Anulare act. Sentința nr. 26/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 08-01-2016 în dosarul nr. 26/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 26
Ședința publică din data de 08.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. L. M.
GREFIER – M. V. B.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea I. G., în contradictoriu cu intimatele A. Națională pentru Restituirea Imobilelor – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, P. C. – C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Pământului și P. A. – C. Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, având ca obiect anulare act - Legea nr. 165/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constată că a fost investit cu o contestație împotriva Deciziei nr. 4579/28.05.2015 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, motiv pentru care va dispune rectificarea obiectului pricinii, în sensul că acesta este o contestație formulată în temeiul Legii nr. 165/2013 – anulare act, iar părțile au calitatea de contestatoare și intimate, sens în care dispune și rectificarea citativului și a mențiunilor din aplicația ECRIS.
De asemenea, tribunalul constată că constată că în raport de dovezile de comunicare atașate întâmpinării ale deciziei de invalidare, contestația este formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013.
În temeiul art. 131 NCPC, tribunalul, din oficiu, invocă excepția de necompetență teritorială, apreciind că tribunalul competent a soluționa contestația vizând decizia de invalidare emisă de CNCI, conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat notificarea, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare cu privire la excepția de necompetență teritorială.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III – a Civilă, sub nr._, contestatoarea I. G., în contradictoriu cu intimatele A. Națională pentru Restituirea Imobilelor – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, P. C. – C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Pământului și P. A. – C. Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, a solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 4579/28.05.2015.
În motivarea contestației s-a arătat că prin Decizia de invalidare nr. 4579/28.05.2015 a fost invalidată măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 538/15.09.2006, modificată prin Hotărârea nr. 43/25.08.2008, privind înscrierea terenului în suprafață de 6,50 ha, situat în . 95 din Anexa nr. 23 a Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2006, unde figurează solicitanții M. A. și I. G., după autorul M. P..
La emiterea deciziei contestate a fost luat în considerare Referatul cu nr. 2232/SCFF/26.05.2015 prin care s-au analizat actele din dosarul de despăgubiri nr._/FFCC/11.11.2008, reținându-se că nu s-a putut stabili dreptul de proprietate asupra suprafeței reconstituite după autor, întrucât lipsei actele de proprietate cât și registrele agricole din perioada de referință legală (1945 – 1989), nu s-a putut stabili suprafața preluată de stat, lipsind cererea de intrare în cooperativa agricolă de producție, registrul cu membrii cooperatori, evidențele cooperativei agricole de producție, procesul – verbal de predare - preluare a terenului, decretul de expropriere și anexa poziția corespunzătoare autorului expropriat.
Contestatoarea susține că motivele de invalidare menționate mai sus sunt total nefondate, întrucât la dosar a fost depus certificatul nr. 9233/31.03.1998 din care rezultă deținerea suprafeței de 6,5 ha, înscrisul reprezentând dovada dreptului de proprietate potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 1/2000.
În privința motivului referitor la lipsa actelor doveditoare ale preluării abuzive, contestatoarea arată că inexistența terenului în suprafață de 6,50 ha în patrimoniul autorului ei la momentul intrării în vigoare a legilor cu caracter reparator, echivalează cu o preluare abuzivă fără titlul valabil din partea statului.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 165/2013.
Anexat cererii de chemare în judecată au fost depuse la dosar înscrisuri în copie certificată.
Prin adresa nr._/DJC/15.09.2015, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a transmis în copie dosarul de despăgubire nr._/FFCC/2008.
Intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea de anulare a Deciziei de invalidare nr. 4579/28.05.2015 emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor Intimatele și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat disp. art. 205 – 208 NCPC, Legea nr. 165/2013.
Intimata C. Locală de Fond Funciar A. prin Primar, a depus la dosar întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de emitentul Deciziei de invalidare contestate.
Pe fondul cererii, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate de intimate, reluând în esență susținerile din cererea de chemare în judecată.
La acest termen de judecată, în raport de disp. art. 131 alin. 1 NCPC, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma obiectului cu care a fost învestit și a probelor administrate, tribunalul constată cererea ca fiind de competența Tribunalului C., pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de invalidare nr. 4579/28.05.2015 a fost invalidată măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 538/15.09.2006, modificată prin Hotărârea nr. 43/25.08.2008, privind înscrierea terenului în suprafață de 6,50 ha, situat în . 95 din Anexa nr. 23 a Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2006, unde figurează solicitanții M. A. și I. G., după autorul M. P..
Tribunalul constată că la emiterea deciziei contestate a fost luat în considerare Referatul cu nr. 2232/SCFF/26.05.2015 prin care s-au analizat actele din dosarul de despăgubiri nr._/FFCC/11.11.2008, reținându-se că nu s-a putut stabili dreptul de proprietate asupra suprafeței reconstituite după autor, întrucât lipsei actele de proprietate cât și registrele agricole din perioada de referință legală (1945 – 1989), nu s-a putut stabili suprafața preluată de stat, lipsind cererea de intrare în cooperativa agricolă de producție, registrul cu membrii cooperatori, evidențele cooperativei agricole de producție, procesul – verbal de predare - preluare a terenului, decretul de expropriere și anexa poziția corespunzătoare autorului expropriat.
Față de motivele avute în vedere prin Decizia de invalidare contestată, tribunalul reține că prin Hotărârea nr. 43/25.03.2008, s-au validat propunerile Comisiei Locale A. de modificare a Anexei 23, conținând tabelul nominal cu persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren suficient agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitată prin cerere, cărora urmau a li se acorda diferențe de teren/despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată, precum și în cazul în care nu sunt terenuri agricole disponibile pentru a fi reconstituite în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, la poziția 95 figurând autorul M. P. și moștenitori M. A. și I. G. cu suprafața de teren retrocedată de 6,5 ha, Anexa nr. 39, poziția 82 S, Hotărârea nr. 380/2005.
Tribunalul constată că obiectul cauzei constă în contestație împotriva deciziei de invalidare emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor cu referire la un teren în privința căruia s-a emis de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. propunere de despăgubiri, teren situat în localitatea respectivă și în județul C., așadar în circumscripția Tribunalului C., în raza căruia se află entitatea învestită cu cererea acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul teren in suprafața de 6,5 ha, în baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul constată că dispozițiile art. 35. - (1) din Legea nr. 165/2013 prevăd că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Textul de lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entitățile învestite, a dosarelor deja înregistrate pe rolul CCSD care se trimit la CNCI și a dosarelor înregistrate la CNCI ulterior intrării în vigoare a legii nr. 165/2013.
Tribunalul apreciază că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția se află sediul entității învestite ori care a fost învestită cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001. Consideră că intenția legiuitorului în nici un caz nu a fost aceea de a stabili competența Tribunalului București pentru cererile care vizează chiar fondul raportului juridic având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv de stat.
Rezultă că tribunalul competent a soluționa contestația vizând decizia de invalidare emisă de CNCI conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, și anume Tribunalul C..
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent, tribunalul reține competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii de restituire a terenului, în speța de față Tribunalul C.. Se consideră că această instanță este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere că obiectul contestației îl constituie recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului-teren, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.
Sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie, în opinia Tribunalului, un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. 5 și 6 din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile investite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora. Astfel, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a pct. 4 din Legea nr. 165/2013, și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această instituție nu este în măsură a aprecia asupra întinderii dreptului de proprietate, a configurării imobilului, a stării acestuia la momentul preluării, a situației juridice a imobilului, aspecte care sunt invocate prin contestația formulată. A interpreta altfel ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.
Așa fiind, tribunalul consideră că analizarea contestației de față cu privire la restul de teren pentru care nu s-a putut proceda la reconstituirea dreptului de proprietate din lipsă de disponibil și nu pentru că nu s-a făcut dovada temeiniciei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, nu poate fi decât în competența instanței în raza căreia se află sediul unității deținătoare a terenului pentru care deja s-a reconstituit dreptul de proprietate, iar titlul de proprietate invocat de contestatori a intrat în circuitul civil.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția de necompetenta teritorială și, în baza disp. art. 131 și 132 NCPC, va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea I. G., cu domiciliul în Municipiul C., ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimatele A. Națională pentru Restituirea Imobilelor – C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, P. C. – C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Pământului, cu sediul în Municipiul C., ., jud. C. și P. A. – C. Locală pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar, cu sediul în A., ., jud. C., în favoarea Tribunalului C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.01.2016.
PREȘEDINTEGREFIER
I. L. M. M. V. B.
RED.I.L.M.
DACT.M.G./7EX.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul... | Partide politice. Sentința nr. 9/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
