Grăniţuire. Hotărâre din 09-09-2014, Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 260/217/2011*
Dosar nr._ Grănițuire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 209 A
Ședința publică de la 09 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - A. C.
Judecător - H. I.
Grefier - A. E.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de reclamantul C. G., în contradictoriu cu intimata Z. M., împotriva sentinței civile nr. 141 din 19 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică 02 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea apelantului, prin apărător, de a formula și depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil, de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 14.03.2011, sub nr._, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta Z. M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte cele două proprietăți ale lor, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că este proprietarul terenului situat în ., cu vecinătățile menționate în titlul de proprietate emis pe numele său cu nr._/23.06.1994 de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. .
Între terenul său în suprafață de 5405 intravilan amplasat în p.c. 554 și 555/1 și terenul pârâtei au existat semne exterioare de delimitare, însă pârâta a încercat mereu să mute linia hotarului prin diverse acțiuni, motiv care generează mereu neînțelegeri.
În ultima perioadă pârâta a provocat mai multe distrugeri gardului despărțitor dintre cele două proprietăți, culminând cu tăierea mai multor copaci, fapt ce l-a determinat să formuleze prezenta acțiune.
În dovedire, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, martori și proba cu expertiză de specialitate.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 584 cod civil și art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea de stabilire a liniei de hotar ce despart proprietățile lor, întrucât art. 584 Cod civil îndreptățește pe orice proprietar să se impună vecinului său să-și grănițuiască proprietatea, adică să-i fixeze linia de hotar despărțitoare prin semne exterioare vizibile, cum sunt pietrele de hotar, cioate de copaci sau alte semne cu aceiași destinație.
A mai arătat că între cele două proprietăți există o linie de hotar, iar cel care a încercat mereu să mute acest hotar prin diverse acțiuni este reclamantul și nu ea, fapt dovedit prin procesului verbal încheiat la data de 23 martie 2010 de către Comisia locală de aplicare a Legilor Fondului funciar Mileanca, care s-a deplasat la solicitarea reclamantului pentru a stabili linia de hotar, acțiune nefinalizată întrucât pe hotar există grămezi de lemne și stoguri de fân depozitate de reclamant, care a refuzat să le ridice.
A mai susținut că alături de gard au crescut salcâmi ce-i umbresc grădina, motiv pentru care i-a tăiat, fapt ce l-a nemulțumit pe reclamant care a sesizat organele de poliție.
Prin sentința civilă nr. 141 din 19.02.2013 Judecătoria Darabani a admis acțiunea, a stabilit linia de hotar între punctele 2 – 29 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 – 35 – 36 – 37 – 38 – 39 – 40 – 41 – 42 – 43 – 44 – 45 – 14 din raportul de expertiză topografică și cadastru întocmit în cauză de expertul R. M., a respins prin compensare pretențiile părților la cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că reclamantul este proprietarul terenului situat în comuna Mileanca, ., cu vecinătățile menționate în titlul de proprietate emis pe numele său cu nr._/23.06.1994 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., iar între terenul său în suprafață de 5405 mp intravilan amplasat în p.c. 554 și 555/1 și terenul pârâtei, deși au existat semne exterioare de delimitare, pârâta a încercat mereu să mute linia hotarului prin diverse acțiuni, motiv care generează mereu neînțelegeri.
Pârâta a arătat că este de acord cu acțiunea introdusă de reclamant de stabilire a liniei de hotar ce despart proprietățile lor, și că art.584 Cod civil îndreptățește pe orice proprietar să se impună vecinului său să-și grănițuiască proprietatea, adică să-i fixeze linia de hotar despărțitoare prin semne exterioare vizibile, cum sunt pietrele de hotar, cioate de copaci sau alte semne cu aceeași destinație.
În cauză, a fost efectuată o expertiză topografică de expertul Pocreață C. și o contraexpertiză topografică de expertul R. M., iar în raportul său expertul R. M. a reținut că reclamantul C. G. a chemat în judecată pârâta Z. M. „pentru stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile”, a arătat că deține un teren în suprafața de 5405 mp situat în parcele cadastrale 554 și 555/1 din intravilan satului Mileanca, . care are titlului de proprietate nr._ din 26.06.1994, iar terenul menționat se învecinează cu terenul pârâtei, care în ultimii ani a încercat mereu să mute linia hotarului prin diferite acțiuni, motiv pentru care generează neînțelegeri.
A susținut că pârâta a provocat mai multe distrugeri gardului despărțitor, culminând cu tăierea mai multor arbori de salcâm care se aflau pe proprietatea sa.
Pârâta Z. M. a arătat că este de acord cu acțiunea, în același timp, susținând că cel care a încercat să mute mereu linia de hotar este reclamantului, așa cum rezultă și din procesul-verbal încheiat în 23.03.2010 de Comisia locală Mileanca.
A arătat că, în calitate de proprietar, a tăiat arborii de salcâm aflați pe proprietatea sa, iar reclamantul i-a făcut reclamație la Poliția Mileanca, iar cele două proprietăți au fost delimitate în prezența poliției, au fost bătuți pari pe hotar, însă după plecarea polițiștilor reclamantul a mutat parii.
A mai arătat că deține în parcelele cadastrale 552/1 și 553 un teren intravilan în suprafață totală de 2.873 mp teren înscris în titlul de proprietate nr._/22.07.1998 și care se învecinează cu reclamantul către vest și nord-vest.
Având în vedere că reclamantul ocupă cele două suprafețe în mărime de 38 și 42 mp din . 553 fără a le avea înscrise în titlu, în mod normal hotarul între cele două proprietăți ar trebui stabilit pe limitele parcelelor cadastrale. Însă pârâta la drum deține și ea o suprafață de 22 mp din p.c. 554 înscrisă în titlul reclamantului (care nu contestă limita în această zonă de hotar).
La măsurători, pârâta a indicat clar punctele de hotar între cele două proprietăți, puncte care nu sunt situate la limita celor două puncte cadastrale 552, 552 ci mai înspre interiorul proprietății sale.
În aceste condiții, linia de hotar propusă de expert este pe punctele indicate de pârâta ca fiind hotarul între cele două proprietăți, anume punctele 2 – 29 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 – 35 – 36 – 37 – 38 – 39 – 40 – 41 – 42 – 43 – 44 – 45 – 14, întrucât, deși reclamantul ocupă suprafețe din cele două parcele 552 și 553 înscrise în titlul de proprietate al pârâtei, aceasta nu ridică pretenții pentru terenul situat dincolo de hotar pe care le-a indicat în varianta ei la expertiză.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C. G. prin care a arătat că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt expusă, stabilind linia de hotar în mod greșit și vădit netemeinic, arătând că limita dintre proprietăți a reprezentat-o tot timpul acei arbori, plantați încă din anul 1958.
Prin decizia nr. 258 din 23 decembrie 2013, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul și a obligat apelantul reclamant să achite pârâtei-intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat următoarele:
Potrivit art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său, la grănițuirea proprietății lipite cu a sa prin operațiunea de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.
Grănițuirea poate avea loc în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar care trebuie să separe două proprietăți limitrofe cât și în situația în care deși există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt controversate sau există între ele că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți stabilit prin voința părților sau pe cale judiciară.
Scopul grănițuirii fiind de a stabili hotare între proprietăți aparținând la persoane deosebite, este cert că pentru ca o acțiune în grănițuire să fie accesibilă, trebuia ca proprietățile fie ele chiar clădiri să fie limitrofe, să existe între ele un spațiu liber și să existe îndoială asupra hotarelor.
Temeinic și legal, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat următoarele:
Reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta Z. M. „pentru stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile”;
Arată că deține un teren în suprafața de 5405 mp situat în parcele cadastrale 554 și 555/1 din intravilan satului Mileanca, . care are titlului de proprietate nr._ din 26.06.1994.
Terenul menționat se învecinează cu terenul pârâtei, care în ultimii ani a încercat mereu să mute linia hotarului prin diferite acțiuni, motiv pentru care generează neînțelegeri.
A susținut că pârâta a provocat mai multe distrugeri gardului despărțitor, culminând cu tăierea mai multor arbori de salcâm care se aflau pe proprietatea sa.
Pârâta Z. M. a arătat că este de acord cu acțiunea introdusă de reclamant.
În același timp, a susținut că cel care a încercat să mute mereu linia de hotar este reclamantului, așa cum rezultă și din procesul-verbal încheiat în 23.03.2010 de Comisia locală Mileanca.
A arătat că, în calitate de proprietar, a tăiat arborii de salcâm aflați pe proprietatea sa, iar reclamantul i-a făcut reclamație la Poliția Mileanca. Cele două proprietăți au fost delimitate în prezența poliției, au fost bătuți pari pe hotar, însă după plecarea polițiștilor reclamantul a mutat parii.
Deține în parcelele cadastrale 552/1 și 553 un teren intravilan în suprafață totală de 2.873 mp teren înscris în titlul de proprietate nr.8088/22.07.1998 și care se învecinează cu reclamantul către vest și nord-vest.
Având în vedere că reclamantul ocupă cele două suprafețe în mărime de 38 și 42 mp din . 553 fără a le avea înscrise în titlu, în mod normal hotarul între cele două proprietăți ar trebui stabilit pe limitele parcelelor cadastrale. Însă pârâta la drum deține și ea o suprafață de 22 mp din p.c. 554 înscrisă în titlul reclamantului (care nu contestă limita în această zonă de hotar).
La măsurători, pârâta, în versiunea sa a indicat clar punctele de hotar între cele două proprietăți, puncte care nu sunt situate la limita celor două puncte cadastrale 552, 552 ci mai înspre interiorul proprietății sale.
În aceste condiții, linia de hotar propusă de expert este pe punctele indicate de pârâta ca fiind hotarul între cele două proprietăți, anume punctele 2 – 29 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 – 35 – 36 – 37 – 38 – 39 – 40 – 41 – 42 – 43 – 44 – 45 – 14, întrucât, deși reclamantul ocupă suprafețe din cele două parcele 552 și 553 înscrise în titlul de proprietate al pârâtei, aceasta nu ridică pretenții pentru terenul situat dincolo de hotar pe care le-a indicat în varianta ei la expertiză.
Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile de grănițuire se vor face pe jumătate.
Pentru aceste considerente instanța a admis acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire”, formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta Z. M. și a stabilit linia de hotar între punctele 2 – 29 – 30 – 31 – 32 – 33 – 34 – 35 – 36 – 37 – 38 – 39 – 40 – 41 – 42 – 43 – 44 – 45 – 14 din raportul de expertiză topografică și cadastru întocmit în cauză de expertul R. M..
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 584 Cod civil, cheltuielile de grănițuire se vor face pe jumătate de părțile litigante .
Pentru ca textul citat să poată fi aplicat, instanța trebuia să examineze dacă în cauză s-a reținut ori nu culpa vreunui dintre părți ce s-ar face vinovat de schimbarea liniei de hotar.
S-a constatat de către Poliția Mileanca că cele două proprietăți au fost delimitate, au fost bătuți pari pe hotar, însă după plecarea polițiștilor, reclamantul-apelant a mutat parii.
În aceste împrejurări, reiese că apelantul a schimbat în mod abuziv hotarul, împrejurare în care a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C. G., solicitând modificarea acesteia și a sentinței Judecătoriei Darabani, în sensul stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul salcâmilor care au separat tot timpul cele două proprietăți, identificat prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26 din raportul de expertiză.
În motivare, a arătat că instanța de fond a admis acțiunea, însă a reținut greșit situația de fapt expusă, stabilind eronat și vădit netemeinic linia de hotar dintre proprietăți.
Consideră că decizia este netemeinică și nelegală deoarece instanța de apel nu a analizat temeinic tot probatoriul administrat în cauză, nedând eficiența cuvenită probei testimoniale și raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin decizia civilă nr. 192 din 10 aprilir 2014 Curtea de apel Suceava a admis recursul declarat de reclamantul C. G. și a casat în totalitate decizia civilă nr. 258/23.12.2013 A Tribunalului B. cu treimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
S-a reținut de către instanța de recurs că art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. arată că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Din cuprinsul deciziei recurate rezultă că instanța de apel a reluat în considerente cele reținute de prima instanță în motivarea sentinței, a prezentat câteva considerații teoretice cu privire la grănițuire și a justificat acordarea cheltuielilor de judecată de prima instanță, fără a indica niciun motiv pentru care a înlăturat motivele de apel.
Se reține de Curte că absența motivării hotararii conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar pe calea recursului și echivalează cu necercetarea fondului și încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.E.D.O.
Că astfel cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de catre instanța sesizată, care are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților.
Dreptul la un proces echitabil presupune așadar și motivarea hotărârilor, întrucât justițiabilul trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost prezentate. Or, în absența oricărei motivări cu privire la motivele concrete de apel, această garanție oferită de art. 6 din C.E.D.O. nu a fost respectată de instanța de apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 13.05.2014.
Analizând actele și lucrările depuse, în limitele cererii de apel, a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Astfel, din probatoriul administrat în cauză în primă instanță și în apel, respectiv din înscrisurile depuse la dosar, raportul de expertiză topografică judiciară întocmit în dosarul de fond de expertul R. M. (filele 70-78 dosar fond) și proba testimonială administrată în apel, rezultă că reclamantul, conform titlului de proprietate nr._ din 26.06.1994 deține în proprietate într-un lot compact suprafața de 5405 m.p. teren intravilan situat în parcelele 554 și 555, învecinat pe latura de est și sud-est cu terenul pârâtei.
Pârâta, la rândul său, deține conform titlului de proprietate numărul_ din 22.07.1998 într-un lot compact suprafața de 2873 m.p. teren intravilan, suprafața situată în . 553, teren care se învecinează pe latura de vest, nord – vest cu reclamantul.
Potrivit expertizei reținute în precedent, Tribunalul a constat că la măsurătoare, ambele părți dețin suprafețe de teren în plus, plus de teren nesemnificativ din punct de vedere economic. Că potrivit declarațiilor martorilor Ț. Anișoara și M. I., audiați în apel (filele 24 și 25 dosar apel), cele două proprietăți încă din vremea C.A.P.- ului erau delimitate de salcâmi, salcâmi care în prezent sunt tăiați, limita fiind dintotdeauna dreaptă.
Potrivit art. 584 C. civ. grănițuirea constituie operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, operațiune care poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale limitei de hotar, cât și în situația în care astfel de semne există, însă sunt contestate de părți, cum este în speța de față, de aceea Tribunalul reanalizând probatoriul astfel arătat în precedent va avea în vedere la stabilirea limitelor de hotar dintre aceste două proprietăți, vechea linie, care astfel cum s-a arătat, a fost dintotdeauna în linie dreaptă neexistând puncte de frântură.
Chiar dacă în urma expertizei efectuate cu în cauză s-a constatat că părțile dețin mici suprafețe de teren în plus, față de cele înscrise în titlurile de proprietate, dat fiind caracterul acțiunii în grănițuire, instanța se pronunță nu asupra existenței dreptului de proprietate, ci asupra configurației terenului care alcătuiește obiectul dreptului de proprietate în materialitatea lui, al cărui contur va fi hotărât și fixat decisiv prin linia de hotar ce desparte proprietățile, instnța reținând în acest sens linia de hotar care a existat și înainte de a se contesta semnele existente, respectiv în linie dreaptă conform anexei nr. 4 din raportul de expertiză.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamantul C. G. din ., județul B., în contradictoriu cu intimata Z. M. din . județul B., împotriva sentinței civile nr. 141 din 19 februarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Darabani, având ca obiect grănițuire.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că stabilește linia de hotar între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15 potrivit anexei nr. 4 al raportului de expertiză efectuat de expert R. M. (fila 78 dosar fond).
Menține celelalte dispoziții din sentință care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să plătească apelantului 1000 lei cheltuieli de judecată din apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 9 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. C. H. I. A. E.
Red. H.I./12.01.2015
Jud. I. M.
Ex. 4
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 606/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 620/2014. Tribunalul... → |
|---|
