Ordin de protecţie. Decizia nr. 2002/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2002/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 5782/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2002
Ședința publică de la data de 18 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE F. C. P.
Judecător M. N.
Judecător A. M.
Grefier V. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul Ciopîrtac I., domiciliat în B., cartier D. II, .. 2, județul B. împotriva sentinței civile nr. 8022 din 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. C. C., domiciliat în B., ., ., județul B., având ca obiect instituire ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că judecata recursului a fost suspendată prin încheierea din data de 22.11.2013 în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, că, la data de 3.12.2013, s-a depus la dosar de către intimatul B. C. C. cerere de repunere pe rol și că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța constată că, în temeiul art. 415 pct. 1, coroborat cu art. 494 din Codul de procedură civilă, se impune a se admite cererea de repunere pe rol formulată de intimatul B. C. C. și dispune redeschiderea judecății recursului.
Constatând, totodată, că, prin cererea de repunere pe rol formulată, intimatul B. C. C. a solicitat, în scris, judecata în lipsă, conform art. 411 pct.2 din codul de procedură civilă și având în vedere faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, Tribunalul, în temeiul art. 457 alin.3 din Codul de procedură civilă și a art.7 alin.1 și 2 din Legea nr. 76/2012, invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului civil de față și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând cu privire la excepția inadmisibilității recursului civil de față, invocată din oficiu, constată că este întemeiată, pentru considerentele care succed, a căror expunere necesită respectarea prevederilor art. 499 din Codul de procedură civilă.
1. Astfel, în prezenta cauză, trebuie reliefat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B.– Secția civilă la data de 27.03.2013 cu nr. de dosar_ și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 5 și ale art. 23 alin. 1 lit. d) și f) din Legea nr. 217/2003, reclamantul Ciopîrțac I. a solicitat instituirea unui ordin de protecție împotriva pârâtului B. C. C., urmând a se dispune obligarea pârâtului, pe o perioadă de 6 luni, de a păstra o distanță minimă de 200 m față de reclamant, interzicerea pe aceeași perioadă, la orice contact cu reclamantul, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice mod.
2. Se impune relevat, totodată, că, prin sentința civilă nr. 8022/13.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă în dosarul nr._ , a fost respinsă cererea formulată de petentul Ciopîrțac I., în contradictoriu cu intimatul B. C. C., având ca obiect ordin de protecție, ca neîntemeiată și a fost obligat petentul la plata a 500 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
3. Împotriva acestei sentințe civile, reclamantul Ciopîrțac I. a declarat recurs, înregistrat la data de 16.05.2013.
4. Or, este important de observat că, în speță, reclamantul a promovat împotriva sentinței nr. 8022/2013 calea de atac indicată de Judecătoria B. – Secția civilă în dispozitivul hotărârii atacate.
Într-adevăr, în această parte a sentinței nr. 8022/2013, există mențiunea în sensul că hotărârea poate fi atacată „cu (...) recurs în termen de 3 zile de la pronunțare”.
5. Tribunalul constată, însă, că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012.
Astfel, conform acestor dispoziții ale Legii de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Rezultă, așadar, că, în situația în care, printr-o lege specială, se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă numai recursului, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
6. Or, în pricina pendinte, se observă că sunt îndeplinite ambele cerințe evocate anterior (pct. 5).
Astfel, pe de o parte, este de remarcat că, în baza art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 – actul normativ pe care reclamantul și-a întemeiat în drept cererea de chemare în judecată promovată în prezentul dosar-, hotărârea de primă instanță prin care se soluționează cererea vizând instituirea unui ordin de protecție „este supusã numai recursului”.
Apoi, pe de altă parte, trebuie evidențiat că cererea de chemare în judecată dedusă spre soluționare în pricina de față, întrucât a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B.-Secția civilă la data de 27.03.2013, este guvernată de prevederile Legii nr. 134/2010, respectiv ale (noului) Cod de procedură civilă, având în vedere prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, conform cărora „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”, coroborate cu cele ale art. 81 din Legea nr. 76/2012, așa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din OUG nr. 4/2013, potrivit cu care „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013”.
7. În consecință, față de considerentele care preced (pct. 5-6), trebuie concluzionat în sensul că apelul este calea de atac ce poate fi promovată în prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. 8022/13.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția civilă.
Ca urmare, se constată că, în mod greșit, în cuprinsul (dispozitivului) hotărârii sus-amintite, s-a menționat (a se vedea supra, pct. 4) că aceasta este supusă recursului.
8. Or, într-o asemenea situație, devin aplicabile pe deplin dispozițiile art. 457 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Conform acestor dispoziții legale, „Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege”.
Reiese, așadar, că, în situația în care partea interesată a exercitat, în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, calea de atac neprevăzută de lege, instanța va respinge ca inadmisibilă acea cale de atac, iar hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată, de la data comunicării începând să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
9. Or, în speță, așa cum am arătat anterior (pct. 4-7), se observă că, împotriva sentinței nr. 8022/2013, reclamantul Ciopîrțac I. a exercitat recurs, în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul (dispozitivului) hotărârii respective cu privire la calea de atac și că recursul este, în cazul unor cereri fondate pe Legea nr. 217/2003 și înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești după data de 15.02.2013, calea de atac neprevăzută de lege.
Prin urmare, este necesar a se respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în prezenta cauză împotriva sentinței nr. 8022/2013.
În baza art. 457 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prezenta decizie urmează a se comunica, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată, de la data comunicării începând să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția invocată din oficiu
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul Ciopîrtac I., domiciliat în B., cartier D. II, .. 2, județul B. împotriva sentinței civile nr. 8022 din 13.05.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. C. C., domiciliat în B., ., ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 18 Decembrie 2013.
Președinte, F. C. P. | Judecător, M. N. | Judecător, A. M. |
Grefier, V. P. |
Red. C.F.P./Th.red. C.F.P./2 ex./19.12.2013
d.f. nr._
– Judecătoria B.
j.f. C. I.
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 1236/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 191/2013.... → |
|---|
