Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 13742/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/R
Ședința publică din data de 28 februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. - judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta D. R. A. în contradictoriu cu intimatul I. T. de Regim Silvic și de vânătoare B., împotriva Deciziei civile nr. 1359/R/1.11.2012 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic L. M., pentru intimat, lipsă fiind revizuienta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimat, în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că deși, revizuienta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancțiunea anulării cererii de revizuire ca netimbrată, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Așa fiind, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 coroborate cu cele ale art. 3 din OG nr. 32/1995, invocă din oficiu excepția de netimbrare a cererii de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar pe care o pune în discuția părții prezente.
Reprezentantul convențional al intimatului solicită anularea cererii de revizuire ca netimbrată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1359/R/01.11.2012, Tribunalul B. a admis recursul declarat de contestatorul I. T. DE REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE B. împotriva sentinței civile nr. 9669/06.07.2012 a Judecătoriei B., pe care a modificat-o modifică în parte, în sensul că a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul I. T. DE REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE B. în contradictoriu cu intimatul D. R. A., și în consecință, a dispus anularea somației emise la data de 16.03.2012 în dosarul execuțional nr. 1016/2011 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „D. & Corșate, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul B. a reținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 79/2009, astfel cum au fost modificate,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Conform alin. 2 al textului de lege, în cursul termenului prevăzut la alin. 1, orice procedură de executaresilită se suspendă de drept.
S-a reținut că instanța de fond și-a întemeiat înlăturarea aplicării acestor texte de lege pe interpretarea rezultată din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele menționate mai sus, concluzionând în sensul că actul normativ intern încalcă prevederile art. 6 alin. 1, sub aspectul termenului rezonabil în care trebuie să aibă loc executarea titlului, ca fază a procesului civil.
D. urmare a pronunțării de către Curte a hotărârii din data de 4 septembrie 2012, în cauza D. D. D. și alții contra României, jurisprudența instanței europene a drepturilor omului a fost modificată, în sensul că instanța a considerat ca fiind rezonabilă plata eșalonată a sumelor datorată creditorilor având calitatea de salariați bugetari, respingând plângerea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în perioada 2008 – 2011, Statul Român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspendă de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
În speță, Curtea a observat că, începând cu anul 2009, România a început să se confrunte cu o gravă criză economică și financiară, iar, întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a stabili ce constituie „utilitate publică”, instanța a analizat dacă măsurile în litigiu urmăreau un scop de această natură.
Pentru a stabili dacă măsurile respective erau proporționale cu scopul urmărit – restabilirea echilibrului bugetar, evitând totodată înrăutățirea situației sociale – Curtea a considerat că este necesar să verifice dacă, în speță, tratamentul aplicat reclamanților a făcut posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc, reținând că reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile, în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în perioada februarie – aprilie 2008 și constatând că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești menționate.
Având în vedere elementele de mai sus și contextul special al cauzei, Curtea a considerat că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.
Tribunalul a reținut că, potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Conform alin. 2, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Această dispoziție cuprinsă în legea fundamentală consacră principiul aplicării cu prioritate a convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte, iar legat de acest aspect se reține că examinarea convenționalității legislației interne este atributul judecătorului național, care este ținut a examina concordanța dintre legea internă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu doar prin prisma textului cuprins în Convenție, ci și prin aceea a jurisprudenței Curții în materie.
Astfel, instanța a reținut că, potrivit hotărârii pronunțate în cauza evocată mai sus, s-a stabilit că legislația internă, respectiv O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările ulterioare, este în concordanță cu exigențele art. 6 alin. 1 din Convenție, sub aspectul termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești, în contextul crizei economice și financiare, și se încadrează în marja de apreciere a Statului în ceea ce privește utilitatea publică a măsurilor restrictive luate de Stat.
Prin urmare, Tribunalul a reținut că este întemeiat motivul de recurs referitor la incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, în ceea ce privește plata eșalonată a sumelor datorate, instanța reținând totodată că, potrivit art. 1 alin. 2 din actul normativ evocat, executarea silită pornită împotriva contestatorului este suspendată de drept. În consecință, s-a reținut că singurul act de executare întocmit în cauză, respectiv somația, este nulă, fiind emisă în condițiile incidenței textului de lege care prevede suspendarea de drept a executării silite.
Instanța a reținut că, în aceste condiții, examinarea celorlalte motive de recurs, referitoare la nerecunoașterea de către contestator a sumelor pretinse și respectiv la nestabilirea acestora prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu este de prisos, având în vedere că textele de lege menționate mai sus suspendă executarea silită însăși.
Intimata D. R. A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei din recurs, solicitând schimbarea sa în tot și respingerea recursului ITRSV B..
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că motivul de revizuire îl constituie faptul că motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței sunt contradictorii cu conținutul dispozitivului, respectiv în condițiile în care instanța consideră că recursul formulat de către ITRSV Brasov este neîntemeiat, nu poate hotărî prin dispozitiv admiterea sa.
Pronunțarea făcută de către tribunal nu poate fi susținută pe motivele reținute, instanța constatând ca recursul ITRSV Brasov este neîntemeiat, dar dispunând, totuși, admiterea acestuia.
În aceste condiții, se află în situația prevăzută de art.322 punctul 1 Cod de procedură civilă, mai precis dispozitivul hotărârii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi duse la îndeplinire.
În drept, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozitiile art. 322 punctul 1 Cod de procedură civilă.
Cererea de revizuire nu a fost legal timbrată.
Intimatul I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizure, învederând, în esență, că decizia atacatp este legală și temeinică .
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoz. art. 308 al. 2 C.p.civ.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția netimbrări cererii de revizuire dedusă judecății.
Judecând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art.137 alin. (1) Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele :
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, iar art. 11 alin.(2) din același act normativ stipulează că ,,cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru ce a fost achitată cu ocazia judecării în fond a cauzei”.
De asemenea, art.20 alin.1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauză, la data înregistrării pe rolul instanței a prezentei cereri de revizuire, nu a fost făcută dovada achitării niciunei sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru, motiv pentru care instanța, în conformitate cu dispozițiile legale precitate, prin rezoluție, la data de 07.12.2012 (f.4), a stabilit în sarcina revizuentei obligația de plată a sumei de 10 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 0,3 lei, cu titlu de timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii de revizuire pe care a promovat-o, ca netimbrată.
Această dispoziție a instanței a fost adusă la cunoștința recurentei prin citația ce i-a fost legal comunicată pentru termenul de judecată din data de 28.02.2013 (f.9), însă nu a înțeles să se conformeze, nefăcând dovada achitării sumelor de bani pe care le datorează și nici nu a contestat modul de calcul al acestora.
Așa fiind, Tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.137 alin (1) din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția de ordine publică analizată, iar, în temeiul art.20 alin (3) din Legea nr.146/1997, va anula, ca netimbrată, cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării cererii de revizuire invocată din oficiu, și, în consecință:
Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta D. R. A. împotriva deciziei civile nr. 1359/R din 01.11.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul_, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publica, azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL/Tehnored. CND/18.03.2013-Ex. 2
Jud. rec. C. F., I. L., D.O P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 908/2013. Tribunalul BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 23/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
