Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 8/287/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/2013
Ședința publică de la 27 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea apelurilor civile formulate de către reclamantul U. V. A., domiciliat în municipiul C., ., județul B., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., .-137, clădirea Millenium Business Center, etajul 4, biroul 38, județul C., la SCA AA I., D. și Asociații, și de către pârâta U. V.-G., domiciliată în mun. Râmnicu-Sărat, ., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 571 pronunțată la data de 15.03.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit apelanții U. V. A. și U. V. G., apelanta-pârâtă fiind reprezentată de avocat R. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelurile au fost motivate, iar apelul formulat de către apelantă a fost timbrat conform chitanțelor nr. 963 din 15.05.2013, în valoare de 10 lei, nr. 962 din 15.05.2013, în valoare de 10 lei, și timbru judiciar de 0,3 lei, apelantul, prin fax, la data de 19.06.2013, a transmis o cerere prin care a arătat că își însușește declarația de apel formulată avocat C. Banioti și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Avocat R. M. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. M., având cuvântul pe apelul formulat de către apelanta-pârâtă, a solicitat, în principal, admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța cu privire la capătul de cerere referitor la exercitarea autorității părintești asupra minorei.
A arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu se sprijină pe nicio probă. La instanța de fond, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și martori, probe pe care însă acesta nu le-a administrat. Au fost înlăturate, fără a se motiva de către prima instanță, probele ce au fost administrate de către pârâtă.
Urmează ca instanța de control judiciar să aibă în vedere interesul superior al copilului, care are rezultate bune la învățătură, aceasta are preocupări extrașcolare, respectiv teatru, limba engleză, pian, activități care se desfășoară la sfârșit de săptămână.
Prin modalitatea în care instanța de fond a stabilit legăturile personale ale minorei cu tată, ar urma ca aceasta să meargă odată la două săptămâni, în timpul școlii, la tatăl său, pe distanța Râmnicu-Sărat - C., drumul fiind greu de parcurs pentru un copil. Programul de vizită al copilului încalcă interesul superior al minorei.
Audiată în camera de consiliu, minora a relatat faptul că, în perioada vacanței de vară, a stat cu tatăl său la C. o zi sau două, restul perioadei fiind petrecută cu bunicii paterni. Apelanta nu a susținut în motivele de apel că ar fi vorba despre dezinteresul apelantului de a sta mai mult cu minora când aceasta merge la C..
Așa cum a arătat apelanta, nimic nu îl împiedică pe tatăl minorei să meargă să viziteze minora, chiar și în afara orelor de program stabilite.
În vacanță, tatăl nu a adus minora în domiciliul care a fost stabilit, respectiv în domiciliul mamei la data la care se stabilise, aceasta fiind o șicană.
De asemenea, minorei nu îi este străină poziția pe care tatăl său o are față de apelantă.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului formulat de către apelanta pârâtă, în sensul modificării programului de vizită al minorei.
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul-reclamant, a solicitat respingerea acestuia, cheltuielile de judecată au fost raportate la toate capetele de cerere.
A solicitat obligarea apelantului reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Sărat, sub nr._ din data de 03.01.2013, reclamantul U. V. A. a chemat în judecată pe pârâta U. V. G., pentru a se stabili autoritatea părintească asupra minorei U. R. R., născută la data de 19.04.2003, în comun de ambii părinți, să se modifice programul de vizită al minorei stabilit prin sentința civilă nr. 2384/5.03._ pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
A solicitat stabilirea următorului program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora l4 până duminică la ora 18.00; o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari, prima săptămână din vacanța de iarnă, iar în anii impari, a doua săptămână din vacanța de iarnă; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună și două săptămâni în vacanța de vară, în anii pari, prima jumătate a vacanței de vară, iar în anii impari a doua jumătate a vacanței de vară; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori alte persoane care au potrivit legii dreptul de menține relații personale cu acesta; transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare către părintele sau alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, la data de 04.02.2013. A arătat că este de acord cu cererea de exercitare a autorității părintești în comun, iar în privința programului de legături personale, a considerat că nu ar fi în interesul minorei.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei.
Prin sentința civilă nr. 571/15.03.2013, Judecătoria a admis, în parte, acțiunea principală și cererea reconvențională. A dispus modificarea programului stabilit inițial prin sentința civilă nr. 2384/05.03.2007 a Judecătoriei C., în sensul că i s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minora R. R. după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 14.00 până duminica la ora 18.00; o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari, prima săptămână, iar în anii impari, în a doua săptămână; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună în vacanța de vară, anii pari, prima jumătate, iar în anii impari, în a doua jumătate, cu obligarea reclamantului de a înapoia minora la sfârșitul perioadelor stabilite. S-a stabilit o pensie de 185 lei lunar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, după pronunțarea divorțului, pârâta s-a mutat în municipiul Râmnicu-Sărat, împreună cu minora, astfel că programul de vizitare stabilit anterior nu a mai putut fi respectat în totalitate.
Pe baza declarațiilor martorilor audiați, s-a stabilit că pârâta nu l-a împiedicat pe reclamat să aibă legături personale cu minora, copilul se bucură de o educație deosebită, iar când aceasta se întoarce de la domiciliul bunicilor paterni este tristă și se simte neglijată și neiubită de tată. A fost evidențiat examenul psihologic al minorei, efectuat în cadrul unui cabinet medical, un material amplu din care rezultă toate elementele care definesc personalitatea minorei. Astfel, aceasta este foarte bine educată, își dorește o familie iubitoare, iar sentimentele de mulțumire sunt legate de școală și un fel de regret după copilăria pierdută și familia avută.
Instanța a apreciat că distanța dintre domiciliul reclamantei și cel al pârâtei nu trebuie să constituie un inconvenient pentru stabilirea unui program de relații personale în care minora să petreacă mai mult timp cu tatăl său, astfel că a fost găsit admisibil programul solicitat de către tată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamantul U. V. A., la data de 12.04.2013, și pârâta U. V.-G., la data de 10.04.2013, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 16.04.2013.
Apelantul-reclamant a criticat sentința judecătoriei în privința soluției date cererii având ca obiect plata cheltuielilor de judecată. A arătat că a fost obligat la plata sumei de 500 lei, deși pensia a fost redusă. Manifestarea sa de voință, în ceea ce privește cererea de majorare a pensiei, a fost de aprobare, cu condiția de a i se permite dreptul de a-și vizita mai des copilul.
S-a susținut că nu a căzut în pretenții, conform art. 274 din Codul de procedură civilă, întrucât acțiunea principală a fost admisă, în parte, iar în privința cererii reconvenționale, deși admisă, s-a stabilit o pensie mai mică decât cea plătită în prezent. A solicitat să se observe cuantumul neadecvat al cheltuielilor, urmând eliminarea sau reducerea cuantumului.
Apelanta-pârâtă a susținut nelegalitatea sentinței, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorei. Pe acest considerent, a solicitat casarea și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru a se pronunța asupra tuturor cererilor cu care a fost învestită.
Cu privire la cererea de modificare a programului de legături personale, a apreciat că sentința este nelegală și netemeinică, pentru că nu s-ar sprijini pe probele administrate în cauză. Reclamantul, deși a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, nu a depus interogatoriul și nici actele.
Cu privire la concluziile referatului de anchetă psihosocială, a precizat că acestea nu sunt pe deplin relevante, pentru că nu se coroborează cu alte dovezi, minora petrece doar câteva ore în domiciliul tatălui, legăturile desfășurându-se la domiciliul bunicilor paterni.
S-a susținut că ar fi contrară sentința dovezilor administrate, întrucât ar fi rezultat că nu se impunea altă modalitate de realizare a legăturilor personale dintre tată și minoră, făcând trimitere la înscrisurile depuse la dosar, conform cărora minora are rezultate foarte bune la învățătură, alocă un timp îndelungat pregătirii școlare, și la sfârșit de săptămână. Totodată, participă la cursurile de teatru, în zilele de sâmbătă, ia lecții de pian și limba engleză.
Apelanta-pârâtă a susținut că instanța nu a valorificat declarațiile martorilor și evaluarea psihologică, întrucât rezulta că, ori de câte ori, minora se întoarce de la bunicii paterni, este tristă, se simte neglijată și neiubită de tată. În condițiile în care minora va fi găzduită pentru perioade mari de timp la domiciliul bunicilor paterni, iar nu al reclamantului, interesul minorei ar fi afectat, existând riscul creării unei stări de derută, nemulțumiri care pot amprenta psihicul copilului în viitor.
S-a învederat instanței că reclamantul nu a respectat programul de vizită convenit de către părți, dincolo de cel stabilit prin sentință, astfel că apelanta-pârâtă nu a mai putut respecta programul de vacanță promis minorei, fiind nevoită să meargă personal să o ia pe minoră și chiar să formuleze o plângere penală.
Apelanta a apreciat că trebuia să se aibă în vedere distanța considerabilă dintre Râmnicu-Sărat și C., timpul necesar pentru vizită, indiferent de condițiile atmosferice, ceea ce ar afecta timpul necesar pentru pregătirea școlară.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 și urm. din Codul de procedură civilă.
Intimata U. V.-G. a formulat întâmpinare la apelul reclamantului, prin care a solicitat respingerea căii de atac. A considerat că instanța a stabilit obligația de plată a cheltuielilor de judecată nu numai în raport de achiesarea la cererea reconvențională, ci și de acțiunea principală, admisă numai în parte.
Apelul declarat de către reclamant, în raport de critica adusă numai modului de soluționare a cererii accesorii având ca obiect cheltuielile de judecată, nu se timbrează, conform art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Apelul pârâtei a fost legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru de 20 lei, cuantum legal datorat fiind de 8 lei (4 lei pentru fiecare capăt de cerere) conform art. 11 alin. 1, rap. la art. 13 din Legea nr. 146/1997, și timbre judiciare de 0,60 lei, potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995.
La prima zi de înfățișare, 21.06.2013, instanța a pus în discuție inadmisibilitatea apelului sub aspectul nepronunțării asupra capătului de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Art. 2812a din Codul de procedură civilă, introdus prin Legea nr. 202/2010, prevede: „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 - 2812.”
Tribunalul constată că, prin sentința apelată, judecătoria nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, principal, din acțiunea principală, nestabilind modul de exercitare a autorității părintești.
Nu sunt îndeplinite cerințele art. 297 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care privesc necercetarea fondului (atunci când instanța soluționează pricina urmare a admiterii unei excepții, de procedură sau de fond), neputându-se dispune anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pronunțarea asupra cererii având ca obiect exercitarea autorității părintești putea fi pretinsă numai pe calea procedurii speciale reglementate de art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază inadmisibilă cererea de apel, în ceea ce privește nepronunțarea asupra capătului de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești în comun.
Examinând apelul reclamantului, sub aspectul criticii legate de modul de soluționare a cererii accesorii, având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că este nefondat.
Astfel, a arătat că a fost obligat la plata sumei de 500 lei, deși pensia a fost redusă, iar manifestarea sa de voință, în ceea ce privește cererea de majorare a pensiei, a fost de aprobare. Reclamantul a susținut că nu a căzut în pretenții, conform art. 274 din Codul de procedură civilă, întrucât acțiunea principală a fost admisă, în parte, iar în privința cererii reconvenționale, deși admisă, s-a stabilit o pensie mai mică decât cea plătită în prezent. Totodată, a solicitat să se observe cuantumul neadecvat al cheltuielilor, urmând să fie eliminate sau reduse.
Tribunalul constată că reclamantul a învestit prima instanță cu două capete de cerere principale: exercitarea autorității părintești, în comun, și modificarea programului de legături personale. Pârâta a fost de acord cu ambele cereri, susținând numai un program diferit pentru desfășurarea legăturilor personale. Pârâta-reclamantă, prin cererea reconvențională, a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilite în favoarea minorei.
Prima instanță a admis, în parte, acțiunea principală, încuviințând o parte dintre modificările pretinse de către reclamant, a admis cererea reconvențională, stabilind o pensie în cuantum fix, iar nu procentual, cum era în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2384/05.03.2007 a Judecătoriei C. (filele 10-13, dosar judecătorie). În considerentele sentinței nu sunt menționate motivele pentru care s-a stabilit cuantumul pensiei, de 185 lei lunar, însă, din dovezile administrate la prima instanță, rezultă că reclamantul mai are un copil în întreținere (ancheta socială de la fila 41). Cu toate acestea, nu se poate reține o reducere a pensiei, instanța nu a majorat sau redus pensia, ci a stabilit o obligație în cuantum fix. În aceste condiții, reținând și numai admiterea în parte a acțiunii principale, reclamantul a fost parte căzută în pretenții, în sensul art. 274 din Codul de procedură civilă. În cauză, instanța ar fi putut face aplicarea art. 276 din Codul de procedură civilă, întrucât ambelor părți li s-au încuviințat în parte pretențiile, însă reclamantul nu a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată.
În mod corect, reținând admiterea, în parte a pretențiilor, prima instanță a hotărât obligarea reclamantului la 500 lei, onorariu de avocat (chitanța de la fila 86), din suma totală, de 1000 lei, suportată de către pârâta-reclamantă, astfel că, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, sentința va fi păstrată.
Referitor la apelul pârâtei-reclamante, se poate observa că, deși s-a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, motivele se referă numai la netemeinicie, apreciind apelanta că nu este în interesul copilului programul de legături personale, la bunicii paterni, criticând și faptul că, de două ori pe lună, minora trebuie să parcurgă o distanță considerabilă, fiind afectat timpul dedicat studiului.
Tribunalul observă că, la momentul divorțului, prin sentința civilă nr. 2384/05.03.2007, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în afara vacanțelor școlare, programul de relații personale a fost stabilit numai duminica, de două ori pe lună, între orele 10.00-14.00. După stabilirea domiciliului copilului în municipiul Râmnicu-Sărat, trebuie să se aibă în vedere și distanța dintre cele două localități, de 239 km, și timpul necesar pentru a parcurge drumul, de aproximativ 3 ore. Minora este înscrisă în clasa a patra, are rezultate excepționale la învățătură, conform mențiunilor din carnetul depus la filele 60-66 și caracterizării aflate la fila 59, având și alte activități: participă la concursurile școlare de specialitate și dorește să urmeze cursuri de chitară, după cum a arătat cu ocazia audierii în camera de consiliu (procesul-verbal se află la fila 28, dosar tribunal). Totodată, a rezultat din declarația copilului că dorește să meargă la C. numai în vacanțe, la domiciliul tatălui, iar nu la bunicii paterni, fiind de acord ca tatăl să o viziteze în actualul domiciliu.
În sensul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, relațiile personale se pot realiza prin: întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are dreptul la relații personale cu copilul; vizitarea copilului la domiciliul acestuia; găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit; corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul; transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul; transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul. Raportat la acest conținut al dreptului părintelui separat de copil, de a avea legături personale cu acesta, conform art. 401 din Codul civil, tribunalul constată că reclamantul a solicitat găzduirea copilului, în timp ce pârâta a fost de acord și cu vizitarea minorului la domiciliul acestuia, dorință pe care și-a exprimat-o și minora, în afara vacanțelor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul constată că hotărârea primei instanțe este netemeinică, numai sub aspectul stabilirii programului din timpul anului școlar, față de activitățile pe care le desfășoară copilul și distanța considerabilă dintre domiciliile părților, astfel încât, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, va admite apelul și va schimba, în parte, sentința civilă nr. 571/15.03.2013 a Judecătoriei Râmnicu-Sărat, în sensul că se va încuviința reclamantului să aibă legături personale cu minora U. R. R., conform următorului program: în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de la ora 10.00 la ora 18.00, la domiciliul minorei; o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari, în prima săptămână, iar în anii impari, în a doua săptămână; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună în vacanța de vară, în anii pari, în luna iulie, iar în anii impari în luna august, la domiciliul tatălui.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, îl va obliga la cheltuieli de judecată, reduse, în raport de schimbarea, numai în parte, a sentinței, în cuantum de 279,15 lei, din care: 275 lei, reprezentând jumătate din onorariul de 550 lei plătit de către apelantă (chitanța nr. 4/26.09.2013, fila 31), și 4,15 lei, taxe datorate pentru judecata apelului (4 lei, taxă judiciară de timbru datorată pentru cererea având ca obiect legăturile personale, conform art. 11 alin. 1, rap. la art. 13 din Legea nr. 146/1997, și 0,15 lei, timbru judiciar, potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995).
Hotărârea este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, apelul promovat de către pârâta U. V.-G., domiciliată în mun. Râmnicu-Sărat, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 571 pronunțată la data de 15.03.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._ reclamantul U. V. A., domiciliat în municipiul C., ., județul B., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., .-137, clădirea Millenium Business Center, etajul 4, biroul 38, județul C., la SCA AA I., D. și Asociații, în ceea ce privește nepronunțarea instanței asupra capătului de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești în comun.
Admite apelul promovat de către pârâta U. V.-G., domiciliată în mun. Râmnicu-Sărat, ., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 571 pronunțată la data de 15.03.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._ reclamantul U. V. A., domiciliat în municipiul C., ., județul B., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., .-137, clădirea Millenium Business Center, etajul 4, biroul 38, județul C., la SCA AA I., D. și Asociații.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că dreptul la vizită se va desfășura conform următorului program: în prima și a treia sâmbătă din fiecare lună, de la ora 10.00 la ora 18.00, la domiciliul minorei; o săptămână în vacanța de iarnă, în anii pari, în prima săptămână, iar în anii impari, în a doua săptămână; o săptămână în vacanța de primăvară; o lună în vacanța de vară, în anii pari, în luna iulie, iar în anii impari în luna august, la domiciliul tatălui.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de către reclamantul U. V. A., domiciliat în municipiul C., ., județul B., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor procedurale în mun. C., .-137, clădirea Millenium Business Center, etajul 4, biroul 38, județul C., la SCA AA I., D. și Asociații, în contradictoriu cu pârâta U. V.-G., domiciliată în mun. Râmnicu-Sărat, ., ., împotriva sentinței civile nr. 571 pronunțată la data de 15.03.2013 de Judecătoria Râmnicu-Sărat în dosarul civil nr._ .
Obligă intimatul-reclamant la 279,15 lei, cheltuieli de judecată, către apelantă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 septembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red./tehn. M.N.
5 ex./08.11.2013
Dosar prima instanță:
Judecătoria Râmnicu-Sărat-_
Judecător prima instanță:
Ș. F.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 2002/2013. Tribunalul BUZĂU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 189/2013.... → |
|---|
