Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2199/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2199/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 26028/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2199/2015
Ședința publică de la 13 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de creditoarea apelantă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria B. la data de 28.10.2014, în contradictoriu cu intimata debitoare E. M., cu domiciliul în B., ., .,, având ca obiect încuviințare executare silită..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, lipsă fiind apelanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată după finalizarea procedurii premergătoare prealabile, stadiul procesual apel, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Intimata E. M., precizează că a achitat contravaloarea rovinietei.
Având cuvântul, debitoarea intimată declară că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în dezbaterea apelului.
Debitoarea intimată E. M., având cuvântul solicită respingerea apelului ca menținerea soluției dată de prima instanță.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul B. E. JUDECATORESC M. I., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, împotriva debitoarei E. M., la cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a refuzat să execute de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu menționat, motiv pentru care s-a solicitat executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.1 C.proc.civ.
Petentul a uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat Încheierea din data de 28.10.2014, prin care a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Potrivit art. 622 alin. 2 N.C.proc.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art. 665 alin. 5 N.C.proc.civ. expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Pe de alta parte, conform art. 665 alin.5 C.proc.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege;
4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
5. debitorul se bucură de imunitate de executare;
6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 raportat la art. 650 din N.C.proc.civ., cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 663 și 664 din N.C.proc.civ., cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile art. 664 alin. 1 N.C.proc.civ., s-a admis cererea creditorului, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În ceea ce privește caracterul de titlu executoriu a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012, instanța reține că, în acord cu prevederile art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar potrivit art. 27 alin.1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Acest articol trebuie interpretat, astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În dovedirea caracterului executoriu a procesului-verbal de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesele-verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare, la data de 07.02.2012.
Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată. În lipsa unor asemenea dovezi, instanța constată că procesele-verbale nu au fost legal comunicate, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este la acest moment, titlu executoriu.
Prin raportare la considerentele anterior dezvoltate, în temeiul art. 665 alin.5 pct.2 din Noul C.proc.civ., instanța va respinge cererea de încuviințare executare silită..
În temeiul disp. art. 665 alin. 6 N.C.proc.civ., împotriva prezentei încheieri poate formula apel, în termen de 5 zile de la comunicare, doar creditorul..”
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat, în esență că, potrivit art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la atitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiara, așa cum a reținut instanța.
Astfel, susține apelanta că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Solicită instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
S-a învederat instanței că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție.
A invocat art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR – S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Această creanță, de drept comun, este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
În opinia apelantei, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, instanța de fond trebuia să constate faptul că creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formală si limitată ( „pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, care stabilesc: „dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, învederează apelanta, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, a considerat că, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, și că nu s-ar impune să se facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC.
Apelanta a uzat de proba cu înscrisuri și a depus răspuns la întâmpinare precum și note privind procedura necontencioasă judiciară..
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare, dar a depus înscrisuri, respectiv certificat de atestare fiscală nr.738/2015, filele 36-37.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt concretă, Tribunalul constată că, obiectul acțiunii, îl constituie cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin executorul judecătoresc, de încuviințare a executării silite a procesului-verbal de constatare a contravenției, pentru începerea executării în vederea recuperării sumei de 28 euro, tarif de despăgubire.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În raport de prevederile art. 31 al.1 din OG2/2001, care reglementează modalitatea formulării plângerii în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, Tribunalul constată că prevederile acestei ordonanțe, care reprezintă legea cadru în materia contravențiilor, la momentul pronunțării prezentei decizii au fost interpretate printr-un recurs în interesul legii de către Î.C.C.J..
Sub acest aspect, Tribunalul reține că prin decizia nr.10 din 10.06.2013, Î.C.C.J. a dat o interpretare aplicării dispozițiilor art. 27 al.1 teza I raportat la art. 14 al.1, art.25 al.2 și art. 31 al.1 din OG 2/2001, statuând că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Față de dezlegarea acestei probleme de drept, ce este obligatorie pentru instanțe, Tribunalul, constată că atâta timp cât apelanta nu a realizat comunicarea acestuia prin poștă cu aviz de primire, cerință primordială stabilită prin decizia susmenționată, CNADNR SA, conform dovezilor administrate, a îndeplinit doar obligația subsidiară de comunicare.
Totodată, Tribunalul reține că pentru a fi titlu executoriu, fără nicio altă formalitate, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Norma trimite la art. 31, care, pentru atacarea procesului-verbal, la alin. 1, dispune: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Din coroborarea acestor norme cu cele referitoare la comunicarea procesului-verbal, astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii, obligatorie pentru judecător, în temeiul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie înmânat sau comunicat prin poștă, cu aviz de primire, în principal. Numai în subsidiar, dacă organul constatator nu a putut transmite actul de sancționare în această modalitate, se poate proceda la afișarea la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiune care să fie atestată de un martor.
Din dosarul de executare atașat, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție în modalitatea principală, prevăzută de art. 27 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/2001, ci a afișat procesul-verbal de contravenție la domiciliul intimatului, fără să procedeze la recomunicarea actului înainte de a cere executarea silită.
În acest context, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o astfel de comunicare, se impunea, deoarece procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În lipsa unei comunicări valabile, termenul de 15 zile, prevăzut pentru plângere, nu începe să curgă, astfel încât nu se poate reține împlinirea termenului pentru a se aprecia că procesul-verbal este neatacat în termen.
În conformitate cu art. 665 alin. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite „dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. Art. 37 din O.G. nr. 2/2001 recunoaște puterea executorie a procesului-verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, însă, cât timp comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitoarea intimată avea posibilitatea să formuleze plângere, iar procesul-verbal nu a devenit executoriu.
Susținerile apelantei în sensul cercetării doar formale a procedurii încuviințării executării silite care este o procedură necontencioasă judiciară, nu pot fi acceptate, întrucât analiza caracterului titlului executoriu nu este de ordine privată, instanța fiind obligată să analizeze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris sau hotărârea judecătorească, pentru a deveni titlu executoriu. Această analiză se impune a fi efectuată și în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță, care nu sunt executorii de drept și a căror încuviințare se solicită, instanța de executare verificând procedura de comunicare, pentru că numai dacă aceasta a fost legal îndeplinită, se poate stabili că nu a fost exercitată calea de atac, iar hotărârea a devenit definitivă, conform art. 633 și 634 din Codul de procedură civilă).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, împotriva încheierii de ședință din 28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu intimata debitoare E. M., cu domiciliul în B., ., ., jud. B.,.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O. |
G.S. 17 martie 2015
Tehnored.O.C./4ex.
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judecător fond: C. A
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1924/2015. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2089/2015.... → |
|---|
