Partaj judiciar. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 484/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 484/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 484/R

Ședința publică din 12 noiembrie 2015

Completul de judecată R3 compus din:

PREȘEDINTE – D. O. P. – judecător

Judecător – N. M. F.

Judecător – C. F.

Grefier - V. P.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 5 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2015.

La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:

T R I B U NA L U L,

Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 3028/2015 s-a admis excepția tardivității invocată de către pârât la termenul din data de 14.01.2014 cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului. S-a respins cererea de rectificare a suprafeței imobilului situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr. top. 24/a, compusă din casă și curte în suprafață de 263 mp, formulată de către reclamant, ca inadmisibilă. S-a respins excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii invocată de către instanță din oficiu cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului, ca rămasă fără obiect. S-a admis acțiunea formulată de către reclamantul P. N., cu domiciliul în Poiana Mărului, nr.122, jud.B., în contradictoriu cu pârâții S. G., cu domiciliul în B., ..17, ..B., S. I., cu domiciliul în B., ..6, jud.B., S. M. (fostă C.), cu domiciliul ales la cab.av.M. M. din B., ..68, ., ., L. M., cu domiciliul în Zărnești, ., jud.B., S. N., cu domiciliul în B., ..6, jud.B., S. C. M., cu domiciliul în Poiana Mărului, nr.481, jud.B., C. G., cu domiciliul în B., ., nr.17, ., S. ANIȘOARA, cu domiciliul în Zărnești, ., jud.B., S. S.-I., cu domiciliul în Zărnești, ., jud.B., S. M.-C., cu domiciliul în Zărnești, ., jud.B., S. S.-I., cu domiciliul în Zărnești, ., jud.B., S. C. I., cu domiciliul în Zărnești, ., ., jud.B., și, în consecință:

S-a constatat că din masa partajabilă fac parte imobilele:

- Imobil – teren în suprafață de 263 mp, compus din curte și construcție-casă, situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr. top. 24/a.

- casa dărăpănată situată pe terenul menționat mai sus.

S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în totalitate către reclamantul P. N. a imobilelor menționate mai sus.

A fost obligat reclamantul P. N. la plata echivalentului în lei al sumei de 211,76 Euro, cu titlu de sultă, către fiecare dintre pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., calculat la cursul BNR din data plății efective.

A fost obligat reclamantul P. N. la plata echivalentului în lei al sumei de 494,11 Euro, cu titlu de sultă, către pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., C. G., S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. calculat la cursul BNR din data plății efective, însă numai după stabilirea definitivă a calității de moștenitor a acestora față de defunctul S. M..

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului - teren menționat mai sus cu titlu de atribuire prin partaj.

Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată și, în consecință:

- au fost obligați în solidar pe pârâții S. G., S. I., L. M., S. N., S. C. M., C. G. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 1.107,54 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pârâtul C. G. va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată numai în limita sumei de 40 lei.

- A fost obligați în solidar pe pârâții S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 415,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a luat act că pârâtul S. M. (fostă C.) nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Analizând excepțiile invocate în cauză, cu prioritate față de fondul cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția tardivității formulării cererii completatoare, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, la prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi. Potrivit dispozițiilor art. 134 din același text de lege, este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

Instanța a observat că prin cererea reclamantului depusă la data de 13.01.2014, acesta a solicitat rectificarea suprafeței imobilului supus partajului.

La același termen, pârâtul S. M. s-a opus modificării, arătând că cererea a fost formulată tardiv (f. 68 vol. I după casare). Instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri a pârâtului.

Însă, instanța a constatat tardivitatea depunerii cererii de completare a acțiunii formulate de către reclamant în primul ciclu procesual, după ce instanța a rămas în pronunțare (f. 88 verso, vol. I după casare). Practic, instanța s-a pronunțat numai asupra cererii formulate de reclamant în primul ciclu procesual, ceea ce nu mai prezintă nicio relevanță în prezent, deoarece actele respective au fost anulate prin decizia tribunalului.

Trebuie considerat că cele două cereri de rectificare, cea formulată în primul ciclu procesual și cea reiterată la data de 13.01.2014, deși au același conținut, sunt totuși cereri distincte, astfel că tardivitatea trebuie analizată în raport de fiecare cerere în parte.

Instanța a reținut că primul termen cu procedura legal îndeplinită, în cel de-al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere, a fost la data de 22.10.2013 (f. 36 vol. I după casare), și nu 14.01.2014. În consecință, în raport de dispozițiile art. 132 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, cererea reiterată la data de 13.01.2014 (f. 65 vol. I după casare), a fost formulată cu nerespectarea termenului legal, respectiv ulterior primei zile de înfățișare. Instanța a constatat că pârâtul S. M. a invocat decăderea reclamantului din dreptul de a completa cererea de chemare în judecată la primul termen după depunerea acestei cereri. Prin urmare, pârâtul nu este decăzut din dreptul de a invoca decăderea. Având în vedere că instanța, dintr-o regretabilă omisiune, nu s-a pronunțat asupra decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată, această excepție va fi soluționată prin prezenta hotărâre.

În raport cu cele de mai sus, instanța a admis excepția tardivității invocată de către pârât la termenul din data de 14.01.2014 cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului și a respins această cerere ca inadmisibilă.

Referitor la excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii invocată de către instanță din oficiu cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:

1. C. procesual

Din extrasul CF aflat la fila 3 vol. I dosar înainte de casare, rezultă că proprietari ai imobilului situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr. top. 24/a, casă și curte în suprafață de 263 mp sunt P. N. și S. G., fiecare cu o cotă de ½.

La data de 08.07.2000 a intervenit decesul numitului S. G. (f. 17 vol. I înainte de casare). S. G. a fost căsătorit cu S. M. (f. 18 vol. I înainte de casare). Soția sa a decedat la data de 14.02.2006 (f. 180 vol. I înainte de casare).

La următoarele date s-au născut copiii numitului S. G.:

1. S. G., născut la data de 26.04.1961 (f. 18 vol. I înainte de casare);

2. S. I., născut la data de 14.05.1966 (f. 19 vol. I înainte de casare);

3. S. M. (căsătorită C.), născută la data de 14.04.1964 (f. 19 și f. 58, vol. I înainte de casare);

4. S. M. (căsătorită L.), născută la data de 10.05.1969 (f. 20-21, vol. I înainte de casare);

5. S. C.-M., născută la data de 9.08.1980 (f. 22, vol. I înainte de casare);

6. S. N., născut la data de 12.03.1976 (f. 22 vol. I înainte de casare);

7. S. G. (căsătorită C.), născută la data de 21.04.1971 (f. 35, vol. I înainte de casare);

8. S. I., născut la data de 02.10.1962 (f. 37 și f. 57 vol. I înainte de casare).

Cu excepția lui C. G., cei menționați mai sus au calitatea de moștenitori ai defunctului S. G., conform certificatului de moștenitor nr. 95/08.10.2003, emis de BNP B. I. în dosarul succesoral nr. 141/2003 (f. 181 vol. I înainte de casare). Instanța observă că pârâtul C. G. nu este menționat nici ca moștenitor acceptant și nici ca renunțător sau străin de moștenire. Instanța nu va dezbate această chestiune, întrucât nu a fost învestită cu o acțiunea în constatarea nulității certificatului de moștenitor menționat.

La data de 10.09.2009 a intervenit decesul pârâtului S. I., împrejurare ce nu a fost adusă la cunoștința instanței de către ceilalți pârâți, deși aceștia ar fi putut și trebuit să încunoștințeze instanța. Acest aspect a fost ascuns pentru a putea fi invocat în calea de atac împotriva hotărârii din primul ciclu procesual (f. 13 dosar Tribunalul B.).

În momentul decesului S. I., acesta era căsătorit cu S. Anișoara (f. 9-10 vol. II după casare).

La următoarele date s-au născut copiii pârâtului defunct S. I.:

S. S.-I., născută la data de 14.08.1990 (f. 11 vol. II după casare);

- S. M.-C., născută la data de 25.12.1994 (f. 12 vol. II după casare);

- S. S.-I., născut la data de 21.12.1995 (f. 63 vol. I după casare și f. 6 vol. II după casare);

- S. C. I., născută la data de 22.09.1994 (f. 8 și f. 61 vol. II după casare).

Instanța a constatat că nu a fost învestită propriu-zis cu o cerere de constatare a calității de moștenitor, mențiunile din cuprinsul cererii prin care reclamantul a indicat care sunt moștenitorii defunctului S. G. având natura unor simple susțineri privind cadrul procesual.

Prin urmare, conform certificatului de moștenitor aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că au calitatea de moștenitori ai defunctului S. G.:

- S. M., în calitate de soție supraviețuitoare, având o cotă de 7/28 din masa succesorală;

- S. G., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. I., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. M. (căsătorită C.), în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. M. (căsătorită L.), în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. C.-M., în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. N., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. I., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală.

2. Masa partajabilă

Conform extrasului CF depus la dosarul cauzei (f. 3, vol. I înainte de casare), conform rapoartelor de expertiză depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că din masa partajabilă fac parte următoarele bunuri:

- Imobil – teren în suprafață de 263 mp, compus din casă și curte, situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr. top. 24/a.

- casa dărăpănată, situată pe terenul menționat mai sus, lipsită de valoare economică, după cum rezultă din fotografiile aflate la dosarul cauzei (f. 176 vol. I, după casare) și din raportul de expertiză evaluatoare (f. 80 vol. II după casare).

Proprietarii tabulari sunt reclamantul P. N. și defunctul S. G., fiecare cu o cotă de ½ din dreptul de proprietate.

3. Modul de partajare

Potrivit dispozițiilor art. 728 din Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, iar raportat la aceste reglementări imperative, instanța a admis acțiunea reclamanților, dispunând, în consecință, sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul ce face obiectul partajului.

În ceea ce privește modul de partajare a imobilului, instanța a dispus partajarea imobilului prin atribuirea acestuia către reclamantul P. N., coproprietar înscris în Cartea Funciară, având în vedere că imobilul este în imediata vecinătate a proprietății sale și că suprafața terenului este mult prea redusă pentru a fi formate loturi, imobilul fiind incomod partajabil în natură, după cum rezultă din raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei (f. 140 vol. II după casare). De asemenea, instanța a avut în vedere și solicitarea reclamantului în acest sens.

Pentru egalizarea loturilor, instanța de judecată a dispus obligarea reclamantului P. N. la plata unor sulte corespunzătoare către pârâți. La stabilirea sultelor, instanța a reținut că suprafața imobilului este o chestiune controversată. Astfel, din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză (f. 140 vol. I după casare), rezultă că, de fapt, terenul nu are 263 mp, ci 141 mp. Apoi, conform procesului-verbal de predare-recepție eliberat de OCPI, terenul măsoară, de fapt, 199 mp (f. 208 vol. I după casare).

Având în vedere că instanța nu a dispus rectificarea suprafeței imobilului, pentru considerentele arătate mai sus, și că reclamantul a fost de acord în concluziile orale de la termenul din data de 30.06.2015, cu stabilirea sultelor în raport de suprafața ce rezultă din extrasul CF, instanța a stabilit sultele în raport de această suprafață de 263 mp.

Instanța a reținut că în raportul de expertiză evaluatoare aflat la dosarul cauzei (f. 78, vol. II după casare), expertul a stabilit o valoare de 15,03 Euro/mp. Prin urmare, valoarea totală a terenului este de 3.952,89 Euro. C. de ½ ce aparține defunctului S. G., îi corespunde o sultă în cuantum de 1.976,44 Euro.

Această sumă urmează a fi plătită către pârâți, în măsura în care aceștia au stabilită calitatea de moștenitor față de defuncții S. G., S. M., și S. I. decedat. Astfel, instanța observă că prin certificatul de moștenitor nr. 95/08.10.2003, emis de BNP B. I. în dosarul succesoral nr. 141/2003, s-a stabilit calitatea de moștenitor a șapte dintre cei opt copii ai defunctului S. G. și a soției supraviețuitoare S. M. față de defunct.

Potrivit acestui certificat, soția supraviețuitoare S. M. deține o cotă de 7/28 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului S. G.. În momentul decesului acesteia, cota sa de 7/28 ar fi putut să revină celor opt copii, care sunt persoane cu vocație succesoral - succesibili. Întrucât aceste aspecte nu au fost încă stabilite, instanța a considerat că această cotă va putea fi valorificată numai după stabilirea persoanelor care au calitate de moștenitor față de acest defunct. Aceleași argumente sunt valabile și pentru cota deținută de defunctul S. I.. Prin urmare, pârâții vor putea intra în posesia sultelor corespunzătoare cotelor de 7/28 și 3/28 deținute de defuncții S. M. și S. I., numai după ce va fi stabilită eventuala calitate de moștenitor a pârâților față de cei doi defuncți.

Prin urmare, instanța a dispus obligarea reclamantului la plata echivalentului în lei al sumei de 211,76 Euro (1.976,44 Euro x 3/28), cu titlu de sultă, către fiecare dintre pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., calculat la cursul BNR din data plății efective.

Apoi, instanța a dispus obligarea reclamantului la plata echivalentului în lei al sumei de 211,76 Euro (1.976,44 Euro x 3/28), cu titlu de sultă, către pârâții S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I., calculat la cursul BNR din data plății efective, însă numai după stabilirea definitivă a calității de moștenitor a acestora față de defunctul S. I..

Totodată, instanța a dispus obligarea reclamantului la plata echivalentului în lei al sumei de 494,11 Euro (1.976,44 Euro x 7/28), cu titlu de sultă, către pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., C. G., S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. calculat la cursul BNR din data plății efective, însă numai după stabilirea definitivă a calității de moștenitor a acestora față de defunctul S. M..

Instanța de judecată a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului P. N., cu titlu de atribuire prin partaj.

4. Cheltuieli de judecată

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 274 alin.1 din Vechiul Cod de procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 276 din Vechiul Cod de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Potrivit dispozițiilor art. 277 din Vechiul Cod de procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

Instanța a reținut că suma totală achitată în cauză pentru cele trei expertize este de 6.633,5 lei (f. 91 – 2.500.000 lei vechi, vol. I înainte de casare, f. 189 vol. I înainte de casare – 650 lei, f. 102, f. 103, f. 104, f. 109, f. 119, f. 166, f. 174, f. 175, f. 197 vol. I după casare, f. 117 vol. II după casare), din care reclamantul P. N. a achitat 4.848,5 lei, iar pârâtul S. M. (fostă C.) a achitat 1.785 lei. Reclamantul a achitat o taxa judiciară de timbru în cuantum de 17,1 lei (f. 2 vol. I înainte de casare).

Pentru a înlesni modul de calcul al cheltuielilor de judecată, instanța a împărțit atât onorariul expertului, cât și taxa judiciară de timbru achitată în două părți egale: 6.650,6 lei/2 = 3.325,3 lei. Această din ultimă sumă va fi împărțită la opt, conform numărului de tulpini, rezultând suma de 415,66 lei.

Totodată, instanța de judecată a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și, în consecință, va dispune:

- obligarea în solidar pârâților S. G., S. I., L. M., S. N., S. C. M., C. G. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 1.107,54 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. C. G. va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată numai în limita sumei de 40 lei, având în vedere că acesta va putea dobândi o cotă parte redusă din sulta de 494,11 Euro.

- obligarea în solidar a pârâților S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 415,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că prin concluziile scrise, pârâta S. M. (fostă C.) a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, fiind atașate și dovezi în acest sens. Având în vedere că cererea însoțită de dovezi a fost depusă după închiderea dezbaterilor, instanța nu o a lua în seamă.

Întrucât pe parcursul întregului proces, acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța a luat act că pârâtul S. M. (fostă C.) nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva soluției a declarat recurs pârâta Stanișor M., invocând următoarele motive:

În fapt, prin sentința civilă recurată s-a dispus admiterea excepției tardivității invocată de către pârât la termenul din data de 14.01.2014 cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului, s-a respins cererea de rectificare a suprafeței imobilului situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr.top. 24/a, compus din casă și curte în suprafață de 263 mp, formulată de către reclamant, ca inadmisibilă, s-a respins excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii invocată de către instanță din oficiu cu privire la cererea de rectificare a suprafeței imobilului supus partajului, ca rămasă fără obiect, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul P. N. în contradictoriu cu pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., C. G., S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I., s-a constatat că din masa partajabilă fac parte imobilele:

- Imobil - teren în suprafață de 263 mp, compus din curte și construcție-casă, situat în . în CF 1560 Poiana Mărului cu nr. top. 24/a.

- casa dărăpănată situată pe terenul menționat mai sus.

S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea în totalitate către reclamantul P. N. a imobilelor menționate mai sus și a fost obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 211,76 Euro, cu titlu de sultă, către fiecare dintre pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., calculat la cursul BNR din data plății efective.

A fost obligat reclamantul P. N. la plata echivalentului în lei al sumei de 211,76 Euro, cu titlu de sultă, către pârâții S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I., calculat la cursul BNR din data plății efective, însă numai după stabilirea definitivă a calității de moștenitor a acestora față de defunctul S. I. și la plata echivalentului în lei al sumei de 494,11 Euro, cu titlu de sultă, către pârâții S. G., S. I., S. M. (fostă C.), L. M., S. N., S. C. M., C. G., S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. calculat la cursul BNR din data plății efective, însă numai după stabilirea definitivă a calității de moștenitor a acestora față de defunctul S. M..

S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului - teren menționat mai sus cu titlu de atribuire prin partaj, și s-au compensat între părți cheltuielile de judecată în sensul că au fost obligați în solidar pârâții S. G., S. I., L. M., S. N., S. C. M., C. G. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 1.107,54 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pârâtul C. G. va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată numai în limita sumei de 40 lei si în solidar pe pârâții S. ANIȘOARA, S. S.-I., S. M.-C., S. S.-I., S. C. I. la plata către reclamantul P. N. a sumei de 415,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a luat act că pârâtul S. M. (fostă C.) nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Față de hotărârea pronunțată și motivarea acesteia solicită să se constate că hotărârea este nelegală pentru mai multe aspecte.

Astfel, inițial acțiunea formulată de către reclamant a fost soluționată prin sentința civilă nr.18/06.01.2012 pronunțată de către Judecătoria Zărnești în dosarul mai sus menționat, iar împotriva acesteia, recurenta a declarat recurs învederând că o consideră nelegală, sens în care, în baza art.312 raportat la art.304 indice 1 C.pr.civilă a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, recurs care a fost admis de către Tribunalul B..

În fapt, în primul ciclu procesual, prin sentința civilă mai sus menționată s-a dispus admiterea acțiunii formulate de către reclamant, s-a dispus rectificarea suprafeței înscrise în CF nr.1560 a loc.Poiana Mărului nr. top. 24/a compus din casă și curte de 263 mp, coproprietatea reclamantului și a tuturor pârâților de la 263 mp la 199 mp conform raportului de expertiză întocmit de către expert H. M. și care face parte integrantă din hotărâre, s-a dispus efectuarea acestor mențiuni în CF, s-a constatat că masa partajabilă se compune din imobilul mai sus menționat dar în suprafață de 263 mp, s-a constatat că pârâții au calitatea de moștenitori după proprietarul tabular S. G. pentru cota de 1/2-a parte din imobil, s-a dispus ieșirea din indiviziune urmând ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate asupra nr. top. nou 24/a/1, iar pârâții asupra nr.top. nou 24/a/2, urmând a rămâne toți în indiviziune și intabularea în CF a drepturilor de proprietate astfel dobândite.

Astfel, acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 08.11.2004 subsemnata, pe atunci C. M., fiind citată la adresa din B., ..17, . alți 3 pârâți, deși recurenta nu a locuit niciodată cu frații acesteia.

La termenul de judecată din data de 16.05.2006 dosarul a fost suspendat conform art.244 pct.1 C.pr.civilă, față de împrejurarea că pârâta C. G. a formulat acțiune având ca obiect uzucapiune care a format obiectul dosarului nr._ .

Dosarul a rămas în nelucrare până la data de 22.03.2011 când s-a procedat la repunerea pe rol a cauzei.

În atare situație/în acest interval de 5 ani s-au produs următoarele evenimente:

Astfel, conform sentinței civile nr.3161/05.04.2007 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a dispus desfacerea căsătoriei și atribuirea imobilului domiciliu conjugal situat la adresa din B., ..150-152, scara B, . către fostul soț deși recurenta era plecată din țară încă din data de 27.02.2007 conform contractului de muncă depus la dosar.

În atare situație, de la momentul repunerii pe rol a dosarului acesta s-a judecat cu citarea recurentei la un domiciliu care nu îi aparține/cu atât mai mult cu cât în toată perioada a fost plecată din țară, având rezidența în Italia la adresa indicată în preambul, aspect care conduce la încălcarea dreptului la apărare conform art. 6 din CEDO.

Pe de altă parte, și pare nejustificat, reclamantul, deși cunoștea, nu a adus la cunoștința instanței de judecată că pârâtul S. I. a decedat la data de 10.09.2009, sens în care, contrar dispozițiilor legale, hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată în contradictoriu cu o persoană decedată.

Acesta are moștenitori, respectiv S. Anișoara în calitate de soție supraviețuitoare și S. C. M. și S. I. S. în calitate de fii.

Instanța de recurs a reținut că atât recurentei, cât și moștenitorilor defunctului le-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind privați de participarea la efectuarea rapoartelor de expertiză și la dezbaterea celorlalte probe.

A învederat că în primul ciclu procesual instanța s-a pronunțat referitor la ceea ce nu s-a solicitat.

Astfel, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat:

- ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr.1560 a loc.Poiana Mărului nr. top. 24/a compus din casă și curte de 263 mp conform cotelor de proprietate, un lot pentru reclamant și unul pentru pârâți și intabularea dreptului de proprietate.

Până la momentul rămânerii în pronunțare, respectiv data de 13.12.2011 la dosarul cauzei nu se depusese nicio cerere de precizare sau completare a acțiunii.

Instanța de fond a amânat pronunțarea pentru data de 20.12.2011, 27.12.2011, 03.01.2012 și 06.01.2012 - dată la care s-a pronunțat hotărârea.

Între termenele pe care și le-a acordat instanța de judecată numai în vederea deliberării, reclamantul înregistrează la dosarul cauzei la data de 04.01.2012 o cerere prin care solicită rectificarea suprafeței de teren de la 263 la 199 mp și ieșirea din indiviziune conform variantei 1 din raportul de expertiză.

Instanța de fond, încălcând principiul contradictorialității, pronunță hotărârea la data de 06.01.2012, ținând cont și de completarea de acțiune depusă la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor.

În atare situație, o cerere de completare de acțiune nu mai putea fi luată în considerare după închiderea dezbaterilor.

Conform art.150 Cod procedură civilă, după închiderea dezbaterilor este epuizată faza publică și contradictorie a procesului, iar după acest moment procesual nu mai este posibil să se formuleze vreo cerere indiferent de natura ei și nici nu se mai pot administra dovezi, în caz contrar s-ar încălca dreptul celorlalte părți la apărare în dezbateri cu caracter public - decizia ICCJ B.. - 4101/2006.

Conform mențiunilor din încheierea de ședință din data de 13.12.2011 rezultă că apărătorul reclamantului a solicitat doar admiterea acțiunii urmând a se avea în vedere varianta 1 din raportul de expertiză, sens în care sub acest aspect hotărârea instanței de fond era nelegală.

Raportat la acțiunea formulată de către reclamant, în economia dosarului și referitor la probatoriul administrat solicită a se constata că acțiunea este nefondată, urmând a fi respinsă.

Astfel, din raportul de expertiză efectuat de către expert H. M. sub nr.465/2005 - fila 157 dosar inițial rezultă:

- parte din casă și magazia nu sunt amplasate pe terenul cu nr. top. 24/a;

- parte din imobilul cu nr. top. 24/a este folosit de vecinul de pe latura de est, astfel încât pârâții folosesc numai 100 mp;

- expertul apreciază că imobilul nu poate fi partajat.

La fila 262 din dosar se află răspunsul la obiecțiuni formulat de către expert Perlik R. care precizează că suprafața de 131,5 mp se află la pârâta C., iar aceeași suprafață la reclamant, sens în care la nr. adm. 122 rămâne o diferență de 124,50 mp;

- s-a constatat că suprafața reală este mai mică cu 131,50 mp decât în CF și nu cu 64 mp cum reține instanța;

- in urma măsurătorilor expertul constată că ar fi vorba de o diferență în minus de 192,50 mp;

- precizează expertul Perlik că în expertiza H. terenul a fost poziționat în mod invers respectiv la Est de nr.adm.120 proprietate Mânecuță G., pe când acesta este poziționat la nr.adm.122 – C. - din estimări rezultând o suprafață redusă a acestuia până la aproximativ jumătate;

- în final se precizează că răspunsul la obiecțiuni prezintă noi propuneri de identificare a nr. top. 24/a, fără a avea justificări clare prin documente de CF sau cadastrale sau a fi indicate elemente certe de reper sau delimitare.

La răspunsul expertului Perlik reclamantul formulează obiecțiuni, care se comunică, este adevărat, la cererea reclamantului și a pârâtei C. G. expertului H. M. să răspundă, deși acesta nu mai avea calitatea de expert judiciar.

La fila 298 se află răspunsul expertului H., care, fără a mai efectua măsurători, constatată o suprafață de 64 mp în minus/deși în primul raport de expertiză această suprafață nu este menționată, și propune două variante de partaj, reclamantul fiind de acord cu varianta I.

Prin sentința pronunțată instanța reține că imobilul nu este partajabil în natură.

Reține în considerente că imobilul nu este comod partajabil, că suprafața acestuia este de 199 mp, dar în dispozitiv, după ce dispune rectificarea suprafeței de teren de la 263 mp la 199 mp și efectuarea operațiunii în CF, constată că masa partajabilă se compune din terenul nediminuat, respectiv de 263 mp, dar dispune formarea de 2 loturi pentru suprafața rectificată de 199 mp.

În atare situație, după trimiterea cauzei spre rejudecare, față de aspectele mai sus menționate a solicitat ca reclamantul să precizeze cadrul procesual, pârâții cu care înțelege să se judece, să precizeze care este petitul acțiunii pentru a putea constata dacă se mai poate completa acțiunea după casarea cu trimitere spre rejudecare, iar referitor la reținerile experților că nu este comod partajabil în natură imobilul în litigiu, să precizeze aspecte privind modalitatea de ieșire din indiviziune.

În al doilea ciclu procesual s-a administrat un nou raport de expertiză de către expert D. C. care a ajuns la aceeași concluzie ca și cei anteriori, în sensul că terenul solicitat de către reclamant nu face parte din imobilul menționat în acțiune, că imobilul din cartea funciară menționată de către reclamant nu este comod partajabil în natură, situație față de care acțiunea nu poate fi primită.

Raportat la acest aspect, cum recurenta și nici ceilalți pârâți nu s-au manifestat intenția de a ieși din indiviziune, acțiunea reclamantului de a se dispune partajarea în natură a imobilului prin formarea de 2 loturi, unul pentru acesta și unul pentru pârâți nu poate fi primită, sens în care solicit respingerea acțiunii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale.

Așa cum am arătat, părțile sunt coproprietari prin moștenire, iar reclamantul dorește întreaga suprafață de teren, iar aceasta nu face parte din cartea funciară invocată, astfel cum au arătat toți experții desemnați în cauză.

Mai mult, s-a constatat că suprafața este mai mare, iar reclamantul nu a înțeles să-și modifice acțiunea față de proprietarii imobilului limitrof, fiind o rectificare de carte funciară în plus și nu în minus.

Instanța de fond nu mai analizează aspectele pentru care cauza a fost trimisă spre rejudecare și, deși nu a existat nicio precizare de acțiune privind ieșirea din indiviziune în natură, instanța de fond, în mod nelegal, atribuie către reclamant un teren inexistent, care nu face parte din cartea funciară pentru care s-a formulat acțiunea.

Mai mult, dezbaterea succesiunii după defunctul proprietar tabular s-a efectuat la solicitarea unei persoane care nu are vocație succesorală, iar în ceea ce privește cotele de proprietate, instanța de fond a procedat, fără a analiza gradul de rudenie, la stabilirea unor cote egale, fără a mai menționa, tot pentru a masca modalitatea defectuoasă în care s-a pronunțat soluția, care este gradul de rudenie pentru fiecare dintre pârâții chemați în judecată și calitatea în care aceștia vin la succesiune.

Având în vedere modalitatea în care expertul D. a procedat la identificarea imobilului în litigiu recurenta a formulat obiecțiuni prin care a solicitat ca expertul să identifice și să precizeze unde se află diferența în minus a suprafeței de 122 mp care aparține nr.top. 24/a din CF nr._ Poiana Mărului.

Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, în urma măsurătorilor efectuate, expertul a constatat o suprafață lipsă de 122 mp, dar acesta s-a rezumat numai la a o menționa, fără a preciza de unde provine această diminuare de suprafață și unde se regăsește aceasta faptic în teren.

Așa cum s-a precizat în actele aflate la dosar și cum rezultă din rapoartele de expertiză anterioare reclamantul a executat o construcție acaparând din suprafața de teren care aparține nr.top. mai sus menționat, aspect care trebuia stabilit în mod corespunzător, dar instanța de fond a dispus în mod nelegal respingerea obiecțiunilor formulate.

Prin sentința pronunțată instanța reține că imobilul nu este partajabil în natură, dar că s-ar fi întocmit, conform voinței pârâților, 2 variante.

Era necesar ca instanța să verifice acordul de voință și al celor 8 pârâți care nu și-au manifestat acordul de voință.

Mai mult, instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie.

În atare situație, față de aspectele mai sus menționate solicită să se dispună admiterea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Mai mult, un alt motiv de nelegalitate constă în reținerea instanței de fond în sensul că recurenta nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată.

Contrar acestor susțineri, atât în cadrul recursului judecat în primul ciclu procesual, cât și în rejudecare, în toate cererile formulate și notele de ședință recurenta a solicitat obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale.

Având în vedere că ne aflam pe tărâmul vechiului Cod de procedură civilă în care nu se impunea depunerea cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor, a depus la dosarul cauzei dovezi care atestau efectuarea cheltuielilor, dar în mod nelegal instanța de fond a reținut că recurenta nu ar fi solicitat cheltuieli de judecată.

Intimatul P. N. nu a depus la dosar întâmpinare.

Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză Tribunalul apreciază recursul ca neîntemeiat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

În primul rând referirile recurentei la dispozițiile instanței din sentința civilă nr.18/6.01.2012 sunt apreciate ca fără finalitate în condițiile în care această sentință civilă a fost casată prin decizia nr.1614/R/7.12.2012 a Tribunalului B. prin care s-a admis recursul, dispunându-se casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond reținându-se că instanța a pronunțat soluția în contradictoriu cu o persoană decedată.

Astfel, criticile recurentei în sensul că instanța în primul ciclu procesual s-a pronunțat referitor la ceea ce nu s-a solicitat, că nu putea fi luată în considerare o completare de acțiune depusă după închiderea dezbaterilor, că instanța a reținut că imobilul nu este comod partajabil în natură constituie critici aduse sentinței civile pronunțate în primul ciclu procesual, sentință casată de instanța de control judiciar, care nu mai are nicio putere, conform art. 311 alin.1 din codul de procedură civilă.

Cu privire la sentința civilă nr. 594/9.07.2015, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, se invocă de către recurentă faptul că acțiunea de ieșire din indiviziune trebuia respinsă întrucât acesta nici acesta, nici ceilalți pârâți nu si-au manifestat intenția de a ieși din indiviziune. Motivul de recurs nu este fondat întrucât ieșirea din indiviziune nu este condiționată de acordul tuturor coproprietarilor, ci dimpotrivă conform dispozițiilor art. 728 din codul civil nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune. Rezultă, așadar, faptul că oricând un copărtaș poate cere împărțirea bunului comun fără a fi necesar acordul la ceilalți copărtași.

De asemenea, se invocă faptul că reclamantul nu a înțeles să-și modifice acțiunea față de proprietarii imobilului limitrof, fiind o rectificare în plus și nu în minus, aspect neîntemeiat, în condițiile în care prin sentința recurată s-a respins cererea de rectificare a imobilului supus partajului.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a analizat în mod temeinic acțiunea cu care a fost investită, conform indicațiilor cuprinse în decizia de casare și în limita principiului disponibilității care guvernează procesul civil, acțiunea dedusă judecății fiind de ieșire din indiviziune, prin atribuirea imobilului în natură către reclamant.

De asemenea, reclamantul are o cotă de ½ din imobilul supus partajului, conform extrasului CF depus la dosarul cauzei- f.3, vol I, în primul ciclu procesual. Cealalată cotă revine defunctului S. G. ai cărui moștenitori sunt menționați în certificatul de moștenitor de la dosar și anume: S. M., în calitate de soție supraviețuitoare, având o cotă de 7/28 din masa succesorală;

- S. G., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. I., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. M. (căsătorită C.), în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. M. (căsătorită L.), în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. C.-M., în calitate de fiică, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

- S. N., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală;

S. I., în calitate de fiu, având o cotă de 3/28 din masa succesorală.

Recurenta mai invocă faptul că terenul partajat a fost măsurat de către expert care a găsit o lipsă de 122 mp fără a preciza de unde provine această diminuare de suprafață. Este adevărat că expertul a constatat această lipsă de suprafață însă instanța de fond nu a dispus rectificarea suprafeței imobilului, raportându-se la suprafața înscrisă în CF, astfel încât criticile recurentei rămân fără finalitate.

Este adevărat că instanța de fond a reținut că imobilul nu este comod partajabil în natură însă o astfel de concluzie este susținută de expertiza tehnică realizată la fond- fila 140 vol I . Astfel, expertul D. C. a arătat că imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură, motiv pentru care s-a procedat la atribuirea acestuia către intimatul reclamant, instanța de fond precizând criteriile avute în vedre la adoptarea acestei soluții și anume faptul că acesta este în imediata vecinătate a proprietății sale și că reclamantul a solicitat acest lucru. Recurenta nu a solicitat atribuirea imobilului acesteia, prin urmare nu poate critica faptul că i s-a atribuit reclamantului și nu la ceilalți pârâți.

Se mai invocă faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie prin faptul că a reținut că imobilul are o suprafață de 199 mp însă a constatat că masa partajabilă se compune din terenul nediminuat de 263 mp .Tribunalul reține că instanța de fond a respins cererea reclamantului de rectificare a suprafeței de teren și prin urmare a stabilit sultele în raport de suprafața înscrisă în Cf de 263 mp. Pe de altă parte, recurenta stabilindu-i-se o sultă egalizatoare, nici nu are interes să critice a această soluție, întrucât această sultă a fost stabilită la o suprafață de teren mai mare.

În fine, recurenta mai critică soluția instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecată în sensul că acesta nu au fost acordate pe motiv că nu ar fi fost solicitate deși acestea au fost solicitate și au fost depuse dovezi în acest sens la dosar. Nici acest motiv nu este fondat. Tribunalul reține că recurenta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată doar prin concluziile scrise de puse la dosar la data de 9 iulie 2015, după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare. Astfel,Tribunalul reține că după închiderea dezbaterilor nicio cerere a părții nu mai poate fi analizată de către instanță, în caz contrar încălcându-se principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.

Pentru motivele mai sus expuse, vazând si prevederile art.312 alin.1-3 C.proc.civ. tribunalul va respinge recursul declarat împotriva soluției pronunțate la fond pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

În temeiul dispozițiilor art.274 din codul de procedură civilă va obliga recurenta pârâtă S. M. să achite intimatului Puscariu N. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă S. M. împotriva sentinței civile nr. 594/2015 pronunțată de Judecătoria Zărnești pe care o menține.

Obligă recurenta pârâtă S. M. să achite intimatului Puscariu N. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de acesta în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.11.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. O. P. N. M. F. C. F.

GREFIER

V. P.

Red.N.F./26.01.2016

Dact.V.P./26.01.2016

- 2 ex -

Jud.fond A. A.

← Succesiune. Decizia nr. 1159/2015. Tribunalul BRAŞOV		Contestaţie la executare. Decizia nr. 328/2016. Tribunalul BRAŞOV →

Partaj judiciar. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj judiciar. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul BRAŞOV