Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 66/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 66/A
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016
Completul de judecată A5 constituit din:
PREȘEDINTE – A. I.- judecător
Judecător – S. N.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 decembrie 2016.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Constată că prin sentința civilă 8344/2015 a Judecătoriei B. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul . SRL în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și, pe cale de consecință, s-a dispus anularea formelor de executare începute în dosar execuțional nr. 162/2015 B. V. A. G..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei a fost pornită executarea silită de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin D.R.D.P. Brasov pentru un debit total de 28 euro și cheltuieli de executare în temeiul titlului executoriu sentința civilă 6738/27.04.2012 a Judecătoriei Ploiești și procesului verbal . 11 nr_/16.08.2011
Prin procesul verbal de contravenție . 11 nr_/16.08.2011 întocmit de intimata CNADNR SA contestatoarea a fost amendată contravențional cu 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002. Deopotrivă, s-a stabilit în sarcina sa obligația de achita suma de 28 de euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 La data de 06.02.2015, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Brasov în dosar nr._, s-a admis cererea de investire cu formulă executorie a procesului verbal, ulterior fiind pornită executarea contestată in cauză.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitoarea urmărește desființarea executării silite apreciind că titlul pus în executare este ineficient.
Astfel, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că procedura execuțională este afectată de nulitate, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
În speță, obiectul executării silite îl constituie o despăgubire stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care are natura unei sancțiuni contravenționale complementare, fiind prevăzută de lege sub formă de tarif fix, indiferent de perioada în care petenta a încălcat obligația de a achita contravaloarea rovinietei, circulând cu autovehicule pe drumurile naționale fără a o avea achitată.
Instanța a constatat incidenta art.12 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 (“dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ”), astfel cum a fost analizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 228/2007, potrivit căreia aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În esență, raționamentul Curții a fost în sensul că „efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Or, în speța de față, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementara amenzii contravenționale aplicate.
In acest context, abrogarea la data de 24.07.2012, prin Legea nr. 144/2012, a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire (art. 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din Legea nr. 15/2002), pe fondul caracterului obligatoriu al Deciziei Curții Constituționale mai sus indicate, echivalează cu un astfel de impediment legal la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art. 703 din C.proc.civ.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, abrogarea tarifului de despăgubire lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutata la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, formulând următoarele critici:
Emiterea și comunicarea proceselor verbale de contravenție au fost efectuate în termenele imperative prevăzute de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OUG 2/2001.
Comunicarea procesului verbal de contravenție s-a făcut conform dispozițiilor art. 27 din OUG 2/2001, în data de 1.09.2011, de un agent al apelantei care s-a deplasat personal la domiciliul debitorului și a afișat înscrisul în condiții legale în prezența unui martor, întocmind despre aceasta un proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, aplicând dispozițiile art. 27 din OG 2/2001.
În acest sens, dispozițiile art. 622 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă prevăd faptul că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună voie. În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
Apelanta a mai susținut că a dat dovadă nu numai de bună-credință, ci și de indulgență în această perioadă, sperând ca debitoarea să iasă din pasivitate și să-și execute obligația.
Prin sentința civilă 6738/2012 a Judecătoriei Ploiești în dosarul_, instanța a respins plângerea formulată de petenta . SRL.
Cu privire la aplicarea legii mai favorabile s-a susținut că la momentul săvârșirii contravenției, în anul 2011, art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 prevedea faptul că în cazurile prevăzute de alin. 2, procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim de Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
De asemenea, la momentul săvârșirii contravenției, art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 punea în sarcina contravenientului obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de vehiculul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele de bani stabilite în anexă.
Ulterior, prin Legea 144/2012, alin. 3 al art. 8 a fost abrogat.
Dispozițiile astfel modificate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după această dată.
Dispozițiile Legii 144/2012 nu au aplicabilitate în cauză întrucât fapta contravențională a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a noii legi.
Legea trebuie interpretată în litera și spiritul ei, iar încuviințarea executării nu poate fi privită ca o modalitate suplimentară de desființare a titlului executoriu, atât timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
În speță nu se pune problema aplicării legii contravenționale mai favorabile, ci executarea silită a creanțelor rezultate din procesul verbal.
În urma pronunțării instanței prin sentința civilă 6738/2012, contravenienta avea obligația de a se supune deciziei instanței și de a achita de bună voie tariful de despăgubire procesul verbal.
În drept s-au invocat prevederile art. 466 și 665 alin. 6 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de apel invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 479 alin. 1 C.pr.civ. instanța de apel nu poate discuta decât punctele deduse judecății prin petiția de apel, întrucât, orice alte puncte neaduse în apel rămân definitiv judecate între părți și nu mai pot fi puse din nou în discuție fără a știrbi un drept definitiv câștigat de celălalt litigant.
Prima critică a apelantei se raportează la soluția instanței de fond prin care aceasta a constatat incidența în cauză a art. 14 din OG 2/2001, respectiv a faptului că procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege – comunicarea prin afișare a acestuia fiind subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire -, astfel operând prescripția executării sancțiunilor contravenționale.
Însă, după cum ușor se poate observa, după lecturarea cu atenție a considerentelor sentinței civile atacate.
Raportat la celelalte motive de apel:
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Astfel, instanța de fond, în mod corect a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravențiilor săvârșite de debitor, chiar dacă aceste fapte au fost săvârșite înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța de fond în mod corect a reținut că intimatul contestator nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Apelanta invocă principiul neretroactivității susținând că legea nouă nu poate fi aplicată situațiilor ivite înainte de ..
Decizia 228/2007 a Curții Constituționale a stabilit că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută de text se înțelege aplicarea doar sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța de fond în mod corect a reținut că intimatul contestator nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Având in vedere toate aceste argumente, instanța apreciază ca prima instanță a pronunțat o soluție întemeiată pe probele administrate în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J 40/552/15.01.2004, Cod Fiscal_, împotriva Sentinței civile 8344/2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. I. S. N.
GREFIER
V. P.
Red.S.N./01.02.2016
Tehnored.I.C./01.02.2016
- 4 ex -
Jud. fond C. G.
2 comunicări, ambelor părți
conform dispozitiv citare/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
