Pretenţii. Sentința nr. 3/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:006._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3/D/2016
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Grefier D. P.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamant C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârât ., prin reprezentant legal, având a ca obiect pretenții.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2016, când părțile, prin reprezentanții lor convenționali, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._/3, la data de 10.04.2015, pe rolul Tribunalului București- Secția a III a Civilă, reclamantul C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- CREDIDAM- a chemat în judecată pârâta ., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 4.557 lei, reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru comunicarea publică a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, precum și a prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, aferente perioadelor 01.04._12 și 01.10._15, să o oblige pe pârâtă la plata penalităților de întârziere în sumă de 1.339, 21 lei, care vor fi actualizate la zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamantul a arătat în esență că pârâta este o societate comercială ce desfășoară activitate în domeniul prestării de servicii și care, pe baza declarației pe proprie răspundere pe care a dat-o prin reprezentantul său legal a obținut licența/ autorizația neexclusivă nr. 9613/11.06.2009 pentru comunicarea publică a fonogramelor și licența/ autorizație neexclusivă pentru comunicarea publică a prestațiilor din domeniul audiovizualului.
Prin facturile proformă nr._/02.05.2012, nr._/12.11.2012, nr._/17.03.2014,nr._/12.06.2014,nr._/11.09.2014,nr._/17.11.2014 și nr._/09.03.2015, partea reclamantă a stabilit sumele de bani pe care partea pârâtă trebuie să le achite în baza autorizațiilor astfel emise, însă această parte a refuzat să achite sumele de bani stabilite.
În aceste condiții, se impune ca instanța de judecată să constate că partea pârâtă nu a înțeles să aducă la îndeplinire obligațiile ce îi revin în baza dispozițiilor legii nr. 8/1996 și să instituie în sarcina sa obligațiile indicate în petitele cererii.
Reclamantul a fundamentat în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 116 și art. 1350 din codul civil și pe cele ale legii nr. 8/1996, pe care le-a invocat în mod generic.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului București, arătând în susținerea acesteia că, în speță, sub aspectul determinării instanței competente din punct de vedere teritorială, se aplică regula de drept comun instituită de prevederile art. 107 din codul de procedură civilă, în conformitate cu care competența de soluționare a cererii revine instanței în a cărei circumscrie se află sediul său, respectiv Tribunalului B..
În ceea ce privește fondul cauzei, partea pârâtă a susținut în actul de procedură pe care l-a întocmit că cererea de chemare în judecată este nefondată,.
În motivarea acestei poziții procesuale, partea menționată a arătat în esență că temeiul de drept pe care partea reclamantă a fundamentat pretențiile este unul care reglementează răspunderea civilă contractuală, or între ea și această parte nu a fost perfectat și nu se află în curs de derulare vreun contract.
Apoi, se impune a se constata că licența/ autorizație la care partea reclamantă a făcut referire în cererea de chemare în judecată nu poate valida susținerea pe care reclamanta a formulat-o în sensul existenței unui raport juridic contractual între părți.
De asemenea, împrejurarea că partea reclamantă a emis facturile proformă indicate în considerentele cererii de chemare în judecată nu este de natură să ateste că prestația a cărei contravaloare a fost cerută a fost prestată.
Partea reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea părții pârâte, prin care a susținut că excepția de procedură pe care aceasta a invocat-o se impune a fi respinsă, întrucât, pe de o parte, în cauză sunt incidente prevederile 113 pct. 3 din codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, pentru că părțile au stabilit prin autorizațiile/ licență pe care le-au perfectat că orice conflict dintre ele, rezultat din executarea acestor acte juridice, se va soluționa de către instanța competentă de la sediul părții reclamante.
În ceea ce privește fondul cauzei, partea reclamantă a reluat susținerile pe care le-a formulat prin cererea de chemare în judecată, arătând că toate obligațiile ce revin pârâtei au fost stabilite pe baza declarației dată pe proprie răspundere de către reprezentantul legal al acesteia.
Prin sentința civilă nr. 942/01.09.2015, Tribunalul București- Secția a III a Civilă, a admis excepția lipsei competenței sale teritoriale, excepție ce a fost invocată de partea pârâtă, cu consecința declinării, în favoarea Tribunalului B., a competenței de soluționare a cauzei.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere locul situării sediului social al părții pârâte, precum și faptul că nu este prevăzută o competență exclusivă sau alternativă pentru cererea ce face obiectul prezentei acțiuni.
Urmare a celor dispuse de către instanța sesizată de către partea reclamantă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalui B.- Secția I Civilă- sub nr._, la data de 13.11.2015.
Pentru primul termen de judecată stabilit în cauză de către instanța astfel învestită, partea reclamantă, prin nota de ședință pe care a întocmit-o, a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului B., pentru argumentele pe care le-a indicat, în sensul celor mai sus redate, prin răspunsul la întâmpinarea părții pârâte.
De asemenea, partea menționată a arătat că poziția procesuală pe care a înțeles să o formuleze cu privire la excepția de procedură pe care a invocat-o este susținut și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție .
Având în vedere prevederile art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum și cele ale art. 132 din același act normativ, instanța va analiza cu prioritate această excepție de procedură, ce face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei, iar sub acest aspect, constată și reține următoarele:
Așa cum am arătat, temeiul cererii de chemare în judecată ce a fost formulată de partea reclamantă îl reprezintă nerespectarea de către partea pârâtă a mai multor obligații legale din materia drepturilor conexe dreptului de autor, ceea ce este de natură să atragă răspunderea civilă delictuală a acestei din urmă părți.
Potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente din punct de vedere teritorial mai mute instanțe, dreptul de a învesti una dintre aceste instanțe revenind reclamantului, conform prevederilor art. 116 din codul de procedură civilă.
Astfel, art. 113 alin. 1 pct. 9 din codul de procedură civilă statuează că,, (1) În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă’’.
În cauza de față, instanța sesizată de reclamant, respectiv Tribunalul București, este instanța locului producerii prejudiciului, întrucât prin nesocotirea obligațiilor ce ii reveneau în temeiul legii vizând drepturile conexe dreptului de autor, pârâta a cauzat reclamantului un prejudiciu concretizat în contravaloarea drepturilor bănește ce trebuiau achitate în contul bancar al acestei părți.
Apoi, prezenta instanță reține că prin cererea pe care a promovat-o partea reclamantă a făcut referire la convențiile ce au fost perfectate între ea și partea pârâtă, în conformitate cu dispozițiile legii nr. 8/1996, convenții care, la art. VII, cuprind următoarea clauză:,, orice neînțelegere ivită în interpretarea și executarea prezentei autorizații va fi soluționată pe cale amiabilă. În caz contrar, soluționarea oricăror litigii cu privire la interpretarea și aplicarea prezentei autorizații, precum și cu privire la respectarea dispozițiilor legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, se face de către instanța de judecată competentă de la sediul CREDIDAM’’.
Cu toate că aceste convenții nu pot constitui cauza demersului judiciar al părții reclamante, întrucât în cauză sunt incidente obligații ce își au izvorul în lege, convenția încheiată în sensul celor mai sus redate produce efecte din perspectiva stabilirii instanței competente, întrucât ea are natura juridică a unei alegeri de competență în privința oricăror litigii întemeiate pe dispozițiile legii nr. 8/1996.
În conformitate cu prevederile art. 126 alin. 1 din codul de procedură civilă,, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă’’.
Întrucât competența de soluționare a cauzei civile de față nu este una exclusivă, ci alternativă, astfel cum am arătat anterior, clauza mai sus redată produce efecte juridice în cauză, în sensul prorogării voluntare a competenței instanței ce a fost învestită de către partea reclamantă, care este alta decât instanțele la care se referă art. 107 și art. 113 alin. 1 pct. 9 din codul de procedură civilă.
Însă, este de menționată că o astfel de ipoteză își găsește aplicarea numai în situația în care este validat raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării de către Tribunalul București a soluției de declinare a competenței, anume acela că în cauză se aplică regula de drept comun în materia stabilirii competenței teritoriale a instanțelor judecătorești, consacrată de prevederile art. 107 din codul de procedură civilă.
Așa fiind, tribunalul constată că este fondată excepția de procedură ce a fost invocată de către partea reclamantă, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 din codul de procedură civilă, coroborat cu dispozițiile legale indicate, o va admite și va declina, în favoarea Tribunalului București, competența teritorială de soluționare a cauzei.
În raport cu prevederile art. 133 pct. 2 din codul de procedură civilă, constată că între prezenta instanță și instanța sesizată de către partea reclamantă s-a ivit un conflict negativ de competență, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. 1 din codul de procedură civilă, va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestui conflict.
De asemenea, în raport cu prevederile art. 134 din actul normativ menționat, se constată că până la soluționarea conflictului negativ de competență, soluționarea prezentei cauze este de drept suspendată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului B., invocată de partea reclamantă.
Declină, în favoarea Tribunalului București- Secția Civilă- competența teritorială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul C. R. pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți- CREDIDAM-, cu sediul social în Municipiul București, sector I, .. 15-17, identificat prin C. RO9089320, reprezentat legal de director general G. Ș. și convențional de avocat S. M. și de avocat B. A.- G., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul social în Municipiul B., ..121, ., județul B., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, reprezentată legal de administrator G. C. și convențional de avocat C. M., cu sediul procesual ales la domiciliul profesional al reprezentantului convențional, situat în Municipiul B., ..62, ., județul B..
Constată ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul B. și sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență.
Constată că judecată este de drept suspendată până la soluționarea conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată azi, 14.01.2016, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte,Grefier,
L. S. D. P.
Red.LS. 14.01.2016 –
Tehnored.D.P. 14.01.2016 – 5 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 37/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 22/2016.... → |
|---|
