Contestaţie la executare. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 156/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 156/R
Ședința publică din 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. Ș. M. – judecător
Judecător – V. M.
Judecător – A. G.
Grefier – C. M. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul intimat B. K. O., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata contestatoare ., prin reprezentant legal și intimata L. N. M., împotriva sentinței civile nr. 6823/15.05.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
S-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise din partea intimatei contestatoare ., prin reprezentant legal.
De asemenea, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, o notă de ședință din partea recurentului intimat B. K. O., la care s-a atașat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar de 0,30 lei.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin cererea de recurs pe care a formulat-o, partea recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțarea.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 6823/2012 a Judecătoriei B. s-a admis în parte contestația la executare, și în consecință, s-a anulat procesul verbal de constatare a perimării întocmit la data de 28.12.2011 în dosarul execuțional 517/2010 al Biroul Executorului Judecătoresc K. O..
A fost obligat intimatul B. K. O. să continue executarea silită pornită împotriva debitoarei L. N. M. în dosarul execuțional nr. 517/2010, astfel cum a solicitat societatea contestatoare.
S-a respins cererea de sancționare a intimatului B. K. O. în temeiul art. 404 al.1 indice 1 Cod procedură civilă.
S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de 8 lei achitată în contul Consiliului Local al Municipiului C. conform chitanței nr. CT XWM_ PJ/14.09.2011.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că la data de 17.11.2010 contestatoarea a solicitat intimatului B. K. O. executarea silită a sentinței civile nr. 9890/12.11.2007 pronunțată de Judecătoria B. prin care intimata debitoare L. N. M. a fost obligată să plătească suma de 34,40 USD și 1234,55 lei.
P. cererea de executare creditoarea contestatoare a solicitat B. K. O. ca în termen de 30 de zile să comunice taxele ce trebuie achitate în vederea inițierii executării silite prin întocmirea facturii reglementate de Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, precum și copii ale următoarelor acte: somația întocmită în conformitate cu art. 497 Cod procedură civilă și dovada comunicării, procesul verbal de situație, dovada înscrierii somației la cartea funciară. Totodată creditoarea a solicitat să i se comunice dacă bunul imobil este coproprietate și se solicită partajul, a solicitat deplasarea executorului la domiciliul debitoarei în vederea identificării bunurilor mobile, efectuarea demersurilor pentru identificarea succesiunilor, identificarea soțului, a locului de muncă al acestuia, dacă are calitatea de moștenitor a părinților săi, solicitarea relații referitoare la starea materială a debitorului de la consiliul local, relații de la ITM referitoare la locul de muncă al debitorului.
Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea din data de 07.12.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/197/2010.
La data de 23.11.2010 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare prevăzut de art. 371 indice 7 – 373 indice 1 Cod procedură civilă și raportat la prevederile Ordinului 2550/2006 al Ministrului Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. P. acest proces verbal s-a stabilit onorariul executorului judecătoresc la suma de 148,80 lei, restul cheltuielilor (taxe de timbru, timbre poștale, onorarii experți etc. prevăzute de art. 39 al. 5 din L 188/2000) urmând a fi stabilite ulterior. Împrejurarea că suma de 148,80 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc reiese expres din cuprinsul procesului verbal, executorul referindu-se strict la onorariu și nu alte cheltuieli.
La data de 23.11.2010 intimatul B. K. O. a emis și comunicat contestatoarei factura proformă nr. 65 în vederea plății serviciilor de executare silită în cuantum de 570,40 lei. Factura a fost emisă pentru mai multe dosare execuționale fără a se menționa cuantumul datorat pentru fiecare dosar în parte. Pe această factură s-a făcut mențiunea că factura se va elibera după achitarea sumei .
Contestatoarea nu a achitat suma de 148,80 lei, împrejurare recunoscută în cuprinsul contestației. Argumentul pe care se întemeiază refuzul plății constă în neemiterea de către executor a facturii fiscale. Contestatoarea susține că, deși dispozițiile art.39 al.3 din L 188/2000 interzic executorului să condiționeze executarea silită de plata onorariului, nu a vrut să profite de această împrejurare însă plata, în lipsa unei facturi fiscale, nu a fost posibilă.
Potrivit art. 2 din Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ „sumele încasate potrivit prezentei hotărâri se evidențiază în procese-verbale alături de cele ce reprezintă onorarii de executare, onorarii de avocați, onorarii de experți, precum și alte categorii de executare; potrivit art. 371^7 și art. 577 din Codul de procedură civilă, procesele-verbale constituie titluri executorii” iar potrivit art. 3 din același act normativ „sumele încasate potrivit prezentei hotărâri sunt evidențiate în categoria veniturilor”.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.371 indice 7 Cod procedură civilă, ale Ordinului 2550/2006 al Ministrului Justiției privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și ale Hotărârii nr. 2/2007 a UNEJ referitoare la cheltuielile de executare, rezultă că toate cheltuielile generate de executarea silită trebuie cuprinse în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, proces verbal ce se completează pe parcursul efectuării cheltuielilor. Astfel cum s-a reținut mai sus, în procesul verbal întocmit de executor suma de 148,80 lei era menționată cu titlu de onorariu, nici o altă categorie de cheltuială nefiind prevăzută.
Art. 39 al.3 din L 188/2000 „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului.” Ulterior întocmirii procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și comunicarea facturii proformă după încuviințarea executării silite intimatul B. K. O. nu a procedat la întocmirea somației sau la identificarea bunurilor sau veniturilor debitoarei.
La data de 28.12.2011 executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal prin care a constatată că la data de 01.07.2011 a intervenit perimarea executării silite .
La data de 25.03.2011, 30.06.2011, 04.10.2011 contestatoarea a comunicat executorului judecătoresc o cerere prin care solicita continuarea executărilor silite în toate dosarele execuționale deschise la cererea sa. La data de 03.03.2011 contestatoarea a solicitat executorului, în mod expres, continuarea executării împotriva debitoarei L. N. M., comunicarea actelor de executarea efectuate . P. această ultimă adresă contestatoarea a solicitat executorului și emiterea facturii prevăzute de Hotărârea nr. 2/2007 pentru plata cheltuielilor de executare. Intimatul B. K. O. a recunoscut primirea cererilor de continuare a executării însă a susținut că acestea erau pur formale referindu-se, în mod generic, la toate dosarele execuționale ale creditoarei contestatoare. Instanța apreciază că cererile din data de 25.03.2011, 30.06.2011, 04.10.2011, chiar general formulate, sunt în măsură să dovedească stăruința creditoarei în executarea silită. Art. 389 Cod procedură civilă nu pretinde îndeplinirea vreunei formalități pentru a întrerupe termenul perimării, simpla cerere, chiar și verbală cu condiție posibilității dovedirii ei în caz de contestare, este în măsură să împiedice intervenția perimării. Sancțiunea perimării se aplică creditorului pentru delăsare și nu pentru forma de exprimare a dorinței de a se continua executarea silită. Pe de altă parte, cererea din data de 03.03.2011 se referă strict la dosarul execuțional nr.517/2010 și este extrem de detaliată.
În altă ordine de idei s-a constatat că în cuprinsul procesului verbal de constatare a perimării întocmit la data de 28.12.2011 nu se menționează momentul începerii curgerii termenului de perimare ci doar faptul că acest termen s-a împlinit la data de 01.07.2011. reținînd că termenul prevăzut de art. 389 Cod procedură civilă este de 6 luni. Dispozițiile art. 389 al.1 Cod procedură civilă stabilesc că perimarea intervine dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără a fi urmat de alte acte. În cazul de față executorul judecătoresc nu a îndeplinit nici un act de executare, în dosarul execuțional nefiind emisă nici măcar somația prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă. În aceste condiții s-a apreciat că termenul de perimare nu începe să curgă cât timp nu poate fi stabilit momentul îndeplinirii actului de executare ce nu a fost urmat de alte acte.
Totodată s-a reținut că societatea creditoare a stăruit în executare, nelăsând să treacă 6 luni de la data la care a solicitat executarea silită fără a comunica executorului o cerere de continuare a executării.
În ce privește cererea contestatoarei de a se face aplicarea art. 404 al.1 indice 1 Cod procedură civilă cu consecința aplicării sancțiunii amenzii în cuantum de 2500 lei, instanța a respins-o considerând că pronunțarea prezentei hotărâri și obligarea executorului să continue executarea silită este suficientă pentru a atrage atenția asupra obligațiilor pe care executorul judecătoresc le are.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că creditoarea a ignorat dispozițiile art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă. și a avut o stăruință în executare, pur formală, simpla cerere nedublată de îndeplinirea obligației stabilită în sarcina creditorului nu poate face dovada ieșirii din pasivitate a acestuia.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 ind.1 și art. 312 CPCIV., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Așa cum corect a reținut prima instanță, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut expres în ce constă stăruința creditorului, conform art. 389 CPCIV, cererea de continuare a executării silite, fie și în modalitatea aleasă de creditoare, dovedește stăruința creditorului în realizarea executării silite, echivalând cu o cerere de urmărire a stadiului executării în sensul arătat de textul de lege de mai sus, obligația de a efectua actele de executare revenind executorului, căruia i s-a indicat in mod detaliat natura acestora, cererile fiind formulate in intervalul de 6 luni .
Mai mult, contestatoarea a formulat cereri prin care a solicitat expres comunicarea actelor efectuate de executor astfel că și sub acest aspect au fost îndeplinite cerințele legale sus menționate.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 312 alin 1 CPCIV, va respinge recursul, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta B. K. O. împotriva sentinței civile nr. 6823/2012 a Judecătoriei B., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7,02,2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. Ș. M. V. M. A. G.
GREFIER
C. M. A.
Fiind plecat din instanță, semneaza grefier sef
I. M.
Red. AG/04.03.2013
Tehnored. CL/04.03.2013
2 ex.
Jud. fond B. M. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1313/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 132/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
