitei M. M., însă actele de stare civilă depuse la dosar (filele 32-34) relevă faptul că pârâta T. M. este fiica numitei V. M., iar nu fiica numitei M. M., motiv pentru care a respins cererea având ca obiect dezbaterea succesiunii după numita M. M..

Prin cererea reconvențională formulată de pârâta T. M. aceasta a solicitat, de asemenea, obligarea reclamanților T. N. și T. I. să-i permită accesul la beciurile ce aparțin apartamentelor III și IV și la holul comun ce asigură accesul la aceste beciuri. Pârâta T. M. nu a probat îngrădirea dreptului său de proprietate asupra beciului apartamentului III și a holului comun de către reclamanții T. N. și T. I. iar asupra beciului apartamentului IV pârâta nu este proprietar, motiv pentru care și acest capăt de cerere a fost respins.

Împotriva sentinței expuse a declarat recurs pârâta T. M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate în ceea ce privește respingerea ce­rerii reconvenționale formulată și trimiterea cauzei spre rejudecare, sub acest aspect sau modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale .

În motivarea recursului s-au reținut următoarele:

Prin sentința atacată, au fost respinse atât cererea de chemare în judecată formu­lată de reclamanții T. N. și T. I., cât și cererea reconvențională for­mulată de T. M..

În ceea ce privește respingerea acțiunii introductive, de partajare a podului imo­bilului nr.15 din Bistrița . că sentința este legală și temeinică. Însă, în ceea ce privește cererea reconvențională, hotărârea atacată este considerată nelegală.

În soluționarea cererii de partajare a beciului imobilului nr. 15 din Bistrița . stabilire a amplasamentelor suprafețelor de beci aferente fiecăruia din cele 4 apartamente din imobil, în considerentele sentinței s-a reținut că:

- prin contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor ce formează acest imobil s-a prevăzut o suprafață distinctă de beci pentru fiecare apartament, „ aflată în proprietate exclusivă, singura parte a beciului care constituie proprietate comu­nă fiind holul care asigură accesul la toate boxele din beci" ; prin urmare,spațiul cu destinație de beci a cărui partajare se solicită nu este în coproprietate ;

- niciunul din contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor din

imobil „ nu cuprinde clauze neclare în ceea ce privește amplasamentul beciurilor", în aceste contracte „ fiind stabilită suprafața de beci aferentă fiecărui apartament, fără indicarea amplasamentului sau a unor criterii de stabilire a acestor amplasa mente";

-„nemenționarea amplasamentului fiecărui beci și lipsa unor criterii de individu­alizare existente în cuprinsul contractului atrage nulitatea parțială absolută a contractelor de vânzare-cumpărare în ceea ce privește spațiile cu destinația de beci vândute, pentru lipsa unui obiect determinat, existența unui obiect determi­nat fiind o condiție esențială pentru valabilitatea contractelor, prevăzute de art. 948 pct.3 din Codul civil".

Acest ultim aspect - vizând nulitatea absolută par­țială a celor 4 contracte de vânzare-cumpărare - nu a fost invocat de părți, pe cale de acțiune sau excepție; și nici nu a fost pus de instanță în discuția contradictorie a părți lor.

Nulitatea absolută poate fi,invocată și de către instanță din oficiu, pe cale de ex­cepție substanțială, ca mijloc de apărare contra pretenției afirmate de reclamanții re-convenționali; însă instanța trebuie să o pună în discuția contradictorie a părților.

Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principii­le fundamentale ale procesului civil, printre care și contradictorialitatea și dreptul la apărare ; principiul contradictorialității constituind și o garanție a unui proces echitabil.

Principiul contradictorialității - care se manifestă nu numai în raporturile dintre părți, ci și în raporturile dintre părți și instanță - implică dreptul părților de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu ; iar in vederea valorifi­cării acestui drept, instanța are obligația de a supune discuției orice chestiune de drept procesual sau substanțial ori de fapt, precum și de a-și întemeia hotărârea numai pe motivele de fart și de drept, pe explicații, mijloace de probă sau excepții care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Nerespectarea principiilor fundamentale ale procesului civil ( cum sunt și contra­dictorialitatea, legalitatea, dreptul la apărare, principiul aflării adevărului ) constituie motiv de nulitate sau de casare a hotărârii judecătorești, în căile de atac ; iar pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, se impune casarea cu trimitere.

Pe de altă parte, faptul că, în contractele de vânzare-cumpărare a celor 4 aparta­mente din imobilul din . nu sunt indicate amplasamentele beciurilor sau alte criterii de stabilire a acestor amplasamente nu atrage nulitatea absolută parția­lă a contractelor de vânzare-cumpărare în ceea ce privește „spațiile cu destinația de beci vândute".

Una din regulile de interpretare a contractelor este aceea că, clauzele se interpre­tează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea product niciunul.

Potrivit înscrierilor din cărțile funciare, imobilul din . consti­tuie o casă din piatră D+P+M preluată la stat, apoi divizată în 4 apartamente locative și înstrăinată chiriașilor prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate în condițiile Legea nr. 112/1995.

În conținutul acestora sunt(menționate suprafețe de beci (pivniță) care, însumate dau suprafața totală a beciului ( pivniței ) casei; iară a se face referire la boxe din beci sau la „holul care asigură accesul la toate boxele din beci"- cu privire la care prima in­stanță reține că „ constituie proprietate comună".

Indicarea doar a unor suprafețe de pivniță - cu privire la care nu se poate contesta că fac parte din suprafața totală a beciului casei, determinată - coroborată cu aspectul necesității existenței unei părți comune (holul de acces, fără amplasament stabilit și la care în înscrisurile constatatoare ale contractelor nu se face nici o referire) justifică concluzia că fiecare contract vizează suprafața de beci aferentă apartamentului obicei al contractului respectiv, din suprafața totală a beciului casei.

Astfel,cum suprafața totală a beciului case este de 139 mp, prin cele 4 contracte de vânzare-cumpărare s-au vândut:

pentru apartamentul nr. I - 54,09/139 părți;

pentru apartamentul nr. II - 37,63/139 părți;

pentru apartamentul nr. III- 31,38/139 părți;

pentru apartamentul nr. IV- 15,90/139 părți. Total = 139/139 părți.

O astfel de exprimare ( suprafața cumpărată / suprafața totală părți), pentru pro­prietatea comună, se regăsește și în multe contracte autentice de vânzare-cumpărare, operate în cărțile funciare, fără a li se contesta valabilitatea ; în asemenea situații pu­tând fi calculată și fracția aferentă suprafeței cumpărate.

. situație, dreptul este divizat între titularii săi, fiecare având o co­tă parte sau o fracție din drept, iar bunul corporal care formează obiectul dreptului rămâne unitar, nedivizat.

Și faptul că pentru beciurile aparținând fiecăruia din cele 4 apartamente ale imo­bilului din . pentru partea ce trebuie să asigure accesul comun (pentru care nici nu se menționează vreo suprafață distinctă) nu există schițe anexe la contracte, în condițiile în care pentru fiecare apartament există, justifică concluzia că beciul s-a vândut in coproprietate.

Prin urmare, cererea de partajare a beciului casei, prin raportare la suprafețele din contractele de vânzare-cumpărare (suprafețe necontestate), este admisibilă și întemeia­tă.

Eventuale diferențe rezultate din măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii do­cumentației de înstrăinare a apartamentelor și respectiv cele efectuate de experți în pre­zenta cauză pot justifica doar corective aduse tuturor suprafețelor în discuție.

De altfel, suprafața de 139 mp a fost constatată atât de expertul Muzsi V. cât și de expertul C. I..

Oricum, aspectul ține de fondul partajului, pe care prima instanță nu l-a cercetat.

Pentru situația în care nu s-ar reține existența coproprietății, se justifică cererea de stabilire a amplasamentelor beciurilor proprietăți exclusive și respectiv a părții co­mune de acces.

Pentru stabilirea conținutului contractelor de vânzare-cumpărare în discuție, în sensul de operațiuni juridice (negotium), nu trebuie avute în vedere doar înscrisurile constatatoare (instrumentum), ci și alte probe .

Clauzele susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul ce se po­trivește cel mai bine naturii și obiectului contractului; iar cele îndoielnice-ținând seama de natura contractului, împrejurările în care a fost încheiat,interpretarea dată anterior de părți etc.

Este important de observat că, în cauza, în final toate părțile au fost de acord cu partajarea beciului casei sau stabilirea amplasamentelor suprafețelor de beci proprie­tate exclusivă si respectiv a suprafeței comune,de acces, potrivit completării 5 la ra­portul de expertiză (f. 367-369 dos fond); putându-se reține și că această variantă este în concordanță cu interpretarea dată de părți celor 4 contracte de vânzare-cumpărare, in ceea ce privește clauzele referitoare la pivnițe (beciuri).

În oricare din cele două variante (partaj sau stabilire amplasamente), finalitatea este aceeași și de natură a soluționa o situație litigioasă ce durează de mulți ani și cau­zează prejudicii.

În loc de soluționare, potrivit și acordului părților, prima instanță a respins cere­rea reconvențională, reținând nulitatea absolută parțială, în ceea ce privește suprafețele de beci vândute, a celor 4 contracte de vânzare-cumpărare ( fără a pune măcar acest aspect in discuția contradictorie a părților și fără ca vânzătorul să fie parte în proces -situație în care hotărârea nici nu-i este opozabilă) și complicând, în mod nejustificat, situația.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă și îngrădirea de către pârâții recon-venționali T. a dreptului de proprietate al recurentei asupra beciului apartamentului III și a holului comun. De altfel, din considerente nu rezultă ce amplasamente au fost avute în vedere de către instanță și în ce temei au fost reținute.

Soluția instanței i-a încurajat pe intimații T. în conduita lor abuzivă, iar preju­dicierea recurentei continuă.

Cu privire la beciul apartamentului IV,s-a reținut că „pârâta nu este proprietar", aspect rezultat din respingerea cererii având ca obiect dezbaterea succesiunii după def. M. M..

Cererile vizând dezbaterea succesiunii după M. M. au fost respinse pen­tru aceea că T. M. nu ar fi fiica acesteia, ci a numitei V. M.. Sunt necesare lămuriri, însă, în considerarea dispozițiilor alin. 4 și 5 ale art.129 Cod procedură civilă și instanța trebuia să le ceară.

În realitate, V. M. este aceeași persoană cu M. M. decedată la 15.03.2010- mama recurentei.

Din actele de stare civilă rezultă că M. M. - născută în Năsăud la data de 25 aug. 1926, cu părinții M. T. și M. M. - s-a căsătorit cu V. Ș.,la data de 23 dec. 1945, luând numele de „V.".Căsătoria a fost încheia­tă la Năsăud.

La data de 16 noiembrie 1949, la Năsăud, s-a născut „V. M."; care, la 28 august 1973, s-a căsătorit cu T. T., numele de familie după căsătorie fiind „T.". Aceasta este recurenta, ai cărei părinți, potrivit certificatului de naștere, sunt V. Ș. si V. M..

V. M. - mama sa, potrivit mențiunilor din certificatul său de naștere -era, la data nașterii sale, soția lui V. Ș. (tatăl recurentei); respectiv M. M., cu datele menționate mai sus, care, se regăsesc și în certificatul de deces . nr._,al def. M. M..

Aceasta a divorțat de tatăl său, după nașterea sa, însă cu vreo 50 de ani în ur­mă, la Judecătoria Năsăud, revenind la numele de „M.”.

În certificatul său de naștere din eroare a fost menționat, pentru mama sa prenumele de „M." în loc de „M.".

În cauză, nimeni nu a contestat că apartamentul IV cu beciul aferent au constituit proprietatea mamei sale, aspectul fiind cunoscut de părți.

Pe lângă beciuri și apartamentul IV, obiect al cererii reconvenționale îl constituie și 975 acțiuni SIF Banat-Crișana A..

S-a apreciat că, în mod greșit, prima instanță nu a cercetat fondul și s-a solicitat casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare la aceleiași instanță, însă recurenta este de acord și cu modificarea sentinței, în sensul arătat, de către instanța de recurs.

În drept au fost invocate dispozițiile art.312, 3o4 pct.5, 8, 9, 304 indice 1, 274 Cod procedură civilă.

Intimații T. N. și T. I., legal citați, nu auformulat întâmpinare, însă și-au delegat reprezentant în instanță și prin concluzii scrise –f.58, au declarat că sunt de acord cu partajarea beciului în conformitate cu varianta cuprinsă în completarea nr. 5 la raportul de expertiză, poziție pe care au susținut-o și la fond.

Intimații A. G. Z., A. A., H. A. G. M., legal citați nu au formulat întâmpinare și nu au depus la dosarul cauzei înscrisuri în apărare.

Recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențională este fondat.

I.O primă critică a recursului a vizat modalitatea de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere de partajare a beciului imobilului situat în Bistrița, ..

Întemeiat susține recurenta că prima instanță a încălcat principiile contradictorialității și a dreptului la apărare, antamând pentru prima dată în motivarea hotărârii nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare de care se prevalează părțile.

Nulitatea absolută, ca și o sancțiune de odine publică, poate fi invocată din oficiu, însă instanța are obligația de a o pune în discuția contradictorie a părților, permițând acestora să-și formuleze apărări, să-și argumenteze poziția, așa cum rezultă din dispozițiile art. 129 alin.4 teza ultimă din Codul de procedură civilă.

În cauză, părțile au aflat de motivul de nulitate parțială a contractelor abia după ce li s-a comunicat hotărârea motivată, instanța nesupunând la nici un moment atenției părților o astfel de împrejurare de drept.

Consecința este nulitatea hotărârii, fiind încălcat dreptul la apărare al părților, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 din Codul de procedură civilă.

II. Și soluția adoptată în privința petitului de succesiune al defunctei este nelegală și dată cu nesocotirea obligației judecătorului de a cere explicații părților cu privire la eventualele nelămuriri sau neconcordanțe instituită de art. 129 alin.5 din Codul de procedură civilă.

În fața instanței de fond nu s-a contestat calitatea pârâtei reclamantă reconvențională T. M. de moștenitoare a defunctei M. M., decedată la 15 martie 2010.

Este real ca în actele de stare civilă depuse în primă instanță (f.32-34) există neconcordanțe, însă în scopul aflării adevărului se impunea ca instanța să pună în discuție aceste neconcordanțe, acordând ocazia pârâtei reclamantă reconvențională să aducă lămuriri suplimentare.

În recurs, pârâta reclamantă reconvențională a depus dovezi suplimentare, din care rezultă fără putință de tăgadă împrejurarea că defuncta M. M. s-a născut la data de 25 august 1926 în loc. Năsăud, fiind fiica lui M. T. și M. M. (f.10), că aceeași M. M. s-a căsătorit cu numitul V. Ș. la 23.12.1945 (f.11), iar la data de 16.11.1949 s-a născut numita V. M. (recurenta) fiica lui V. Ș. și a lui V. M.. Se poate astfel observa că, cu ocazia întocmirii certificatului de naștere al recurentei s-a comis o eroare, prenumele mamei fiind trecut M. în loc de M. cum era corect.

De altfel, recurenta a și efectuat demersurile pentru rectificarea mențiunilor din actul său de naștere, respectiv de căsătorie, din copia actelor depuse la fila 26, 27 rezultând că este fiica lui V. Ș. și a lui V. M..

Totodată, din adresa nr.39/_/13.08.2014 emisă de Primăria orașului Năsăud se reține că defuncta M. M., căsătorită V., a divorțat de numitul V. Ș. la 09.01.1960, iar după divorț a reluat numele de familie „M.”.

D. urmare, s-a probat în afara oricărui dubiu că pârâta reclamantă reconvențională, recurentă în cauză, T. M., născută V., este fiica defunctei M. M., fostă V..

Cum prima instanță nu a cercetat pe fond pretenția vizând stabilirea și atribuirea masei succesorale a defunctei M. M., în cauză se impune casarea hotărârii și în această privință.

Pentru considerentele expuse și în baza prevederilor art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, tribunalul urmează să admită recursul, să caseze în parte sentința în ce privește soluția dată cererii reconvenționale ( în limita recursului declarat) și raportat la solicitarea expresă a recurentei să procedeze la rejudecarea pricinii.

III. Examinând pe fond petitul de constatare a componenței masei succesorale rămase în urma def. M. M. și de atribuire a acesteia către pârâta reclamantă reconvențională, tribunalul reține următoarele:

Așa cum deja s-a relevat, pârâta reclamantă reconvențională este succesoarea def. M. M. decedată la data de 15 martie 2010 în mun. Bistrița, cu ultimul domiciliu în aceeași localitate.

În masa succesorală a acestei defuncte se cuprinde imobilul apartament cu nr.IV, înscris în cf nr. 7411/IV Bistrița nr. top 1833/5/1/IV compus din 1 cameră, terasă, boxă, beci și 10,75% din părțile comune, cota de 14/675 părți din terenul înscris în cf nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cf nr.7411) Bistrița nr. top 1833/5/1, precum și 875 de acțiuni SIF Banat Crișana A..

Întreaga moștenire revine în conformitate cu prevederile art. 650-654,art.659, art.669, și art. 685 din Codul civil, pârâtei reclamantă reconvențională T. M. în calitate de fiică, tribunalul urmând să dispună intabularea acesteia în cartea funciară cu titlu de moștenire, potrivit tabelului de mișcare parcelară întocmit în cauză de expertul C. I. (f.264 dosar fond), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

IV. Cu privire la cererea de partajare a beciului aferent imobilului situat în Bistrița ., formulată în principal de pârâta reclamantă reconvențional, tribunalul reține următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanții T. N. și I. cu fostul RATL Bistrița nr. 251/21.04.1997, primii au dobândit dreptul de proprietate asupra părții din imobilul de la adresa mai sus precizată, deținută anterior în baza unui contract de închiriere, inclusiv a suprafeței de 37,63 mp cu destinația de pivniță(f.69). La aceeași dată, defuncta A. I. I. a cumpărat în baza contractului nr. 258 partea pe care aceasta o deținea din același imobil cu titlu de chirie, inclusiv suprafața de 54,09 mp cu destinația de pivniță (f.68).

În anul 2005, pârâta reclamantă reconvențională T. M. și defuncta sa mamă M. M. au cumpărat la rândul lor în condițiile aceleași Legi nr.112/1995, apartamentele pe care le dețineau în imobilul cu nr. 15 de pe . contractelor nr.1111/09.06.2005 (f.70), respectiv nr. 1112/09.06.2005 (f.72), dobândind dreptul de proprietate și asupra suprafețelor de 31,38mp, respectiv 15,9 mp cu destinația de pivniță.

Teza nulității parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare pe motivul că lipsește în privința spațiului cu destinația de beci (pivniță) nu există un obiect determinat nu va mai fi analizată, tribunalul apreciind că nu există o investire legală în acest sens.

Interpretând contractele enumerate potrivit regulilor instituite de prevederile art. 977, 978 din Codul civil de la 1865, aplicabil potrivit principiului tempus regit actum, tribunalul conchide că în speță unitatea administrativă a vândut, iar părțile respectiv antecesorii acestora au cumpărat cote indivize ale beciului, amenajarea boxelor și modalitatea de utilizare consemnată în procesul-verbal din 14.07.1997 reflectând doar existența unui partaj de folosință.

O altfel de interpretare nu este judicioasă și conformă cu intenția părților contractante ( unitatea administrativ teritorială nemaideținând vreo cotă din imobil), cu atât mai mult cu cât suprafața reală a beciului este de 144,94 mp (în aceasta nefiind inclusă suprafața de 10,65 –spălătorie și 4,85 – baie, ce nu au făcut obiectul litigiului), iar din însumarea suprafețelor vândute rezultă un beci de 139 mp. În plus, o folosință exclusivă a suprafețelor de beci cumpărate nu este posibilă, fiind necesară stabilirea unei porțiuni cu destinația de hol comun, pentru a asigura accesul fiecărui proprietar la boxa folosită în mod individual. Menționarea unor suprafețe distincte ale beciului în contractele de vânzare cumpărare relevă felul indiviziunii, aceea de drept comun și nu una forțată, partajarea spațiului fiind posibilă și chiar dorită de către coindivizari.

Și părțile au acceptat această teză, divergențele vizând exclusiv modalitatea de partajare a beciului și stabilirea accesului comun, în final toți coindivizarii ,respectiv succesorii def. A. I. I., fiind de acord cu propunerea cuprinsă în completarea nr. 5 a raportului de expertiză (f.367-369 dosar fond), variantă ce corespunde și exigențelor cuprinse în art. 673⁹ din Codul de procedură civilă.

În baza textului amintit, a prevederilor art. 728 din Codul civil, tribunalul urmează să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la beciul aferent imobilului situat pe ., înscris în cf. nr._ Bistrița, potrivit înțelegerii părților și a completării nr. 5 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. I. (f.368-369 dosar fond), după cum urmează:

Se va atribui pârâtei reclamantă reconvențională T. M. în proprietate exclusivă porțiunile de 19,92 mp, 6,19 mp ( aferente apartamentului nr. III) și cele de 11 mp și 2,60 mp (aferente apartamentului nr.IV);

Se va atribui reclamanților pârâți reconvenționali T. N. și T. I. suprafețele de 24,28 mp și 14,60 mp ( aferente apartamentului nr. II);

Se va atribui pârâților H. A. G. M. și A. A. suprafața 54 mp beci (aferentă apartamentului nr. I).

Se va menține în indiviziune, în cotele asupra părților comune deținute până în prezent, holul comun de 12,35 mp, ce servește ca și cale de acces pentru suprafețele de beci mai sus individualizate.

V. Pârâta reclamantă reconvențional a înțeles să revendice de la reclamanții pârâți reconvenționali T. N. și T. I. suprafața de beci ce-i revine în urma partajului, solicitând obligarea acestora la recunoașterea dreptului de proprietate asupra porțiunii deținute exclusiv, precum și să-i permită folosința nestingherită și potrivit destinației a porțiunii de 12,35 mp rămasă în indiviziune.

Cererea este întemeiată, urmând a fi admisă în considerarea prevederilor art. 480 din Codul civil, actele dosarului de fond, poziția procesuală a reclamanților T. reliefând situația litigioasă existentă între aceștia și pârâta T. M. cu privire la utilizarea de către aceasta din urmă a boxei ce-i revine din beciul imobilului.

În temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, se va admite cererea recurentei de obligare a intimaților T. la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru petitul de partaj al beciului și revendicare (71 lei+3 leiX28,68%), corespunzător cotei acestora, apreciind întinderea că aceasta este întinderea culpei lor procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențională T. M. domiciliată în municipiul Bistrița, ., .-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 5546/25.06.2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița, pe care o casează în parte în ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale, și rejudecând:

Admite cererea reconvențională precizată(f.162), formulată de pârâta reclamantă reconvențională T. M., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali T. N., T. I., cu pârâții A. A. și H. A. G. M. și în consecință:

Constată că masa succesorală rămasă după def. M. M. decedată la data de 15.03.2010 cuprinde apartamentul nr.IV, înscris în cf nr. 7411/IV Bistrița nr. top 1833/5/1/IV compus din 1 cameră, terasă, boxă beci și 10,75% din părțile comune, cota de 14/675 părți din terenul înscris în cf nr._ (provenită din conversia pe hârtie a cf nr.7411) Bistrița nr. top 1833/5/1, precum și 875 de acțiuni SIF Banat Crișana A., vocație succesorală având pârâta reclamantă reconvențională T. M., în cotă de 1/1 parte, în calitate de fiică.

Dispune intabularea dreptului de proprietate dobândit de reclamantă asupra imobilului apartament nr. IV, descris mai sus cu titlu de moștenire, conform tabelului de mișcare parcelară întocmit de expertul C. I. (f.264 dosar fond), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Dispune ieșirea din indiviziune cu privire la beciul aferent imobilului situat pe ., înscris în cf. nr._ Bistrița, potrivit înțelegerii părților și a completării nr. 5 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. I. (f.368-369 dosar fond), după cum urmează:

Atribuie pârâtei reclamantă reconvențională T. M. în proprietate exclusivă porțiunile de 19,92 mp, 6,19 mp ( aferente apartamentului nr. III) și cele de 11 mp și 2,60 mp (aferente apartamentului nr.IV);

Atribuie reclamanților pârâți reconvenționali T. N. și T. I. suprafețele de 24,28 mp și 14,60 mp ( aferente apartamentului nr. II);

Atribuie pârâților H. A. G. M. și A. A. suprafața 54 mp beci (aferentă apartamentului nr. I).

Menține în indiviziune, în cotele deținute până în prezent, holul comun de 12,35 mp, ce servește ca și cale de acces pentru suprafețele de beci mai sus individualizate.

Obligă reclamanții pârâți reconvenționali T. N. și T. I. să recunoască dreptul de proprietate al pârâtei reclamante reconvenționale T. M. asupra porțiunilor de beci ce i-au revenit în urma partajului, colorate cu roșu, respectiv galben pe releveul existent la fila 369 din dosarul de fond, abținându-se pe viitor de la orice act de tulburare sau deposedare și să-i permită folosința nestingherită și potrivit destinației a porțiunii de 12,35 mp rămasă în indiviziune.

Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluția dată cererii principale.

Obligă intimații T. N. și T. I. să plătească recurentei suma de 21 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

S. I. N. C. B. M. L. H. V.

Red./Tehnored. S.I. 2 ex

05.05.2015

Jud. fond: Jîrghiuță A.

← Fond funciar. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD		Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță