Anulare act. Decizia nr. 1313/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1313/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1313/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1313/R
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Judecător P. M.
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații pârâți D. E., D. – Z. I., D. – P. A., S. I., S. C., S. Român prin M. Finanțelor P., prin reprezentant legal, M. B. prin primar, W. O. E., împotriva Sentinței civile nr._/18.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16 octombrie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/18.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. „R.” S.R.L., invocată de pârâta W. (fostă P.) O. E. prin apărător ales, avocat M. B.;
A respins excepția lipsei de interes a reclamantei S.C. „R.” S.R.L., invocată de pârâta W. (fostă P.) O. E. prin apărător ales, avocat M. B.;
A respins cererea formulată și precizată de reclamanta S.C. „R.” S.R.L. în contradictoriu cu pârâții D. – Z. I., D. E. și D. – P. A., în calitate de moștenitoare ale pârâtului D. R. FREDERIC, decedat la data de 24.05.2007, S. I. și S. CONSELUȚA, reprezentați de avocat H. Laurian M., W. (fostă P.) O. E., reprezentată de avocat M. B., S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR P. și M. B. prin P., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.707/05.04.2005 la BNP „Csorik E.”, încheiat între D. R. FREDERIC, în calitate de vânzător și pârâții S. I. și S. CONSELUȚA, în calitate de cumpărători, cu privire la apartamentul nr.1, situat la parterul imobilului din B., ., jud. B., înscris în CF nr.6928 B. la A+6 sub nr. top 498/1, 498/2 totul/1; constatarea dreptului de coproprietate asupra imobilului în litigiu, ca aparținând pârâților: S. ROMÂN cu cota de 1/6 parte, cu drept de administrare operativă în favoarea S.C. „R.” S.R.L., D., cu cota de 1/6 parte și P., cu cota de 4/5 parte; rectificarea „înscrisurilor” din CF nr.6928, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S. și înscrierea celor solicitate prin petitul 2;
A obligat reclamanta să plătească pârâților S. I. și S. CONSELUȚA suma de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat;
A respins cererea pârâtei W. (fostă P.) O. E. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. cererea înregistrată inițial la această instanță la data de 18.01.2007 sub nr._ și ulterior, în urma desființării cu trimitere, la data de 11.10.2011 sub nr._, reclamanta S.C. „R.” S.R.L., prin reprezentant legal S. Paltânea, în contradictoriu cu pârâții D. R. FREDERIC, decedat în cursul procedurii la data de 24.05.2007, S. I. și S. CONSELUȚA, reprezentați de avocat H. Laurian M., W. (fostă P.) O. E., reprezentată de avocat M. B., S. ROMÂN prin M. FINANȚELOR P. și M. B. prin P. a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr._/06.04.2005 autentificat la BNP Csorik E., încheiat între pârâtul D. R. Frederic, în calitate de vânzător și pârâții S. I. și S. Conseluța, în calitate de cumpărători cu privire la apartamentul nr.1 situat la parterul imobilului din B., ., înscris în CF nr.6928 la A+6, cu nr. top.498/1, 498/2 totul/1, întrucât vânzătorul nu era proprietarul întregului bun, având doar o cotă de 1/6 din acesta;
- să se constate că proprietari asupra imobilul mai sus arătat sunt:
- S. Român cu cota de 1/6 și cu drept de administrare operativă în favoarea reclamantei;
- pârâtul D. R. Frederic cu cota de 1/6;
- pârâta P. O. E. cu cota de 4/5 (n.r.4/6);
- să se dispună rectificarea „înscrisurilor” (n.r. înscrierilor) din CF nr.6928 B., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S. I. și S. Conseluța și înscrierea celor mai sus arătați conform cotelor acestora.
În motivarea cererii, reclamanta arată că imobilul în cauză a intrat în administrarea sa în baza D.nr.223/1974, de-a lungul timpului făcând obiectul a două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 1996, respectiv 1997 cu foștii chiriași. Ulterior acesta a fost restituit în baza L.nr.10/2001.
Astfel, prin deciziile nr.55/19.10.2001, nr.55 bis/04.03.2002 și nr.116/06.06.2002 emise de către reclamantă s-a dispus restituirea în natură a cotei de 1/6 din imobil pârâtului D. R. Frederic, iar prin admiterea contestației împotriva deciziei nr.192/07.07.2003 emisă tot de către reclamantă s-a dispus restituirea în natură a cotei de 4/6 din imobil, pârâtei P. O. E..
În continuare, reclamanta arată că între pârâtul D. R. Frederic, în calitate de vânzător și pârâții S. I. și Conseluța, în calitate de cumpărători s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/06.04.2005 autentificat la BNP Csorik E. (nr.707/05.04.2005) cu privire la apartamentul nr.1 situat la parterul imobilului din municipiul B., ., înscris în CF nr.6928 la A+6, cu nr. top.498/1, 498/2 totul/1, deși vânzătorul nu era proprietarul întregului bun, având doar o cotă de 1/6 din acesta.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.948, art.966-968 C. civil (1864) privind cauza ilicită, precum și prevederile D-L. nr.115/1938.
Pârâții s-au apărat în procedură depunând la dosar întâmpinare după cum urmează:
- pârâtul S. Român, prin DGFP B. ca reprezentantă în teritoriu a Ministerului Finanțelor (filele 50-51 dosar de prim fond), care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat lipsa calității de reprezentant al Ministerului de Finanțe pentru S. Român și lipsei calității procesuale pasive a acestuia, întrucât nu a participat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută parțială se solicită, având calitatea de terț;
- pârâtul M. B. prin P. (filele 54-56 dosar de prim fond) solicitând admiterea cererii, sub motivarea potrivit căreia actul de vânzare-cumpărare supus analizei în instanță nu este valabil, nefiind îndeplinită una dintre condițiile de validitate ale unei convenții, anume cauza licită, întrucât pârâtul D. R. Frederic nu era proprietar al întregului bun în cauză, ci doar a unei cote de 1/6.
În drept, pârâtul M. B. prin P. a invocat dispozițiile art.948, art.966-968 C.civil (1864), art.115-118, art.242 alin. 2 C.p.c.
- pârâții S. I. și S. Conseluța, la rândul lor, prin întâmpinarea de la filele 160-161 în dosarul de prim fond, au solicitat respingerea cererii reclamantei arătând că sunt cumpărători de bună-credință, întrucât la data încheierii contractului pârâtul D. R. Frederik era înscris în cartea funciară ca unic proprietar al bunului în cauză.
Cu cheltuieli de judecată.
În drept, pârâții S. I. și S. Conseluța au invocat dispozițiile art.114 și urm. C.p.c.
La solicitarea părților litigante, la termenul din 02.10.2008, instanța de prim fond găsind pertinente, concludente și utile, a încuviințat proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul de luat reclamatei de către pârâta W. O. E. (filele 189 și 199 dosar de prim fond) și de către pârâții S. I. și Conseluța (filele 190 și 200 dosar de prim fond).
Astfel, au fost depuse la dosarul de prim fond, în copie următoarele înscrisuri: contractul de vânzare-cumpărare nr.707/05.04.2005 autentificat la BNP Csorik E. (filele 6-9), extrase CF privind imobilul în cauză (filele 10-11), CF nr.6028 desfășurată (filele 12-19), deciziile nr.55/19.10.2001, nr.55 bis/04.03.2002, nr.116/06.06.2002 și nr.407/19.07.2005 emise de către S.C. „R.” S.R.L. (filele 20-29), sentința civilă nr.415/. a Curții de Apel B. (filele 30-34), sentința civilă nr.546/S/19.12.2003 a Tribunalului B. (filele 35-39), declarația pârâtei W. O.-E., fostă P. prin care acceptă restituirea în natură a cotei de 4/6 din imobilul în cauză (fila 139), sentința civilă nr.3294/06.04.2007 a Judecătoriei B. (filele 149-153), convenția de cedare de drepturi litigioase nr.1552/04.12.2006 autentificată la BNP Csorik E. (filele 154-156), încheierea judecătorului-delegat la cartea funciară din dosar nr._/2002 prin care se dispune întabularea asupra bunului în cauză a pârâtului D. R. Frederic (fila 164), raportul de expertiză tehnică întocmit de expert L. D. (filele 165-174) și declarația pârâtului D. R. Frederic prin care acceptă restituirea în natură a cotei de 1/6 din imobilul în cauză (fila 204).
În raport de probele astfel încuviințate, la data de 26.02.2009 Judecătoria B. pronunță sentința civilă nr.1970, prin care respinge excepțiile invocate de pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin DGFP B. și respinge în fond cererea reclamantei, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâții S. I. și S. Conseluța.
Hotărârea instanței de fond a fost supusă apelului, sens în care, Tribunalul B. a pronunțat decizia civilă nr.166/.. Corespunzător acesteia s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului D. R. Frederic, s-a admis apelul reclamantei și desființându-se sentința civilă nr.1970/26.02.2009 a Judecătoriei B., cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În cel de-al doilea ciclu procesual s-a format dosarul civil nr._, iar cererea reclamantei a fost precizată conform celor de la fila 44, fiind indicat numărul corect al contractului de vânzare cumpărare, respectiv nr.707/05.04.2005.
Apoi, valoarea obiectului cererii sub aspectul primului petit a fost indicată ca fiind 17.726,59 lei (fila 54 dosar în rejudecare).
În egală măsură, procedura în rejudecare s-a desfășurat cu pârâtele D. – Z. I., D. E. și D. – P. A., în calitate de moștenitoare ale pârâtului D. R. FREDERIC, decedat la data de 24.05.2007.
Corespunzător dovezilor de la filele 41-43 dosar în rejudecare, aceste pârâte au semnat personal pentru primirea citațiilor, aspect reținut în cuprinsul încheierii de ședință de la primul termen de judecată (17.04.2012 – fila 49), după cum adresa de la filele 45 și 46 vine să confirme faptul că ele au luat la cunoștință despre prezenta procedură.
Nu mai puțin, la termenul de judecată din 12.06.2012, reclamanta a adăugat un nou petit cererii sale introductive, solicitând instanței să dispună și radierea dreptului de proprietate al pârâtului D. R. FREDERIC înscris sub B+33 în CF nr.6928 B..
Asupra primirii acestui petit în cadrul prezentei judecăți discuțiile s-au purtat la termenul mai sus arătat (filele 66 și 67 dosar de rejudecare), instanța dispunând neprimirea petitului adăugat, pentru considerentele acolo arătate.
Apoi, la aceeași dată, în temeiul art.137 alin.1 C.p.c., instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor invocate de către pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin DGFP B., dispoziția judecătoriei în sensul respingerii acestora fiind consemnată în încheierea de ședință de la filele 66 și 67 dosar în rejudecare.
Tot astfel, și excepțiile invocate de către pârâta W. (fostă P.) O. E. prin apărător ales, avocat M. B. privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa de interes în promovarea cererii au fost discutate înainte de închiderea dezbaterilor pe fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate de pârâta W. (fostă P.) O. E. prin apărător ales, relative la lipsa calității procesuale active a reclamantei și la lipsa de interes în promovarea cererii, instanța, deliberând, le-a respins ca fiind neîntemeiate în raport de dreptul de administrare dobândit de către reclamantă în baza contractului nr.361 din 29.12.2005 încheiat cu pârâtul M. B. prin P. (filele 76-78 dosar în rejudecare). Or, potrivit acestuia, reclamanta are în administrare imobilele proprietatea Statului Român, situate pe raza municipiului B..
Apoi, aceeași reclamantă, în calitate de administrator unic, a încheiat cu numitul S. I. contractele de închiriere nr.4082 din 03.07.2008 și nr.2995 din 02.06.2009, cel din urmă cu valabilitate până la data de 19.05.2014, privind apartamentul în litigiu, situat la parterul imobilului din municipiul B., ., jud. B., compus din o cameră, bucătărie, wc și pivniță în folosință exclusivă, curte/grădină în folosință comună (filele 79-81 și 86-88 dosar în rejudecare).
În raport de petitul prim al cererii de chemare în judecată, nulitatea absolută a unui act juridic, în cauză contract de vânzare cumpărare imobiliară, poate fi invocată de oricine justifică un interes. Rezultă că atât calitatea procesuală activă, cât și interesul sunt în strânsă interdependență, cea dintâi fiind condiționată de justificarea interesului legitim.
Or, reținând dreptul de administrare instituit în favoarea reclamantei prin contractul încheiat cu pârâtul M. B. prin P., drept atestat de convenția evocată și în baza căruia au fost întocmite cele două contracte succesive de închiriere, instanța a apreciat că S.C. „R.” S.R.L., justifică participarea procesuală activă în prezenta procedură, interesul său constând în reîntoarcerea imobilului în litigiu, în cota corespunzătoare, în propriul patrimoniu primit spre administrare.
Față de aceste aspecte, instanța a respins cele două excepții invocate de pârâta W. (fostă P.) O. E., prin reprezentantul său convențional.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că în fapt, apartamentul situat la parterul imobilului din B., ., jud. B., înscris în CF nr.6928 B. la A+6, sub nr. top.498/1, 498/2 totul/1 s-a aflat în proprietatea Statului Român și în administrarea reclamantei conform D.nr.223/1974, făcând obiectul a două contracte de vânzare-cumpărare către chiriași.
Ulterior, urmare a notificărilor formulate în baza L.nr.10/2001 de către pârâtul inițial D. R. Frederic și de către pârâta W. O. E. (fostă P.), prin deciziile nr.55/19.10.2001, nr.55 bis/04.03.2002 și nr.116/06.06.2002 (filele 20-23 dosar de prim fond), emise de către reclamantă s-a dispus restituirea în natură către primul a unei cote de 1/6 din imobil, iar prin admiterea contestației împotriva deciziei nr.192/07.07.2003 emisă de reclamantă s-a dispus restituirea în natură a cotei de 4/6 celei de-a doua pârâte.
Cealaltă cotă de 1/6 aparține statului cu titlu de drept de moștenire după defuncta Zerbes I. A., succesiunea fiind declarată vacantă conform certificatului de moștenitor eliberat sub nr.116/1997 de către BNP C. D. I. și C. L. S..
Ulterior, apartamentul nr.1 situat la parterul imobilului din B., ., jud. B. a fost vândut de pârâtul inițial D. R. Frederic, prin mandatar avocat M. B., pârâților S. I. și S. Conseluța, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.707 autentificat la data de 05.04.2005 de către BNP Csorik E. (filele 6-9 dosar de prim fond).
P. încheierea judecătorului delegat la cartea funciară dată în dosarul de c.f. nr._/2002 (fila 164 dosar de prim fond) s-a dispus întabularea asupra bunului în cauză a pârâtului inițial D. R. Frederic în baza L.nr.10/2001, ca unic proprietar.
Încheierea de carte funciară nu a fost atacată cu apel de către reclamantă. Mai mult, cota de 1/6 din întreg imobilul, ce i-a fost restituită în natură pârâtului inițial D. R. Frederic, a fost identificată prin expertiza întocmită de către expertul L. D. (filele 167-174 dosar de prim fond). Lucrarea evocată a fost întocmită la cererea reclamantei, iar în cuprinsul acestei expertize s-a stabilit că apartamentul nr.1 corespunde ca și valoare cotei de 1/6 din întreg imobilul, cotă ce i-a fost restituită în natură pârâtului. Această expertiză, cerută și acceptată de reclamantă a fost avută în vedere la înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate al pârâtului inițial D. R. Frederic asupra apartamentului nr.1. În consecință, la momentul înscrierii dreptului exclusiv de proprietate al pârâtului inițial D. R. Frederic asupra apartamentului nr.1, reclamanta și-a dat acordul implicit prin acceptarea concluziilor expertizei.
Astfel, instanța a reținut că pârâtului inițial D. R. Frederic prin deciziile nr.55/19.10.2001, nr.55 bis/04.03.2002 și nr.116/06.06.2002 emise de către reclamantă i s-a restituit în natură cota de 1/6 din întreg imobilul situat în B. ., jud. B., înscris în CF nr.6928 B. sub nr. top.498/1, 498/2 și 499, însă executarea acestor decizii s-a efectuat, cu acordul S.C. „R.” S.R.L., prin înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului asupra unei porțiuni determinate, respectiv apartamentul nr.1 a cărui valoare este egală cu echivalentul valoric al cotei de 1/6 din întreg imobilul. Practic s-a efectuat o ieșire din indiviziune improprie, dat fiind că nu există un act de partaj la încheierea căruia să participe toți coproprietarii, însă aceste nereguli nu pot fi invocate de partea reclamantă al cărui acord a existat.
Existența acestui acord este dovedită și prin simplul fapt al înscrierii dreptului de proprietate exclusiv al pârâtului inițial D. R. Frederic asupra apartamentului nr.1, știut fiind faptul că potrivit art.22 din L.nr.7/1996 (în forma republicată până la . N.C.C., față de momentul nașterii raportului juridic), înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută, iar potrivit art.20 din același act normativ radierea unui drept nu se poate face decât cu consimțământul titularului. Faptul că încheierea de înscriere în cartea funciară nu a fost atacată de reclamantă denotă existența acordului acesteia la înscriere.
Sub același aspect, instanța a remarcat și faptul că prin dispozițiile art.885 alin.1 și 2 N.C.C., prevederile mai sus enunțate au fost preluate.
Chiar și în situația în care s-ar reține că, așa cum rezultă din deciziile nr.55/19.10.2001, nr.55 bis/04.03.2002, nr.116/06.06.2002 și nr.407/19.07.2005 emise de reclamantă însăși - filele 20-29 dosar de prim fond - pârâtul inițial D. R. Frederic are o cotă de 1/6 din întreg imobilul, pârâta W. O. E. (fostă P.) o cotă de 4/6 din imobil, iar pârâtul S. Român cealaltă cotă de 1/6 din imobil, acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Având în vedere că cei trei pârâți erau coproprietari ai bunului în cauză, orice act de dispoziție asupra acestuia (așa cum este și contractul de vânzare cumpărare în litigiu), necesita consimțământul tuturor coproprietarilor. Cu toate acestea, astfel cum s-a stabilit atât în practica judiciară, cât și în jurisprudență, în cazul în care un coproprietar înstrăinează în întregime un bun fără avea și acordul celorlalți coproprietari, soarta actului respectiv va depinde de rezultatul partajului bunului respectiv. Dacă cu ocazia partajului, bunul respectiv va fi atribuit coproprietarului înstrăinător atunci contractul rămâne valabil iar dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, având în vedere caracterul declarativ al partajului. În schimb dacă bunul este atribuit altui coproprietar actul de înstrăinare va fi desființat retroactiv (aplicându-se regulile nulității relative) datorită lipsei calității de proprietar a vânzătorului. În concluzie, având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că raportat la dispozițiile art.948 și art.966-968 C. civil (1864), contractul de vânzare-cumpărare nr.707 autentificat la data de 05.04.2005 la BNP Csorik E. este valabil, neputându-se reține faptul că actul a cărui nulitate se cere ar fi nul absolut pentru cauză ilicită.
Apoi, instanța a reținut că pârâții cumpărători ai bunului, S. I. și S. Conseluța, sunt la apărarea bunei credințe întrucât la data perfectării convenției s-au bazat pe înscrierea din cartea funciară. Aspectul rezultă atât din copia extrasului CF privind imobilul în cauză (fila 10 dosar de prim fond), cât și din copia cărții funciare aferente imobilului. Or, potrivit acestora, titular al dreptului de proprietate asupra bunului în cauză era doar pârâtul inițial D. R. Frederic, astfel că nu se poate reține în sarcina pârâților cumpărători reaua credință, cu atât mai mult cu cât, orice drept înscris în cartea funciară se prezumă a fi exact.
Raportat la cele reținute mai sus, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.707 autentificat la data de 05.04.2005 la BNP Csorik E., ca fiind neîntemeiat.
Față de soluția reținută pentru primul capăt de cerere, instanța a respins și celelalte două petite ca fiind neîntemeiate, legătura dintre ele fiind de interdependență.
Asupra cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții S. I. și S. Conseluța, în temeiul art.274 alin.1 C.p.c., reținând culpa procesuală ce-i revine reclamantei, ca parte căzută în propriile-i pretenții, instanța a obligat-o să plătească acestor pârâți suma de 2.380 lei reprezentând onorariul apărătorului ales atestat de dovezile de la filele 215-216 dosar de prim fond.
Pârâta W. (fostă P.) O. E. a solicitat la rândul său cheltuieli de judecată, pe care însă nu le-a dovedit cu înscrisuri pertinente în cadrul prezentei proceduri. Ca atare, instanța a respins cererea pe care pârâta a formulat-o în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a recursului reclamanta . B., care a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta reclamantă a arătat că prin notificarea nr. 2131/2001 depusă de pârâtul D. R. Frederic acesta a solicitat restituirea în natură a întregului imobil și a terenului aferent acestuia, specificând în mod clar că, dacă o parte din imobil a fost înstrăinată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, atunci solicită măsuri reparatorii prin echivalent și restituirea în natură a părții din imobil care nu a fost vândută.
Recurenta a emis decizia nr. 55/2001 și 55 bis/2002 prin care s-a restituit în natură cota indiviză de 1/6 din partea de imobil care nu a fost înstrăinată – cota de 1/6 din . fi acordate despăgubiri bănești pentru partea din imobil deja înstrăinată, care va reprezenta de asemenea cota de 1/6 din valoare.
Pârâtul D. depune ulterior o cerere, cu nr. 4532/2001, prin care solicită îndreptarea erorii materiale din Decizia nr. 55 bis privind nr. top. cu care este identificat apartamentul nr. 1 al imobilului din .. Recurenta susține că pârâtul a fost de rea-credință în formularea acestei cereri, întrucât solicită ca în decizia ce va fi emisă să se specifice că ,,se restituie în natură cota indiviză de 1/6 din imobilul inițial, care este individualizată în prezent, în urma dezmembrării, în CF nr. 6928 B., nr. top. (498/1, 498/2)/1 identificat la A+6, reprezentând .>
În urma cererii, recurenta a emis decizia nr. 116/2002 din care reiese că se restituie în natură cota de 1/6 din imobilul înscris în CF nr. 6928 B., nr. top. (498/1, 498/2)/1, deci cota de 1/6 din . întreg .>
P. declarația notarială nr. 1664/2002, depusă la sediul recurentei sub nr._, pârâtul acceptă oferta de restituire în natură a cotei indivize de 1/6 parte din imobil, astfel că înstrăinarea întregului . S. este evident că s-a realizat prin încălcarea dispozițiilor deciziilor amintite și are la bază o cauză ilicită.
Referitor la raportul de expertiză tehnică – evaluare, recurenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat această probă. Această expertiză nu a fost solicitată de societatea recurentă, ci de av. B. M. pentru D. R., așa cum în mod explicit reiese din lecturarea primei file a raportului.
Instanța a reținut că în cuprinsul acestei expertize s-a stabilit că . în litigiu corespunde ca și valoare cotei de 1/6 din întreg imobilul, cota ce i s-a restituit în natură pârâtului prin deciziile emise în baza Legii nr.10/2001. Or, lecturând obiectul expertizei, se poate observa că acesta a fost să identifice partea din imobil de 1/6, care urmează să fie cedată conform Legii nr.10/2001, respectiv . din imobil. Expertului i s-a solicitat să identifice de la început . de 1/6 din întreg imobilul și dacă această cotă reprezintă de fapt . vădită de a frauda legea și drepturile celorlalți coproprietari. Se mai arată că . nu a fost convocată la efectuarea acestei expertize, aspect care apare ca fiind ciudat, în situația în care ar fi fost cei care au solicitat-o.
Recurenta reclamantă mai susține că expertul a avut în vedere la întocmirea acestui raport, pe lângă actele normative și constatarea la fața locului, doar planurile puse la dispoziție de av. B., nicidecum deciziile emise în baza Legii nr.10/2001. Dovada stă în faptul că în expertiză nu se face vorbire în niciun moment de deciziile în baza cărora pârâtul D. a obținut restituirea cotei de 1/6 pentru care și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, respectiv nr. 55/2001, nr. 55 bis/2002 și nr. 116/2002.
Recurenta critică și aprecierea instanței de fond cu privire la faptul că această expertiză a stat la baza pronunțării încheierii din dosarul nr._/2002 C.F. prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea lui D. R. asupra întregului . din .. Recurenta arată că în conținutul acestei încheieri nu se menționează acest raport de expertiză și nici nu avea cum, deoarece încheierea a fost dată în 28.06.2002, iar expertiza a fost efectuată după 10 zile, în data de 8.07.2002.
Recurenta susține că în mod greșit a reținut instanța de fond că . și-a dat acordul la intabularea dreptului de proprietate al pârâtului D. asupra întregului .. Din cele specificate de ing. C. M. nu reiese sub nicio formă că acesta, în calitate de salariat al recurentei, a avizat sau a aprobat acest raport de expertiză. Aceste aspecte nu intră în atribuțiile sale de serviciu și acesta doar a conformat identitatea dintre nr. top. corespunzător imobilului de la A+6 din CF nr. 6928 B. și adresa poștală a acestuia. Aprobarea unui raport de expertiză este atributul instanței de judecată, al OCPI sau al Primăriei mun. B., în niciun caz al unui salariat al ., dreptul de reprezentare aparținând dosar administratorului unic al societății sau al salariaților în baza unui mandat special. Dacă situația ar fi fost astfel, decizia nr. 116/2002 nu ar fi prevăzut la art.2 că ,,Prevederile celorlalte articole din decizia nr. 55 bis/4.03.2002 rămân valabile, făcând parte integrantă din prezenta”.
Recurenta precizează că prin celelalte articole se dispune acordarea de despăgubiri bănești pentru cota de 1/6 din partea de imobil ce a fost înstrăinată în condiții Legii nr.112/1995, respectiv .. Or, dacă societatea ar fi fost de acord cu înscrierea dreptului de proprietate al defunctului D. asupra unei porțiuni determinate – . ar fi menținut celelalte despăgubiri, deoarece nu se pot acorda două măsuri reparatorii. Astfel, acesta a beneficiat atât de restituirea în natură în întregime a imobilului, cât și de despăgubiri bănești pentru imobilele înstrăinate conform art. 3 din decizia nr. 55/2001, împrejurare care a dus la o îmbogățire fără justă cauză a moștenitorilor defunctului D..
Mai mult, în data de 19.07.2005 a fost emisă decizia nr. 407, prin care i s-a restituit notificatoarei P. Ortud E. cota de 4/6 din .. Este evident, susține recurenta, că nu avea cum să restituie cota din acest apartament, dacă prin decizia nr. 116/2002 i s-ar fi restituit întreg . R. și nu numai cota de 1/6 din acest apartament.
Și dacă s-ar lua în considerare aprecierile instanței de fond privind efectuarea unei expertize pentru restituirea în natură a unui bun determinat către notificator, se pune întrebarea de ce nu ar fi făcut acest lucru în favoarea lui P. Ortud, căreia i s-a restituit o cotă mult mai mare, respectiv de 4/6 din imobil.
Această încheiere nu a fost comunicată recurentei reclamantei, din acest motiv necunoscând faptul că notarea în Cf nu corespundea cu deciziile emise de .. Neavând cunoștință de încheiere, nu a avut posibilitatea de a ataca această încheiere, care nu reflectă sub nicio formă ce s-a restituit în fapt prin deciziile emise.
Referitor la constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr._/6.04.2005, recurenta critică soluția primei instanțe, arătând că numai cine are un drept valabil asupra unui bun poate dispune de acesta în mod liber. Pârâtul D. nu a deținut niciodată un drept de proprietate legal constituit asupra întregului apartament nr.1, ci dor o cotă de 1/6 din acest apartament, precum și dreptul de a primi despăgubiri bănești reprezentând valoarea cotei de 1/6 din celelalte apartamente din imobil. Singurele modalități de a înstrăina în mod valabil, fără a frauda legea și fără a prejudicia ceilalți coproprietari ai bunului ar fi fost:
- perfectarea vânzării prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare de către toți cei trei coproprietari;
- perfectarea unui asemenea contract de către D. R. doar pentru cota ideală de 1/6 din .;
- efectuarea unei ieșiri din indiviziune în urma căreia locuința să fie atribuită uneia din părți cu plata unei sulte corespunzătoare către ceilalți coproprietari.
În drept s-au invocat prevederile art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 C.pr.civ.
Cererea de recurs este timbrată cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă referitoare la modalitatea în care pârâții D. R. Frederic și P. O. E. au obținut înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului sunt fondate, însă nu pot conduce la modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță, întrucât efectele nulității sunt înlăturate față de pârâții S., care au fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr._/6.04.2005.
Astfel, prin decizia nr. 55/19.10.2001 . admite cererea numitului D. R. Frederic prin care se solicita restituirea în natură a imobilului situat în B. ., înscris în CF nr. 6928 B. cu nr.top. 498/1, 498/2, reprezentând casă de piatră și curte în suprafață de 652,54 mp, restituindu-se în natură cota indiviză de 1/6 din partea de imobil care nu a fost înstrăinată în condițiile legii și care este deținută în prezent cu titlu de închiriere de către locatarul S. I., conform contractului de închiriere nr. 4643/1999 și s-au acordat despăgubiri bănești pentru partea din imobil care nu a fost înstrăinată în condițiile Legii nr. 112/1995, în prezent proprietatea numitelor M. F. și Kasas I.. P. decizia nr. 55bis/4.03.2002 recurenta admite cererea formulată de petent, prin care solicită corectarea primei decizii prin înscrierea corectă a nr. top. Din CF 6928, în sensul că art. 2din decizia nr. 55 va avea următorul cuprins:
,,Se restituie în natură cota indiviză de 1/6 din partea de imobil care nu a fost înstrăinată conform legii, înscris în CF 6928 nr. top. 498/1/1, 498/2/1 și care este deținută cu titlul de închiriere de către S. I., conform contractului de închiriere nr. 4643/99. Identificarea părții din imobil ce urmează a fi restituită în natură în cotă de 1/6 se va face pe teren în baza unei expertize tehnice.”
Petentul D. R. Frederic solicită ulterior corectarea și acestei din urmă decizii, recurenta procedând, în soluționarea acestei cereri, la emiterea deciziei nr. 116/6.06.2002, prin care s-a precizat din nou conținutul art. 2, după cum urmează:
,,Se restituie în natură cota indiviză de 1/6 din partea din imobil care nu a fost înstrăinată conform legii, înscrisă în CF 6928 sub nr. top.498/1, 498/2 totul/1, identificată la A+6, compusă din 1 cameră, bucătărie, WC, pivniță de 27,82 mp, magazie, cota de ½ din culoarul de acces la pivnițe și cota de 32,68% din PUC și care este deținută cu contractul de închiriere nr. 4643/99 de către numitul S. I.. Identificarea părții din imobil ce urmează a fi restituită în natură în cotă de 1/6 se va face pe teren în baza unei expertize tehnice.
Recurenta reclamantă invocă reaua credință a intimatului pârât D. R. Frederic în formularea acestei cereri, aspect care însă nu prezintă nicio relevanță din punct de vedere juridic. Reaua credință putea fi sesizată în momentul formulării cererii de corectare a deciziei nr. 55bis/4.03.2002 și sancționată și respingerea acestei solicitări, în condițiile în care recurenta constata că exercitarea acestui drept ar fi constituit un abuz.
P. decizia nr. 407/19.07.2005 . dispune restituirea în natură către petenta P. Ortud E. cota parte de 4/6 din apartamentul nr.1, situat în imobilul din B. ., înscris în CF nr. 6928 B. nr. top. 498/1, 498/2 totul/1, apartament deținut cu contract de închiriere nr. 1770/26.03.2001 de S. I., precum și cota parte de 4/6 din șura și anexele situate la aceeași adresă stradală care nu sunt înscrise în CF.
Ca urmare a celor două decizii, pârâtul D. R. Frederic a obținut în temeiul Legii nr.10/2001 reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/6 din apartamentul nr.1, iar pârâta P. Ortud E. – asupra cotei de 4/6 din același apartament.
Ținând cont de faptul că înstrăinarea întregului apartament a fost realizată de către coproprietarul cotei de 1/6, recurenta reclamantă susține că actul de vânzare-cumpărare are la bază o cauză ilicită.
Or, astfel cum a reținut prima instanță, terții subdobânditori sunt apărați de buna lor credință. În acest caz nulitatea nu produce nici un efect, deși pârâții S. au dobândit dreptul de proprietate ca urmare a actului respectiv. Mai mult decât atât, în sistemul de carte funciară, subachizitorul care și-a intabulat dreptul real imobiliar dobândit cu bună-credință prin act cu titlu oneros este pus la adăpost de efectele nulității titlului autorului său, deoarece în cadrul acestui sistem de publicitate intabularea apără pe titularul dreptului tabular de cauzele de evicțiune anterioare titlului său de dobândire.
Recurenta reclamantă nu a combătut reținerile primei instanțe referitoare la buna credință a subdobâditorilor, astfel încât acestea au intrat în puterea lucrului judecat. De asemenea, recurenta nu a criticat nici considerentele relative la soarta unui act juridic prin care numai unul dintre copărtași înstrăinează întregul bun fără acordul unanim al celorlalți copărtași.
În ce privește raportul de expertiză tehnică evaluare (fila 165 din dosarul Judecătoriei din primul ciclu procesual), tribunalul reține că acesta a fost întocmit la solicitarea petentului D. R. Frederic, reprezentat de av. B. M.. În concluziile acestei lucrări, expertul L. D. arată că apartamentul nr.1 (nevândut) se poate restitui conform Legii nr.10/2001, acesta reprezentând 1/6 din valoarea totală a imobilului din CF 6928 B. cu nr. top. Inițial (comasat) 498/1, 498/2 și 499. În mod greșit prima instanță a reținut că lucrarea de expertiză a fost întocmită la solicitarea reclamantei, întrucât din conținutul acestei lucrări rezultă explicit că aceasta a fost realizată la cererea petentului D. R. Frederic, expertiza fiind necesară la . – Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001. Eronată este și reținerea potrivit căreia s-a efectuat o ieșire din indiviziune improprie prin înscrierea dreptului de proprietate asupra întregului apartament a pârâtului D. R. Frederic. Recurenta mai arată că nu reiese că ing. C. M., în calitate de salariat al societății, ar fi avizat sau aprobat acest raport de expertiză. Or, lucrarea de expertiză menționată poartă viza ing. C. M. P. (despre care recurenta susține că este angajatul său), potrivit căreia se confirmă că apartamentul care se restituie în natură conform deciziei nr. 116/6.06.2002 este înscris în CF 6928 B. sub nr. top. 498/1, 498/2 totul/1 la nr. de ordine A+6. Această mențiune poartă semnătura persoanei care a redactat-o, ca și ștampila de persoană autorizată de către Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie B.. Deși recurenta susține că această persoană nu are atribuții de serviciu în legătură cu aprobarea raportului de expertiză, existența unei astfel de vize confirmă faptul că lucrarea a fost prezentată persoanelor abilitate din cadrul societății recurente, care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la aceasta.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, subdobânditorii S. I. și S. Consueluța s-au bazat pe înscrierea în cartea funciară, unic titular al dreptului de proprietate asupra imobilului înstrăinat fiind pârâtul D. R. Frederic la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. În consecință, cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nu poate primi decât soluția de respingere.
Instanța de control judiciar mai reține că în mod corect judecătoria a constatat că reclamanta nu a atacat încheierea de carte funciară prin care dreptul exclusiv de proprietate al pârâtului D. R. Frederic a fost înscris în cartea funciară. Recurenta susține că această încheiere nu i-ar fi fost comunicată, astfel încât nu a avut la cunoștință faptul că înscrierea din cartea funciară nu corespundea cu deciziile emise în temeiul Legii nr.10/2001. Or, numai prin parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr.7/1996 pentru atacarea încheierii de carte funciară recurenta putea obține radierea dreptului de proprietate al pârâtului D. R. Frederic și restabilirea situației anterioare de CF.
În aceste condiții, este evident că raportul de expertiză nu are relevanță în ansamblul probatoriu administrat în cauză, existența înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă a pârâtului D. R. Frederic și buna credință a pârâților S. constituind suficiente argumente juridice pentru respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr._/6.04.2005.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs dedusă judecății, menținând sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă . B. în contradictoriu cu intimații pârâți D. – Z. I., D. – P. A., D. E., S. I. și S. Consueluța, W. O. E., S. Român, reprezentat de M. Finanțelor P., și M. B., reprezentat prin primar, împotriva sentinței civile nr._/18.09.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
I. C.
Red. A.B./10.02.2014
Tehnored. I.C./11.02.2014; 2 ex.
Jud. fond: E. B.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
