Fond funciar. Decizia nr. 1334/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1334/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 1334/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIE Nr. 1334/. publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător A. I.
Grefier E. M.–P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți A. M., A. M. împotriva sentinței civile nr. 3852/15.04.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți în nume propriu V. G., V. M., C. C., C. E., B. E., R. C., M. O., F. E., B. E., intimații pârâți INSTITUȚIA P., M. B., M. L. C. și intimat reclamant M. C..
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.11.2015, încheierea acestui tribunal făcând parte integrantă din prezenta sentință și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 09.11.2015, apoi pentru imposibilitatea constituirii completului de judecată a amânat pronunțarea pentru data de 16.11.2015, iar apoi din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 3852/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. M., A. M., în contradictoriu cu pârâții Instituția P., P. P., M. B., P. P. M. L. C. ca neîntemeiată, s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții în interes propriu V. G., V. M., C. C., C. E., B. E., R. C., M. O., M. C., F. E., B. E., în contradictoriu cu pârâtul M. L. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Sentința civilă nr. 5318/30.04.2001 (f. 39, vol. II), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. L. C., constatându-se ca acesta este proprietarul construcției situata in Brasov, .. 25, înscrisă in CF_ Brasov, nr. top 5798/1/1, compusă din o camera si bucătărie, cumpărată prin contractul de vânzare cumpărare nr._/1998 si a construcției provizorii constând in veranda din lemn, neintabulata in CF. P. aceeași sentință s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra construcției în cartea funciara, s-a constatat ca imobilul înscris in Cf_ Brasov, nr. top. 5798/1/1 este fond înfundat si s-a dispus constituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul si cu vehiculul in favoarea imobilului înscris in CF 5798 Brasov care devine fond dominant asupra terenului înscris in CF 3721 Brasov, nr. top. 5797, care devine fond aservit. Totodată, instanța a dispus obligarea paratei M. Brasov, prin P., sa facă propuneri Prefecturii Brasov in vederea atribuirii in proprietate a terenului aferent construcției, in suprafață de 455.184 mp, in baza Lg. 18/1991.
P. Decizia civila nr. 2019/15.11.2001, pronunțată de Tribunalul Brasov, a fost admis apelul formulat de apelanta parata M. Brasov, prin P., cu consecința schimbării in tot a soluției din Sentința civila nr. 5318/30.04.2001 a Judecătoriei Brasov, in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul M. L. C..
P. Decizia civila nr. 209/R/25.02.2002, pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 31, vol. II), a fost admis in parte recursul formulat de reclamantul M. L. C. împotriva deciziei civile nr. 2019/15.11.2001 pronunțată de Tribunalul Brasov, cu consecința admiterii in parte a apelului formulat de municipiul Brasov împotriva sentinței civile nr. 5318/30.04.2001 pronunțată de Judecătoria Brasov, care a fost schimbata in parte, in sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantul M. L. C. si păstrării dispoziției de obligare a paratei M. Brasov de a face propuneri Prefecturii Brasov in vederea atribuirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei înscrise in CF_ Brasov, nr. top 5798/1/1 in suprafață de 455,184 mp, in temeiul Lg. 18/1991.
In considerentele acestei decizii civile s-a reținut că asupra terenului înscris in CF_, nr. top 5798/1/1 proprietar este Statul R., atribuirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției realizându-se, in condițiile art. 36 alin. 3 Lg. 18/1991, de către P. la propunerea Primăriei. In lipsa atribuirii, reclamantul nu își poate intabula dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe teren. S-a mai reținut ca singurul petit admisibil al cererii de chemare in judecata este cel având ca obiect obligarea Primăriei Municipiului Brasov de a face propuneri în vederea atribuirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei, înscris in CF_ Brasov, nr. top 5798/1/1. In CF_ Brasov la nr. top 5798/1/1 este înscrisă o singura casa compusa din o camera si dependințe, nefiind necesara ieșirea din indiviziune, deoarece nu sunt mai mulți proprietari.
In baza propunerilor cuprinse in Adresa nr._/30.04.2002 a Primăriei Municipiului Brasov, privind atribuirea in proprietate a terenurilor aferente locuințelor si anexelor acestora, in conformitate cu art. 36 alin. 2 Lg. 18/1991 republicata si ale lg. 112/1995, a fost emis Ordinul nr. 335/17.05.2002 prin care s-a dispus atribuirea in proprietate paratului din prezenta cauza, M. L. C., a terenului in suprafața de 455,184 mp, inscris in CF_ Brasov, nr. top. 5798/1/1.
In drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 Lg. 18/1991, „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art.30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.
Conform alineatului (6) al aceluiași articol, „Atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. (2) - (5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor”.
Potrivit dispozițiilor Titlului V din Lg. 2467/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, „Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul III alineatul (1), partea introductivă și litera a) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"ART. 3 (1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege (art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată)”.
Noțiunea de teren aferent construcție a fost definita in doctrina ca fiind terenul construit si cel necesar unei folosințe normale a imobilului-construcție.
Analizând susținerile parților, instanța a constatat ca demersul reclamanților are ca punct de plecare nota de ședință formulata de Instituția P. Județului Brasov (f. 4) depusa in dosarul nr._/197/2006 al Judecătoriei Brasov, in cuprinsul căreia au fost făcute aprecieri cu privire la legalitatea deciziei nr. nr. 208/R/2002 ce a stat la baza emiterii Ordinului P. a cărui anularea se solicita a fi constatata in prezenta cauza, si in care se face propuneri de remediere a situației juridice create, in sensul alipirii nr. topografice 5798/1/1 si 5797, urmând ca întregul teren rezultat, de aproximativ 1100 mp sa fie atribuit proprietarilor care au dobândit apartamentele in baza Lg. 112/1995.
Instanța a constatat însă că propunerea cuprinsa in adresa nr._/30.04.2002 a Primăriei Municipiului Brasov, privind atribuirea in proprietate a terenurilor aferente locuințelor si anexelor acestora, în baza căreia a fost emis Ordinul P. nr. 335/17.05.2002, prin care s-a dispus atribuirea in proprietatea paratului din prezenta cauza, M. L. C., a terenului in suprafață de 455,184 mp, înscris in CF_ Brasov, nr. top. 5798/1/1, a avut la baza o dispoziție cuprinsa într-o hotărâre judecătoreasca definitivă si irevocabilă.
In dispozitivul deciziei civile nr. 209/R/25.02.2002 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 31, vol. II), s-a făcut referire in mod expres la suprafața de 455,184 mp, suprafață înscrisă sub nr. top 5798/1/1, ca fiind suprafața aferenta construcției aparținând paratului M. L. C., urmând ca pentru aceasta suprafață să fie făcute propuneri de atribuire in proprietate, in temeiul dispozițiilor art. 36 Lg. 18/1991.
A face analiza în prezenta cauză a noțiunii de teren aferent construcției aparținând paratului M. L. C., principalul argument al reclamanților în susținerea nulității absolute a Ordinului P. nr. 335/17.05.2002 fiind acela al încălcării normelor legale ce reglementează aceasta situație, presupune a aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești. Chestiunea litigioasa supusa dezbaterii în prezenta cauza a fost analizată și tranșată anterior prin decizia civila nr. 209/R/25.02.2002 pronunțată de Curtea de Apel Brasov, astfel că instanța nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni.
Față de aceste considerente, instanța a respins acțiunea formulata de reclamanți ca neîntemeiată și având în vedere soluția ce a fost pronunțată asupra cererii principale, instanța de fond a respins și cererea de intervenite in interes propriu formulată de intervenienții in interes propriu, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții au declarat apel reclamanții A. M. și A. M., apel prin care au solicitat schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se arată că soluția pronunțată la fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii și interpretarea eronată a probelor administrate.
În primul rând, este de observat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât decizia civilă 209/R/2002 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul 83/R/2++2 produce efecte între părțile litigante, acestea limitându-se doar la o obligație de a face în sarcina Primăriei B., fără ca aceasta să poată aducere atingere drepturilor sau intereselor legitime ale terților cu privire la terenul în litigiu.
În al doilea rând, decizia respectivă nu are dispoziții prin care să oblige în vreun fel Prefectul, dimpotrivă, instanța a arătat că nu poate obliga Prefectul să emită ordin de atribuire cât timp Primăria B. nu i-a făcut propuneri în acest sens, astfel, primul are o singură obligație – aceea de a respecta condițiile de atribuire prevăzute de art. 37 din HG 20/1996 și art. 26 din Legea 112/1995 potrivit cărora, odată cu cumpărarea locuinței se dobândește și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia în limita impusă de art. 26 din legea respectivă.
În al treilea rând hotărârea respectivă conține doar o obligație de a face, ceea ce înseamnă că decizia Curții de Apel B. a fost interpretată greșit de către instanța de fond, după cum au făcut-o și instituțiile implicate în procedura de atribuire a terenului, neputându-se ajunge de la obligație de a face la una de a da.
Art. 36 din Legea 18/1991 nu are aplicare în cauză decât ca normă care reglementează procedura de atribuire, dreptul de proprietate asupra terenului și limitele sale fiind reglementate prin dispozițiile art. 37 din HG 20/1996 și art. 26 din Legea 112/1995, acestea fiind stabilite în concret în procedura de atribuire, pe baza unei documentații tehnice.
P. urmare, Ordinul prefectului 335/2002 a fost dat cu încălcarea unor norme imperative din lege, respectiv art. 37 din HG 20/1997 și art. 26 din Legea 112/1995, sancțiunea fiind nulitatea absolută a actului juridic, impunându-se revenirea la situația anterioară în care statul redobândește proprietatea terenului, urmând apoi o atribuire a terenului aferent astfel încât nici un chiriaș din imobilul respectiv să nu aibă de suferit, soluția preconizată de Prefectul Județului B. fiind aceea ce comasare a terenului pentru a se atribui terenul în cote de proporțional cu cota deținută de fiecare dintre locatarii din imobilul respectiv, pârâtul M. L. C. urmând să aibă aceleași drepturi cu ale celorlalți colocatari, inițial având toți o curte comună, cu utilități în comun, iar în prezent apelanții sunt în situația de a suporta restricții în folosința curții, întrucât pârâtul revendică teren de la părțile în litigiu și a impus un drept de servitute de trecere, întrucât ocupând terenul care altă dată era curte comună a imobilului în care locuiesc părțile, va avea nevoie să iasă la calea publică, fapt ce creează prejudicii asupra dreptului de proprietate al apelanților reclamanți, fiind obligați să împartă cu alte 9 familii o curte mică, în timp ce pârâtul beneficiază nelegal și inechitabil de o suprafață de teren aproape cât revine celor 9 familii și cu drept de servitute de trecere.
În drept apelanții au invocat dispozițiile art. 480 alin. 2 raportat la art. 476 alin. 1 C.pr.civ.
Pârâtul M. B. prin P. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au învederat instanței că lasă la aprecierea acesteia soluția ce se va pronunța.
Întâmpinarea formulată și depusă la dosarul cauzei de intimatul pârât Matry L. C., fiind depusă cu depășirea termenului legal, a fost calificată ca reprezentând concluzii scrise.
În probațiune, pentru apelanți, instanța de apel a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma motivelor de apel invocate Tribunalul apreciază calea de atac declarată ca nefiind întemeiată pentru următoarele motive:
Primul motiv de apel se referă la faptul că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât decizia civilă 209/R/2002 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul 83/R/2++2 produce efecte între părțile litigante, acestea limitându-se doar la o obligație de a face în sarcina Primăriei B., fără ca aceasta să poată aducere atingere drepturilor sau intereselor legitime ale terților cu privire la terenul în litigiu.
Instanța de fond însă, nu a reținut în cauză excepția autorității de lucru judecat, ci a reținut că a face analiza în prezenta cauză a noțiunii de teren aferent construcției aparținând paratului M. L. C., principalul argument al reclamanților în susținerea nulității absolute a Ordinului P. nr. 335/17.05.2002 fiind acela al încălcării normelor legale ce reglementează aceasta situație, presupune a aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.
In esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevărul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur).
După cum se poate observa efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni:
Stricto sensu semnifica autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibila judecarea unui nou litigiu intre aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea);
Lato sensu semnifica puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune ca hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă ca exprima adevărul si ca nu trebuie contrazisî de o altă hotărâre (obligativitatea).
„Autoritatea de lucru judecat” si „puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenta unei hotărâri judecătorești poate fi invocata in cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invoca exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fara ca in cel de-al doilea proces sa fie aceleași parți, sa se discute același obiect si aceeași cauză.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identități de parți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționată irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Față de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, fundamentul acesteia ar trebui să se găsească în ideea de imutabilitate a actului jurisdicțional prin care s-a tranșat un litigiu pe fond, în condiții de contradictorialitate, relativ la faptul că, indiferent de valoarea de adevăr a hotărârii, autoritatea de care se bucură derivă din nevoia asigurării unui climat stabil sau, după cum a fost exprimată o opinie în literatura de specialitate franceză, reeditarea unui proces nu este admisă nu pentru că judecătorul a descoperit adevărul, ci „pentru că nu se poate admite reînnoirea la infinit a litigiilor, ceea ce este o chestiune de oportunitate”.
Astfel cum a reținut instanța de fond, în dispozitivul deciziei civile nr. 209/R/25.02.2002 pronunțată de Curtea de Apel Brasov (f. 31, vol. II), s-a făcut referire in mod expres la suprafața de 455,184 mp, suprafață înscrisă sub nr. top 5798/1/1, ca fiind suprafața aferenta construcției aparținând paratului M. L. C., urmând ca pentru aceasta suprafață să fie făcute propuneri de atribuire in proprietate, in temeiul dispozițiilor art. 36 Lg. 18/1991, iar Ordinul P. nr. 335/2002 prin care i-a fost atribuit pârâtului intimat terenul aferent apartamentului cumpărat în baza art. 33 din Legea 112/1995 și art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată, teren înscris în CF_ B. nr. top 5798/1/1 a fost emis în baza propunerii Primăriei B. conform dispozițiilor deciziei civile indicate.
Potrivit extraselor de carte funciară depuse la fondul cauzei, la foaia A a CF_ B. provenită din conversia pe hârtie a CF_ B. sub nr. top 5798/1/1 este înscrisă construcția tip parter compusă din cameră și bucătărie, pe fundații continue sub ziduri, ziduri din cărămidă, șarpantă din lemn cu învelitoare tip țiglă construită înainte de 1958, în proprietatea exclusivă a pârâtului intimat M. L. C., pe un teren în suprafață de 455 mp, la adresa administrativă situată în B. .. 25 A, apelanții reclamanți dobândind prin cumpărare imobilul descris la foaia A a CF136191 C1 – U1 provenită din conversia pe hârtie a CF 3721 sub număr top 5797/IV astfel: apartament înregistrat administrativ în B. .. 25 . etaj, corpul din dreapta intrării compus din două camere, bucătărie, W.C., cămară, boxă pivniță, cu cota de 13,53% din părțile de uz comun și cota de 23,43% din părțile de uz comun speciale, în părțile de uz comun generale fiind cuprins terenul construit și neconstruit de 694,80 mp, înscris în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF 3721 sub număr top 5797.
Cu ușurință se poate observa că terenul aferent apartamentului atribuit pârâtului intimat M. L. C. este intabulat într-o cu totul altă carte funciară față de cel asupra căruia reclamanții apelanți dețin o cotă ideală din dreptul de proprietate, astfel încât, motivele de apel prin care aceștia susțin că urmăresc prin prezentul litigiu o atribuire a terenului aferent astfel încât nici un chiriaș din imobilul respectiv să nu aibă de suferit, soluția preconizată de Prefectul Județului B. fiind aceea ce comasare a terenului pentru a se atribui terenul în cote de proporțional cu cota deținută de fiecare dintre locatarii din imobilul respectiv, sunt profund neîntemeiate. Imobilul deținut în coproprietate ( pe teren) de reclamanți, împreună cu o parte din intervenienți este un imobil total diferit de cel deținut în proprietate exclusivă de pârâtul intimat. Faptul că pârâtul beneficiază de o suprafață de teren aproape egală cu cea de care beneficiază apelanții reclamanți și intimații intervenienți nu aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, dreptul lor de proprietate întinzându-se exclusiv asupra altui imobil, cel înscris în CF_ provenită din conversia pe hârtie a CF 3721 sub număr top 5797, niciodată aceștia neavând dreptul la vreo atribuire de teren asupra terenului intabulat în CF_ B. provenită din conversia pe hârtie a CF_ B. sub nr. top 5798/1/1, niciunul din apartamentele cumpărate de aceștia în temeiul Legii 112/1995 nefiind intabulate pe terenul pârâtului intimat.
Referitor la nulitatea absolută a Ordinului P., invocată și urmărită de reclamanți, pe lângă faptul că aceștia nu pot fi considerați ca persoane interesate în invocarea acestei chestiuni, această sancțiune nu este nici întemeiată
Nulitatea absolută este aceea care lovește un act care încalcă o prohibiție legală, sancționată cu nulitatea, în special o dispoziție de ordine publică. Putem spune că de obicei dispozițiile imperative și prohibitive importante trebuie să aibă drept sancțiune nulitatea.
Dintre motivele invocate de apelanți în cererea dedusă judecății singura formalitate prescrisă de lege a cărei nerespectare atrage nulitatea ordinului considerăm că este cea referitoare la atribuirea către pârât a unui teren aferent construcției mult mai mare decât cel aferent construcției în care ei au cumpărat un apartament..
Din actele avute în vedere la eliberarea ordinului rezultă, fără nici un dubiu, că pârâtul era persoană îndreptățită să beneficieze de drepturile conferite de actul normativ, că construcția cumpărată de acesta era intabulată într-o altă carte funciară, pe un alt topografic și nu este de natură să afecteze valabilitatea acestuia.
P. urmare, statuările primei instanțe sunt întemeiate, și au fost confirmate în apel, iar pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.pr.civ., instanța de apel, față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții A. M. și A. M. împotriva sentinței civile 3852/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 noiembrie 2015.
Președinte, A. G. | Judecător, A. I. | |
Grefier, E. M.–P. |
Red. A.I./14.01.2016
Tehnored. E. M./15.01.2016
- 17 ex. –
Jud. fond: C. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 90/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
