Încuviinţare nume minor. Decizia nr. 52/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 52/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 15562/193/2011
Dosar nr._ încuviințare purtare nume
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 13 martie 2013
Instanța compusă din:
Președinte - M. C.
Judecător – M. A.
Grefier – B. C.
Decizia civilă nr. 52 R
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul – reclamant M. R., în contradictoriu cu pârâta intimată M. R. M. și autoritatea tutelară, P. municipiului B., împotriva sentinței civile nr. 2979 din 27 aprilie 2012 pronunțată în dosarul nr._/193/2010 al Judecătoriei B., având ca obiect încuviințare purtare nume.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii arătând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat instanța reține cauza spre deliberare,după care
TRIBUNALUL,
La data de 25.02.2013 pe rolul Tribunalului B. secția I civilă a fost înregistrat recursul declarat de recurentul – reclamant M. R. în contradictoriu cu pârâta intimată M. R. M. și autoritatea tutelară, P. municipiului B. împotriva sentinței civile nr. 2979/27.04.2012 pronunțată în dosar nr._, al Judecătoriei B., prin care a solicitat admiterea apelului ,modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că prin cererea introductivă a solicitat încuviințarea purtării numelui de M. de către minorul D. D. A. născut la data de 24.02.2011, conform actului de naștere nr.465 din 01.03.2011 emis de P. B..
Acesta a fost născut înainte ca el sa se căsătorească cu pârâta, iar întrucât inițial nu s-a stabilit filiația față de el minorul a luat numele de familie al pârâtei, conform art. 64 al. l Codul familiei.
Ulterior a recunoscut copilul, fiind efectuate in certificatul de naștere emis pe numele acestuia, cuvenitele mențiuni.
Întrucât administrativ nu exista nici o posibilitate de a schimba numele minorului, singura cale legală este promovarea acțiunii de față conform art. 64 al.2 Codul Familiei.
Prin sentința atacată s-a dispus respingerea acțiunii avându-se în vedere două considerente principale.
Primul ar fi acela ca este fără echivoc voința părinților de a stabili numele de D. minorului întrucât odată cu recunoașterea minorului nu s-a solicitat schimbarea numelui de familie conform art. 64 al.2 Codul familiei.
Al doilea argument (deosebit de solid) îl constituie interesul superior al minorului, instanța apreciind că ,dat fiind că minorul are doar un an și doua luni, deocamdată nu este în interesul său să poarte numele de familie al reclamantului.
Pârâta prezentă în fața instanței de fond a fost de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apreciază că sentința primei instanțe este vădit nefondată dar si profund nelegală.
In primul rând din graba redactării instanța a calificat greșit calea de atac aplicabilă. Pe de altă parte stabilirea numelui de familie se face în mod clar conform art. 64 Codul Familiei, articol din care reiese că odată stabilit numele de familie al minorului conform alin. l, în condițiile in care ulterior se stabilește filiația fata de cel de-al doilea părinte, conform alin.2, instanța va putea da încuviințarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.
Această mențiune ca instanța "va putea" da încuviințarea nu este astfel cum apreciază judecătorul primei instanțe un drept pur potestativ al judecătorului ci acesta in baza principiilor generale ale justiției este obligat in urma probatoriului să aprecieze dacă se impune sau nu această schimbare a numelui în raport cu principiul interesului superior al minorului, care guvernează materia dreptului familiei.
In ceea ce privește acest principiu, raportat la starea de fapt din prezenta speță, apreciază ca interesul superior al minorului este ca acesta să poarte același nume de familie cu părinții săi.
In primul rând numele de familie este foarte important pentru a susține coeziunea unei familii și al sentimentului de apartenență al minorului față de familie.
Acesta este si principiul pentru care noi oamenii purtăm nume de familie care se transmite din generație in generație.
De asemenea când va începe grădinița cine ii va explica minorului că deși este copilul părinților săi are alt nume când toți copii au numele părinților. Ce i se explică copilului când întreabă daca voi sunteți părinți mei sau in momentul în care alți copii întreabă de ce nu î1 cheamă ca pe părinți.
Aceste răspunsuri ar trebui sa le dea persoana care apreciază ca nu este in interesul minorului sa poarte numele părinților, că acesta poate nu o fi copilul lor.
De asemenea este important ca fiul pârâților să poarte numele lor, atât in ceea ce privește relațiile cu grădinița, cu școala, cu instituțiile publice unde in caz contrar va trebui sa dovedească în permanență ca este fiul lor dar poartă alt nume.
Din punctul lui de vedere interesul superior al minorului este atât de evident încât nu poate fi pus la îndoială.
Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu consecința admiterii acțiunii.
Intimata legal citată nu a depus întâmpinare .
Pentru o justă soluționare a cauzei instanța a dispus atașarea dosarului_ al Judecătoriei B. .
Din acesta rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 14.10.2011 sub nr._, reclamantul M. R., în contradictoriu cu pârâta M. R. M., a solicitat ca minorul D. D. A., născut la data de 24.02.2011, să poarte numele de familie de „M.”.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că din relația sa cu pârâta, s-a născut minorul D. D. A., la data de 24.02.2011 și, datorită faptului că minorul s-a născut în afara căsătoriei, inițial minorul a luat numele de familie al mamei, acela de D..
A mai arătat că la data de 27.08.2011 s-a căsătorit cu pârâta, aceasta luând numele de familie al reclamantului, respectiv „M.”.
În final, reclamantul a menționat că ulterior nașterii minorului, l-a recunoscut pe minor ca fiind al său, motiv pentru care s-a emis un nou certificat de naștere, la rubrica „tatăl” figurând reclamantul.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 64 alin. 2 C.fam.
În susținerea acțiunii au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: certificatul de căsătorie, certificatul de naștere al minorului și cărțile de identitate ale celor două părți.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței, arătând că este de acord cu admiterea acțiunii.
În cauză, au fost încuviințate și administrate proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: certificatul de naștere, certificatul de căsătorie și cărțile de identitate ale celor doi soți.
Prin sentința civilă nr. 2979 din 27 aprilie 2012 Judecătoria B. a respins acțiunea având ca obiect încuviințare purtare nume, formulată de reclamantul M. R., în contradictoriu cu pârâta M. R. - M., și autoritatea tutelară - P. mun. B., jud. B..
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria B. a reținut că în fapt, minorul D. D. A. s-a născut la data de 24.02.2011, fiind înregistrat la data nașterii sub numele pe care îl purta mama sa la acea dată, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin. 1 C.fam. (în vigoare la data nașterii minorului), fiind un copil din afara căsătoriei.
Din verificarea înscrisurilor depuse la dosar, instanța a constatat că minorul a fost recunoscut de tată - reclamantul M. R., așa cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, unde la rubrica „Tatăl” figurează numele reclamantului. Ulterior, părinții minorului s-au căsătorit, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie . nr._, soția luând numele de familie al soțului, respectiv acela de „M.”.
Prin urmare, instanța a constatat că în prezent minorul D. D. A. poartă un nume diferit de cel purtat de către ambii săi părinți, situație de natură să contrazică realitatea legăturilor de filiație existente în cauză.
În drept,prima instanță, a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 57 și art. 64 raportat la art. 62 C.fam.
Conform art. 64 C. fam. se precizează următoarele:
(1) Copilul din afara căsătoriei dobândește numele de familie al aceluia dintre părinți față de care filiația a fost mai întâi stabilită.
(2) În cazul în care filiația a fost stabilită ulterior și față de celălalt părinte, instanța judecătorească va putea da încuviințarea copilului să poarte numele acestuia din urmă.
(3) În cazul în care copilul a fost recunoscut în același timp de ambii părinți, se aplică dispozițiile art. 62 alin. 2.
Totodată, conform dispozițiilor art. 62 alin. 2 C.fam.: Dacă părinții nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. În acest caz, numele copilului se va stabili prin învoiala părinților și se va declara, odată cu nașterea copilului, la serviciul de stare civilă. În lipsa unei asemenea învoieli, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va hotărî, ascultând pe părinți, dacă copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite.
De asemenea, potrivit art. 57 C.fam.:
(1) Copilul conceput și născut în afară de căsătorie poate fi recunoscut de către tatăl său;
(2) Recunoașterea se face prin declarație făcută la serviciul de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată.
Prima instanță a dispus administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, aceasta fiind de acord ca minorul D. D. A. să poarte numele „M.”.
Cu toate acestea prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea acțiunii, deoarece, așa cum s-a arătat și mai sus, după recunoașterea minorului de către reclamantul M. R., acesta s-a prezentat la Serviciul de Stare Civilă B. pentru eliberarea unui nou certificat de naștere, ocazie cu care ar fi putut solicita ca minorul să poarte numele său de familie raportat la dispozițiile art. 64 alin. 2 C.fam. (copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite), lucru pe care nu l-a făcut.
Mai mult decât atât, s-a apreciat ca fiind fără echivoc voința părinților cu privire la numele minorului la momentul eliberării celui de-al doilea certificat de naștere, în sensul purtării numelui de familie al mamei, din moment ce căsătoria acestora a fost oficializată la scurt timp, respectiv la data de 27.08.2011. Este puțin probabil ca pârâta M. R. M. (fostă D.), cu aproximativ două săptămâni înainte de oficializarea căsătoriei, să nu se fi hotărât asupra numelui de familie ce ar fi urmat să îl poarte după căsătorie și să nu se fi gândit dacă ar fi în interesul minorului ca acesta să poarte numele de familie al tatălui.
În concordanță cu jurisprudența C.E.D.O., dar și cu prevederile art. 2 din Legea nr. 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului și trebuie să prevaleze în toate cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Cu toate acestea, instanța constată că în prezenta cauză minorul are abia vârsta de un an și două luni și apreciază că, deocamdată, nu este în interesul său să poarte numele de familie al reclamantului.
Împotriva sentinței reclamantul M. R. a declarat recurs, în termen legal pentru motivele expuse mai sus. Recursul a fost legal timbrat.
Înainte de a analiza temeinicia motivelor invocate de petent tribunalul stabilește că reclamantul putea să declare apel împotriva sentinței judecătoriei fapt ce conduce la analizarea prezentei cereri ca fiind apel și nu recurs.
Astfel conform art. 282 din vechiul Cod de procedură civilă hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Așa cum arată art. 282 ind 1 din același act normativ nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, asupra acțiunilor posesorii, acțiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă și luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale și în alte cazuri prevăzute de lege. Cererea privind încuviințare purtare nume nu poate fi încadrată în nici unul dintre categoriile de litigii enumerate în acest ultim text întrucât cererea nu este evaluabilă și nici nu privește înregistrările în registrele de stare civilă. Reclamantul a solicitat ca minorul să poarte numele de familie M. fără a se plânge despre vreo înregistrare greșită în registrele de stare civilă. Prin acțiunea formulată nu s-a solicitat nici efectuarea unor mențiuni în registrele de stare civilă astfel că reclamantul nu putea decât să declare apel împotriva sentinței 2979/2012.
Cum calea de atac este stabilită de legiuitor, tribunalul soluționează prezenta cerere ca fiind apel împotriva sentinței civile susmenționate.
În ceea ce privește motivele de apel tribunalul stabilește că cererea reclamantului privind încuviințare purtare nume este întemeiată motiv pentru care se va dispune schimbarea în tot a sentinței apelate.
Astfel conform art. 2 din Legea 272/2004 orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
A reținut în acest sens prima instanță că nu este în interesul minorului să poarte numele de familie M. dar nu a explicat care sunt motivele pentru care a adoptat această soluție în raport cu situația minorului. În considerentele hotărârii s-a făcut trimitere la pozițiile adoptate sau la ce ar fi trebuit să facă părinții în anumite momente dar fără a se explica de ce este necesară transferarea eventualei culpe a părinților constând în lipsa unei atitudini comune la un moment dat sau respectiv neformularea unei cereri adecvate de modificare a numelui minorului.
Mai arată tribunalul că în ceea ce privește o eventuală modificare a actelor de stare civilă legiuitorul a stabilit în mod lipsit de echivoc în ce condiții se poate modifica numele unei persoane. Astfel conform art. 46 teza 2 din Legea 119/1996 în forma în vigoare la data pronunțării sentinței în situația în care, ulterior, prin hotărâre definitivă și irevocabilă s-a încuviințat purtarea numelui de familie al părintelui față de care s-a stabilit filiația, mențiunea se înscrie și pe actele de naștere ale copiilor minori, iar în cazul copiilor majori, numai la cererea acestora. Cu alte cuvinte este necesară pronunțarea unei sentințe privind încuviințare nume astfel că demersul privind solicitare modificare nume eventual formulat de către părinte ,evocat de prima instanță în motivare este lipsit de orice finalitate.
Situația ar putea să fi născut într-adevăr semne de îndoială în legătură cu numele pe care ar fi trebuit să-l poarte copilului față de care s-a stabilit ulterior filiația în măsura în care l-a momentul soluționării acțiunii numele de familie al părinților ar fi fost diferit și nici nu ar fi existat un acord al acestora cu privire la numele pe care ar trebui să-l poarte minorul.
Or în condițiile în care există un acord al părinților o eventuală respingere a solicitării privind încuviințare purtare nume ar fi trebuit fondată pe probe suficiente din care să rezulte cu prisosință că altul ar fi fost interesul minorului în această privință. Or asemenea probe nu există la dosar.
Cererea formulată de M. R. ar fi trebuit admisă fie și numai pentru motivul, expus în calea de atac, că dacă deja părinții au un nume de familie comun este în interesul copilului să poarte același nume fapt ce ar atesta apartenența copilului la familia părinților.
Ca urmare în baza art. 296 din vechiul Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul M. R., împotriva sentinței civile nr. 2979 din 27.04.2012 a Judecătoriei B. va schimba, în tot, sentința apelată în sensul că va admite cererea și va încuviința ca minorul D. D. A., fiul lui M. R. și M. R. M., născut la data de 24 februarie 2011, să poarte în viitor numele de familie"M.".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul M. R., domiciliat în . E., jud. B., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat G. A., cu sediul în municipiul Timișoara ., nr. 7, ., în contradictoriu cu pârâta intimată M. R. M., domiciliată în . E., jud. B., și autoritatea tutelară, P. municipiului B., împotriva sentinței civile nr. 2979 din 27.04.2012 a Judecătoriei B..
Schimbă, în tot, sentința apelată în sensul că admite cererea și încuviințează ca minorul D. D. A., fiul lui M. R. și M. R. M., născut la data de 24 februarie 2011, să poarte în viitor numele de familie"M.".
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. M. A. C. B.
Red. M.C./09.04.2013
Judec.C. C. M.
Dact.C.B./09.04.2013
5 exp.
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 1798/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 55/2013.... → |
|---|
