Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 269/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 269 A
Ședința publică din data de 19.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: I. I.
Judecător: C. P.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta I. L. ROMÂNIA IFN SA împotriva sentinței civile nr.1394/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu intimatul G. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta prin avocat, lipsind intimatul G. F..
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de ordine publică de invocat ori probe de administrat, tribunalul constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra cererii de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței atacate, iar pe fond admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare silită și întoarcerea executării silite.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1394/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a respins contestația la executare privind pe contestatoarea S.C. I. L. România IFN S.A. în contradictoriu cu intimatul G. F., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Instanța de fond a reținut că, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4485/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul_, creditorul G. F. a solicitat B. D. D. și Stepanov Voislav din Județul T., începerea executării silite, formându-se dosarul de executare 1043/2014.
Prin cererea adresată executorului s-a specificat că se solicită numai executarea silită prin poprire.
În temeiul acestei cereri executorul judecătoresc a întocmit adrese de înființare a popririi către sucursale ale băncilor din raza teritorială a Curții de Apel Timișoara.
Înainte de a primi răspuns de la toți terții popriți din județul T., debitoarea a plătit suma de bani reprezentând debit și cheltuieli de judecată, astfel încât executorul judecătoresc a dispus ridicarea popririi.
În cazul executării silite prin poprirepe conturile unei persoane juridice, art. 782 C.p.p. prevede că poprirea se înființează la cererea creditorului de către un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, după caz, de la sediul principal sau, după caz, de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul. Dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
Având în vedere că executorul judecătoresc din Județul T. a emis adrese de înființare a popririi către sedii secundare ale băncilor din județul T. și nu se face dovada că a continuat executarea, deși nu a depistat niciun cont ale contestatoarei în raza sa de competență, instanța a reținut că actele de executare s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor 782 C..
În ceea ce privește motivele de contestație referitoare la compensarea legală a sumelor datorate reciproc, instanța reține că, chiar dacă compensarea sumelor datorate reciproc, certe, lichide și exigibile se produce de drept, ea nu este imperativă. Prin urmare, oricare dintre cei doi creditori poate să urmărească suma stabilită prin titlu executoriu, dacă celălalt nu opune compensarea.
Din dosarul de executare al B. D. D. și Stepanov Voislav nu reiese că, anterior plății debitului, reclamanta a adus la cunoștința executorului judecătoresc efectuarea compensării.
În ceea ce privește executarea efectuată în dosarul de executare 1721/2012 al B. R. C.-C., instanța reține că prin sentința judecătorească 4485/2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul_, instanța de executare a reținut ca fiind corectă executarea silită în limita sumei de_,25 lei, dispunând recalcularea cheltuielilor de executare prin raportare la acest debit. Din această sentință nu reiese dacă și în ce măsură pe parcursul executării silite a fost plătită de către intimat o parte din creanță.
De asemenea, contestatoarea nu a dovedit că, la data introducerii contestației la executare, suma datorată intimatului a fost compensată în mod real în sensul că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare având în vedere suma de bani ce rezultă după compensare. Totodată, nu a fost înștiințat debitorul că suma urmărită este mai mică, urmare compensării. În plus, reclamanta nu a dovedit cuantumul sumei rămase de executat în cadrul dosarului de executare 1721/2012 la data pronunțării sentinței judecătorești 4485/2013 și la data formulării cererii de executare silită de către intimat.
Față de considerentele arătate, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus contestatoarea I. L. ROMÂNIA IFN S.A. a declarat apel în termen legal, prin care a susținut că executarea silită s-a efectuat de către un executor judecătoresc necompetent și că obligația de plată a sumei de 4998 lei către G. F. a fost stinsă prin compensație legală, care operează de plin drept, astfel că executarea silită a fost începută pentru o creanță care nu era exigibilă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat.
Astfel, prin cererea din data de 20.07.2012, apelanta-contestatoare a solicitat continuarea executării silite începute prin executorii proprii, formându-se dosarul de executare nr. 1721/2012 la B.E.J. R. C. C..
Împotriva acestei executări silite intimatul din prezenta cauză a formulat contestație la executare, ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Petroșani.
Prin sentința civilă nr. 4485/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul mai sus menționat a fost admisă în parte contestația la executare formulată de intimatul din prezenta cauză și au fost anulate în parte formele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc R. C.-C. în dosarul de executare nr. 1721/2012 în sensul menținerii executării silite pentru suma de_,25 lei reprezentând debit, dispunându-se totodată și recalcularea cheltuielilor de executare prin raportare la acest debit.
Prin aceeași sentință civilă apelanta-contestatoare din prezenta cauză a fost obligată să plătească intimatului G. F. suma de 4.998 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 4485/19.12.2013 de către Judecătoria Petroșani (comunicată părților la data de 20.03.2014) apelanta din prezenta cauză a depus, la data de 04.04.2014, la executorul judecătoresc R. C.-C. care instrumenta dosarul de executare nr. 1721/2012, o cerere prin care solicita compensarea cheltuielilor de judecată datorate de aceasta intimatului G. F. în sumă de 4998 lei cu creanța stabilită de instanță în cuantum de 11.251,25 lei și continuarea procedurilor de executare pentru recuperarea creanței rămase în urma compensării de 6.253,25 lei.
Cu toate acestea, la data de 09.07.2014, deci după mai bine de trei luni de la data la care fusese compensată suma datorată de contestatoare cu suma ce era executată în dosarul de executare nr. 1721/2012, intimatul din prezenta cauză a depus cerere de executare silită împotriva apelantei din cauza de față, pentru recuperarea sumei de 4998 lei reprezentând cheltuieli de judecată, formându-se dosarul de executare nr. 1043/EX/2014.
Or, așa cum rezultă din cele mai sus expuse, la momentul depunerii cererii de executare silită de către intimat, respectiv la 09.07.2014, sumă datorată de contestatoare fusese deja compensată cu suma datorată de intimat în dosarul de executare nr. 1721/2012.
În aceste condiții datoria apelantei către intimat nu mai exista, fiind stinsă prin compensare, ceea ce înseamnă că aceasta nu mai putea fi pusă în executare.
În consecință, tribunalul apreciază că se impune admiterea apelului, în temeiul art. 480 NCPC, și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației la executare și a anulării formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1043/EX/2014.
Întrucât apelanta-contestatoare a achitat suma de 6821,95 lei după înființarea popririi de către executorul judecătoresc ce instrumenta dosarul de executare nr. 1043/EX/2014, respectiv la data de 14.08.2014, tribunalul va dispune întoarcerea executării silite prin restituirea către contestatoare a sumei de 6821,95 lei de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta I. L. ROMÂNIA IFN S.A. cu sediul ales în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1394/06.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în contradictoriu cu intimatul G. F. domiciliat în Petroșani, .. 19, ., ..
Schimbă sentința apelată în sensul că:
Admite contestația la executare.
Anulează formele de executare efectuate în dosarul de executare nr.1043/EX/2014.
Dispune întoarcerea executării prin restituirea către contestatoare a sumei de 6821,95 lei de către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
I. I. C. P. M. P.
RED. CP/19.02.2016
DACT.M.G./4 EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND – P. O. E.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2016. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 26/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
