Acţiune în constatare. Decizia nr. 4120/2015. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4120/2015 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 4120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 4120 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA: 10.11.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: P. S.
JUDECĂTOR: B. M. C.
GREFIER: N. D.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea apelului – civil declarat de apelantul – reclamant C. C. împotriva Sentinței civile nr. 7282/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria S. 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți PRIMĂRIA S. 5 – DIRECȚIA DE IMPOZITE și TAXE LOCALE și C. P., având ca obiect „acțiune în constatare”.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, văzând că intimata, prin întâmpinare, în temeiul disp. art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a solicitat judecata în lipsă și, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 20.08.2013 sub nr._/302/2013 contestatorul C. C. a formulat în contradictoriu cu intimata Primăria Sectorului 5 – Direcția de Impozite și Taxe Locale S. 5, contestație la executare împotriva somației nr. 5150/2013 și a titlului executoriu nr. 1990/07.05.2013.
În motivarea cererii, contestatorul arată că autoturismul Dacia 1310 a fost înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare lui C. P. în anul 2004.
Contestatorul nu a invocat nici un temei de drept in susținerea acțiunii.
În susținere, contestatorul a anexat cererii de chemare în judecată înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 09.04.2014, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, învederând faptul că somația nr. 5105/07.05.2013 și titlul executoriu nr. 1990/07.05.2013 i-au fost comunicate contestatorului la data de 27.06.2013, iar acesta nu a respectat termenul de 15 zile prevăzut de disp. art. 172-173 din OG nr. 92/2003.
Pe fondul cauzei, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 16.05.2014, prin serviciul Registratură, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității, învederând că a luat cunoștință de somația nr. 5105/07.05.2013 și titlul executoriu nr. 1990/07.05.2013 la data de 28.06.2013, însă contestația a fost înregistrată la Direcția de Impozite și Taxe Locale S. 5 la data de 02.07.2013.
La data de 08.07.2014, prin serviciul Registratură, contestatorul a depus o cerere de chemare în garanție a numitului C. P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 867 lei reprezentând taxa auto conform somației nr. 5150/2013 și titlului executoriu nr. 1990/07.05.2013.
În susținere, petentul a învederat că numitul C. P. este titularul dreptului de proprietate începând cu data de 26.04.2004 asupra autoturismului marca Dacia 1310, nr. înmatriculare_, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare al autoturismului.
A mai precizat petentul că, deși nu mai deține nici un drept de proprietate asupra autoturismului și nici paza juridică a acestuia încă din luna aprilie 2004, pârâtul nu a făcut demersuri necesare în vederea înmatriculării acestui autoturism ca fiind proprietatea sa.
Totodată, petentul a arătat că a realizat demersuri atât la Direcția de Impozite și Taxe Locale S. 5 București cât și la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculări Autovehicule în vederea radierii dreptului de proprietate asupra autoturismului mai sus menționat, însă fără nici un rezultat, având in vedere că aceste demersuri sunt în sarcina cumpărătorului.
La data de 17.09.2014, instanța a calificat cererea de chemare in garanție drept o acțiune in constatarea valabilității transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului, în vederea radierii acestuia din circulație, dispunând disjungerea acesteia, fiind format dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7282/22.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Sectorul 5 București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 5 București – Direcția de Impozite și Taxe Locale S. 5 și, pe cale de consecință, a respins cererea împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a respins cererea formulată de reclamantul C. C..
Pentru a pronunța această sentință, analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 Ncpc, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, prima instanță a reținut următoarele:
Într-o acțiune în constatarea valabilității transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului, calitatea de părți în proces o au părțile contractului a cărui valabilitate se solicită să se constate. Cum părți la contractul de vânzare-cumpărare de autoturism sunt numiții C. C. și C. P., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Sectorului 5 București – Direcția de Impozite și Taxe Locale S. 5 și, pe cale de consecință, a respins cererea împotriva acesteia ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cât privește fondul cauzei, s-a reținut că într-o astfel de acțiune este necesară participarea atât a vânzătorului cât și a cumpărătorului.
Având în vedere că, instanța, în temeiul art. 78 alin. 2 prima teză Cod procedură civilă, care prevede că în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a preciza dacă solicită introducerea in cauza in calitate de pârât a numitului C. P. precum și faptul că reclamantul nu a înțeles să introducă cumpărătorul C. P. în proces, potrivit art. 78 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă, care prevede că dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond, instanța a respins cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul C. C., solicitând admiterea căii de atac formulate, anularea taxei auto stabilită în sarcina sa precum și admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea cererii, se arată că a chemat în judecată Primăria S. 5- Direcția de Impozitare și Taxe Locale pentru anularea plații taxei auto, menționată în somația nr. 5150/2013 și titlu executoriu nr. 1990/07.05.2013 întrucât a vândut autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de identificare UU1R11700G2008284, ._, cu nr. de înmatriculare_, către C. P. în anul 2004.
Având în vedere faptul că începând cu data de 26.04.2004 dreptul de proprietate a trecut către cumpărător a contestat obligarea la plata taxei auto în cuantum de 867 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele C. proc.civ.
La data de 10.04.2015 a fost înregistrată la dosar întâmpinara formulată de către intimata DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE S. 5 BUCUREȘTI,prin care solicită, în principal anularea apelului având în vedere că din conținutul acestuia nu rezultă hotărârea atacată, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca și menținând ca fiind temeinică și legală a hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării, se arată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C. C., a solicitat instanței de judecată anularea Somației nr. 5150/2013 și a titlului executoriu 1990/07.05.2013, iar prin cererea formulată recunoaște că i-au fost comunicate actele contestate și prin care i se aducea la cunoștință faptul că datorează la bugetul local suma de 867 lei reprezentând taxă auto.
Mai mult decât atât, contestatorul a reiterat faptul că nu datorează la buget suma de 867 lei având în vedere faptul că a vândut autoturismul numitului C. P., care este titular de drept din data de 26.04.2004, iar acesta nu a făcut nici un demers în vederea înscrierii autoturismului pe numele acestuia.
La data de 17.09.2014, instanța de fond a clarificat cererea de chemare în garanție drept o acțiune în constatarea valabilității transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului, dispunând disjungerea acestuia, fiind format dosarul nr. 24._ .
Reclamantul a fost citat pentru termenul din data de 22.10.2014, cu mențiunea de a preciza dacă solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a numitului C. P..
Analizând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond în mod temeinic și legal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Impozite ți Taxe Locale S. 5 București și a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. ca fiind formulată împotriva persoane fără calitate procesuală civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, în mod corect instanța de fond a constatat faptul că, într-o acțiune în constatarea valabilității transferului dreptului de proprietate supra autoturismului, calitatea de părți în proces o au părțile contractului a cărui valabilitate se solicită să se constate.
Cum părțile contractului de vânzare cumpărare de autoturism sunt C. C. și C. P., instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă a instituției noastre.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a respins cererea reclamantului, acesta neînțelegând să introducă în cauza dedusă judecății în calitate de pârât a domnului C. P., fiind necesară participarea acestuia în proces.
Se arată că soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive este corectă, având în vedere faptul că Direcția Taxe și Impozite Locale S. 5 București nu este parte în raportul juridic dedus judecății, neavând nici calitate de vânzător și nici de cumpărător.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 248 al. 1 C.p. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură care fac de prisos cercetarea pe fond a pricinii.
Față de această prevedere legală, urmează a fi analizată cu prioritate excepția nulității apelului, invocată de către intimată, întemeiată pe neindicarea în cuprinsul motivelor de apel a hotărârii apelate.
Examinând cererea de apel, Tribunalul constată că apelantul a indicat în cuprinsul acesteia atât nr. sentinței ce face obiectul prezentului apel, respectiv sentința civilă nr. 7282/22.10.2014 cât și numărul dosarului în care aceasta a fost pronunțată, respectiv dosarul cu nr._ al Judecătoriei Sectorului 5 București, astfel că excepția invocată este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește fondul apelului, se constată că nu au fost invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii civile apelate, astfel, se va face aplicarea dispozițiilor art. 476 al. 2 C.p. civ., potrivit cărora în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate în fața primei instanțe.
Examinând conținutul cererii cu care instanța a fost învestită și pe care instanța a calificat-o drept acțiune în constatare, se reține că în mod corect, față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a fost citat reclamantul cu mențiunea de a preciza persoana cu care înțelege să se judece în cadrul acestei cereri, instanța neputând proceda la introducerea din oficiu în cauză a unor persoane, decât în condițiile art. 78 C.p. civ.
Cum reclamantul, legal citat, nu a făcut precizările solicitate, în mod corect cererea a fost respinsă, fără a fi cercetată pe fond, potrivit dispozițiilor art. 78 al. 2 teza finală, acesta având posibilitatea de a formula o nouă cerere de chemare în judecată, cu respectarea cerințelor procedurale impuse de art. 194 și următoarele C.p. civ., după cum corectă este și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției de Impozite și Taxe Locale S. 5 București, aceasta neputând avea calitate procesuală în litigiul având ca obiect constatarea transferului dreptului de proprietate.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 480 C.p. civ., Tribunalul urmează a respinge apelul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității apelului.
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantul reclamant C. C. ( CNP_ ), domiciliat în București, ., ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 7282/22.10.2014 pronunțată de către Judecătoria S. 5 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI – DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE S. 5, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5 și cu intimatul chemat în garanție C. P. ( CNP_ ), domiciliat în București, ., ., sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.11.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. S. B. M. C. N. D.
red. jud. M.C.B.
4 ex./th.red.N.V.
JUD.S.5 /Jud. D. D. S.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4983/2015. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1599/2015.... → |
|---|
