Pretenţii. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 259/2015

Cod ECLI

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 259/A/2015

Ședința publică din data de 16 decembrie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție

JUDECĂTOR: R.-I. B.

GREFIER: M.-M. E.

S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamantul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ,,M. D.’’ București (fost I. DE C. ȘI AMENAJĂRI SILVICE BUCUREȘTI) împotriva sentinței civile nr. 181/2015, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâții-intimați avocat C. C. C., având împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

În baza art. 466 C.pr.civ., rap.la art. 95 pct.2 C.pr.civ., tribunalul constată că este competent să soluționeze prezentul apel.

În baza art. 238 C.pr.civ., tribunalul pune în discuție estimarea duratei necesare cercetării procesului.

Reprezentantul pârâților-intimați, avocat C. C. C., apreciază că la acest termen de judecată s-ar putea soluționa cauza.

Tribunalul, după deliberare, având în vedere obiectul apelului, necesitatea soluționării cauzei într-un termen optim și previzibil, estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de maxim 2 luni.

Reprezentantul pârâților-intimați, avocat C. C. C., arată că nu are alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu sunt cereri de formulat, tribunalul declară închisă faza cercetării apelului.

Reprezentantul pârâților-intimați, avocat C. C. C., solicită dezbaterea fondului apelului la acest termen de judecată.

Tribunalul, având în vedere poziția reprezentantului intimaților, stabilește termen pentru dezbaterea fondului apelului la acest termen de judecată, deschide dezbaterile asupra fondului apelului și acordă cuvântul reprezentantului intimaților în susținere.

Reprezentantul pârâților-intimați, avocat C. C. C., solicită instanței respingerea apelului ca fiind nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosar.

Tribunalul reține pricina în pronunțare, urmând ca pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă loc azi, orele 15,00.

TRIBUNALUL

deliberând, constată:

Prin sentința civilă nr. nr. 181/2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Beclean:

Respinge excepția lipsei interesului în promovare prezentei acțiuni civile invocate de către pârâți prin întâmpinare.

Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamantul I. DE C. ȘI AMENAJĂRI SILVICE - cu sediul in mun. București, Bld. Eroilor, nr. 128, Voluntari, Jud. Ilfov - împotriva pârâții C. U. DE P. R. DE JOS, cu sediul în R. de Jos, jud. Bistrița Năsăud, M. G., M. I., P. C., S. A., P. Ș., M. C., P. S. S., M. C., B. O., M. I. E., P. G., toți cu domiciliul în R. de Jos, jud. Bistrița Năsăud și . - cu sediul în orașul Beclean, .. 20, jud. Bistrița-Năsăud – având ca obiect pretenții.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S..

Obligă reclamantul să achite pârâților M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul I. de C. și Amenajări Silvice București i-a chemat în judecată pe pârâții C. U. de P. R. de Jos, M. G., M. I., P. C., S. A., P. Ș., M. C., P. S. S., M. C., B. O., M. I. E., P. G. și ., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 33.301 lei în temeiul Contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010 și a Rezoluției nr. 853/P/2011.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, între ICAS București, prin OSE Lechința și societate a fost încheiat Contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010 cu termen de valabilitate până la 31.03.2010.

Acesta a mai arătat că obiectul de vânzare cumpărare era livrarea de către vânzător către societatea de material lemnos fasonat și scos la drum acces auto în depozit final (platformă primară) în volum net de 116,8 mc, iar durata contractului era de la 10.02.2010 la 31.03.2010, conform graficului de eșalonare a livrării anexat la Contract.

Reclamantul menționează faptul că, din cauza unor dificultăți obiective, societatea a vrut să efectueze ridicarea materialului lemnos exploatat de ocol (tăiat și transportat) din depozitul final acces auto în data de 15.09.2010. Reclamantul arată că aceasta a beneficiat de înțelegerea reclamantului privind ridicarea cantității respective, la acea dată, însă, în conformitate cu procesul verbal încheiat de autoritățile locale, respectiv organele de poliție din cadrul Poliției Beclean, cumpărătoarea a fost împiedicată de reprezentanții Composesoratului să preia masa lemnoasă achiziționată.

În temeiul acestei situații litigioase și conflictuale apărute ca urmare a acțiunii reprezentanților Composesoratului, care au acționat în numele și pentru această persoană juridică, s-a format dosarul penal nr. 832/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de furt și însușire de masă lemnoasă fără drept de către Composesorat.

Reclamantul mai arată că prin rezoluția din data de 26.11.2012, P. de pe lângă Judecătoria Beclean a dispus neînceperea urmării penale față de făptuitorii M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S. – membri și reprezentanți ai Composesoratului pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

Reclamantul arată, însă, că pârâtul C. a recunoscut prin rezoluția Parchetului faptul că acea cantitate de 38 mc material lemnos fasonat a fost însușit de către composesorat, care l-a folosit „pentru consolidarea unor podețe pe raza comunei precizate”, așa cum se arată la fila 3 alin. 7 din Rezoluție.

Reclamantul arată că organele de cercetare penală au concluzionat că nu există elementele constitutive ale infracțiunii, însă fapta există, însușirea frauduloasă de material lemnos chiar dacă nu are caracterul unui prejudiciu civil adus părților din convenția legal încheiată.

Mai mult decât atât, reclamantul învederează că răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta proprie, respectiv deposedarea patrimoniului atât al vânzătorului cât și al cumpărătorului de masă lemnoasă în valoare de 30.331,8 lei există, fiind recunoscută și de către pârâtul C., deoarece:

• Sentința civilă nr. 82/02.02.2010 prin care Composesoratului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de pădure nu a fost comunicată ocolului, deținătorul și administratorul legal al terenurilor forestiere până la punerea în posesie.
• Punerea în posesie s-a efectuat abia la 10.02.2011, aceasta fiind data la care, legal în temeiul HG nr. 890/2005, terenul a ieșit din administrarea și deținerea legală a ocolului, inclusiv exploatarea masei lemnoase și efectuarea lucrărilor silvie de igienizare și conservare
• Contractul de vânzare cumpărare nr. 14/23.02.2010 a fost și este o convenție legală și temeinică, la data respectivă suprafețele de pădure fiind în administrarea exclusivă a ocolului – vânzător

Reclamantul arată că, deoarece persoanele fizice au acționat în numele și pentru Composesorat, solicită atragerea răspunderii civile delictuale care se fundamentează pe ideea reparării unui prejudiciu adus părților din convenția legal încheiată, Contractul de vânzare cumpărare, dat fiind faptul că răspunderea penală, ce urmărește pedepsirea penală a făptuitorilor, a fost înlăturată de parchet.

Reclamantul mai menționează că, sediul materiei răspunderii civile delictuale este dat de dispozițiile art. 998 și urm. din codul civil afla în vigoare la data încheierii convenției civile și a săvârșirii și înregistrării faptei ce a determinat prejudiciul civil adus patrimoniului administrat legal și întemeiat de către ocolul Lechința, iar în opinia reclamantului, în speță există atât prejudiciul (dat de suma cu care reclamantul s-a constituit parte civilă în plângerea penală din dosarul nr. 853/P/2011, respectiv 30.331,8 lei), fapta ilicită (delictuală și culpabilă, săvârșită cu intenție, vinovăție și recunoscută de pârâți, reprezentată de împiedicarea abuzivă de pârâții de rând 3 în numele pârâtului de rând 2, a executării clauzelor unei convenții legale și în vigoare, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, deoarece, susține reclamantul, suma cu care a fost prejudiciat reprezentată de contravaloarea masei lemnoase exploatate și depozitate în depozitul final este evidentă și dovedită cu atât mai mult cu cât ICAS București era la data săvârșirii faptei administrator și direct răspunzător pentru executarea unui contract de vânzare cumpărare iar pârâții de rând 2 și 3 au recunoscut că au folosit masa lemnoasă în interes propriu fără a avea un drept legal la acea dată.

În drept, s-au invocat prevederile disp. arătate în cuprinsul cererii.

În probațiune, au fost depuse la dosar, în copie certificată, contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010, însoțit de anexa la contract, rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean în dosarul nr. 853/P/2011, referatul Poliției orașului Beclean în dosarul nr. 853/P/2011, procesul verbal nr. 4041/15.09.2010 privind înregistrarea săvârșirii faptei delictuale, situația sintetică nr.712/11.03.2013 a OSE Lechința privind existența săvârșirii faptei delictuale (fil. 6-19).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, în conf. cu disp. art. 201 NCPC, pârâții C. U. de P. R. de Jos, M. G., M. I., P. C., S. A., P. Ș., M. C., P. S. S., M. C., B. O., M. I. E., P. G., au invocat, în principal excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni împotriva lor și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților. În subsidiar, pârâții solicită respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea cererii, pârâții arată faptul că în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 4 din contractul 14/23.02.2010 invocat de către reclamant „riscul pieirii lucrului este în sarcina cumpărătorului”, astfel că reclamantul trebuie să se îndrepte doar împotriva pârâtei ., care era obligată să își îndeplinească obligațiile contractuale de plată a prețului, având în vedere clauzele contractuale mai sus enunțate, după acest moment pârâta ., avea eventuala posibilitate de a se îndrepta împotriva pârâților, pentru recuperarea unui eventual prejudiciu suferit în urma derulării relațiilor comerciale cu reclamantul.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, aceștia arată că în opinia lor, nu au calitate procesuală pasivă, întrucât așa cum reiese și din actele dosarului penal 853/P/2011 pentru recuperarea pretinsului prejudiciu, persoana vătămată trebuie să se adreseze doar împotriva pârâtei ., conform clauzelor contractuale.

Pe fondul cauzei, pârâții arată că ei nu se fac vinovați de cele arătate prin cererea de chemare în judecată.

Aceștia menționează că prin procesul verbal în posesie 4722/27.10.2004 C. U. de P. R. de Jos a fost pus în posesie cu suprafața de 16,02 ha teren forestier pe raza Ocolului Silvic Lechința. Datorită faptului că punerea în posesie a fost făcută greșit în anul 2004, la data de 14.10.2009 C. U. de P. R. de Jos a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Beclean sub nr._, prin care a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, cel corect, Ocolul Silvic Experimental Lechința a fost printre pârâtele din respectivul dosar. Pârâții mai arată că primul termen de judecată a fost fixat la data de 10.11.2009, pârâta Ocolul Silvic Experimental Lechința neprezentându-se în instanță și neformulând apărări scrise. Ulterior la data de 02.02.2010, s-a pronunțat sentința civilă nr. 82/2010 (care a devenit irevocabilă prin nerecurare), prin care a fost admisă acțiunea Composesoratului, ulterior hotărârea fiind comunicată tuturor părților din proces. Astfel, susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată conform cărora hotărârea mai sus menționată nu a fost comunicată Ocolului Silvic Experimental Lechința, pârâții afirmă că sunt false.

Pârâții susțin că sentința civilă 82/02.02.2010 a fost comunicată părților la data de 15.02.2010, și cu toate acestea reclamantul, Ocolul Silvic Experimental Lechința a încheiat la data de 23.02.2010, cu rea credință contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată, prin care a înstrăinat cantitate de 38 mc material lemnos către pârâta . Beclean. Cantitatea de material lemnos înstrăinată se găsea pe suprafața de teren forestier cu care a fost pus în posesie C. prin sentința civilă 82/2010.

Mai arată pârâții că la data de 15.09.2010 (ulterior termenului de expirare a contractului mai sus menționat, care a fost de 31.03.2010) reprezentanții . s-au prezentat să ridice materialul lemnos conform contractului, însă pârâții în calitate de reprezentanți ai Composesoratului U. de P. R. de Jos, s-au opus pe motiv că le-a fost reconstitui dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren forestier, de pe care a fost exploatată masa lemnoasă ce urma a fi ridicată de către ..

Pârâții consideră că din cele mai sus menționate, rezultă reaua credință a reclamantului prin Ocolul Silvic Experimental Lechința, care deși avea cunoștință și de prevederile sentinței civile 82/02.02.2010, care i-a fost comunicată, a încheiat contractul de vânzare cumpărare de masă lemnoasă cu privire la materialul lemnos ce era în proprietatea Composesoratului U. de P. R. de Jos. Pârâții în calitate de reprezentanți ai acestuia au acționat în calitate de proprietari ai materialului lemnos, invocând un drept de proprietate asupra acesteia, având în vedere cele mai sus menționate. Mai mult decât atât materialul lemnos a fost utilizat în interesul comunității locale pentru construirea a 3 poduri peste râul Meleșul.

Referitor la prezenta cerere de chemare în judecată, pârâții arată că este curios faptul de ce reclamantul, deși susține că a suferit un prejudiciu, nu a formulat această cerere imediat momentului de la care a avut cunoștință de aceasta și a așteptat circa trei ani de zile pentru a o formula. Mai mult, pârâții susțin că suma solicitată nu este certă, lichidă și exigibilă.

Pârâții mai arată că sunt de părere că reclamanta trebuia să își tranșeze situația litigioasă cu pârâta ., care ulterior trebuia să se îndrepte împotriva acestora în eventualitatea suferirii unui prejudiciu. Pârâții, de altfel, cred că în cauză există o anumită înțelegere între reclamant și pârâta ., referitor la chemarea lor în judecată în prezentul dosar.

În drept, pârâții invocă art. 205 și urm. cod procedură civilă, art. 451 și urm. cod pr. civ.

În probațiunea solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială și acvirarea dosarului_ .

În considerarea disp. art. 201 alin. 2 NCPC, la data de 05.08.2013, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, în al cărei cuprins a menționat că solicită respingerea excepției lipsei de interes și a excepției lipsei calității procesuale active invocate de pârâți ca netemeinică și nelegală.

Acesta susține că pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză deoarece aceștia au beneficiat nelegal și abuziv de cantitatea de 38 mc material lemnos pe care l-au folosit „ pentru consolidarea unor podețe pe raza comunei precizate” așa cum au recunoscut la fila 3 alin. 7 din rezoluția parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean.

Reclamantul a precizat, de asemenea, că acțiunea ei are ca temei dispozițiile imperative ale legii civile și clauzele Contractului de vânzare cumpărare nr. 14/23.02.2010 convenție legal încheiată, valabilă, neanulată de nici o instanță de judecată, și care produs și produce în continuare efecte juridice.

Temeiul și interesul acțiunii promovate, arată reclamantul, este de dat de legalitate și valabilitatea contractului încheiat între el și ., convenție care produce în continuare efecte juridice și care a creat legal și temeinic obligații și drepturi pentru părțile contractante, obligatorii și opozabile a convenției respective sau finalizarea legală a efectelor ei.

Astfel în cauză, există un interes legitim al institutului privind recuperarea și încasarea prețului mărfii vândute, concretizate în masa lemnoasă fasonată în speța de față, cu atât mai mult cu cât atât public cât și legal, arată reclamantul, era deținătorul în drept al suprafeței respective la data încheierii convenției, valabile și legale a executării.

Reclamantul solicită respingerea și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, motivând că aceștia au beneficiat de rezultatul executării unui contrat pe care nu-l recunosc dar acum îl invocă în motivarea pretinsei excepții. Arată că în motivarea excepției lipsei de interes pârâții resping în totalitate existența, efectele juridice și opozabilitatea Contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010, considerând nemotivat că clauzele acestuia nu le sunt opozabile, în motivarea lipsei calității procesuale invocă Rezoluția nr. 853/P/2011 care arată că nu există elementele constitutive ale infracțiunii de furt însă pârâții sunt vinovați de delicte civile păgubitoare ocolului și implicit institutului și respectiv societății cumpărătoare prin însușirea materialului lemnos.

Calitatea procesuală pasivă este mai mult decât evidentă, arată reclamantul, cu cât în temeiul prevederilor legale, institutul – reclamant a stabilit cadrul procesual prin chemarea în judecată atât a cumpărătorului, care nu a achitat prețul mărfii achiziționate legal în temeiul unui contract valabil, cât și chemarea în judecată a terților, cărora le este opozabilă convenția și care au beneficiat de efectele contractului, prin însușirea nelegală a mărfii menționată în contract. Reclamantul își califică acțiunea ca fiind o acțiune oblică, deoarece există riscul ca societatea debitoare, în temeiul contractului vânzare cumpărare nr. 14/2010, să nu exercite drepturile procesuale și să se îndeplinească situațiile prevăzute de procedură privind chemarea în judecată și a altor persoane după mai multe termene de judecată, fapt ce ar fi dus, afirmă reclamantul la tergiversarea procesului.

Solicită respingerea excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive invocate și motivate de pârâți ca netemeinice, nelegale, și nefondate și reiterând motivele din acțiune, solicită respingerea apărărilor din întâmpinare ca netemeinice și nelegale.

În continuarea răspunsului, reclamantul reiterează motivele și cererile din acțiunea principală.

La termenul din 30.09.2013, pârâții prin reprezentant au invocat excepția netimbrării acțiunii, motivând faptul că potrivit chitanței depusă la dosar, reclamantul a achitat taxa de timbru la Primăria comunei Lechința și nu la Primăria Voluntari, unde acesta își are sediu.

La data de 10.10.2013, pârâta . a depus un înscris prin care arată că nu are nici un fel de pretenții.

Ulterior, după fixarea primului termen de judecată, reclamantul depune un înscris intitulat „răspuns la întâmpinare – excepția netimbrării cererii invocată de pârâți. Prin acest răspuns, reclamantul solicită respingerea ca netemeinică și nefondată această excepție deoarece susține acesta, a depus taxa de timbru și timbrul judiciar dispus în cauză.

La termenul din 4.11.2013, pârâții au renunțat la excepția netimbrării invocată, dată fiind chitanța depusă la dosar de către reclamantă la acest termen.

În răspunsul formulat, reclamantul invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beclean în favoarea Judecătoriei B., bazându-se pe prevederile art. 13 din contractul 14/23.02.2010 și menționând că „orice litigiu în aplicarea prezentului contract, se va soluționa de către instanțele competente din localitatea unde își are sediul vânzătorul”.

Pe fondul cauzei reiterează motivele din cerere și răspunsul la întâmpinare.

Pârâții au depus cu privire la invocarea excepției necompetenței teritoriale, concluzii scrise prin care au solicitat respingerea acestei excepții și judecarea prezentei cauze la Judecătoria Beclean, motivând că acest contract nu are nici o legătură cu ei, astfel că nu le este opozabil, ei nefiind parte în acest contract și neavând nici o legătură cu încheierea lui. În aceste condiții, pârâții afirmă că nici prevederile art. 13 din acest contract nu le sunt opozabile, motiv pentru care au invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive ale pârâților.

Aceștia mai arată că excepția netimbrării nu are nici o legătură cu competența de soluționare a Judecătoriei Beclean, iar prin reclamantul a recunoscut că OSE Lechința este o unitate fără personalitate juridică, în aceste condiții nici neputând fi achitată taxa de timbru la sediul acesteia.

Pârâții invocă art. 107 alin. 1 cod. Pr. civ. și consideră că Judecătoria Beclean este competentă să judece cauza și menționează că ne există niciuna dintre situațiile de competență alternativă prevăzută de art. 113 alin. 1 c. proc. civ.

Prin încheierea din 25.11.2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Beclean .

La data de 13.01.2014, reclamantul a depus un înscris intitulat „note scrise” prin care arată că își precizează cererea de chemare în judecată. Astfel arată că în urma desfășurării procedurii obligatorii a licitației publice în domeniu, s-a încheiat Contractul nr. 102/09.02.2010 ce avea ca obiect vânzarea cumpărarea de masă lemnoasă, de către .. Masa lemnoasă era compusă din material lemnos fasonat LOCO depozit vânzător, respectiv arborii erai tăiați de către vânzător, transportați cu mijloace proprii, la depozit de unde erau preluați de cumpărător, iar toate aceste operațiuni ai făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010 cu termen de valabilitate până la data de 31.03.2010.

Reclamantul mai arată că din cauza unor dificultăți obiective, societatea a vrut să efectueze ridicarea materialului lemnos exploatat de ocol din depozitul final acces auto în data de 15.09.2010, însă cumpărătoarea a fost împiedicată de reprezentanții Composesoratului să preia masa lemnoasă achiziționată, pârâții furând efectiv masa lemnoasă de la vânzătoare.

Menționează că, în temeiul bunelor relații contractuale dintre vânzător și cumpărătoare până la data de 15.09.2010 nu s-a încheiat nici un act de predare a masei lemnoase, o predare de gestiune și nici un aviz de însoțire a mărfii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a constatat următoarele:

Prin procesul verbal în posesie 4722/27.10.2004 C. U. de P. R. de Jos a fost pus în posesie cu suprafața de 16,02 ha teren forestier pe raza Ocolului Silvic Lechința.

Punerea în posesie a fost făcută greșit în anul 2004, astfel că, la data de 14.10.2009 C. U. de P. R. de Jos a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Beclean sub nr._, prin care a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, cel corect, Ocolul Silvic Experimental Lechința a fost printre pârâtele din respectivul dosar.

La data de 02.02.2010, s-a pronunțat sentința civilă nr. 82/2010 (care a devenit irevocabilă prin nerecurare), prin care a fost admisă acțiunea Composesoratului, ulterior hotărârea fiind comunicată tuturor părților din proces. Astfel, susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată conform cărora hotărârea mai sus menționată nu a fost comunicată Ocolului Silvic Experimental Lechința, pârâții afirmă că sunt false.

Sentința civilă nr. 82/02.02.2010 a fost comunicată părților la data de 15.02.2010.

Ulterior, Ocolul Silvic Experimental Lechința a încheiat la data de 23.02.2010, contractul de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată, prin care a înstrăinat cantitate de 38 mc material lemnos către pârâta . Beclean, cantitatea de material lemnos înstrăinată aflându-se pe suprafața de teren forestier cu care a fost pus în posesie C. prin sentința civilă 82/2010.

La data de 15.09.2010 (ulterior termenului de expirare a contractului mai sus menționat, care a fost de 31.03.2010) reprezentanții . s-au prezentat să ridice materialul lemnos conform contractului, însă pârâții în calitate de reprezentanți ai Composesoratului U. de P. R. de Jos, s-au opus pe motiv că le-a fost reconstitui dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren forestier, de pe care a fost exploatată masa lemnoasă ce urma a fi ridicată de către ..

Instanța reține că, deși reclamantul avea cunoștință de prevederile sentinței civile 82/02.02.2010, care i-a fost comunicată, a încheiat contractul de vânzare cumpărare de masă lemnoasă cu privire la materialul lemnos ce era în proprietatea Composesoratului U. de P. R. de Jos.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S..

Calitatea procesuală trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației care formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății.

Calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

Pârâții au acționat în calitate de reprezentanți ai Composesoratului U. de P. R. de Jos, în calitate de proprietari ai materialului lemnos, invocând un drept de proprietate asupra acesteia, având în vedere cele mai sus menționate. Mai mult decât atât materialul lemnos a fost utilizat în interesul comunității locale pentru construirea a 3 poduri peste râul Meleșul.

Așadar instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.

În ceea ce privește excepția lipsei interesului, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 33 cod procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Prin interes se înțelege folosul practic, material sau moral, urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, o cererea reconvențională, o cerere de intervenție voluntară sau forțată, o cale de atac sau orice altă formă de exercitare a acțiunii civile.

Instanța urmează a respinge execepția lispei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni civile.

Potrivit dispozițiilor art. 998-999 C. civ. se ajunge la constatarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, ca de altfel, răspunderea delictuală în general, presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Prin prejudiciu se înțelege orice rezultat dăunător, prejudiciabil, de natură patrimonială sau nepatrimonială, ce constituie efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale persoanei, prejudiciul trebuind să fie unul cert, respectiv, existența lui să fie sigură, neîndoielnică și să poată fi evaluată în prezent.

Prin fapta ilicită se înțelege orice conduită a omului - desigur avem aici în vedere nu numai persoanele fizice, dar și persoanele juridice -, prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care totuși se produc în puterea legii. Cu alte cuvinte, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este absolut necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv, prejudiciul cauzat unei anumite persoane să fie consecința faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

Apoi, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, să fi fost săvârșită din culpa acestuia, culpa fiind definită în doctrină ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite ș păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acelei fapte.

În ceea ce privește prejudiciul, instanța reține că acesta nu este cert întrucât suma solicitată de reclamant pentru repararea acestuia este de 30.331,8 lei, dar reclamantul nu depus nici o dovadă în acest sens.

În baza art. 451 și urm instanța va obliga reclamantul să achite pârâților M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S. suma de 800 lei reprezentând onorariu de avocat conform chitanței 164/28.06.2013, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței expuse, în termen, a declarat apel reclamantul I. de Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "M. D." (I.N.C.D.S.) București, care a solicitat anularea semninței atacate și modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii formulate prin care am solicitat să olbigarea pârâților ., C. U. de P. R. de JOS, M. G., M. loan. P. C.. S. A. M. C., B. QdoreL M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S. - membri și reprezentanți ai Composesoratului (composesorat) cu adresa de citare comună la M. G., Beclean, ., nr.104, jud. Bistrița-Năsăud, la plata sumei de 33.301 lei în temeiul Contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr.14/23.02.2010 și a Rezoluției nr.853/P/2011.

Apelantul susție că sentința este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond a respins nefondat cererea,motivat de faptul că prejudiciul indicat și solicitat la plată nu ar fi cert.

În mod corect și legal instanța a reținut neîndeplinirea existenței și condițiilor pretinselor excepții invocate de pârâți, respingându-le în totalitate, însă a dat o interpretare eronată situației de fapt și de drept pe aspectul existenței prejudiciului.

Prima instanță arată în mod nelegal și nejustificat că „în ceea ce privește prejudiciul acesta nu este cert întrucât suma solicitată de reclamant pentru repararea acestuia este de 30.331,8 lei, dar reclamantul nu a depus nici o dovadă în acest sens". Din eroare instanța a reținut o sumă total greșită și diferită față de cea indicată de reclamant ca fiind prejudiciu, valoarea reală a acesteia fiind de 33.301 lei, așa cum reiese din materialul și înscrisurile depuse în probatoriu și pe care însăși instanța le-a administrat și reținut în motivare. Astfel, se arată că înscrisurile depuse în probațiune, acceptate și admise de instanță, necontestate de nici o parte din dosar sunt: contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă fasonată nr.14/23.02.2010, însoțit de Anexa la Contract; rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean în dosarul nr.853/P/2011; procesul-verbal nr.4041/15.09.2010 privind înregistrarea săvârșirii faptei delictuale; situația sintetică nr.712/11.03.2013 privind existența săvârșirii faptei delictuale și mai ales valoarea reală, calculată si dovedită a prejudiciului creat. Sentința atacată este nelegală deoarece conține elemente contradictorii, dat fiind faptul că se arată că probele și înscrisurile depuse sunt legale și pertinente, sunt reținute ca și temei în motivare însă în contradicție cu cuprinsul lor se reține o altă sumă ca pretenții și că aceasta nu ar fi dovedită.

Nu a solicitat suma de 30.331,8 lei în fața instanței de judecată și nu a produs probe pentru această sumă, ci am solicitat recuperarea prejudiciului de 33.301 lei, așa cum este menționată și probată în situația sintetică nr.712/2013, înscris pe care instanța l-a reținut ca probă privind existenta faptei delictuale. Respectiva situație sintetică dovedește mai presus de orice interpretări și dubii care este cuantumul valoric al prejudiciului rezultat din fapta delictuală, modalitatea de calcul și dovada existenței lui. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică deoarece nu a reținut corect care este valoarea reală a prejudiciului solicitat cu titlu de pretenții, indicând o sumă nereală și nesolicitată și nedovedită de Institut.

În mod incorect și nelegal instanța a schimbat obiectul cererii reducând și indicând nejustificat o altă valoare a pretențiilor, cu atât mai mult cu cât I. a motivat legal și pertinent cererea, așa cum reține și instanța.

Valoarea prejudiciului înregistrat în dauna Institutului este ca urmare a săvârșirii faptei delictuale de pârâți, aspect reținut și de instanță și provine din: 32,72 mc de masă lemnoasă însușită nelegal de pârâții-persoane fizice care au săvârșit efectiv fapta delictuală reținută și înregistrată de organele de cercetare penală, a cărei valoarea este de 9.816 lei, la care se adaugă TVA de 24% aplicabil în temeiul normelor legale în vigoare, în cuantum de 2.356 lei și valoarea penalităților calculate conform contractului, respectiv 0,25%/zi x 9816 lei x 861 zile întârziere la data depunerii cererii = 21 129 lei, total 33.301 lei.

Din eroare instanța a preluat o sumă greșită, având în vedere că, nu a solicitat această valoare, iar prin depunerea în probatoriu a rechizitorului Parchetului și a procesului-verbal al organului de urmărire a dorit să demonstreze și să probeze existența faptei delictuale, legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat, identitatea făptuitorilor, existența prejudiciului lichid, exigibil și a cărei certitudine rezultă din situația sintetică a Institutului.

În concluzie, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate deoarece hotărârea judecătorească conține elemente în contradictoriu între motivare și indicarea situației de fapt și de drept, în temeiul probelor-înscrisuri administrate și reținute ca legale de instanță și dispozitivul care arată că prejudiciul, a cărei valoare nu este cea reală cerută de Institut, nu ar fi cert. Soluția este nelegală deoarece fapta delictuală există, a fost săvârșită e pârâți, legătura de cauzalitate există iar prejudiciul este cert, valoarea lui fiind cea din actele emise de reclamant și care nu au fost contestate sau îndepărtate de instanță.

II. Solicită reținerea cauzei spre judecare așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:

a) Prin sentința civilă nr.82/02.02.2010 Judecătoria Beclean a admis acțiunea formulată de C. U. de P. R. de Jos și a dispus ca pârâtele Comisii de fond funciar locală Beclean și județeană Bistrița-Năsăud, împreună cu OSE Lechința, să efectueze punerea în posesie a petentului cu suprafața de 16.02 ha pe vechiul amplasament. Însă „vechiul amplasament", la momentul respectiv, nu era nici măcar identificat, delimitat și indicat în teren printr-o expertiză sau prin acordul părților, proprietari și deținător legal al terenului până la predarea legală prin proces-verbal de punere în posesie. Respectiva hotărâre judecătorească a fost comunicată ocolului, unitate fără personalitate juridică din structura ICAS București care nu a fost niciodată citat în cauză, în data de 16.02.2010, aceasta fiind definitivă și irevocabilă prin nerecurare abia în 10.03.2010, când devine titlu executoriu și are efecte juridice.

b) Prin sentința civilă nr.82/02.02.2010 nu s-a stabilit un amplasament la nivel de U.P. și u.a. pentru cele 16,02 ha de pădure și astfel Comisia Locală Beclean, împreună cu Ocolul Silvic Bistrița ( care a preluat între timp UP VII Chiochiș Nușeni) pentru a se putea face punerea în posesie au identificat și stabilit un amplasament la nivel de UP și ua care a fost trecut în Anexa 54 înregistrată la Primăria Beclean sub nr.5728/20.09.2010. Amplasamentul respectiv a fost validat de Comisia Județeană ( așa cum obligă procedura din HG nr.890/2005) prin Hotărârea nr.84/29.10.2010 iar punerea în posesie s-a efectuat prin Procesul verbal de punere în posesie nr.4722/10.02.2011 dată de la care terenul respectiv a „ieșit" din administrarea și deținerea legală a OSE Lechința. Astfel, amplasamentul pentru cele 16,02 ha de pădure pentru care s-a restabilit dreptul de proprietate în favoarea Composesoratului prin sentința civilă nr.82/02.02.2010, care nu conținea nici un fel de dispoziții privind identificarea în teren și individualizarea lui, a fost stabilit de către Comisia Locală Beclean ulterior adoptării hotărârii judecătorești, efectuării marcării, exploatării și contractării materialului lemnos din partida 766 IG-Ruși de către OSE Lechința și .>

Acesta este un aspect important și determinant, de care instanța de fond nu a ținut cont la pronunțarea sentinței nelegale:- marcarea s-a făcut și pe suprafețe învecinate cu cele din amplasamentul Composesoratului ( stabilit și pus în posesie la 10.02.2011 dată de la care acesta devine proprietar) la momentul 23.02.2010 data încheierii contractului cu societatea, pădurea respectivă fiind conform art.35 din Legea nr. 18/1991 sub spectrul aparentei proprietății statului român, prin RNP Romsilva respectiv OSE Lechința -ICAS București, parte dintr-un trup compact de teren cu vegetație forestieră.

În concluzie, solicită să se reșină ca aspecte prealabile faptul că, pârâtul-Composesorat a devenit proprietar al suprafeței de 16,02 ha pădure în 10.02.2011 prin întocmirea și semnarea procesului-verbal de punere în posesie nr.4722 (prin sentința civilă nr.82/02.02.2010 fiind reconstituit doar dreptul) și astfel, în data de 23.02.2010 OSE Lechința deținea în mod legal și temeinic terenul respectiv, administrarea acestuia fiind obligatorie, cu atât mai mult cu cât exploatarea lemnului din partida respectivă s-a efectuat pentru igienizare (IG) „curățiri" cu vânzarea masei lemnoase respective către agenți economici, obligatorii și necesare a fi fost efectuate.

Reprezentanții composesoratului nu aveau nici un drept asupra pădurii în momentul încheierii contractului cu societatea și cu atât mai mult este nelegală însușirea masei lemnoase ce a făcut obiectul acestei convenții, în caz de nemulțumire având Ia dispoziție prevederile art.40 din Legea nr. 1/2000.

c). Solicită să se rețină declarațiile martorilor propuși de Composesorat și audiați în cauză care au arătat că: la momentul februarie 2010 aveau cunoștință că masa lemnoasă a fost achiziționată legal și public de ., exista în rampă de unde să fie preluată de aceasta ( ocolul îndeplinindu-și obligația de tăiere din pădure materialului lemnos prin lucrări de igienizare și aducerea lemnului respectiv în rampă), suprafața de pădure era în deținerea legală și administrarea OSE Lechința. Declarația martorului M. N. care pretinde că „lemnul provenea din terenul care urma să fie retrocedat Composesoratului" având în vedere faptul că în martie 2010 nimeni nu știa amplasamentul, stabilit ulterior, este subiectivă și determinată de informațiile ulterioare, după 20.09.2010 când Comisia Județeană prin hotărârea nr.84 a validat amplasamentul..

În temeiul motivelor invocate anterior pentru susținerea aspectelor care solicită să fie reținute privind soluționarea situației "cine deținea legal amplasamentul respectiv la data de 23.02.2010" momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare material lemnos provenit din lucrări de igienizare, a depus la dosar în probatoriu:Hotărârea Comisiei Județene Bistrița-Năsăud nr.84/29.10.2010; Anexa 54 la hotărârea nr.84/29.10.2010; Procesul-verbal nr.4722/10.02.2011; Actul de punere în valoare nr.766 IG Ruși; Sentința civilă nr.82/02.02.2010.

Așa cum a invocat și motivat și în cuprinsul cererii de chemare în judecată pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză deoarece, aceștia au beneficiat nelegal și abuziv de cantitatea de 38 mc material lemnos, pe care l-au folosit „pentru consolidarea unor podețe pe raza comunei precizate" așa cum se arată și recunosc pârâții la fila 3 alin. 7 din Rezoluția parchetului de pe lansă Judecătoria Beclean.

Acțiunea are ca temei dispozițiile imperative ale legii civile și clauzele Contractului de vânzare-cumpărare nr.14/23.02.2010 convenție legal încheiat, valabilă, neanulată de nici o instanță de judecată și care a produs și produce în continuare efecte juridice.

Temeiul și interesul acțiunii apelantului este dat de legalitatea și valabilitatea contractului încheiat între el și ., convenție care produce în continuare efecte juridice și care a creat legal și temeinic obligații și drepturi pentru părțile contractante, obligatorii și opozabile și terților, indiferent care ar fi aceștia până la eventuala anulare judecătorească a convenției respective sau finalizarea legală a efectelor ei.

Astfel, în cauză, există un interes legitim al institutului privind recuperarea și încasarea prețului mărfii vândute, concretizate în masă lemnoasă fasonată în speța de față, cu atât mai mult cu cât, atât public cât și legal, era deținătorul în drept al suprafeței respective la data încheierii convenției, valabile și legale. Pârâții sunt vinovați de delicte civile păgubitoare ocolului și implicit institutului și respectiv societății cumpărătoare prin însușirea materialului lemnos.

Instanța a reținut legal și motivat calitatea procesuală pasivă a pârâților persoane fizice, în temeiul prevederilor legale, institutul-reclamant a stabilit cadrul procesual prin chemarea în judecată atât a cumpărătorului, care nu a achitat prețul mărfii achiziționate legal în temeiul unui contract valabil, cât și chemarea în judecată a terților, cărora le este opozabilă convenția și care au beneficiat de efectele contractului, prin însușirea nelegală ( în temeiul civil, nu infracțional) a mărfii menționată în contract.

Cererea reclamantului, în privința pârâților, are caracterul unei acțiuni oblice deoarece exista riscul ca societatea debitoare, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/2010, să nu exercite drepturile procesuale și să se împlinească situațiile de prescripție, prevăzute de procedură, privind chemarea în judecată și a altor persoane după mai multe termene de judecată, fapt ce ar fi dus la tergiversarea procesului.

III. Pe fond, solicită admiterea cererii și obligarea pârâților la plata sumei de 33 301 lei către ICAS București în temeiul contractului de vânzare cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 14/23.02.2010 și a Rezoluției nr.853/P/2011, plus cheltuielile de judecată reprezentate de taxele de timbru, pentru următoarele motive:

În urma desfășurării procedurii obligatorii a licitației publice în domeniu, s-a încheiat Contractul nr.102/09.02.2010 ce avea ca obiect vânzarea-cumpărarea de masă lemnoasă, către .. Masa lemnoasă era compusă din material lemnos fasonat LOCO depozit vânzător, respectiv arborii erau tăiați din pădure de către reclamantul-vânzător, transportați cu mijloace proprii, la depozit, de unde erau preluați de cumpărător. Toate aceste operațiuni au făcut obiectul Contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă fasonată nr. 102/09.02.2010 cu termen de valabilitate până la 31.03.2010 iar cheltuielile au fost suportate de vânzător fiind incluse în prețul contractului. Din cauza unor dificultăți obiective, societatea a vrut să efectueze ridicarea materialului lemnos exploatat de ocol (tăiat și transportat) din depozitul final acces auto în data de 15.09.2010. Aceasta a beneficiat de înțelegerea reclamantului privind ridicarea cantității respective la acea dată, însă, în conformitate cu procesul-verbal încheiat de autoritățile locale, respectiv organele de poliție din cadrul Poliției Beclean, cumpărătoarea a fost împiedicată de reprezentanții Composesoratului să preia masa lemnoasă achiziționată, pârâții furând efectiv masa lemnoasă de la vânzătoare la acel moment nefiind nici măcar ..proprietari" deplini deoarece amplasamentul nu era stabilit în favoarea lor.

Menționează faptul că, în temeiul bunelor relații contractuale dintre vânzător și cumpărătoare până la data de 15.09.2010 nu s-a încheiat nici un act de predare a masei lemnoase, o predare de gestiune și nici un Aviz de însoțire a mărfii. În temeiul acestei situații litigioase și conflictuale, apărute ca urmare a acțiunii reprezentanților Composesoratului, care au acționat în numele și pentru această persoană juridică, s-a format dosarul penal nr.853/P/2011 (deși plângerea penală a fost formulată încă din 15.09.2010) pentru săvârșirea infracțiunii de furt și însușire de masă lemnoasă, fără drept, de către Composesorat. OSE Lechința este cel care a făcut plângere, în temeiul faptului că, avea încă în gestiune masa lemnoasă respectivă, ce nu fusese predată cumpărătoarei. Art.11 alin.4 din Contract dispune că: riscul pierii lucrului este în sarcina cumpărătorului de la data semnării contractului, iar prin fapta lor persoanele fizice ce au acționat în numele Composesoratului au „furat" efectiv masa lemnoasă, prejudiciind prin fapta lor delictuală atât institutul cât și societatea-cumpărătoare.

Organele de cercetare penală au concluzionat că nu există elementele constitutive ale infracțiunii, însă fapta există, însușirea frauduloasă de material lemnos chiar dacă nu are caracter penal are caracterul unui prejudiciu civil adus părților din convenția civilă legal încheiată.

Răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat altuia prin fapta proprie, respectiv deposedarea patrimoniului atât al vânzătorului cât și al cumpărătorului de masa lemnoasă există, fiind recunoscută și de pârâtul Composesorat, deoarece: sentința civilă nr.82/02.02.2010 prin care Composesoratului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de pădure nu a fost comunicată ocolului, deținătorul și administratorul legal al terenurilor forestiere până la punerea în posesie. Punerea în posesie s-a efectuat abia la 10.02.2011, aceasta fiind data la care, legal, în temeiul HG nr. 890/2005, terenul a ieșit din administrarea și deținerea legală a ocolului inclusiv exploatarea masei lemnoase și efectuarea lucrărilor silvice de igienizare si conservare. În temeiul dispozițiilor legale în vigoare, dreptul proprietarilor pentru un eventual beneficiu asupra masei lemnoase asupra terenului retrocedat se putea exercita legal, doar prin intermediul art.40 din Legea nr. 1/2000, nu prin crearea unui prejudiciu civil în dauna celorlalte părți. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 102/09.02.2010 a fost și este o convenție legală și temeinică, la data respectivă suprafețele de pădure fiind în administrarea exclusivă a ocolului-vânzător. Prin Rezoluția dată în 26.11.2012 P. de pe lângă Judecătoria Beclean dispune neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii M. G., M. I., P. C., S. A., M. C., B. O., M. I. E., P. G., P. Ș., M. C. și P. S. S. - membri și reprezentanți ai Composesoratului pentru săvârșirea infracțiunii de furt. Însă, așa cum se arată și în Rezoluția Parchetului și pârâtul Composesorat recunoaște, cantitatea de 38 mc material lemnos fasonat a fost însușit de către composesorat, care l-a folosit „pentru consolidarea unor podețe pe raza comunei precizate", așa cum se arată la fila 3 alin.7 din Rezoluție.

Răspunderea civilă delictuală este un raport juridic de obligație ce izvorește dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei are obligația de a repara prejudiciul cauzat, fiind o sancțiune civilă specifică situației în care există prejudiciu dar fapta nu întrunește condițiile unei infracțiuni penal.

În speță, deoarece persoanele fizice au acționat în numele și pentru Composesorat, solicită atragerea răspunderii civile delictuale care se fundamentează pe ideea reparării unui prejudiciu adus părților din convenția legal încheiată, Contractul de vânzare-cumpărare, deoarece răspunderea penală, ce urmărește pedepsirea penală a făptuitorilor, a fost înlăturată de parchet.

Menționează faptul că, sediul materiei răspunderii civile delictuale este dat de dispozițiile art. 998 și urm din Codul civil aflat în vigoare la data încheierii convenției civile și a săvârșirii și înregistrării faptei ce a determinat prejudiciul civil adus patrimoniului administrat legal și întemeiat de către Ocolul Lechința, iar în speță există atât: a) prejudiciul dat de suma menționată în Situația sintetică nr.712/2011 reținută ca probă de instanță b) fapta ilicită, delictuală și culpabilă, săvârșită cu intenție, vinovăție și recunoscută de pârâți, reprezentată de împiedicarea abuzivă de pârâții de rang 3 în numele pârâtului de rang 2, a executării clauzelor unei convenții legale și în vigoare, c) raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, deoarece suma cu care am fost prejudiciați reprezentată de contravaloarea masei lemnoase exploatate și depozitate în depozitul final este evidentă și dovedită cu atât mai mult cu cât ICAS București era la data săvârșirii faptei administrator și direct răspunzător pentru executarea unui contract de vânzare-cumpărare iar pârâții de rang 2 și 3 au recunoscut că au folosit masa lemnoasă în interes propriu fără a avea un drept legal la acea dată.

Legiuitorul, practica juridică și cea judecătorească sunt clare și ferme pe aspectul atragerii și admiterii cererii de răspundere delictuală civilă, izvorâtă dintr-o faptă nelegală, săvârșită cu vinovăție, nevinovăția penală a autorului prejudiciului nefiind de natură ca instanța civilă să nu soluționeze favorabil cererea de reparare a prejudiciului cauzat dintr-o faptă delictuală civil, aspect reținut și de instanța de fond și care recunoaște existența faptei generatoare de prejudiciu dar indică eronat valoarea lui.

Prin urmare solicită admiterea apelului pentru motivele și aspectele invocate anterior, admiterea cererii de chemare în judecată, să se rețină răspunderea delictuală civilă a pârâților și atragerea obligării acestora la plata sumei de 33.301 lei ce reprezintă prejudiciul datorat faptelor nelegale recunoscute de aceștia prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, cu atât mai mult cu cât situația litigioasă dintre apelant, în calitate de vânzător și . în calitate de cumpărătoare se poate soluționa legal doar prin intermediul unei acțiuni oblice împotriva Composesoratului U. R. de Jos și a persoanelor fizice nominalizate, care au deposedat ilicit și nelegal atât patrimoniul societății cât și al reclamantului, prin însușirea nelegală a masei lemnoase respective.

Solicită și plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosar reprezentate de taxele de timbru achitate și solicită judecarea apelului în lipsă.

Intimații M. G. CNP_, M. I. CNP_, P. C. CNP_, S. A. CNP_, M. C. CNP_, B. O. CNP_, M. I. E. CNP_, P. G. CNP_, P. Ș. CNP_, M. C. CNP_, P. S. S. CNP_ și C. U. de P. R. de Jos, pri avocat au formulat întâmpinare prin acre au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, onorariu avocațial.

Arată că ei nu se fac vinovați de cele arătate prin cererea de chemare în judecată și reluate în cererea de apel. Prin procesul verbal de punere in posesie 4722/27.10.2004 C. U. de P. R. de Jos a fost pus in posesie cu suprafața de 16,02 ha teren forestier pe raza Ocolului Silvic Lechinta. Datorită faptului ca punerea în posesie a fost făcută greșit, în anul 2004, la data de 14.10.2009 C. U. de P. R. de Jos a formulat o cerere de chemare in judecată, înregistrată la Judecătoria Beclean, sub numărul_, prin care a solicitat punerea în posesie pe vechiul amplasament, cel corect. Ocolul Silvic Experimental Lechința a fost printre paratele din respectivul dosar. Primul termen de judecata a fost stabilit la data de 10.11.2009, pârâtul Ocolul Silvic Experimental Lechința neprezentându-se în instanță și neformulând apărări scrise. Ulterior la data de 02.02.2010 s-a pronunțat sentința civilă nr.82/2010(care a devenit irevocabilă prin nerecurare), prin care a fost admisă acțiunea Composesoratului, ulterior hotărârea fiind comunicată tuturor pârtilor din proces. Astfel susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată conform cărora hotărârea mai sus menționată nu a fost comunicată Ocolului Silvic Experimental Lechința sunt eronate, dosarul_ fiind atașat prezentului dosar. Sentința civilă 82/02.02.2010 a fost comunicată pârâților la data de 15.02.2010, și cu toate acestea reclamanta, prin Ocolul Silvic Experimental Lechința, a încheiat la data de 23.02.2010, cu rea credință contractul de vânzare-cumpărare masa lemnoasă fasonată, prin care a înstrăinat cantitatea de 38 mc material lemnos către pârâta . Beclean. Cantitatea de material lemnos înstrăinată se găsea pe suprafața de teren forestier cu care a fost pus în posesie C. prin sentința civila 82/2010. În situația în care Ocolul Experimental Silvic Lechința, nu era de acord cu hotărârea pronunțată avea posibilitate de a formula cale de atac, lucru ce nu s-a realizat in cauza.

La data de 15.09.2010(ulterior termenului de expirare a contractului mai sus menționat, care a fost de 31.03.2010) reprezentanții . s-au prezentat sa ridice materialul lemnos conform contractului, însă ei, în calitate de reprezentanți ai Composesoratului U. de P. R. de Jos, s-au opus pe motiv ca le-a fost reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de teren forestier, de pe care a fost exploatată masa lemnoasă ce urma a fi ridicată de către ..

Din cele mai sus menționate rezultă fără echivoc reaua credință a reclamantei prin Ocolul Silvic Experimental Lechinta, care deși avea cunoștința și de prevederile sentinței civile 82/02.02.2010, care i-a fost comunicată, a încheiat contractul de vânzare –cumpărare de masă lemnoasă, cu privire la materialul lemnos ce era in proprietatea Composesoratului U. de P. R. de Jos.

Este curios faptul de ce reclamanta, dacă susține că a suferit un prejudiciu nu a formulat cererea de chemare în judecată imediat momentului de la care a avut cunoștință de acesta și a așteptat circa trei ani de zile pentru a formula prezenta cerere de chemare în judecată. Mai mult decât atât suma solicitată nu este certă lichidă și exigibilă, ea rezultând doar din cuprinsul actelor emise de către reclamantă. În vederea stabilirii eventualului prejudiciu, în cauza nu a fost solicitată de către reclamantă și nu a fost administrată nicio probă din care să reiasă cuantumul prejudiciului solicitat în cuantum de 33.301 lei. De asemenea nu a fost administrată si nici nu a fost solicitată nicio probă din care să reiasă cantitatea de masa lemnoasă a cărei plată se solicită, probe în acest sens nefiind solicitate nici prin cererea de apel.

Confuzia este cu atât mai mare cu cât în rezoluția pronunțată în dosarul penal 853/P/2011 de care se folosește reclamanta, se face vorbire despre suma de 9.690 lei și nu de suma de 33.301 lei solicitată de către reclamantă. În ce privește cantitatea de masa lemnoasă martorii audiați fac vorbire despre o cantitate de 12-15 mc de masa lemnoasă și nu de cantitatea de 38 mc de masa lemnoasă.

Sunt de părere ca reclamanta trebuia să-și tranșeze situația litigioasă cu pârâta ., care ulterior trebuia să se îndrepte împotriva lor in eventualitatea suferirii unui prejudiciu.Astfel în conformitate cu prevederile art.II alin.4 din contractul 14/23.02.2010 invocat de către reclamantă „riscul pieirii lucrului este în sarcina cumpărătorului", astfel ca reclamanta trebuie să se îndrepte doar împotriva paratei ., care era obligată să își îndeplinească obligațiile contractuale de plată a prețului, având în vedere clauzele contractuale mai sus enunțate, după acest moment pârâta ., avea eventuala posibilitate de a se îndrepta împotriva lor, pentru recuperarea unui eventual prejudiciu suferit în urma derulării relațiilor comerciale cu reclamanta. De altfel, ei cred că în cauză există o anumită înțelegere între reclamant ă și pârâta ., referitor la chemarea lor în judecată în prezentul dosar.

Prin urmare solicită respingerea ca nefondat apelul formulat de reclamant.

În drept au invocat art.205 și următ., art.451 și următ.C.pr.civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, tribunalul reține că aceasta este legală și temeinică, apelul nefiind fondat.

În primul rând se reține în ce privește cuantumul sumei solicitate de apelant, menționarea de către prima instanță a sumei de 30.331,8 lei, constituie cel mult o eroare materială, eroare care se datorează reclamantului care, în conținutul cererii de chemare în judecat, a indicat atât suma de 33.301 lei cât și suma de 30.331,8 lei(chiar de mai multe ori).

În ce privește modul de formulare a acțiunii, tribunalul constată că reclamantul a solicitat obligarea tuturor pârâților, împreună, să-i plătească lui suma totală de 33.301 lei, invocând răspunderea delictuală a pârâților, răspundere care ar rezulta din contractul de vânzare cumpărare nr. 14/23.02.2010, încheiat cu pârâta Societatea „D. Impex” SRL precum și din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean, dată în dosarul nr.853/P/2011.

Or, între pârâții persoane fizice și C. urbarial de pădure R. de Jos, pe de o parte, și Societatea D. Impex SRL, pe de altă parte, nu există raporturi de solidaritate.

Deși reclamantul susține că față de prima categorie de pârâți, acțiunea are caracteristicile unei acțiuni oblice, exercitate în numele pârâtei Societatea D. Impex SRL, față de care el are calitatea de creditor, tribunalul reține că acțiunea, așa cum a fost formulată, nu are caracteristicile unei acțiuni oblice, cât timp reclamantul a solicitat ca pârâții să fie obligați să plătească reclamantului suma solicitată și nu debitoarei acestuia, așa cum presupune o acțiune oblică.

Criticile privind soluția pronunțată asupra fondului cererii sunt și ele neîntemeiate.

Cât timp între reclamantul apelant și pârâta intimată Societatea D. Impex SRL există încheiat un contract de vânzare cumpărare, raporturile dintre aceștia sunt raporturi contractuale, angajarea răspunderii pârâtei Societatea D. Impex SRL, decurge din contract astfel că este o răspundere contractuală și nu una delictuală, răspundere pe care și-a fundamentat reclamantul acțiunea.

Pe de altă parte, și dacă se reține că față de această pârâtă reclamantul a invocat răspunderea contractuală, reclamantul nu arată în ce constă culpa acestei pârâte pentru neîndeplinirea obligației contractuale de plată a prețului cât timp materialul lemnos nu a fost predat respectiv preluat de aceasta din „depozitul final acces auto” în data de 15.09.2010. În speță, nu este vorba de o pieire a bunului obiect al contractului, pentru a se putea reține, în sarcina pârâtei cumpărătoare, riscul pieirii bunului, prevăzut de art.11. alin.4 din contractul de vânzare cumpărare, cât timp lemnul există în materialitatea lui, fiind ridicat din depozitul final acces auto în data de 15.09.2010, de către ceilalți pârâți. Mai mult, chiar apelantul recunoaște că el a fost de acord ca pârâta să preia materialul lemnos din depozitul fina al reclamantului doar la data 15.09.2010, ulterior termenului de expirare a contractului, care a fost de 31.03.2010.

Așadar față de această pârâtă, în mod legal și temeinic acțiunea a fost respinsă.

Legală și temeinică este și soluția de respingere a acțiunii față de pârâții M. G. CNP_, M. I. CNP_, P. C. CNP_, S. A. CNP_, M. C. CNP_, B. O. CNP_, M. I. E. CNP_, P. G. CNP_, P. Ș. CNP_, M. C. CNP_, P. S. S. CNP_ și C. U. de P. R. de Jos.

Pentru angajarea răspunderii delictuale a acestor pârâți se impune a fi întrunite cumulativ, toate cerințele prevăzute pentru răspunderea civilă delictuală de art.998 cod civil (1864), așa cum au fost detaliate de prima instanță, existența prejudiciului cert fiind una din aceste condiții.

Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a constatat că prejudiciul pretins cauzat de pârâți reclamantului nu este unul cert.

Nu este contestat faptul că, la data de 15.09.2010, pârâții au ridicat materialul lemnos exploatat de reclamant, prin OSE Lechința, după data de 23.02.2010, data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu pârâta Societatea D., căreia i-a fost vândut materialul lemnos exploatat și astfel reclamantul nu a putut încasa prețul convenit cu această pârâtă.

Însă, se constată că materialul lemnos însușit de pârâți, provine de pe terenul asupra căruia anterior, respectiv prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, nr.117/29.10.2003, în baza Legii nr.1/2000, pârâtului C. urbarial de pădure R. de Jos i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, reconstituirea făcându-se pe vechiul amplasament(f.157 dosarul judecătoriei).

Data la care composesoratul a dobândit dreptul de proprietate este data la care hotărârea de validare a dreptului de proprietate a rămas definitivă și nu data la care comisia locală a predat efectiv în posesie terenul beneficiarului reconstituirii.

Tocmai de aceea, pentru a se evita prejudiciile cauzate beneficiarilor reconstituirii, prin atitudinea ocoalelor silvice sau a comisiilor locale de tergiversare a punerii în posesie, în art.40 din Legea nr.1/2000 s-a prevăzut că, pentru suprafețele de pe care s-a exploatat masă lemnoasă în perioada dintre validarea cererilor de retrocedare și punerea în posesie a proprietarilor, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva va acorda acestora beneficiul realizat, după deducerea cheltuielilor de exploatare, șiva suporta cheltuielile de împădurire a suprafețelor neregenerate.

În speță, cum materialul lemnos preluat de pârâți a fost exploatat de reclamant de pe terenul reconstituit composesoratului pârât, dacă reclamantul ar fi predat acest material lemnos pârâtei cumpărătoare, din prețul încasat, reclamantul trebuia să acorde composesoratului beneficiul realizat, beneficiu care rezultă după deducerea cheltuielilor de exploatare din prețul care ar fi fost încasat.

Prin urmare, eventualul prejudiciu care i s-a cauzat reclamantului prin însușirea de către pârâți a materialului lemnos care trebuia valorificat conform contractului de vânzare cumpărare, îl constituie doar cheltuielile de exploatare a masei lemnoase, cheltuieli care au fost suportate de reclamant.

Cum, în prezentul litigiu, reclamantul nu a indicat în concret cuantumul cheltuielilor pe care le-a efectuat cu exploatarea masei lemnoase și nici nu a probat că a achitat societății cumpărătoare despăgubiri pentru neexecutarea contractului de vânzare-cumpărare a masei lemnoase, dimpotrivă, această societate a solicitat rezilierea contractului, fără să solicite despăgubiri( f.19 dosarul judecătoriei) sunt temeinice concluziile primei instanțe în sensul că prejudiciul produs reclamantului prin fapta pârâților nu este unul determinat cu certitudine.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul ca nefiind fondat și va păstra sentința atacată.

În temeiul art.451-453 C.pr.civ., întrucât apelantul a pierdut procesul, va fi obligat să plătească intimaților care au achitat onorariul de avocat în apel(chitanță la fila 113 dosar apel)), P. C. și M. G., în solidar, suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefiind fondat apelul declarat de reclamantul I. Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură ,,M. D.’’ București, cu sediul în ., cartier Voluntari, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.181/2015, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o menține.

Obligă apelanta să plătească intimaților P. C. și M. G.(în solidar) 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

G.-C. F. R.-I. B. M.-M. E.

Redactat BRI/tehnoredactat RIB/18.01.2016/15ex.

Judecător primă instanță MEM

← Pretenţii. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD		Partaj judiciar. Decizia nr. 140/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretenţii. Sentința nr. 94/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD