Contestaţie la executare. Decizia nr. 908/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 164/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 908/R
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE B. - ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI SACELE, PRIN REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimata contestatoare T. V. L., împotriva sentinței civile nr. 3407/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, când intimata contestatoare, prin reprezentant, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 19.065.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3407/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUD. B., prin reprezentant legal și s-a respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată și precizată de contestatoarea T. V. L. în contradictoriu cu intimata C. DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUD. B., prin reprezentant legal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată și precizată de contestatoarea T. V. L. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. S., prin reprezentant legal și, în consecință, s-au anulat formele de executare constând în somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._ emise la data de 18.12.2012 de intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. S..
S-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoarea T. V. L., ca rămasă fără obiect și s/a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 211,4 lei către contestatoarea T. V. L. în condițiile art. 723/1 C.pr.civ.
Intimata a fost obligată să plătească contestatoarei suma de 699 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, timbrul judiciar de 5 lei, onorariu apărător ales în cuantum de 500 lei conform chitanței nr. 65/18.02.2013.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarea, T. V. L., avocat în cadrul Baroului B., desfășoară activitate de liber profesionist, iar în această calitate datorează contribuții corespunzătoare la fondul de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 208 alin. 3 cap. I din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Față de prevederile art. 215 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că persoanele care exercită profesii liberale, au obligația de a depune la casele de asigurări alese, declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond, și să vireze trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, contestatoarea s-a conformat dispozițiilor legale, depunând la C. de Asigurări de Sănătate B., declarațiile nominale privind obligațiile ce îi reveneau.
În raport cu veniturile realizate de contestatoare, a fost emisă de intimata Administrația Finanțelor Publice a Mun. S. (urmare preluării spre executare și încasare a sumelor stabilite de C. Județeană de Asigurări de Sănătate) decizia de impunere nr._/20.04.2012, cuprinzând contribuția la asigurările sociale de sănătate datorată de contestatoare pentru perioada 2005 - 2012, în sumă totală de 4366 lei (fl. 38).
Această creanță se compune din suma de 3.038 lei dobânzi/majorări și 528 lei penalități, obligațiile de plată accesorii fiind calculate până la data de 20.04.2012.
În baza deciziei de impunere, a fost emis la data de 18.12.2012, titlul executoriu nr._ (fl. 7) și somația nr. 8/_ /_ (fl. 6), prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 4.228 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Somația, ca prim act începător de executare, i-a fost comunicat contestatoarei la data de 20.12.2012 ( fl. 53), pentru ca la data de 07.01.2013, aceasta să formuleze în termenul prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 republicată, prezenta contestație la executare.
La soluționarea pe fond a acțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 172 alin. 1 și alin. 4 C.pr.fisc., conform cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 399 C.pr.civ.
Așadar, contestația la executare poate viza, pe de o parte legalitatea formelor de executare în ansamblul lor, iar, pe de altă parte, lămurirea înțelesului sau întinderii dispozitivului.
În speță, instanța a reținut că titlul executoriu contestat nu este reprezentat de o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, și întrucât legiuitorul nu prevede o cale specială de atac, în contextul căruia să fie analizate chestiuni ce țin de legalitatea titlului executoriu, instanța apreciază că în cadrul contestației la executare, pot fi invocate apărări ce vizează legalitatea titlului, astfel de verificări urmând a fi efectuate în cadrul contestației.
Analizând apărările formulate de contestatoare, instanța a reținut că în esență acestea vizează nelegalitatea executării silite prin prisma neparcurgerii etapelor legale pentru emiterea titlului executoriu, respectiv nu i s-a comunicat în mod legal vreun titlu de creanță. D. urmare, somația și titlul executoriu au fost emise pentru o creanță care nu îndeplinește condițiile legale, nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, prin titlul executoriu nr._/18.12.2012, contestatoarei i s-a pus în vedere să achite suma de 4228 lei, o sumă globală, aceasta reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente pentru perioada 2005- martie 2012.
Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății „fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.”
Interpretând acest text de lege, se înțelege fără echivoc faptul că partea contestatoare avea dreptul de a fi informată, cel puțin o dată pe an, cu privire la obligația de plată contribuției prevăzute de art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar organului emitent îi revenea obligația corelativă de a informa partea contestatoare. Mai mult, față de prevederile art. 86 alin. 1 C.pr.fisc., organul emitent avea obligația de a emite o decizie de impunere, care ar fi constituit o înștiințare de plată.
Din dosarul execuțional în care au fost efectuate formele de executare, nu reiese că pentru perioada 2005 - martie 2012, Administrația Finanțelor Publice a Mun. S., a comunicat contestatoarei decizii de impunere privind obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, deși art. 87 din C.pr.fisc., statuează că decizia de impunere trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Prin urmare, organul emitent nu poate imputa plata majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților, ca obligații accesorii, atâta vreme cât acestea au fost generate tocmai ca urmare a culpei sale de a nu informa contestatoarea cu privire la obligația principală de plată, întrucât acest fapt ar contraveni principiului de drept conform căruia nimeni nu se poate folosi de propria culpă.
În acest sens, instanța a reținut și dispozițiile art. 111 alin. 2 din C.pr.fisc., care prevede că pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, precum și art. 44.1 din Normele metodologice care statuează că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Atâta timp cât titlul de creanță nu a fost comunicat contribuabilului, iar intimata nu a făcut dovada motivelor obiective care ar fi împiedicat-o să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal, într-una din formele reglementate de art. 44 alin.1 lit. a, b și c din C.pr.fisc., nu se pune problema nașterii validității unui titlu executoriu.
Mai mult, din examinarea titlului executoriu nr._/18.12.2012 contestat în cauză, prin care contestatoarei i s-a pus în vedere să achite suma totală de 4.228 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate, nu rezultă pentru ce perioadă se datorează de către contestatoare contribuția la asigurările de sănătate și pentru care restanțe la plată s-au calculat penalizări de întârziere și dobânzi.
Față de cele expuse, s-a apreciat că executarea silită împotriva contestatoarei, s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de O.G. nr. 92/2003 care reprezintă sediul materiei executării silite a creanțelor fiscale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, având în vedere soluționarea contestației la executare, observând dispozițiile art. 403 alin. 1 C.pr.civ., instanța a apreciat că aceasta a rămas fără obiect, motiv pentru care, ținând cont și de soluția pronunțată pe fondul cauzei, s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 211,4 lei către contestator după rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile art. 723/1 C.pr.civ.
De asemenea, cu privire la cheltuielile de judecată, s-a avut în vedere că intimata a căzut în pretenții.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de intimata C. de Asigurări de Sănătate a Jud. B., instanța a reținut că Administrația Finanțelor Publice S. a emis împotriva contestatoarei somația și titlul executoriu din data de 18.12.2012 contestate în cauză, în vederea îndeplinirii pe calea executării silite a obligațiilor fiscale având ca obiect contribuție asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. În cauză s-a formulat contestație la executare atât împotriva creditorului obligației, respectiv AFP S., cât și împotriva CASJ B., însă CASJ B. nu este emitentul actelor de executare contestate în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. B. pentru Administrația Finanțelor Publice S., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul respingerii contestației la executare ca netemeinică și nelegală și menținerii actelor de executare contestate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea susține că, instanța de fond a acordat o interpretare eronată dispozitiilor O.G. nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscală.
În ceea ce privește conținutul si forma titului executoriu nr._ din 19.07.2012 si a somației de plata nr._ din 09.07.2012, actele de executare se află la adăpost de orice critici.
Astfel, din analiza formelor de executare contestate, se va observa câ acestea respectă cu strictețe elementele prevăzute la art. 141 si 145 din O.G.nr. 92/ 2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Actele de executare silita au fost emise cu respectarea dispozițiilor codului de procedura fiscala și ale Ordinului nr. 585 din 6 mai 2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale.
De altfel, pe calea contestației la executare instanța este ținuta sa se pronunțe cu privire doar la legalitatea si temeinicia actului de executare contestat, fără a avea competențe în a analiza susținerile părții referitoare la faptul ca nu ar datora sumele înscrise in titlul executoriu sau să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu și somației de plată contestate.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că reclamantul nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invocă motive care pun în discuție fondul drepturilor sale si a căror invocare este inadmisibilă în cadrul contestației la executare.
Or, instanța in prezenta cauza a lărgit cadrul procesual stabilit de contestator și a procedat la verificarea in mod eronat a respectării dispozițiilor legale privind modalitatea comunicării către contestator a titlurilor de creanță emise în sarcina acestuia. Actele a căror comunicare a făcut obiectul analizei instanței de fond nu făceau obiectul contestației.
Sub acest aspect, instanța a reținut in mod eronat ca intimata nu a respectat ordinea de comunicare a actelor administrative conform art. 44 din OG nr. 92/2003.
Instanța nu a ținut cont de apărările intimatei prin care s-a arătat că actele administrative au fost comunicate contestatorului, precum si formele de executare emise de-a lungul timpului.
În ceea ce privește susținerile instanței potrivit cărora deciziile de impunere nu au fost comunicate contestatorului, se arată că actele de executare, deciziile de impunere, deciziile de calcul accesorii au fost comunicate contestatorului de către unitatea fiscală, în conformitate cu dispozițiile de procedura fiscala, astfel cum rezultă din dosarul execuțional anexat prezentei.
Tot in acest sens au fost depuse la dosarul cauzei copii ale confirmărilor de primire pe care contestatorul a semnat in calitate de destinatar pentru primirea actelor de executare, copii ale plicurilor întoarse la AFP Sacele pentru actele pentru care contestatorul a refuzat primire, dovada comunicării actelor prin publicitate întrucât prin celelalte modalități nu s-a reușit comunicarea.
La dosarul cauzei sunt depuse copii ale actelor de executare pe contestatorul a semnat de primire, procedură reglementata de dispozițiile codului de procedura fiscala, atât pentru decizia de impunere, cât și pentru somație si executoriu, depuse de către intimata la dosarul de fond.
Prin poștă cu confirmare de primire i-a fost comunicata contestatorului decizia de impunere pentru plăți anticipate pe anul 2012 nr._/20.04.2012. Decizia de impunere a fost primita de contestator la data 03.05.2012, astfel cum rezult semnătura de pe confirmarea depusa la dosarul cauzei.
Instanța a înlăturat, in mod eronat și apărările formulate de intimată privitoare la faptul ca obligațiile de plata neachitate pentru care s-a început executarea silită au fost anterior stabilite prin titlurile de creanța enumerat in cuprinsul titlului executoriu nr._/18.12.2012. Acestea sunt reprezentate de decizi impunere, decizii de calcul accesorii emise de C. de Asigurări de Sănătate. Deciziile de impunere, deciziile de calcul accesorii care au stat la baza declanșării executării sunt enumerate in cuprinsul titlului executoriu, pentru fiecare în parte, fiind evidențiate natura actului, numărul sub care a fost emis și data emiterii.
De altfel, instanța de judecata trebuia sa aibă în vedere faptul că deciziile de impunere au fost emise ca urmare declarațiilor nominale depuse de către contestatoare la C. de Asigurări de Sănătate B..
Deciziile de impunere, la rândul lor, au avut la baza propriile declarații înregistrate de contestatoare, fiind inadmisibil a veni si a solicita anularea unor acte de executare care au la baza propriile declarații depuse.
Titlurile de creanță enumerate in titlul executoriu puteau fi contestate, in termen de 30 de zile, la organul fiscal competent, in condițiile art. 205 și art. 207 din O.G. nr. 92/2003, republicata, privind codul de procedura fiscala cu completările si modificările ulterioare, in măsura in care contestatorul se considera nemulțumit de sumele stabilite cu titlu de impozit anticipat.
Așa cum a fost formulată contestația, rezultă că, pe de o parte se contestă formele de executare iar pe de alta parte, contestatoarea înțelege să formuleze critici chiar împotriva titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, ceea ce este inadmisibil.
Legea procesuală civilă prevede ca debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea si valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac speciala, acesta nu mai poate sa utilizeze apărări de fond in cadrul contestației la executare.
Contestația la executare vizează doar împrejurări survenite dupa începerea executării silite si care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse .. Nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natura a diminua sau stinge datoria daca asemenea acte sau împrejurări existau la data soluționării cauzei.
Așa cum s-a arătat in doctrină și jurisprudență contestația la executare poate avea ca obiect orice neregularitate procedurală săvârșită cu prilejul activității de urmărire silită (nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului despre declanșarea urmăririi silite, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, modul de realizare a publicității prevăzuta de lege pentru realizarea licitației, timpul in care se putea face urmărirea silită etc.).
Însă, nu pot face obiectul unei analize pe fond in cadrul contestației la executare titlurile executorii pentru care legea prevede expres o altă procedură, cum ar fi titlurile emise in materie fiscala conform codului de procedura fiscală, cod care instituie o procedura administrativa urmată de una judiciară prin care titlul de creanța fiscală se definitivează, astfel că, este exclusă de la cenzura instanței de executare fondul acestui titlu.
În ceea ce privește aspectele reținute de instanța de fond referitoare la modul in care s-a realizat procedura de comunicare a actelor administrativ reprezentate de deciziile de impunere se arată că, organele fiscale au comunicat actele administrative conform prevederilor Codului de procedură fiscală, prin poștă, cu confirmare de primire, confirmări depuse la cauzei, dar de care instanța de fond nu a ținut cont.
În mod eronat, întreaga motivație a instanței de fond se axează pe procedura de comunicare titlurilor de creanța fără a fl avut in vedere faptul că debitoarea contestatoare se afla în procedura de executare silita. Obligațiile fiscale principale pentru care a fost declanșată procedura executării silite au fost declarate de contestator, astfel încât nu se poate susține ca deciziile de impunere cu privire la aceste obligații nu au fost comunicate debitoarei, din moment ce chiar contestatoarea le-a declarat.
În ceea ce privește dispoziția instanței de fond de oligare a creditoarei la plata cheltuielilor de judecata, față de apărările formulate prin motivele de recurs, se solicită instanței să se dispună respingerea acestei dispoziții, întrucât in cauză nu se poate retine culpa procesuala a A.F.P. Sacele in condițiile art. 274 Cod proc.civ. Astfel, promovarea acțiunii pe rolul instanței de judecată aparține reclamantei generată de faptul ca a nu fi achitat la scadenta obligațiile de plata, situație care a dus la declanșarea executării silite. Chiar daca legea prevede posibilitatea formulării contestației la executare, factorul generator este culpa contestatoarei. În cauză, unitatea fiscală a procedat la aplicarea măsurilor de executare silită în conformitate cu dispozițiile codului de procedura fiscală și pe baza datelor furnizate de societatea debitoare, executarea silită declanșându-se în conformitate cu dispozițiile legale, motiv pentru care recurenta nu este în culpă procesuală.
Intimata debitoare nu a depus întâmpinare.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Recurenta creditoare susține în mod nefondat faptul că prima instanță a ignorat apărările sale referitoare la comunicarea legală a actelor de executare și a deciziei de impunere nr._/20.04.2012. Debitoarea contestatoare nu a invocat acest aspect iar instanța de fond nu și-a întemeiat soluția pronunțată pe un astfel de considerent, ci pe lipsa dovezii de comunicare a deciziilor anuale de impunere cu privire la debitul principal, în perioada 2005 – martie 2012, potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, fapt care atrage nelegalitatea calculării și impunerii de accesorii (majorări de întârziere, dobânzi și penalități), prin decizia de impunere nr._/20.04.2012 care a stat la baza declanșării executării silite contestate în prezenta cauză.
În speță, instanța de fond nu a analizat pe fond, în cadrul contestației la executare, fondul creanței fiscale, ci a analizat dacă actele de executare și titlul de creanță corespund formal prevederilor legale iar dacă emiterea acestora a avut loc cu respectarea succesiunii în timp prevăzută de Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat prin prezenta contestație la executare, a făcut obiectul contestației speciale prevăzută de art. 205 și 207 din O.G. nr. 92/2003.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6925/CA/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dos. nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanta T. V. L. și, în consecință, s-a anulat în parte Fișa de calcul nr.1/.29.03.2012 emisă de pârâta C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. în ceea ce privește majorările/dobânzile și penalitățile calculate prin fișa de calcul contestată, s-a exonerat reclamanta de la plata acestor obligații și s-a anulat Decizia de impunere nr._/20.04.2012 emisă de pârâta C.A.SJ. B. (f. 52 dos. fond).
În cursul judecății prezentului recurs, instanța a constat că sentința civilă menționată a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului formulat de C. de Asigurări de Sănătate a Județului B. (f. 17 dos. recurs).
În ceea ce privește existența titlului de creanță, potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se va face numai în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit legislației fiscale de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui alt înscris care constituie titlu executoriu potrivit legii.
Potrivit art. 85 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și ale art. 86 alin. 4 și prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Conform art. 110 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 92/2003, colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz iar titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii și potrivit art. 141 alin. 2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Decizia de impunere constituie un act administrativ fiscal, în sensul art. 41 din O.G. nr. 92/2003 și titlu de creanță conform disp. art. 107.1 lit. a) din H.G. nr. 1050/2004 întrucât este un act emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În speță, titlul de creanță reprezentat de decizia de impunere nr._/2004.2012 pentru accesorii, a fost anulat prin sentința civilă menționată anterior,
În absența deciziei de impunere, intimata nu poate proceda la colectarea prin executare silită a accesoriilor la contribuțiile de asigurări sociale de sănătate întrucât nu a dovedit existența unui înscris cu valoarea juridică a unui titlu executoriu, în temeiul căruia să procedeze la executarea silită.
În consecință, instanța va aprecia că executarea silită începută împotriva contestatoarei nu respectă prevederile legale sus-menționate, lipsind titlul de creanță fiscală devenit executoriu prin împlinirea scadenței obligațiilor de plată constatate și care ar fi fost apt să susțină legalitatea executării silite. În condițiile în care titlul executoriu contestat nu are la baza unu titlu de creanță prin care să se individualizeze sumele datorate, executarea este nelegală și actele de executare trebuiau anulate.
Recurenta arată că instanța de executare nu poate verifica fondul titlului în privința existenței obligației fiscale, față de prevederile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ de jurisdicție și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Însă prima instanță nu a analizat dacă debitul pentru care este urmărit contestatorul există, a fost ori nu corect calculat și ce compunere are acesta, competența soluționării unei atare apărări revenind instanței de contencios administrativ, conform art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Prin urmare orice apărări ce vizează nelegalitatea creanței pe fondul acesteia sunt inadmisibile pe calea contestației la executare.
Față de prevederile legale menționate, rezultă că instanța de executare poate verifica doar legalitatea actelor de executare, inclusiv existența unui titlu de creanță pe care să se fundamenteze titlul executoriu.
Astfel cum s-a arătat anterior, contestatoarea a urmat această procedură specială prevăzută de lege și a obținut anularea titlului de creanță, motiv pentru care executarea silită a titlului executoriu emis în baza acestui titlu de creanță nu mai poate ființa.
În acest context, culpa procesuală aparține creditoarei, fiind în mod legal și temeinic obligată de către prima instanță la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
Având în vedere considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ, va respinge recursul și va menține sentința civilă atacată.
În considerarea acelorași prevederi legale – art. 274 Cod proc. civ. – și a culpei procesuale, recurenta creditoare va fi obligată și în recurs, la plata cheltuielilor de judecată pe care contestatoarea le-a efectuat, în cuantum de 300 lei, cu titlu de onorariu avocațial, probate cu chitanța depusă la fila nr. 20 a dosarului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice S., prin D.G.F.P. B. împotriva sentinței civile nr. 3407/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta creditoare să plătească intimatei contestatoare Ț. V. L. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR 11.02.2014
Tehnored.D.P. 13.02.2014 – 2 ex.
Jud fond I. R. D.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2013, Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
