Contestaţie la executare. Decizia nr. 1924/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1924/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 19573/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1924/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de contestatorul S. C. domiciliat în . în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.” cu sediul în PLOIEȘTI, .. 11, etaj 1, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.11.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică –Cestrin București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 20 de lei, iar apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz.art. 223 Cod proc.civ., după care:
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /15.09.2014 contestatorul S. C. a formulat in contradictoriu cu intimata SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA A EXECUTORILOR JUDECATORESTI „P. SI M.” contestație la executare prin care a solicitat anularea actului de executare, întoarcerea executării efectuate in baza titlului executoriu din dosarul de executare nr. 2514/2014, prin restabilirea situației anterioare executării, in sensul obligării paratului la plata sumelor menționate, suspendarea executării pana la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației la executare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a arătat ca adresa de înființare a popririi si in general executarea silita sunt nelegale, întrucât titlul executoriu nu i-a fost legal comunicat, aflând de existenta acestuia doar odată cu comunicarea somației.
A apreciat, in ceea ce privește cheltuielile de executare, ca organul de executare a stabilit, in absenta oricărui temei, cheltuieli care ar fi trebuit sa se regăsească strict in onorariul stabilit, dar care nu putea sa depășească 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
A mai apreciat ca procedura de executare silita este nelegala, întrucât s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 667 si 672 C.p.c., organul de executare comunicându-i simultan somația si adresa de înființare a popririi.
A învederat ca procedura este una abuziva, organul de executare eludând legea si făcând abstracție de sentința civila pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ si imorala, fiind inacceptabil sa lași fără elemente de subzistenta un bătrân înainte ca acesta sa isi poată exercita căile legale de atac.
In drept a invocat dispozițiile art. 711 si urm. C.p.c.
La solicitarea instanței, prin cererea formulata la data de 29.09.2014 (fila 24) contestatorul a precizat cererea arătând ca înțelege sa se judece cu SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA A EXECUTORILOR JUDECATORESTI „P. SI M.”.
Instanța a invocat din oficiu, la primul termen de judecata, exceptia lipsei calității procesuale pasive a intimatei, excepție care a fost admisă și prin sentința civilă nr._/14.11.2014 a respins contestația la executare pentru lipsa calității procesuale pasive
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele :
Calitatea procesuala pasiva, condiție de exercitare a acțiunii civile, consta in identitatea dintre persoana chemata in judecata si cea obligata in raportul juridic dedus judecații.
Instanța observa ca reclamantul contestator urmărește, pe calea contestației la executare, invalidarea actelor de executare efectuate in baza procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.06.2011 încheiat de CNADNR-CESTRIN.
Instanța învederează ca executarea silita este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu concursul organelor competente, debitorul, care nu înțelege sa îsi îndeplinească in mod voluntar obligațiile ce ii revin.
Astfel, pârtile raportului execuțional sunt creditorul si debitorul din titlul executoriu, astfel încât orice contestație cu privire la modul in care executarea silita este efectuata nu poate fi formulata decât in contradictoriu cu acestea.
Executorul judecătoresc este organul investit cu îndeplinirea unui serviciu public, acela de punere in executare a titlurilor executorii, impunând, prin mijloacele puse la dispoziția sa de lege, debitorului sa isi execute obligațiile ce ii incumba.
Astfel, nefiind parte in raportul execuțional, ci doar prestatorul unui serviciu public, executorul judecătoresc nu poate avea calitate procesuala pasiva . executare.
Contestatorul S. C. a formulat apel împotriva Sentinței Civile nr._/14.11.2014, criticând soluția ca fiind netemeinică și nelegală
În dezvoltarea motivelor de apel, se reține în esență că, apelantul a criticat soluția de respingere acțiunii ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă ca netemeinică și nelegală sub mai multe aspecte, respectiv: că în mod greșit s-a reținut că executorul judecătoresc nu are interese proprii în cadrul executării silite și a contestației la executare, în condițiile în care și-a dispus pentru sine măsura investirii cu formulă executorie a cheltuielilor de judecată, având, deci, un interes financiar, fiind interesat de finalizarea executării indiferent de legalitatea sau oportunitatea ei ; că aceste cheltuieli de executare pretinse, sunt aberante și arbitrare, sunt expresia abuzurilor repetate pe care înțelege să le producă „Societatea Civila Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. si M., încălcând Ordinul nr. 2550/ 2006, completat cu ordinul Ministerului Justiției nr. 2561/2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești ; că încheierea nr. 2514 din 03.09.2014, în care executorul judecătoresc P. B. se substituie Instanței, învestește cu formulă executorie, abuziv și ilegal, niște sume care nu au fost aduse niciodată în atenția sa ; că suma de 248 lei, pretinsă drept taxă de consultanță este lipsită de temei ; că , cheltuielile, în sumă de 192,82 lei, trebuie să fie calculate în baza unor acte, chitanțe și facturi, pentru că altfel s-ar afla în fața unei încercări de evaziune fiscală prin încasarea unor sume care nu sunt supuse impozitării ; că în mod greșit s-a calculat la aceste cheltuieli de executare TVA ; că în mod greșit executorul a calculat taxă de consultanță ; că ilegal executorul judecătoresc și-a investit pentru sine un act cu formulă executorie ; că executorul judecătoresc avea obligația, conform art.7 lit.d din Legea nr.188/200 de a recupera pe cale amiabilă creanța, însă acesta nu a încercat această formulă pentru că și-ar prejudicia serios propriul interes ; că procesul verbal a fost în mod eronat investit cu formulă executorie ; că nu reprezintă dovada unei creanțe care să fie certă, lichidă și exigibilă așa cum prevede art.662 din NCPC ; că procesele verbale nu i-au fost comunicate.
Intimatul S. "P. SI M." a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat
Astfel, intimatul arată că însuși apelantul la pct. 2) din motivele apelului recunoaște ca organul de executare silita nu are calitate procesuala pasiva, făcând referire la decizia nr. 162/2003 a Curții Constituționale.
Menționează că S.C.P.E J. "P. si M." nu "si-a dispus pentru sine măsura investirii cu formula executorie a cheltuielilor de executare...", cum afirma apelantul.
Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisa in baza art. 669 C.proc.civ., la data de 03.09.2014, este executorie, nu este investita cu formula executorie, cum menționează apelantul, a fost comunicata debitorului apelant la data de 05.09.2014, conform dovezilor aflate la dosar, si poate fi contestata in termen de cinci zile de la comunicare, conform art. 714(2) C.proc.civ. anterior modificărilor aduse prin Legea 138/2014, deoarece executarea silita se efectuează sub imperiul C.proc.civ. in vigoare de la 15.02.2013, fara modificările făcute prin Legea 138/2014 (având in vedere art. 24 si art. 25 din C.proc.civ. aplicabil din 15.02.2013).
Deoarece actele de executare, inclusiv încheierea de stabilire a cheltuielilor,
au fost comunicate debitorului-apelant la 05.09.2014 iar contestația de executare a fost înregistrata la Judecătoria B. la data de 15.09.2014, apreciază ca fiind tardiva contestația formulata împotriva încheierii de stabilire cheltuieli de executare.
Precizează că, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nu trebuie investită cu formula executorie, cum apreciază apelantul, fapt ce rezulta din dispozițiile. art. 665(4) C.proc.civ.
Cu privire la cheltuielile de executare, pentru care a fost formulat motivele pentru care se solicita admiterea apelului fiind invocate si instanței de fond, intimatul face următoarele precizări: Executarea silita care s-a început deoarece apelantul nu si-a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilita prin titlu executoriu, executare care începe odată sesizarea organului de executare (art. 622 alin. 2 C.proc.civ.), se va continua dacă obligația nu va fi îndeplinita in termenul prevăzut in somație (art. 667 C.proc.) și va înceta in cazurile prevăzute la disp. art. 702 C.proc.civ.
Nu exista nici dovada ca debitorul a încercat sa facă plata de bunăvoie ( art.1005 si urm. C.proc.civ.) pentru a putea fi exonerat de la plata cheltuielilor executare.
Cheltuielile de executare au determinat in aplicarea Codului de Procedură Civila din 1865 si continua sa determine sub actuala reglementare o . discuții literatura de specialitate si in jurisprudența legat de conținutul acestora, de modul de stabilire si de posibilitatea de cenzurare din partea instanței de executare.
Importanta acestora nu se releva numai la nivelul executării silite însăși, interesând creditorul si debitorul, ci si in materia antrenării răspunderii executorului judecătoresc, participant esențial in faza a doua a procesului civil.
Regula consacrata de prevederile actuale si anume art. 371 indice 7 C.proc.civ. din 1865, respectiv art. 669 C.proc.civ. dar si art. 39 din Legea 188/2000, republicata, similar fazei judecații, este aceea ca suportarea cheltuielilor de executare este in sarcina celui aflat in culpa procesuala, anume debitorul.
Desi legea nu se refera expres la culpa, prezumția este susținuta de art. 669 (2) C.proc.civ. potrivit cu care cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit in afara de cazul când creditorul a renunțat la executare.
Art. 669(2) NCPC se situează . care a fost parcursa deja faza judecații sau actul întocmit este titlu executoriu iar faptul ca somația este legata de un termen in care debitorul trebuie sa efectueze executarea nu îl va scuti pe acesta de plata cheltuielilor de executare, existând prevedere expresa in acest sens atât in dreptul comun (art. 669 alin. 2, teza II NCPC), cat si in textele speciale (ex. art. 820 NCPC).
Potrivit art. 669 (2) teza II si III NCPC, debitorul trebuie sa suporte cheltuielile de executare silita, sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare silita si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a făcut plata in mod voluntar. Nu exista o dovada ca debitorul-apelant a făcut plata in mod voluntar.
Astfel, rezulta ca o eventuala "reducere" a cheltuielilor de executare de către instanța nu se poate realiza decât in cazul in care debitorul executa obligația de îndată sau in termenul acordat de lege.
Respectivele cheltuieli stabilite, daca debitorul nu și-a îndeplinit obligația nici in termenul prevăzut in somație, sunt in totalitate in sarcina debitorului, chiar daca la cererea creditorului ar fi fost acordat si ajutor public judiciar, deoarece art. 18 din OUG 51/2008 pune aceste cheltuieli expres in sarcina celeilalte părți, care le va achita către stat daca a căzut in pretenții, condiție îndeplinita fata de art. 669(2) NCPC.
Faptul ca legea vorbește si despre cheltuieli efectuate datorate (art. 669 alin. 2 NCPC), nu doar despre cheltuieli stabilite, atrage necesitatea realizării unei distincții intre diferitele categorii de cheltuieli.
Astfel, sumele necesare pentru depunerea cererii, taxe de timbru, trebuie suportate efectiv la momentul depunerii cererii de executare in timp ce onorariul executorului judecătoresc si celelalte cheltuieli (copii xerox acte, adrese către Primarii, ANAF, ITM, CAS, OCPI, ONRC, încheieri, înștiințări, somații, copii certificate, etc.) pot fi numai stabilite, ca si in cazul de fata, si ulterior încasate de la debitor, deoarece executorii judecătorești nu pot condiționa executarea silita de plata anticipata a cheltuielilor de executare.
Inclusiv CEDO a pronunțat hotărâri prin care au recunoscut ca după depunerea cererii de executare creditorul nu trebuie sa mai facă alte cheltuieli, fapt menționat si in Recomandarea 17/2005 a CE.
Cheltuielile stabilite prin încheierea nr. 2514/03.09.2014 se încadrează in categoria celor prevăzute la art. 669(3), pct. 7 C.proc.civ. (alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite) cum ar fi: adrese Primarii si ANAF pentru bunurile si conturile debitorului; timbre poștale pentru aceste adrese si pentru popriri; popriri la unitățile bancare; consultanta cu privire la executarea silita; încheieri; procese verbale; birotica; consumabile; copii xerox, etc.
Cu privire la faptul ca prin aplicarea TVA apelantul considera ca se depășește onorariul maxim al executorului judecătoresc si apreciază ca acesta este inclus in onorariu intimatul arată că onorariul stabilit prin lege este fara TVA, taxa ce reprezintă un impozit direct suportat de destinatarul final al serviciului prestat de executorul judecătoresc. Pentru onorariul executorului judecătoresc, calculat in limitele impuse de lege, se percepe aceasta taxa superior acestei limitări legale care privește onorariul efectiv si celelalte cheltuieli de executare. Acest lucru se datorează faptului ca TVA reprezintă o taxa de natura juridica speciala (raportat la reglementarea din Codul fiscal) si este un impozit indirect de consum, astfel incat rolul prestatorului de servicii - executorul judecătoresc, este exclusiv acela de a colecta si vira la buget TVA.
In situația executării silite beneficiarul prestării de servicii este creditorul, insa acesta la rândul sau este îndreptățit la recuperarea integrala a cheltuielilor de executare avansate, astfel încât in cele din urma debitorul este cel care suporta si aceasta taxa (TVA). Prin urmare, principiul ubi lex non distingvit nec nos distingere debemus isi pierde valoarea deoarece perceperea si suportarea TVA sunt reglementate distinct, insa prin dispozițiile Codului Fiscal care nu lasa loc niciunui dubiu de care sa profite debitorul.
A subliniat ca dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 republicata se refera la onorariile executorilor judecătorești care nu pot depăși 10% iar nu la ansamblul cheltuielilor de executare care pot depăși 10% din cuantumul creanței ce se executa.
Cu privire la plata cheltuielilor de executare si Curtea Europeana Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri prin care au recunoscut despăgubirile cu astfel de titluri, deoarece limitarea sau înlăturarea acestora ar constitui un element de descurajare pentru creditori in a-si obține dreptul recunoscut prin hotărâri judecătorești si s-ar limita drepturile legale, in cazul de față, cele cu privire li cheltuielile de executare.
Termenele prevăzute la art. 665 NCPC la care face referire apelantul la pct. 5) sunt termene de recomandare si nu de decădere, iar pentru depășirea acestora vătămat nu poate fi decât creditorul, care poate uza de dispozițiile legale.
Tribunalul examinând apelul declarat constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelantul contestator a investit instanța de fond cu o contestație la executare în contradictoriu cu B. „P. și M.” având ca obiect anularea actelor de executare, întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu din dosarul de executare nr 2514/2014 prin restabilirea situației anterioare executării, în sensul obligării pârâtului la plata sumelor menționate, suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare.
Instanța de fond, a respins contestația la executare constatând că pârâtul chemat în judecată, S. „P. si M.” nu are calitate procesuală pasivă.
Tribunalul constată că soluția instanței de fond este corectă.
Executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă în contestația la executare doar în situațiile în care acesta ar refuza să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii, așa cum se precizează la art 711 alin 1 ultima teză din NCPC
Aceiași concluzie se desprinde și din dispozițiile art 53 din Legea nr 188/2000, potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data când a luat la cunoștință de acest refuz la judecătorie în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art 399 cod procedură civilă( în reglementarea actuală art 711 NCPC)care în opinia autorului excepției, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării, ca parte în cadrul contestației la executare, a executorului judecătoresc, a stabilit că: „ în cadrul executării silite, ca si în cazul contestației la executare, organul de executare nu arte interese proprii si, în consecință, nu are calitate de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calității a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art 399 alin 1 ultima teză( reglementarea actuală art 711 alin 1 ultima teză NCPC) atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege”( Decizia nr 162/22.04.2003)
Prin urmare, executorul judecătoresc poate dobândi calitatea procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executarea, fie calea plângerii, după caz
În toate celelalte situații, biroul executorului judecătoresc nu dobândește calitatea procesuală Pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în executare( în speță CNADNR), dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Cum în speță, nu este vorba despre vreuna din situațiile amintite, B. P. si M. nu are calitate procesuală pasivă și, deci, în mod corect instanța de fond a admis această excepție.
Față de considerentele expuse, Tribunalul în baza art 480 alin 1 NCPC va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul civil formulat de apelantul – contestator S. C. domiciliat în . în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI „P. ȘI M.” cu sediul în PLOIEȘTI, .. 11, etaj 1, . împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.11.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.E.D dos.fond-_
Teh.red.A.E.D./4ex/06.04.2015.jud.fond- E.C.V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2173/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2199/2015.... → |
|---|
