Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 1310/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1310/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-05-2013 în dosarul nr. 204/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 204/2013
Ședința publică de la 14 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător V. M.
Grefier E. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta petentă A. A. A. 2001, împotriva sentinței civile nr._/1310.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele ., P. A. J. . SPRL, D.G.F.P. B.- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. C., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.04.2013, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, când s-au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data 29.04.2013, iar apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 07.05.2013, iar apoi pentru prezentul termen de judecată când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr_/2012 a Judecătoriei B. s-a respins plângerea formulată de petenta A. A. A. 2001 împotriva încheierii nr._/10.06.2011 a OCPI B., ca fiind neîntemeiată.
P. a pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea de inscriere formulata la data de 26.01.2011 si inregistrata la Agentia N. de cadastru si Publicitate Imobiliara – Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Brasov sub nr.7002/26.01.2011 petenta A. A. A. 2011 a solicitat sa se dispuna inscrierea in CF_ C. a dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. top. 3542/1/251 in baza s.c. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79/23.07.2007, precum și radierea sechestrului A. asupra imobilului, cerere din urma care nu face obiectul prezentei plângeri.
P. incheierea de carte funciara cu numarul 7002/26.01.2011 a fost respinsa cererea petentei, retinandu-se ca asupra imobilului este notat dreptul de ipoteca legala în favoarea DGFP B.-AFP C., iar potrivit art. 151 alin. 10 OG 92/2003 actele de dispozitie care ar interveni ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
S-a reținut faptul că, în ceea ce privește conventia invocată, aceasta este incheiata ulterior aplicarii ipotecii legale, astfel încât este lovită de nulitate absolută.
Potrivit art. 58 Ordinul 633/2006 registratorul va respinge cererea de inscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută de lege sau pentru neindeplinirea unor conditii speciale prevazute de reglementarile in vigoare
Impotriva acestei incheieri a fost formulata cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea nr._/10.06.2011 reținându-se în motivarea încheierii pronuntate asupra cererii de reexaminare faptul că anterior conventiei de vindere-cumparare încheiate intre proprietarul tabular al terenurilor și petenta și anterior și pronuntării s.c. 1371/2010 a Tribunalului D. imobilul era grevat cu o ipoteca legala, astfel încât aceste bunuri sunt indisponibilizate, iar actele de dispozitie efectuate sunt lovite de nulitate absolută.
Impotriva acestei incheieri petenta a formulat prezenta plângere, pentru motivele expuse anterior.
S –a reținut incidența disp.art. 154 alin. 5 OG 92/2003 rap. la art . 151 alin. 9 și 10 din același act normativ“.
P. urmare, argumentul sustinut prin plângere în sensul că dispozitiile art.151 invocate de OCPI se aplica numai bunurilor mobile, nu și imobilelor, sunt neintemeiate, din aceste dispozitii legale desprinzându-se ideea ca actele de dispozitie privind bunurile imobile asupra carora s-a instituit sechestrul in conditiile OG 92/2003 sunt lovite de nulitate absolută.
Insa, in speta, cererea de înscriere a fost intemeiata atât pe conventia de vindere incheiată între părti, cât și pe s.c.1371/2010 a Tribunalului D., cu privire la care petenta arata ca “ tine loc de act autentic “ de vânzare-cumparare.
Acest fapt este lipsit de importantă, deoarece nulitatea absolută afecteaza orice act de dispozitie cu privire la bunul asupra este instituita interdictia legala de întrainare, chiar daca acesta este reprezentată de o hotarare judecatorească.( in același sens a se vedea și d.c. 60/22.02.2008 a Curtii de Apel Iași, http/noulportal.just.ro ).
Înscrierea anterioara a sechestrului în cartea funciara este opozabilă tuturor celor care, dupa înscriere vor dobândi un drept asupra imobilului respectiv, nefiind posibilă astfel înscrierea ulterioara a dreptulului dobânditorului, deoarece potrivit art. 20 L. 7/1996, “ dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil “.
Este de menționat că în ceea ce privește contractul de vânzare-cumparare, nul pentru vicii de formă încheiat între părți, așa cum se menționează în considerentele hotărârii judecatorești pronuntate, acesta a fost considerat, in temeiul principiului conversiunii actelor juridice ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, însa, s-a aplicat principiul conversiunii raportat doar la acest motiv de nulitate, nu si la cel privind nerespectarea dispozitiilor art. 151 și 154 OG 92/2003 menționate anterior.
P. urmare, nu se poate sustine faptul că hotărârea judecatorescă nu ar putea fi cenzurata de registratorul CF, deoarece nu s-a aplicat principiul conversiunii și la un alt motiv de nulitate ale actului juridic, nulitatea absolută cauzata de nerespectarea dispozitiilor OG 92/3003 nefiind supusa analizei instantei judecatoresti.
Pe de alta parte, prin sentința civilă menționată, instanta nu a dispus că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată, și pentru acest argument.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel petenta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii de CF.
In motivare s-a arătat că prima instantă s-a raportat la sustinerile registratorului, apreciind greșit incidența disp. art.151 alin 8 și 9 CPFiscală coroborat cu art 154 alin 5 din același act normativ .
Astfel,a precizat că sentinta civila nr 1371/2010 a Tribunalului D. e intrata in puterea lucrului judecat și nu poate fi cenzurata nici macar de OCPI, asttel că invocarea disp art 151 din OG 92/2003 nu poate fi primita pentru ca registratorul nu are legitimitatea de a invoca nelegalitatea, ci doar persoanele interesate, si prin urmare, nulitatea absoluta a actelor care intervin ulterior indisponibilizării, nu opereaza de drept, ci trebuie constatata de o instanta de judecata, registratorul depăsindu-și competenta.
A mentionat totodată că registratorul are competenta de a verifica daca inscrisul indeplineste conditiile de forma iar nu de a se pronunta asupra problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul inscrierii, invocând jurisprudenta in materie-decizia 859/2009 a Curtii de Apel Timisoara-.
In drept s-au invocat disp art 282 și urm CPCIV., art 50 alin 3 din L 7/1996.
Intimata parte interesată DGFP B., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constată următoarele-
Apelanta a criticat retinerea gresita a disp art 151 alin 8 și 9 din Og 92/2003 de către prima instanță cât si a motivelor vizând titlul ce a stat la baza intabulării.
Potrivit art 47 din L 7/1996 actualizata,in vigoare la momentul formularii cererii de reexaminare„ 1) Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru și publicitate imobiliară, (2) În cazul hotărârii judecătorești, se va prezenta o copie legalizată, cu mențiunea că este definitivă și irevocabilă.”.
Petenta apelanta a investit instanta de judecata cu o plângere împotriva încheierii de carte funciara nr._/10,06,2011 prin care a fost respinsă cererea de reexaminare .
E de necontestat ca procedura înscrierii în cartea funciara reglementata de Legea nr.7/1996 respectiv Ordinul nr. 633/2006, actualizat, are caracter necontencios, întrucât nu tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de alt subiect de drept, asa cum, de altfel a statuat si instanta suprema prin decizia 72/2007, in care a aratat ca reglementarile cuprinse in Legea 7/1996, se completeaza, sub aspect procesual, cu cele prevazute de art. 331 - 339 cod procedura civila
Astfel, dispozitiile art. 48 si urm. din Legea nr.7/1996 sunt fara echivoc în sensul ca registratorul de carte funciara are obligatia doar de a verifica existenta conditiilor de forma ale titlului. Este adevarat ca si procedura plângerii împotriva încheierii de respingere este tot o procedura necontencioasa.
În speță, registratorul de carte funciară avea abilitatea de a verifica doar dacă incrisul ce face obiectul înscrierii respectă exigențele legii, neavând competența de a proceda la verificarea pe fond a conventiei de vanzare cumparare nr 79/23,07,2007 sub aspectul legalității privita prin prisma disp art 151 alin 8 și 9 rap la alin 10 din Og 92/2003, atâta timp cât in cauza titlul ce a stat la baza intabularii l-a constituit sentinta civila nr 1371/2010 a Tribunalului D., titlul pe care nici instanta si cu atâta mai mult registratorul, nu il puteau cenzura si nici interpreta, asta intrucât serviciul de Cf nu este un organ jurisdictional, ceea ce face imposibila examinarea fondului dreptului real de proprietate născut in baza contractului de vânzare cumpărare .
Nulitatea absolută prin prisma disp art 151 alin 10 din OG 92/2003 retinuta de prima instanta este gresita in conditiile in care aceasta putea fi invocată doar de persoanele interesate in cadrul unei actiuni contencioase, si, deci, nu opereaza de drept, cu atât mai mult cu cât putea fi invocată in cursul litigiului ce a format obiectul dos civ_ al Tribunalului D..
Pe de alta parte, tribunalul retine ca textele de lege indicate de registrator, art 20 din L 7/1996, nu erau in vigoare la momentul analizarii cererii de reeexaminare, și nici disp art 63 ind 1 din Ordinul 63/2006, care la acea data aveau urmâtorul continut “ (1) Registratorul cercetează îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale cererii, potrivit art. 20 și 48 din lege, (2) In situații deosebite, se pot convoca părțile, printr-o adresă de comunicare, în care se vor preciza locul, data și ora prezentării în fața registratorului, dacă se apreciază că în acest mod pot fi elucidate impedimentele de care depinde soluționarea legală a cererii”.
Totodată, interdicția de instrăinare și grevare se refera doar la debitor iar potrivit art 1746 CCIv, in vigoare la data incheierii conventiei, dreptul de ipoteca ramane in continuare înscris in favoarea creditorului.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art 296 CPCIV, va admite apelul, va schimba in tot sentința apelată confom dispozitivului prezentei decizii.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ –A. 2001- împotriva sentinței civile nr ._/2012 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot, și-n consecință,
Admite plângerea formulată de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ –A. 2001- împotriva încheierii de CF nr_/10,06,2011 emisă de OCPI, și-n consecință,
Dispune intabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF_ C. (provenită din conversia de pe hartie a CF nr 10130A+255) cu nr top.3542/1/251.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14,05,2013.
PREȘEDINTE JUDECATOR
A. G. V. M.
GREFIER
E. M.
Red AG/17.06.2013
Tehn EM/26.06.2013
Jud.fond - L.S.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2014. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1334/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
