Contestaţie la executare. Decizia nr. 2073/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2073/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 2073/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI -SECȚIA A III- A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2073A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 24.05.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: C. T.
Judecător: I. Panit
Grefier: G. S.
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanții B. T. SA și . România SRL și de apelanta – contestatoare P. L. M., împotriva sentinței civile nr.5499/30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta B. T. SA, prin avocat și apelanta-contestatoare P. L. M., prin avocat.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul pune în discuție transmiterea calității procesuale de la Volksbank România către B. T..
Părțile solicită să se ia act de transmiterea calității procesuale.
Tribunalul constată transmiterea calității procesuale de la Volksbank România către B. T..
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Părțile, prin avocat, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de soluționat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta-contestatoare P. L. M., prin avocat, solicită admiterea propriului apel așa cum a fost formulat. Solicită a se avea în vedere faptul că în mod greșit instanța de fond a considerat că această creanță era exigibilă în momentul semnării cererii de executare silită. În opinia apelantei-contestatoare nu există în dosarul fondului vreun document de declarare a scadenței anticipate. Există numai un document prin care se spune că se va declara la un anumit moment această scadență anticipată. Instanța de fond nu a observat că ulterior semnării cererii de executare silită au fost depuse sume de bani de către contestatoare, în contul băncii. În ceea ce privește motivul doi de apel, solicită a se avea în vedere faptul că deși instanța de fond a stabilit că există o sumă plătită nedatorat de către contestatoare, nu a dispus anularea actelor de executare, ci numai îndreptarea acestora. Apelanta apreciază că, prin constatarea faptului că o parte din creanța respectivă nu era datorată de către contestatoare, se impunea și anularea tuturor actelor de executare. Solicită restituirea sumei achitate de contestatoare cu titlu de taxă de timbru.
În ceea ce privește apelul declarat de B. T., solicită respingerea acestuia, având în vedere faptul că aceste clauze contestate ca fiind abuzive și constatate ca atare de către instanța de fond, se pliază pe cerințele Legii nr.193/2000.
În ceea ce privește apelul formulat de către . România SRL, solicită respingerea acestuia în condițiile în care și aceasta a fost parte în litigiul de fond.
Apelanta B. T. SA, prin avocat, solicită admiterea apelului apel, așa cum a fost formulat. Solicită să se constate că art.5 lit.a nu este o clauză abuzivă, că acel comision a fost clar stabilit încă de la început, că respectivul comision este detaliat pe o coloană separată a scadențarului, cunoscându-se de la început nu doar cuantumul, dar și suma datorată pe fiecare lună în parte.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta-contestatoare P. L. M. solicită respingerea acestuia. Solicită să se observe că a fost declarată în mod legal scadența anticipată prin notificarea care se regăsește la fila 35 din Volumul II din dosar. Faptul că s-a acordat un termen de grație de 5 zile nu răpește acestei notificări caracterul de act prin care se declară scadența anticipată pentru că, ulterior expirării termenului de 5 zile, scadența anticipată opera în mod automat. Cu privire la faptul că ar fi trebuit să fie anulate actele de executare silită ca urmare a constatării caracterului abuziv a clauzei prevăzute la art.5 lit.a, solicită să se observe că potrivit art.720 alin.1 se dispune îndreptarea actelor de executare silită și nu anularea acestora. Prin urmare, câtă vreme instanța constată că o parte din sumă este datorată, actele de executare silită vor fi menținute.
În ceea ce privește apelul declarat de ., solicită respingerea acestuia. Acesta este un apel incident la apelul declarat de către Bancă. Or, ambele părți au avut calitatea de pârâte, nu au fost nici un moment în contradictoriu și ca atare, apreciază că nu s-ar putea declara un apel incident la apelul declarat de către B. T.. Consideră că . putea să declare cel mult apel incident la apelul declarat de P. L..
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea propriului apel și respingerea celorlalte apeluri.
Tribunalul pune în discuția părților competența funcțională a completului de judecată, având în vedere aspectele care se dezbat.
Apelanta B. T. SA, prin avocat, apreciază că această secție este competentă funcțional, având în vedere că deși se discută pe clauze abuzive, este vorba de o contestație la executare.
Apelanta-contestatoare, prin avocat, lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe competența funcțională și pe fond.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2073A/24.05.2016, Judecătoria Sector 4 București a admis în parte contestația la executare și în tot cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/14.10.2008 privind pe contestatoarea P. L. M. cu domiciliul în ales la C..Av.A. Codrut din București, ., nr.1, ., sector 2 în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, ., ., sector 2 și . R. SRL cu sediul în București, Calea S. V., nr.133, Central Business Park, Clădirea A, ..26, sector 4 .
A constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/14.10.2008 la art. 5.1 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției și la art. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției.
A obligat intimata . plata către contestatoare a sumei în cuantum de 8491,83 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plății, precum și a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii, 14.11.2013 și până la data plății efective a acestui debit.
A dispus îndreptarea actelor de executare din dosarul nr. 1652/2013 al B. Aequitas în sensul din creanța pusă în executare va fi scăzută suma ce reprezintă comisionul de risc, precum și dobânzile și penalitățile calculate asupra acestei sume.
A dispus restituirea către contestatoare a sumei de 1000 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
A obligat intimata . plata către contestatoare a sumei de 2620,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și intimata . R. SRL la plata către contestatoare a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.11.2013 astfel cum a fost precizată (f. 132 și f. 189), contestatoarea P. L. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatele . și . R. SRL, anularea actelor de executare din dosarul de executare 1652/2013 al B. Aequitas și constatarea ca fiind abuziv a clauzei contractuale privind comisionul de risc prevăzută de art. 5.1 lit. a din condițiile speciale și 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/14.10.2008.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat cu ., convenția de credit nr._/14.10.2008, iar din cauza problemelor financiare și a comisioanelor abuzive, nu a mai putut achita ratele integral.
A mai arătat că creanța pusă în executare nu era exigibilă întrucât obligația nu a ajuns la scadență, iar ea nu era decăzută din beneficiul termenului de plată și că nu a primit nicio notificare din partea băncii cu privire la declararea scadenței anticipate a creditului.
Astfel, conform secțiunii 8 din contract intitulată „scadența anticipată”, banca avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului și codebitorului/garantului să decalare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
Contestatoarea a menționat că convenția de credit conține o . clauze abuzive, cum este clauza nr. 5.1 lit. a din condițiile speciale și 3.5 din condițiile generale care reglementează perceperea unui comision de risc/comision de administrare pe toată perioada derulării contractului. De fapt, banca nu suportă nici un risc având în vedere faptul că este beneficiara unei garanții reale imobiliare (ipoteca) de prim rang constituită asupra imobilului specificat la art. 7 lit. a din condițiile speciale ale convenției.
De asemenea, s-a cesionat băncii polița de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției menționate.
Contestatoarea a menționat că perceperea lunară a comisionului de risc creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul debitorului..
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile at. 662 și urm. C.proc.civ., art. 718 C.proc.civ., art. 453 C.proc.civ., Legea 193/2000, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Cererea a fost timbrată cu 1000 lei.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
La dosar au fost depuse înscrisuri.
A fost atașat dosarul de executare nr. 1652/2013 al B. Aequitas.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Între contestatoarea P. L. M. și intimata . s-a încheiat convenția de credit nr._/14.10.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 90.000 CHF pentru o perioadă de 300 luni.
Prin acest contract, s-a instituit, printre alte comisioane, și un comision de risc, prevăzut de art. 5.1 lit. a din condițiile speciale și 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit reprezentând 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar (lit. a).
Ca urmare a neîndeplinirii în termen a obligațiilor de plată, banca a declarat scadența anticipată a creditului, la nivelul anului 2013, după notificarea debitoarei prin adresa depusă la f. 35 vol. II, fiind ulterior demarate procedurile de executare silită.
Prin efectul cesiunii de creanțe perfectate conform contractului autentificat sub nr. 346/25.07.2014 de SPN D. A. și Z. M., creanța deținute de . în baza contractului de credit menționat a fost cesionată către . R. SRL.
Analizând clauzele contractuale privind comisionul de risc, instanța reține următoarele:
În cadrul convenției de credit menționate mai sus, părțile au inserat un comision de risc, înțelegând a-l defini ca fiind „costul pentru punerea la dispoziție a împrumutului”.
Potrivit art. 36 din OUG nr. 50/2010, cu modificările și completările ulterioare: „(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”
Așadar, comisionul de risc nu se regăsește între comisioanele exhaustiv enumerate de lege ca permise.
Condițiile pentru a fi catalogată o clauză abuzivă rezultă din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, respectiv Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000, pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este necesar ca aceasta să nu fi fost negociată direct cu consumatorul și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contrar cerinței bunei credințe.
1. Cu privire la condiția negocierii clauzelor contractuale, pârâta . nu a produs probe prin care să dovedească faptul că a negociat direct clauzele contractuale privind comisionul de risc, deși sarcina probei incumbă acesteia conform art. 4 alin 3 din Legea nr. 193/2000, cu modificările și completările ulterioare.
2. În ceea ce priveștedeteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al comerciantului, din lecturarea ansamblului drepturilor și obligațiilor părților ce își au izvorul în contractul încheiat, instanța reține că, în realitate, împrumutatului îi revine, în schimbul obligației băncii de punere la dispoziție a creditului, o . de alte obligații și de contraprestații.
Astfel, din ansamblul prevederilor contractuale se deduce că ponderea obligațiilor împrumutaților este mult mai mare față de ponderea pe care o au obligațiile corelative ale băncii, ceea ce face ca dezechilibrul dintre drepturile și obligațiile părților să fie unul semnificativ.
Instanța reține că împrumutatul are în special obligația de a achita dobândă la suma de bani împrumutată, dar și că împrumutul a fost garantat cu o garanție reală imobiliară și o poliță de asigurare aferentă pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției reale.
Astfel, asigurarea riscului nerambursării creditului are loc prin garanția reală imobiliară a cărei înființare este obligatorie potrivit contractului. Creditorul bancă are pe lângă calitatea sa de creditor ipotecar al împrumutatului, și calitatea de creditor chirografar al acestuia, putând urmări, în măsura în care nu se poate îndestula cu bunul cu privire la care s-a instituit garanția reală imobiliară, întregul patrimoniu al debitorului, astfel că riscul scăderii valorii bunului afectat garanției este suportat de către consumator, cu toate bunurile sale, prezente și viitoare, iar nu de către societatea bancară, care are asigurat acest risc prin polița de asigurare aferentă.
3. Dezechilibrul creat este rezultatul nesocotirii cerințelor bunei-credințe, banca inducând în eroare consumatorii pe de o parte cu privire la natura și explicația comisionului de risc, în contextul în care acesta nu a fost definit în convenția de credit încheiată (pct. 3.5 din Condițiile generale realizând practic o definire a acestui comision prin el însuși)
Mai mult decât atât, astfel cum rezultă și din preambulul Directivei 93/13/CEE, la evaluarea bunei credințe, trebuie acordată o atenție deosebită pozițiilor de negociere ale părților, intimata . având, la momentul contractării, o poziție de autoritate în negocierea dintre părți. În plus, faptul că în contract nu este prevăzută obligația corelativă a pârâtei de a restitui sumele percepute cu titlul de comision de risc/de administrare, în ipoteza în care riscul nu se produce iar împrumutul este integral restituit, este de natură atât a contraveni bunei-credințe cât și a deteriora echilibrul contractual.
4. În ceea ce privește o ultimă condiție, instanța constată că alin. 6 al art. 4 din Legea 193/2000 limitează intervenția instanței de judecată în contractele dintre comercianți și consumatori, prevăzând că aceasta nu poate evalua caracterul abuziv al unei clauze care privește definirea obiectului principal al contractului, și nici nu poate să își extindă analiza asupra calității de a satisface cerințele de preț și de plată, raportat la produsele sau serviciile oferite în schimb, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Raportat la efectul direct al Directivei 93/13/CEE, instanța va aplica din oficiu prevederile art. 4 alin.2 din Directivă, dând dispoziției naționale de transpunere a acestui text din legislația comunitară înțelesul care rezultă din textul Directivei. Rezultă că dreptul instanței de a examina caracterul abuziv al unei clauze nu se poate extinde asupra clauzelor care definesc obiectul principal al contractului, și nici asupra caracterului adecvat/just/proporțional cu calitatea contraprestației, a prețului stipulat în cuprinsul acestuia, raportat la serviciile sau bunurile oferite în schimb (dacă, bineînțeles, aceste clauze sunt clare și inteligibile).
Fiind întrunite toate condițiile pentru reținerea caracterului abuziv al clauzelor privind comisionul de risc, instanța va constata caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/14.10.2008 la art. 5.1 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției și la art. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției.
În considerarea celor anterior menționate, instanța va dispune restituirea de către intimata . a sumei reprezentând comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, în cuantum total de 8491,83 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plății, precum și a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii, 14.11.2013 și până la data plății efective a acestui debit 2010 (cuantum rezultat potrivit modului de calcul precizat de intimată la f. 34).
De asemenea, intimata datorează și dobânda legală de la data introducerii cererii ce reprezintă data punerii în întârziere a acestei intimate, prin aceasta urmărindu-se a se acoperi prejudiciul cauzat debitoarei prin lipsa folosinței banilor cu care s-au achitat comisionul de risc nedatorat.
În privința actelor de executare, contestatoarea a invocat două aspecte: unul referitor la faptul neîndeplinirii condiției exigibilității creanței pentru a fi pusă în executare ca urmare a inexistenței unei notificări referitoare la declararea scadenței anticipate a creditului, iar altul referitor la lichiditatea creanței ce nu poate fi stabilită decât după analizarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc.
În ceea ce privește declararea scadenței anticipate a creditului, instanța reține că părțile au stabilit la Sectiunea 8-Scadenta anticipată- că banca va avea dreptul pe baza unei notificări transmise împrumutatului și codebitorului/garantului, să declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobândă acumulată și toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției.
În cauză, banca și-a îndeplinit această obligație, prin transmiterea unei notificări debitoarei contestatoare prin intermediul executorului judecătoresc având număr de ieșire nr. 5176/09.07.2013 (f. 35 vol. II) și comunicată acesteia la data de 19.07.2013 și prin care îi punea în vedere obligația ca în termen de 5 zile de la primirea comunicării să achite suma restantă de 9.040,98 CHF, urmând ca în cazul nerespectării acestui termen, să fie declarat scadent anticipat creditul și începerea executării silite.
Or, prin această notificare, s-a instituit un termen suspensiv prin care i s-a mai acordat debitoarei posibilitatea de a achita în termen de 5 zile, ratele scadente și înregistrate ca restante, iar, la împlinirea acestui termen stabilit în favoarea debitoarei, creditoarea bancă avea dreptul de a aprecia ca scadent anticipat creditul, ceea ce s-a și întâmplat. Acest credit a fost apreciat de către creditoare ca fiind scadent anticipat la data de 21.08.2013 (ulterior împlinirii acestui termen), astfel cum rezultă chiar din cuprinsul cererii de executare silită în care se precizează că s-a efectuat calculul debitului până la data de 21.08.2013.
Concluzionând, instanța reține că intimata . și-a îndeplinit obligația contractuală privind notificarea debitoarei în sensul declarării scadenței anticipate a creditului, astfel că motivul de nulitate actelor de executare privind lipsa caracterului exigibil al creanței este neîntemeiat.
Cât privește caracterul lichid al creanței, instanța apreciază că prin raportare la faptul că s-a constatat abuzivă clauza contractuală referitoare la comisionul de risc și s-a dispus restituirea către debitoare a unei anumite sume de bani reprezentând echivalentul acestui comision achitat pe parcursul derulării contractului, instanța apreciază că se impune îndreptarea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1652/2013 al B. Aequitas în sensul din creanța pusă în executare va fi scăzută suma ce reprezintă comisionul de risc, precum și dobânzile și penalitățile calculate asupra acestei sume.
Această soluție se impune pe de o parte ca urmare a admiterii caracterului abuziv al comisionului de risc, iar, pe de altă parte, de faptul că părțile nu au dorit efectuarea unei expertize contabile care să determine în mod exact suma ce trebuie scăzută.
Astfel, în temeiul art. 711 C.proc.civ., va admite în parte contestația la executare și va dispune îndreptarea actelor de executare din dosarul nr. 1652/2013 al B. Aequitas în sensul din creanța pusă în executare va fi scăzută suma ce reprezintă comisionul de risc, precum și dobânzile și penalitățile calculate asupra acestei sume.
În temeiul art. 45 lit. f din OUG 80/2013, ca urmare a admiterii contestației la executare, instanța va dispune restituirea către contestatoare a sumei de 1000 lei achitată cu titlu de taxă de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga intimata . plata către contestatoare a sumei de 2620,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formată din onorariu de avocat de 2500 lei, taxa de mediere de 50 lei și taxa de fotocopiere dosar de executare de 52,8 lei și intimata . R. SRL la plata către contestatoare a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Instanța arată că în temeiul art. 451 C.proc.civ., a dispus reducerea onorariului de avocat al contestatoarei de la 6.900 lei la 5000 lei, apreciind că acest cuantum micșorat este justificat de activitatea avocatului depusă în cauză ce a fost soluționată la al treilea termen de judecată, nefiind administrate alte probe decât înscrisuri.
Împotriva Sentinței Civile Nr. 5499/30.04.2015, pe care o consideră nelegala si netemeinica, au formulat apel intimata B. T. S.A. și contestatoarea P. L. M.. De asemenea, a formulat apel incident . R. SRL.
În motivarea apelului său apelanta contestatoare P. L. M. a arătat următoarele:
In fapt, instanța de fond a admis în parte contestația la executare și în tot cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/14.10.2008. A constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în convenția de credit nr._/14.10.2008 la art. 5.1 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției și la art. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției. A obligat intimata . plata către contestatoare a sumei în cuantum de 8491,83 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plății, precum și a dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii, 14.1 1.2013 și până la data plății efective a acestui debit. A dispus îndreptarea actelor de executare din dosarul nr. 1652/2013 al B. Aequitas în sensul din creanța pusă în executare va fi scăzută suma ce reprezintă comisionul de risc, precum și dobânzile și penalitățile calculate asupra acestei sume. A dispus restituirea către contestatoare a sumei de 1000 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru. A obligat intimata . plata către contestatoare a sumei de 2620,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și intimata . România SRL la plata către contestatoare a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Astfel, a contestat soluția instanței de fond in ceea ce privește respingerea cererilor prin care solicita instanței sa anuleze executarea silita insesi, sa desființeze executarea silita, sa anuleze incheierea prin care s-a dispus incuviintarea executării silite pronunțata de către Judecătoria Sector 4, la data de 27.09.2013, in dosarul nr._/4/2013, sa anuleze actele subsecvente din dosarul de executare 1652/2013 al B. „Aequitas" sa reducă proporțional onorariul de executor.
I. Instanța de fond a reținut, in mod greșit ca se afla in prezenta unei creanțe exigibile, deoarece Volksbank România SA ar fi notificat-o in acest sens.
Contrar opiniei instanței de fond, Creanța nu era exigibila in momentul semnării cererii de executare silita de către S.C. Volksbank România S.A
Conform Art. 662 din Codul de Procedura Civila, o creanța trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, pentru a putea face obiectul executării silite:
(...;
(1)Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2)Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3)Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4)Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
(5)Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.
Creanța sa nu era exigibila, deoarece obligația care îi revenea nu era ajunsă la scadență și nu era decăzută din beneficiul termenului de plata.
Conform Secțiunii 8 intitulata "Scadenta anticipata" din cuprinsul Convenției de C. nr._/14.10.2008, titlul executoriu in cauza, este reglementata in mod expres si explicit situația in care se declara scadenta anticipata si obligativitatea transmiterii unei notificări primite de aceasta cat si de garanții ipotecari.:
"8.1 In cazul in care se ivește vreuna dintre situațiile următoare, atunci, in orice moment, B. va avea dreptul, pe baza unei notificări transmise împrumutatului si Codebitorului/Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent anticipat, rambursabil imediat împreuna cu dobânda acumulata si toate celelalte costuri datorate băncii conform convenției:
a) împrumutatul nu isi indeplinese obligația de plata a sumei principale, a dobânzilor sau a oricăror alte costuri datorate (...)"
In consecința, contractul său era inca in vigoare in momentul semnării cererii de executare silita de către creditor, obligația sa nefiind ajunsă la scadență si aceasta nefiind decăzută din beneficiul termenului de plata.
Prin urmare, declararea unui caz de culpa de către banca era obligatorie pentru ca obligațiile sale decurgând din contract sa devină scadente. De asemenea si o notificare in acest sens are caracter obligatoriu, raportat si la necesitatea sa ca si împrumutați de a cunoaște daca obligațiile sunt sau nu scadente anticipat si la prevederile exprese din titlul executoriu. Paragraful citat intareste aceasta obligație.
De asemenea, o alta dovada a faptului ca relațiile sale contractuale se desfășurau inca in momentul semnării cererii de începere a executării silite, LUCRU NEOBSERVAT DE CĂTRE INSTANȚA DE FOND, este aceea ca, in data de 14.10.2013, adică la peste o luna din momentul semnării cererii si după incuviintarea executării silite de către instanța, a depus si i-a fost încasată suma de 200 CHF cu titlu de rata . In acest sens a atașat extrasul de cont din momentul semnării convenției de credit si pana la zi.
Notificarea transmisa prin executorul judecătoresc nu are valoarea unei declarări a scadentei anticipate, deci argumentele prezentate pe larg in contestație sunt valabile.
II. Instanța de fond a hotărât, in mod greșit ca nu se impune anularea actelor de executare, ci numai îndreptarea acestora.
Arată ca, deși s-a stabilit ca exista o suma plătită nedatorat de către contestatoare, totusi, instanța nu a decis sa anuleze actele de executare, deși, evident, creanța nu este cea din titlul executoriu.
Deoarece sumele plătite de către cu titlu de comision de risc/administrare nu trebuiau percepute si, de asemenea, deoarece o returnare a acestora presupune si o returnare a dobânzii legale aferente, din momentul semnării convenției pana la zi, se afla in situația in care creditoarea din cadrul executării silite, are calitatea de debitoare (având in vedere faptul ca, la data semnării cererii de executare silita sumele pe care le datora erau mai mici).
Prin urmare, a solicitat admiterea prezentului apel, modificarea in parte a SENTINȚEI CIVILE NR. 7629/06.07.2015, in sensul ca instanța sa anuleze executarea silita insesi, sa desființeze executarea silita, sa anuleze incheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite pronunțata de către Judecătoria Sector 4, la data de 27.09.2013, in dosarul nr._/4/2013, sa anuleze actele subsecvente din dosarul de executare 1652/2013 al B. „Aequitas" sa reducă proporțional onorariul de executor si sa acordarea cheltuielilor de judecata făcute cu prezentul proces. Solicită acordarea cheltuielilor de judecata efectuate in prezentul dosar.
In drept: art. 466 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
Apelanta B. T. SA a criticat soluția instanței de fond arătând, în principal, faptul că era inadmisibilă constatarea pe calea contestației la executare, a caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit care a încetat.
În continuare, a adus critici sentinței apelate, sub aspectul analizei efectuate de aceasta în ceea ce privește caracterul abuziv al comisionului de risc, prevăzut la art. 5 lit. a din contract. În esență, s-a arătat că aceste clauze sunt legale, sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, reclamantul avea sarcina probei dovedirii aspectului vecin și conex prezumției relative legale instituite de prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, probă pe care nu a făcut –o. Mai mult, s-au adus critici și în ceea ce privește reținerea de către instanță a caracterului negociat al acestei clauze.
A concluzionat apelanta în sensul că respectivele clauze care reglementează dreptul băncii de a percepe comision de risc, nu sunt clauze abuzive în sensul Legii nr. 193/2000.
Apelanta R. C. S. R. SRL a formulat apel incident la apelul declarat de B. T., criticând soluția de fond sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, prin soluția apelată.
Față de contestația la executare formulată în prima instanță care constată caracterul de clauze abuzive din contractul de leasing, precum și față de motivele de apel, va aprecia că Secția a VI a Civilă - litigii cu profesioniști, a Tribunalului București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței funcționale.
Înaintează dosarul, privind cererile de apel formulate de de apel formulate de apelanții B. T. SA și . România SRL și de apelanta – contestatoare P. L. M., împotriva sentinței civile nr.5499/30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, Secției a VI-a Civile, specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.05.2016.
P. JUDECĂTOR GREFIER
C. T. I. P. G. S.
Red.CAT / Tehnored.AM/ 5 ex.
Judecătoria Sectorului 4 București
Judecător fond:V. F.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 520/2016. Tribunalul BUCUREŞTI |
|---|
