Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-02-2016 în dosarul nr. 25/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/R/2016
Ședința publică de la 02 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător L. P.
Judecător D. M.
Grefier N. C.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare Asociația de proprietari de Apartamente C., împotriva Sentinței civile nr. 7312/03.07.2015 pronunțate de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata V. I. Limited Irlanda prin mandatar Asset Portfolio Servicing Romania S.R.L., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2016, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 19.01.2016, 26.01.2014 și ulterior pentru această dată, când a hotărât,
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 7313/3.07.2015 a Judecătoriei Barșov, s-a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Asociația de Proprietari de Apartamente C., în contradictoriu cu intimata V. I. Limited Irlanda, prin mandatar Asset Portfolio Servicing Romania SRL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în fapt, contestatoarea are calitatea de creditor al debitorului STANCULESCU C. C., fiind notată la poziția C3 din cartea funciară nr._-C1-U2 B. (CF vechi_), somația din data de 09.02.2013 în vederea urmăririi silite imobiliare demarată împotriva debitorului, asupra cotei de 72/90, . B, în cadrul dosarului de executare nr. 21/2013 al B. KOPPANDI OLLYVER.
Cu privire la același debitor s-a mai notat în temeiul cererii din data de 29.10.2009 (f. 52 dosar execuțional) la poziția C2, în aceeași carte funciară, somația din data de 27.10.2009 emisă în dosar execuțional nr. 555/2009 al B. D. S., în vederea începerii urmăririi silite imobiliare, în favoarea creditoarei V. I. LIMITED.
La data de 07.11.2014 imobilul situat în B., ., ., ., înscris în CF_ B., proprietatea debitorului Stanculescu C. C. a fost adjudecat în dosarul execuțional nr. 555/2009 al B. D. S., de către numitul B. L., fiind întocmit actul de adjudecare depus la fila 182 dosar execuțional.
La data de 13.11.2014 s-a procedat la întocmirea procesului-verbal de distribuție, prin care sumele rezultate din urmărirea silită, anume suma de 38.000 lei, a fost distribuită către B. D. S., către creditoarea V. I. LIMITED și excedentul către debitorul Stanculescu C. C.. (f. 190)
Asupra excepției tardivității formulării contestației la executare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 401 alin. 1 C., Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a)contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b)cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c)debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.
Termenul de 15 zile pentru a formula contestația a început să curgă la data la care contestatorul a luat cunoștință de actele de executare contestate. În dosarul nr. 555/2009 al B. D. S. contestatoarea nu are calitatea de parte și nici nu rezultă că actele de executare contestate au fost comunicate contestatoarei.
Prin urmare, instanța a apreciat că aceasta a luat cunoștință de actele de executare contestate, anume publicație de vânzare din data de 18.09.2014, proces-verbal de licitație din data de 23.10.2014, act de adjudecare din data de 07.11.2014, proces-verbal de distribuție a prețului din data de 13.11.2014, toate emise în dosarul execuțional nr. 555/2009 al B. D. S., la data de 26.01.2015, prin comunicarea de către OCPI B. a incheierii nr._, prin care s-a dispus întabularea dreptul de proprietate al adjudecatarului B. L., care a adjudecat imobilul urmărit silit în dosarul de executare nr. 555/2009 al B. D. S.. (f. 10)
Cererea a fost formulată la data de 11.02.2015, în termenul de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștință de actele de executare contestate, anume 26.01.2015.
Pentru aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației la executare, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut reține următoarele:
Contestatoarea a arătat că actele de executare contestate (publicație de vânzare, proces-verbal de licitație, act de adjudecare, proces-verbal de distribuție a prețului) emise în dosarul execuțional nr. 555/2009 al B. D. S. sunt lovite de nulitate absolută având în vedere că B. D. S. nu a înștiințat contestatoarea despre vânzarea la licitație și nici nu participat la distribuirea prețului, fiind încălcate prevederile art. 500 alin. 3 și art. 569 alin. 3 C..
În drept, articolul 500 C.pr.civ. stabilește următoarele:
(1) Daca in termen de 15 zile de la primirea somatiei debitorul nu plateste datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.
(2) Executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar in cazul in care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozitiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.
(3) Totodată, executorul va cere biroului de carte funciară sa-i comunice drepturile reale si alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înstiințați despre executare si vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
(4) Separat de prețul imobilului se va determina prin expertiză și valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitație sau servitute, dacă aceste drepturi au fost întabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor înscrise in cartea funciară se va avea in vedere valoarea acestor drepturi menționată in cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză.
Instanța a constatat că în dosarul execuțional nr. 555/2009, ulterior emiterii somației din data de 27.10.2009 (f. 45 dosar execuțional) s-a solicitat OCPI la data de 29.10.2009 notarea în cartea funciară nr._ B. a somației emise în cadrul acestui dosar.
Totodată, OCPI B. a comunicat către B. D. S. încheierea nr._/2009 prin care s-a admis cererea formulată, fiind însoțită de un extras al cărții funciare nr._, din care rezultau înscrierile privitoare la sarcini la acea dată. (f. 53-54 dosar execuțional)
Prin urmare, executorul judecătoresc a respectat obligația de a se informa cu privire la sarcinile și drepturile reale care grevau imobilul urmărit, anterior începerii procedurii de vânzare la licitație a imobilului. Mai mult, B. D. & CORSARE a comunicat publicațiile de vânzare emise către CEC BANK SA, creditoare care avea notată la poziția C1 a cărții funciare somația în vederea începerii executării silite imobiliare. (f.87, f. 120, f. 150, dosar execuțional)
În cadrul dosarului de executare nr. 555/2009 s-au întocmit mai multe publicații de vânzare imobiliară, încă din anul 2010 (f. 79) iar procedura de executare silită a fost demarată cu respectarea dispozițiilor legale. Este adevărat că nu s-a putut realiza vânzarea la licitație a imobilului decât după mai multe termene fixate pentru vânzarea imobilului, însă art. 500 C.pr.civ., nu stabilește obligația executorului judecătoresc de a se interesa periodic dacă au mai fost notate în cartea funciară alte sarcini, ci acesta are obligația de a solicita OCPI să-i comunice titularii de drepturi reale sau sarcini care grevează imobilul, obligație pe care și-a îndeplinit-o și apoi să citeze aceste persoane la termenele stabilite pentru licitație, obligație care de asemenea a fost îndeplinită, creditoarea . care avea notată urmărirea silită la momentul la care a fost începută executarea silită în dosarul nr. 555/2009 fiind citată pentru termenele de licitație.
Este adevărat că ulterior, în anul 2013, contestatoarea și-a notat la rândul său urmărirea silită în cartea funciară, urmărire ce forma obiectul dosarului execuțional nr. 21/2013 al B. KOPPANDI OLLYVER, însă aceasta avea cunoștință la acel moment despre urmăririle silite care se derulau în cadrul altor dosare execuționale și ar fi putut solicita conexarea dosarelor execuționale, obligație de care însă nu a uzitat.
Executorul și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 500 alin. 3 C., contestatoarea fiind cea în culpă că nu a luat măsurile pe care le avea la dispoziție, unul dintre acestea constând în cererea de conexare a dosarelor execuționale conform art. 373 ind. 4 C..
Potrivit art. 569 C.pr.civ., Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care si-au depus titlurile.
(2) In cazul valorificării bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipoteca sau de alte drepturi reale dobândite după înscrierea vreunei garanții reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoștință în condițiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat sa încunoștințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea prețului.
(3) In acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitație si servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuți in ordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise in cartea funciara, iar daca nu este înscrisă, cu valoarea determinata potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestata in condițiile art. 570 alin. 2.
Din moment ce contestatoarea nu era parte în procedura de executare silită și nici nu și-a depus titlul, aceasta nu trebuia citată să participe la distribuirea sumei realizate din executarea silită
Pentru aceste motive, instanța a respins contestația formulată, urmând a dispune în conformitate cu dispozitivul.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs partea contestatoare, solicitând instanței de control judiciar a dispune admiterea cererii de recurs, desființarea în tot a sentinței civile nr. 7312/03.07.2015 a Judecătoriei B., și pe cale de consecință anularea actelor de executare reprezentând publicația de vânzare din 23.10.2014, procesul verbal d elicitație din data de 23.10.2014, actul de adjudecare din data de 7.11.2014 și procesul verbal de distribuție a prețului din data de 13.11.2014, întocmite în dosarul execuțional nr. 555/2009 a B. D. S..
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere următoarele considerente.
Prin începerea executării silite în dosarul execuțional nr. 21/2013 al BRJ Koppandy Olliver, recurenta a dobândit calitatea de titlular al unui drept de creanță asupra cotei de 24/30 proprietatea debitorului S. C. C., astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 500 alin. 3 C.p.civ, executorul judecătoresc D. S. avea obligația să ceară biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și sarcinile care grevează imobilul urmărit, iar titularii acestor drepturi să fie înștiințati despre executare și să fie citați la termenele pentru vânzarea imobilului sub sancțiunea nulității.
De asemenea, potrivit art. 504 alin. 1 pct. 10 C.p.civ., executorul judecătoresc avea obligația de a înștiința contestatoarea recurentă de existența cererii de executare și de vânzarea la licitație a imobilului.
Rațiunea dispozițiilor legale mai sus menționate rezidă în necesitatea de a oferi celor care au drepturi asupra imobilului urmărit posibilitatea de a-și apăra sau realiza aceste drepturi în cadrul executării silite pornite de un alt creditor.
Pentru situația în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori, sau în cazul în care, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită, au depus și alți creditori titlurile lor, art. 563 C.p.civ. stabilește ordinea de preferință pe care trebuie să o respecte executorul judecătoresc la distribuirea sumei.
Pentru a asigura participarea la distribuirea prețului obținut din vânzarea silită a bunului, art. 569 alin. 2 C.p.civ. obligă executorul judecătoresc să înștiințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora bunul executat a fost grevat de un drept de ipotecă sau de alte drepturi reale dobândire după înscrierea vreunei garanții reale asupra imobilului respectiv, despre care a aflat în condițiile art. 500 alin. 3 că au dreptul să participe la distribuirea sumei obținute.
La dosarul cauzei, arată recurenta, nu există nici o dovadă că aceasta ar fi fost citată sau notificată pentru a participa la distribuirea sumelor rezultate din executare.
Or, neprocedând astfel, actele de executare realizate în dosarul execuțional nr. 555/2009 al B. D. S., sunt lovite de nulitate absolută.
Ca o consecința a celor arătate mai sus, publicația de vânzare, procesul verbal de licitație, actul de adjudecare și procesul verbal de distribuție a prețului din dosarul nr. 555/2009 al BJ D. S., în lipsa citării contestatoarei recurente sunt lovite de nulitate absolută, mai ales că aceasta nu a fost în măsură să-și recupereze creanța.
Punctul de vedere al instanței de fond este greșit, acesta apreciind că executorul judecătoresc avea obligația de a se informa cu privire la sarcinile și drepturile reale care grevau imobilul urmărit doar anterior începerii procedurii de vânzare la licitație a imobilului și culpa recurentei contestatoare de a nu lua măsurile pe care le avea la dispoziție, respectiv cererea de conexare a dosarelor execuționale.
Interpretarea este greșită, deoarece în cauză executarea silită a durat cinci ani, timp în care au fost efectuate noi înscrieri în cartea funciară, situație în care executorul judecătoresc avea obligația de a asigura participarea tuturor creditorilor la distribuția prețului.
Cererea de conexare a dosarelor reprezintă doar un drept de opțiune a creditorului, nu o obligație așa cum apreciază instanța de fond.
Fața de cele arătate, se impune admiterea cererii de recurs, astfel cum a fost formulată.
Intimata creditoare a depus întâmpinare (fila 14) și a solicitat respingerea cererii de recurs, arătând că dispozițiile art. 569 alin. 2 C.p.civ. nu au aplicabilitate în cauză, deoarece acestea se referă la dobândirea de drepturi reale, de gaj sau de ipotecă după înscrierea unei garanții reale asupra acestor bunuri, or contestatoarea nu a făcut dovada că ar fi în situația menționată.
Prevederile art.500 alin. 3 C.p.civ. nu obligă executorul de a proceda periodic la verificarea situației de carte funciară, iar contestatoarea recurentă avea obligația de a notifica ea însăși executorul judecătoresc despre deschiderea dosarului execuțional, și de a-și depune titlul.
Ceea ce urmărește contestatoarea este invalidarea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 555/2009 al B. D. S., invocându-și propria culpă, ceea ce nu poate fi admis.
Pentru aceste considerente, se solicită respingerea cererii de recurs formulate în cauză.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs formulată în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Recurenta susține faptul că nu a fost înștiințată despre executarea silită a imobilului (cotei părți din dreptul de proprietate) aparținând debitorului său, S. C. C., de către creditoarea V. I. LIMITES IRLANDA în cadrul dosarului execuțional nr. 555/2009 al B. D. S., deși notase în cartea funciară la data de 20.03.2013 urmărirea silită a imobilului în baza sentinței civile nr. 9448/03.07.2012 a Judecătoriei B., și care forma obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 21/2013 al B. Koppandi Ollyver.
Recurenta invocă dispozițiile legale prevăzute de art. 500 alin. 3 C.p.civ, care însă nu instituie în sarcina executorului judecătoresc decât obligația de a solicita la data începerii procedurii de vânzare extrase de carte funciară asupra imobilului pentru a verifica titularii drepturilor reale și sarcinile care grevează imobilul, urmând a-i înștiința pe titulari despre vânzare și a-i cita la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
La data începerii procedurii (octombrie 2009) contestatoarea nu era înscrisă în cartea funciară cu vreun drept real asupra imobilului, aceasta notând ulterior, respectiv la data de 20.03.2013 existența urmăririi silite ce forma obiectul dosarul execuțional nr. 21/2013 al B. Koppandi Ollyver.
Recurenta mai susține faptul că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art.569 alin. 2 C.p.civ, care prevăd că în cazul valorificării bunurilor grevate de un drept de gaj sau de ipotecă sau de alte drepturi reale dobândite după înscrierea vreunei garanții reale asupra acestor bunuri, despre care executorul a luat cunoștință în condițiile art. 425 ori 500 alin. 3 C.p.civ, acesta este obligat să încunoștințeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuția prețului.
Dispozițiile art. 425 C.p.civ fac referire la procedura sechestrului în cursul căreia executorul ar putea lua cunoștința despre existența unui drept de gaj sau a unui privilegiu, însă asupra bunurilor mobile, nu și a celor imobile, în cazul acestora rămânând aplicabile dispozițiile art. 500 alin. 3 C.p.civ.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanța a reținut faptul că la distribuirea prețului obținut în urma licitației, se vor cita părțile, precum și creditorii care și-au depus titlurile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 569 alin. 1 C.p.civ.
Din coroborarea art. 569 alin. 2 și 500 alin. 3 C.p.civ, rezultă cu claritate că executorul judecătoresc avea obligația de a cita la distribuirea prețului numai pe acei creditori care figurau cu drepturi reale înscrise la data începerii procedurii, legea neinstituind în sarcina executorului obligația de a solicita un alt extras la data distribuirii prețului.
Dispozițiile art. 571 C.p.civ, arată că după întocmirea procesului verbal de distribuție nici un creditor nu mai este în drept să ceară a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
În consecință celor expuse anterior, rezultă că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 500 alin. 3 C.p.civ., a verificat drepturile înscrise la momentul începerii procedurii de vânzare, iar recurenta contestatoare nu figura la acel moment înscrisă în cartea funciară cu vreun drept real asupra imobilului, deci pentru a-și valorifica dreptul de creanță în cadrul dosarului execuțional nr. 555/2009 aceasta trebuia să-și depună titlul astfel cum dispun prevederile art. 569 alin. 1 C.p.civ.
În ceea ce privește celelalte argumente aduse de recurentă, instanța reține de asemenea că sunt nefondate.
Este adevărat că potrivit art. 504 alin. 1 pct.10 executorul judecătoresc are obligația de a întocmi și afișa publicația de vânzare asupra imobilului în termen de cinci zile de la data stabilirii prețului imobilului, care cuprinde invitația pentru toți cei care pretind vreun drept asupra imobilului să anunțe pe executor înainte de data stabilită pentru vânzare, însă din cuprinsul dosarului execuțional rezultă că astfel de publicații au fost întocmite pe parcursul întregii proceduri execuționale, și afișate în conformitate cu dispozițiile art. 504 alin. 3 C.p.civ, începând cu data de 14.10.2010 (cu titlu de exemplu, publicația din data de 25.03.2015, fila 129 dosar execuțional a fost afișată inclusiv la sediul Primăriei B., Judecătoriei B., la ușa debitorului), deci recurenta contestatoarea avea pe deplin posibilitatea de a cunoaște derularea procedurii și de a-și depune titlul său.
Faptul că executarea silită s-a întins pe o perioadă de 5 ani, nu este imputabilă executorului judecătoresc, iar dispozițiile legale mai sus arătate nu instituie pentru această situație obligații suplimentare în sarcina acestuia, respectiv de a solicita permanent extras de carte funciară la zi asupra imobilului,ci, legea impune în sarcina acestuia de a solicita acest extras la momentul începerii procedurii de vânzare, obligație care a fost îndeplinită de către executor.
În consecința celor expuse anterior, se constată că recursul formulat în cauză este nefondat, acesta urmând a fi respins conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.civ.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de către recurenta Asociația de Proprietari C., în contradictoriu cu intimata V. I. LIMITES IRLANDA, prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 7312/03.07.2015 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2.02.2016.
Președinte, M. B. | Judecător, L. P. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. C. |
Redactat jud. LP/02.02.2016
Tehnored. NC/12.02.2016
Jud. fond AMS
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 478/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
