Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-11-2015, Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 3085/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3085

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. M.

Judecător D. R.

Grefier E. D.

Pe rol, judecata apelului declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI GĂLBINAȘI, cu sediul în ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 4906 din data de 23.04.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul ales în municipiul B., . 1, ., la Cabinet Avocați „A., I. și Asociații – Societate Civilă de Avocați”.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, intimata . fiind reprezentată de avocat N. O..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată; la data de 23.10.2015, Primăria comunei Gălbinași a înaintat cerere la dosar, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care:

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocat N. O. arată că a invocat decăderea apelantului cu privire la depunerea motivelor de apel, conform art. 470 alin. 3 Cod pr.civilă, susține acest aspect, considerând că motivele precizate nu sunt motive de apel, urmează a se aprecia.

Nemaifiind cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelului formulat.

Având cuvântul, avocat N. O. solicită respingerea apelului declarat de intimata Primăria comunei Gălbinași, ca nefondat, conform argumentelor din întâmpinarea depusă la dosar.

Arată că înscrisurile invocate în apel cât și prin răspunsul la întâmpinarea depus la dosarul cauzei sunt înscrisuri emise în anul 2015 și se referă la o situație ulterioară celei care a făcut obiectul prezentei cauze, astfel încât nu pot fi primite ca și înscrisuri în probațiune, cu referire la obiectul cauzei. Celelalte înscrisuri ce privesc perioada care a făcut obiectul controlului judiciar din cadrul acestui dosar au fost înaintate de instanța de fond, niciuna dintre ele nu constituie decizie de impunere.

Instanța de fond, în analizarea probelor de la dosar, a avut în vedere cererea intimatei, a reținut că nu s-a emis o decizie de impunere, toate actele emise în vederea executării nu sunt legale, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Urmează a se observa că nu s-au depus decizii de impunere de către apelantă, acest aspect a fost recunoscut de altfel și de către apelantă, că nu au emis aceste decizii, inclusiv Curtea de Conturi a constatat acest aspect.

Concluzii de respingere a apelului, ca nefondat și de menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul, în temeiul art.394 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

După deliberări,

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra prezentului apel civil, constata:

Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 18.12.2013, sub nr._, contestatoarea . a formulat, in contradictoriu cu intimata ., contestație la executare împotriva formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. 106/22.11.2013, solicitând anularea formelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional nr. 106/22.11.2013, desființarea titlului în baza căruia a fost începută executarea silită, suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, cu plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii, contestatoarea a arătat că:

- a luat la cunoștință de somație și de titlul executoriu nr. 106/22.11.2013, prin care i s-a adus la cunoștință că s-au început demersurile privind executarea silită pentru suma totală în sumă de 26.009 lei, reprezentând 14.933 lei debit contravaloare impozit teren și clădire și_ lei accesorii ale acestei sume, fără notificare, punere în întârziere sau orice altă încercare de stingere amiabilă a litigiului;

- nu sunt respectate toate aspectele de ordin procedural, motiv pentru care solicită anularea formelor de executare silită;

- a contestat si cuantumul creanței, având în vedere că, în anul 2007, a achiziționat un imobil – clădire și teren, în . deschis un punct de lucru al societății; a declarat achiziția la Primăria Gălbinași, completând și depunând declarația de impunere, prin care a fost stabilit impozitul aferent; la sfârșitul anului 2010 nu a depus un raport de reevaluare a impozitului – clădire, pârâta recalculând impozitul pe care îl datora, fără a înștiința acest aspect potrivit dispozițiilor art. 86 C.pr.fiscală; la începutul anului 2011 a procedat la reevaluarea clădirii și a înregistrat raportul de evaluare la Primăria Gălbinași la data de 04.02.2011; ulterior înregistrării raportului, organul fiscal avea obligația de a recalcula impozitul și a emite o nouă decizie de impunere, care să cuprindă baza de calcul și sumele datorate, precum și toate celelalte mențiuni prevăzute de art. 43 alin. 2 C.pr.fiscală; in cursul anului 2012, i s-a comunicat de către reprezentații Primăriei Gălbinași că instituția nu se mai află în posesia raportului de evaluare a clădirii, depus în anul 2011, motiv pentru care au efectuat un alt raport de evaluare, pe care l-au depus în cursul lunii mai 2012, urmând să se emită o decizie de impunere care să-i fie comunicată; până în prezent nu i-a fost comunicată nicio decizie de impunere pentru stabilirea impozitului aferent clădirii; la începutul lunii decembrie 2013 i-a fost comunicată somația și titlul executoriu, prin intermediul cărora a aflat că datorează impozitul pentru clădire și accesorii;

- somația și titlul executoriu emis sunt lovite de nulitate, potrivit prevederilor art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală și art. 110 alin. 3 C.pr.fiscală;

- declarația de impunere depusă în anul 2007 nu poate fi asimilată cu o decizie de impunere, având în vedere că, în cursul anilor 2011-2012, a depus două rapoarte de evaluare a imobilului, acesta modificându-și valoarea și baza de impunere; actele depuse de către Primăria Gălbinași nu pot fi asimilate și nu pot suplini deciziile de impunere, acestea neconținând elementele obligatorii impuse de art. 43 C.pr.fiscală și nu se pot calcula majorări de întârziere.

In acest sens, a solitat ca pârâta să depună la dosarul cauzei hotărârile consiliului local prin care s-a aprobat cuantumul impozitelor și accesoriilor, pentru a se putea verifica valoarea impozitului inițial, valoarea la care s-a calculat impozitul ulterior lunii februarie 2011, valoarea la care s-a calculat impozitul ulterior lunii mai 2012, întrucât la calculul acestora trebuiau avute în vedere și rapoartele de evaluare depuse.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. din Noul C.proc.civ., art. 172-173 din OG 92/2003.

In dovedirea cererii, contestatoarea a arătat că întelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza de specialitate. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, in copie, o . înscrisuri (filele 8-33).

In sedinta Camerei de Consiliu din data de 08.01.2014 (fila 48), instanta a admis in parte cererea contestatoarei ., de acordare a ajutorului public judiciar. In acest sens, instanta a dispus esalonarea platii taxei judiciare de timbru in cuantum de 1.385,27 lei, aferente cererii de chemare in judecata având ca obiect „contestatie la executare”, formulata în Dosarul nr._ al Judecătoriei B., in 4 rate lunare, a cate 346,31 lei/lunar, începand cu luna ianuarie 2014. Instanta a respins capatul de cerere privind reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiat.

Taxa judiciara de timbru a fost achitata de catre societatea contestatoare, in rate stabilite de catre instanta de judecata.

Intimata . a formulat intampinare (filele 58-60), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă.

Pe fondul cauzei, intimata a aratat ca acțiunea este neîntemeiată, întrucât, în baza deciziei Curții de Conturi B. nr. 26/30.08.2011, s-au calculat la data de 31.10.2010 sumele restante de plată, respectiv impozitul pe clădiri aferent anului 2010 în cuantum de 7264,88 lei, din care 5999 lei debit, precum și dobânzi și majorări de întârziere de 1265,88 lei; impozitul aferent anului 2010 a fost calculat eronat, ca urmare a utilizării unei cote mai mici decât cea legal datorată de 10%, contestatoarea neefectuând reevaluarea clădirilor în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, fiind încălcate prevederile art. 253 alin 6 lin Legea nr. 571/2003 și art. 5(3) din HCL nr. 61/30.10.2009; astfel, s-a recalculat impozitul pe clădiri la valoarea de 10%, fiind stabilită o diferență de impozit datorată la data de 31.12.2010; în timpul controlului, reprezentantul firmei a încercat să depună raportul de evaluare din data de 31.01.2011, dar acesta nu a fost acceptat de auditorul Curții de Conturi; in data de 15.05.2012, societatea a depus cu întârziere atât raportul de evaluare de la data de 31.01.2011, cât și cel din data de 15.03.2012, impozitul fiind recalculat atât pentru anul 2011, cât și pentru anul 2012, cu cota de 1%; vina pentru situația creată aparține reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 254 alin. 9 din Codul fiscal; au fost comunicate contestatoarei somația nr. 5920/13.11.2012, înștiințarea de plată nr. 160/17.06.2013, inclusiv somația nr. 6113/22.11.2013, documente de care aceasta a luat cunoștință prin semnare de primire.

A aratat că, la data de 22.11.2012, contestatoarea datora impozitul pe clădiri în sumă totală de_ lei, din care_ lei debit și_ lei dobânzi și majorări de întârziere, precum și impozit teren în sumă totală de_ lei, din care_ lei debit și_ lei dobânzi și majorări de întârziere; impozitul pe clădiri a fost calculat cu dobânzile și majorările de întârziere, în temeiul art. 120 alin 7 și art. 124^1 din OG 92/2003.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-207 din Noul C.proc.civ., art. 256 alin. 3 din Legea 571/2003, art. 7 alin. 2, art. 15 alin. 1 și art. 23 din OG 92/2003.

Intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

In sustinerea cererii, intimata a depus la dosarul cauzei, în copie, o . inscrisuri (filele 61-76).

La termenul de judecata din data de 20.03.2014 (fila 82), instanta a respins cererea contestatoarei, privind suspendarea executarii silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 și 2 din Noul Cod de procedură civilă, față de faptul că societatea contestatoare nu a depus la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei aferentă cererii de suspendare și nici nu a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 1800,45 lei.

La solicitarea instantei de judecata, intimata . a depus la dosarul cauzei, în copie, decizia Camerei de Conturi nr. 26/30.08.2011, Hotărârea Consiliului Local nr. 61/30.10.2009, extras din raportul de control, proces verbal de control și dovada comunicării somației de plată (filele 86-123), hotărârile Consiliului Local privind plata impozitelor pentru anii 2011-2012 (filele 133-163), raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare (filele 273-366), somația nr. 5157/05.10.2012, somația nr. 5920/13.11.2012, înștiințare de plată nr. 160/2013, somația nr. 6113/22.11.2013 și titlul executoriu nr. 106/2013 (filele 396-403).

La solicitarea instantei de judecata, Curtea de Conturi B. a depus la dosarul cauzei, în copie, raportul de audit și procesul verbal de constatare nr. 889/01.07.2011 (filele 168-269).

La termenul de judecat din data de 04.09.2014 (fila 372) instanta, în temeiul art. 258 Noul C.proc.civ., instanta a încuviințat contestatoarei - proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriul intimatei, apreciindu-le pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.

Intimata a depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriu (filele 381-382).

La termenul de judecata din data de 02.10.2014, instanta a incuviintat contestatoarei proba cu expertiza contabila. Fiind desemnata dna expert Jureschi A., aceasta a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza (filele 415-427).

Contestatoarea a achitat onorariul expertului desemnat in cauza, in cuantum de 800 lei (fila 394), dar si diferenta de onorariu suplimentar de 500 lei (fila 434).

Contestatoarea a depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 439-441).

Prin s.c. nr. 4906/23.04.2015, Judecatoria Buzau a admis, în parte, contestatia la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . PRIMAR; a anulat somatia si titlul executoriu contestate; a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru, ca neintemeiat; a admis, in parte, cererea si a obligat intimata la plata sumei de 2.500 lei – cu titlu de onorariu avocat si onorariu expert.

Pentru a hotari astfel, instanta fondului a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept: in fapt, UAT Galbinasi a emis titlul executoriu nr. 106/22.11.2013 (fila 8) si somatia nr. 6113/22.11.2013 (fila 9), catre ., pentru un debit in cuantum de 26.009,00 lei.

. a formulat contestatie la executare impotriva acestor acte de executare, invocand atat motive de nelegalitate, cat si de netemeinicie cu privire la acestea.

In primul rand, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 141 din Codul de procedura fiscala (OG nr.92/2003, in forma in vigoare la data emiterii actelor de executare), potrivit caruia „(alin.1) executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (alin.1 ind.1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanțăîn baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.”

Or, conform art. 110 alin. 3 C.proc.fiscala, „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.

In speta, intimata nu a indicat niciun temei de drept, in baza caruia ar fi exonerata de la emiterea titlului de creanta.

Totusi, in continutul Deciziei Curtii de Conturi nr. 26/30.08.2011 (in baza careia au fost calculate impozitele datorate de catre contestatoare), se mentioneaza in mod expres ca masura de inlaturare a neregulilor, ca „se vor lua masurile legale in vederea calcularii si inregistrarii in evidenta fiscala si contabila a impozitului pe cladiri suplimentar, se vor emite si comunica decizii de impuneresi se vor dispune masuri de recuperare operativa atat a debitelor, cat si a majorarilor de intarziere aferente, in conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.”

De altfel, intimata a aratat ca „decizia de impunere se emite in baza declaratiei de impunere fiscala depusa de catre contribuabil, la inceputul fiecarui an fiscal. Societatea a depus o singura declaratie fiscala la data de 12.02.2014” (raspuns la interogatoriu- intrebarea nr.3, fila 381). Or, chiar si in acest caz, intimata nu a depus nici pe parcursul solutionarii cauzei nicio decizie de impunere.

De asemenea, potrivit raportului de expertiza întocmit de expert Jureschi A. (fila 417), la obiectivul nr. 1 s-a stabilit ca „din documentele existente in dosarul cauzei si cele puse la dispozitia expertului de catre cele doua parti, nu s-au emis decizii de impunere pentru stabilirea impozitului in conformitate cu legea fiscala”. Atata timp cat aceste decizii nu au fost emise, acestea nu au fost nici comunicate contestatoarei (fila 417-obiectiv nr.2).

Or, prin neemiterea deciziei de impunere care constituie titlu de creanta, contestatoarei i s-a restrans dreptul de a contesta acest titlu, în fața organului emitent, apoi în fața instanței de judecata.

Avand in vedere aceste considerente, instanta a admis (pe fondul cauzei) contestatia la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimata . PRIMAR si a anulat somatia si titlul executoriu contestate.

Pe de alta parte, instanta a respins capatul de cerere privind obligarea intimatei la plata taxei judiciare de timbru, ca neintemeiat. Instanta a avut în vedere dispozițiile art. 45 lit. f din OUG nr. 80/2013, care arata că „sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului …. când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”. Or, contestatoarea are posibilitatea, în cazul în care prezenta hotarare ar ramane definitiva, să solicite restituirea taxei de timbru achitate.

De asemenea, retinand culpa procesuala a intimatei, instanta a admis, in parte, cererea si a obligat intimata la plata sumei de 2.500 lei – cu titlu de onorariu avocat (1.500 lei, conform chitantelor nr. 343/17.12.2013, nr. 464/23.07.2014, filele 437-438) si onorariu expert (1.000 lei). In ceea ce priveste onorariul expertului desemnat in cauza, instanta a obligat pe intimata doar la plata sumei de 1.000 lei, avand in vedere ca o parte din culpa procesuala ii apartine si contestatoarei. Conform obiectivului nr. 2 din raportul de expertiza, s-a stabilit ca societatea contestatoare a depus la sediul intimatei doar declaratia de impunere pentru stabilirea impozitului pe cladiri nr. 3320/08.05.2007, respectiv declaratia de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren nr. 3322/08.05.2007. Totusi, desi contestatoarea nu a depus aceste declaratii fiscale, nici intimata nu a emis decizii de impunere in baza Deciziei Curtii de Conturi nr. 26/30.08.2011.

Impotriva sentintei a declarat apel intimata Primăria comunei Galbinasi, reprezentata legal prin primar, pe care o considera netemeinica si nelegala, solicitand ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, tribunalul sa admita apelul si sa schimbe in totalitate sentința amintita, precum si sa oblige pe paratul intimat la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea apelului, arata ca, in fapt, contestatorul R. M. SRL a introdus acțiunea de contestație la executare impotriva formelor de executare dispuse in dosarul executional nr. 106/22.11.2013, cat si plata cheltuielilor de judecata. Probele administrate ce au stat la baza au fost: Hotărârile consiliului local prin care s-a aprobat cuantumul impozitelor si accesoriilor si in baza cărora au fost calculate impozitele aferente imobilului proprietate a .; Somația nr. 6113/22.11.2013; Titlul executoriu nr. 1 06/22.11.2013; Decizia nr. 26/30.08.2011 a Camerei de Conturi B., prin care s-a stabilit ca societatea R. M. SRL nu a efectuat reevaluarea clădirilor si i s-a recalculat impozitul pe clădiri la valoarea de 10 %, conform art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.

In acest sens, societății sus amintite i s-a stabilit diferența de impozit datorata la 31.12.2010 in valoare de 5999 lei plus 719,88 lei majorări de intarziere si 546 lei dobânda penalizatoare. In timpul controlului, reprezentantul firmei a incercat sa depună raportul de evaluare din data de 31.01.2011, dar acesta nu a fost acceptat de auditorul Curții de Conturi.

In data de 15.05.2012, societatea a depus cu intarziere atat raportul de evaluare de la data de 31.01.2011, cat si pe cel din data de 15.03.2012. La data respectiva s-a recalculat impozitul pe clădiri, atat aferent anului 2011, cat si cel aferent anului 2012, cu cota de 1%. In aceasta situație, apreciaza ca vina pentru situația creata aparține exclusiv contestatoarei, deoarece, in conformitate cu art. 254 alin. 9 din Codul fiscal "Declararea clădirilor in vederea impunerii si înscrierii acestora in evidentele autorităților administrației publice locale reprezintă o obligație a contribuabililor care dețin in proprietate aceste imobile, chiar daca ele au fost executate fara autorizație de construire.

Faptul ca . nu a depus nicio declarație de impunere anuala a clădirii, precum si balanțe de verificare vizate de D.G.F.P. B., din care sa reiasă valorile cuprinse in Rapoartele de evaluare depuse la data de l5.05.2012, amintite mai sus; Somația nr.5197/05.10.2012; Somația nr. 5920/13.11.2012.

In conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala "Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. In analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz."

Autoritatea publica locala responsabila cu colectarea impozitelor si taxelor locale, precum si a redeventelor si chiriilor, in cazul de fata Primăria comunei Galbinasi, are obligația si dreptul de a face toate demersurile necesare pentru a colecta impozitele datorate de contribuabili, precum si de a corecta eventualele erori in calcularea si încasarea acestora.

Potrivit art. 15 alin. (l) din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si actualizata " în cazul în care, eludăndu-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate", precum si in baza prevederilor art. 23 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata si actualizata, (1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.

(2) Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată."

In urma probelor administrate, soluția pronunțata a fost anularea somației de plata si a titlului executoriu contestat, respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatei . taxei judiciare de timbru, ca neintemeiat si obligarea intimate la plata sumei de 2500 lei - cu titlu de onorariu avocet si onorariu expert.

Considera neîntemeiat si nelegal faptul ca S.C. R. M. S.R.L. invoca neemiterea deciziilor de impunere, avandu-se in vedere faptul ca aceasta abia in anul 2014 depune o declarație fiscala, iar la data de 11.05.2015 depune un raport de evaluare a proprietății imobiliare din . de către Cabinet individual de evaluare Jureschi V..

Intimata S.C. R. M. S.R.L. a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care solicita respingerea apelului formulat de către ., mentinerea hotărârii instanței de fond drept temeinica si legala, pentru urmatoarele motive:

In primul rand, înțelege sa invoce decăderea apelantului cu privire la depunerea motivelor de apel, fata de prevederile art. 470 alin. 3 NCPC. Astfel, considera ca aspectele invocate de către apelanta nu constituie veritabile motive de apel, acestea fiind, in fapt, doar o critica a susținerilor făcute de contestatoare in cuprinsul cererii de chemare in judecata, precum si o reluare a celor arătate prin intampinarea depusa de aceasta la instanța de fond.

Desi se invoca faptul ca sentința apelata este netemeinica si nelegala, totuși nu se arata, in cuprinsul apelului formulat, care sunt aspectele de nelegalitate si netemeinicie pe care apelanta le invoca, nu se critica efectiv, punctual si concret, acele aspecte ale hotărârii instanței de fond pe care apelanta le considera netemeinice si nelegale.

F. de aceste aspecte, intimata considera ca cererea de apel formulata nu este motivata, in fapt si in drept de către apelanta, iar fata de prevederile art. 470 alin. 3 NCPC, solicita decaderea din dreptul de a mai depune motivele de apel.

Pe fondul cauzei, arata ca a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. 106/22.11.2013, solicitând instanței anularea formelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional menționat mai sus, precum si desființarea Titlului în baza cărora a fost începută executarea silită; a contestat Somația si Titlul executoriu atat din punct de vedere al legalității emiterii acestora, cat si din punct de vedere al cuantumului sumelor pentru care a fost inceputa aceasta executare.

In vederea soluționării cererii intimatei, in fata instanței de fond a fost administrata proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, precum si proba cu expertiza contabila judiciara. In urma acestui probatoriu, instanța a soluționat cauza, pronunțând sentința nr. 4906/23.04.2015, prin care a admis acțiunea contestatoarei si a anulat somația si titlul executoriu, contestate prin cererea formulata de aceasta.

Impotriva acestei hotărâri, intimata . a formulat apel, prin care a inteles sa critice sentința instanței de fond, considerand-o netemeinica si nelegala, invocând, in susținerea motivelor de apel, faptul ca intimata, de-abia in anul 2014 a depus o declarație fiscala, iar la data de 11.05.2015 a depus un raport de evaluare a proprietății imobiliare din . celor invocate, a anexat înscrisuri constând . impunere nr. 215, emisa in data de 28.01.2015, o înștiințare de plata nr. 221, emisa in 28.01.2015, precum si confirmarea expedierii acelor înscrisuri, fara insa a se face dovada ca acestea au fost si primite de către contestatoare.

Arata ca argumentele apelantei privesc inscrisuri ce fac referire la o situație ulterioara celei care a făcut obiectul prezentei cauze, instanța nefiind investita cu aspectele invocate de către apelanta prin cererea de apel.

In ceea ce privește perioada ce a făcut obiectul controlului instanței, arata ca a făcut dovada faptului ca a depus rapoarte de evaluare in anul 2011 si anul 2012, dupa cum reiese din copia rapoartelor cu număr de înregistrare de la apelanta, situație confirmata si de raportul de expertiza contabila intocmit in cauza.

Considera argumentele invocate de către apelanta drept insuficiente pentru admiterea apelului, urmând a observa ca aceasta reia cele susținute in cuprinsul intampinarii depuse la dosarul de fond al cauzei, fara a indica care sunt motivele de nelegalitate si netemeinicie ale hotărârii criticate, iar in probatiune depune inscrisuri ce nu au legătura cu perioada analizata de către instanța, fiind ulterioare acesteia.

De altfel, apelanta solicita refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanța, fara insa a arata care sunt temeiurile acestei cereri, care sunt argumentele legale pe care le invoca pentru a justifica o astfel de cerere.

Considera ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinica si legala; ca, potrivit celor reținute prin hotărârea pronunțata, intimata apelanta avea obligația, atat fata de prevederile Codului de Procedura Fiscala, cat si fata de cele dispuse prin Decizia Curții de Conturi nr. 26/30.08.2011, sa procedeze la emiterea si comunicarea deciziilor de impunere cu privire la impozitul pe clădiri datorat de contestatoare.

F. de neemiterea deciziei de impunere, ce constituie titlu de creanța, contestatoarei i s-a restrâns dreptul de a contesta acest titlu in fata organului emitent, apoi in fata instanței de judecata.

Astfel, înscrisurile pe care le-a contestat, constând in somație si titlu executoriu, nu puteau fi emise in absenta unui titlu de creanța, iar un astfel de titlu de creanța il constituie decizia de impunere.

Astfel cum rezulta din lucrările dosarului, inclusiv din Raportul de expertiza intocmit in cauza, intimata apelanta nu a emis decizii de impunere, astfel incat nu a avut un titlu de creanța care sa stea la baza si sa justifice emiterea unui titlu executoriu, precum cel contestat de contestatoare.

F. de aceasta situație, instanța de fond a considerat cererea drept intemeiata si a admis-o, anulând somația si titlul executoriu contestate.

Simpla nemulțumire a apelantei pentru soluția pronunțata de instanța de fond, nemulțumire care nu este susținuta nici prin argumentele invocate, nici prin înscrisurile atașate cererii sale, nu este suficienta pentru a justifica admiterea apelului formulat de către aceasta.

Pentru aceste motive, solicita respingerea apelului formulat de către intimata ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinica si legala, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In primul rand, in legatura cu solicitarea apelantei de refacere sau completare a probelor administrate de prima instanța, precum si administrarea altor probe, daca instanta de control le va considera necesare in soluționarea cauzei, tribunalul o va respinge, avand in vedere urmatoarele aspecte: tribunalul retine ca instanța stabilește în ce măsură probele propuse de fiecare din părți sunt utile, pertinente și concludente soluționării speței deduse judecății, în vederea aflării adevărului pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii împrejurării concrete deduse judecății, încuviințând administrarea celor necesare ce îndeplinesc cerințele de pertinență și concludență, fără a se substitui reclamantului în dovedirea acțiunii/pretențiilor formulate ori pârâtului în dovedirea apărărilor. Este însă necesar ca propunerea probelor în fața instanței să fie făcută cu respectarea normelor de procedură ce reglementează explicit termenele în care se exercită drepturile procesuale.

Incuviintarea probelor de catre instanta, adica aprecierea asupra admisibilitatii probelor propuse si a aptitudinii lor de a duce la solutionarea procesului, presupune punerea lor in discutia partilor, in sedinta de judecata. Instanta va asculta sustinerile partii atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 NCPC (isi mentin actualitatea in contextul noului cod civil si o . decizii ale cconstitutionale prin care s-a subliniat ca, in cceea ce priveste competenta recunoscuta instantei de a hotari asupra admisibilitatii unei probe in functie de pertinenta si concludenta sa, aceasta este un corolar firesc si necesar al investirii sale cu solutionarea cauzei pe care este tinuta sa o finalizeze printr-o hotarare legala si temeinica si ca, dincolo de ratiunile care impun si justifica o atare prerogativa, consacrarea ei nu releva insa niciun fine de neconstitutionalitate).

In conformitate cu prevederile art. 258 cod de procedura civila, ,,probele se pot incuviinta numai daca sunt intrunite cerintele prevazute la art. 255, in afara de cazul cand ar exisa pericolul ca ele sa se piarda prin intarziere.

Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de proba incuviintate, precum si obligatiile ce revin partilor in legatura cu administrarea acestora.

Inainte de a fi incuviintate, probele propuse trebuie puse de instanta in discutia contradictorie a partilor; aceste discutii presupun o identificare a faptelor care trebuie probate si a mijloacelor de proba.

Instanta este datoare sa asculte partea atat cu privire la probele propuse de aceasta, cat si cu privire la cele propuse de adversar, chiar si in conditiile art. 223 al. 2 si 3 cod de procedura civila; dupa aceasta, instanta va da o incheiere de admitere sau de respingere a probelor propuse, care trebuie sa fie motivata. In incheierea prin care se incuviinteaza probele se arata fapele care vor trebui dovedite, precum si mijloacele de dovada incuviintate, dispozitiile art. 255 fiind aplicabile.

În ce privește dispunerea asupra completării probelor propuse și administrate de părți în condițiile legii, atunci când întreg probatoriul din dosar nu este suficient pentru lămurirea în întregime a procesului, ori a posibilității de a pune în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care instanța le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, aceste instrumente sunt puse la îndemâna judecătorului prin textul de lege sus menționat tocmai în vederea aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 22 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precum si alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc.

Al. 6 arata ca judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazul in care legea ar dispune altfel.

In speta, instanta de fond a avut in vedere solicitarile partilor de administrare a probelor necesare, utile si pertinente soliutionarii contestatiei de fata, astfel incat au fost administrate proba cu inscrisuri depuse de parti (filele 8-33, filele 61-76) inscrisuri solicitate de instanta de judecata (decizia Camerei de Conturi nr. 26/30.08.2011, Hotărârea Consiliului Local nr. 61/30.10.2009, extras din raportul de control, proces verbal de control și dovada comunicării somației de plată (filele 86-123), hotărârile Consiliului Local privind plata impozitelor pentru anii 2011-2012 (filele 133-163), raportul de audit financiar și procesul verbal de constatare (filele 273-366), somația nr. 5157/05.10.2012, somația nr. 5920/13.11.2012, înștiințare de plată nr. 160/2013, somația nr. 6113/22.11.2013 și titlul executoriu nr. 106/2013 (filele 396-403), raportul de audit și procesul verbal de constatare nr. 889/01.07.2011 (filele 168-269), cu interogatoriul intimatei, proba expertiza contabila, fiind desemnata dna expert Jureschi A..

Asa cum rezulta din cele expuse pe larg anterior, instanta de fond a pus in discutia partilor probele solicitate de acestea, a apreciat in ce masura ele sunt utile, concludente si pertinente si duc la solutionarea cauzei; a respins motivat probele; textul de lege nu impune o formula sacramentala prin care instanta sa respinga probele solicitate, ci numai sa se pronunte in sensul incuviintarii sau respingerii acestora, motivat, ceea ce instanta de fond a facut in dosarul de fata.

In ceea ce priveste lipsa de rol activ a instantei in solutionarea prezentei cauze, tribunalul retine ca, in conformitate cu prevederile art. 479 al. 1 NCPC, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

În acest context, este de reamintit că, potrivit art. 245 al. 6 C.proc.civ., „părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii”, ceea ce înseamnă că nu poate sancționată în căile de atac omisiunea instanței de a dispune din oficiu completarea probelor sau administrarea unor probe noi, precum si largirea, din oficiu, a cadrului procesual, in conditiile in care niciuna din parti nu solicita acest lucru, astfel incat si aceasta critica este gasita neintemeiata de instanta de control.

De asemeni, in apel, apelanta nu a indicat ce anume probe solicita a fi administrate si nici ce anume fapt tinde a dovedi cu ele; mai mult, nu si-a trimis reprezentant in instanta pentru ca probele solicitate sa fie puse in discutia contradictorie a partilor.

F. de toate aspectele redate pe larg anterior, tribunalul apreciaza ca nu se impune completarea probatoriului administrat in fata instantei de fond si nici refacerea acestuia.

Examinand apelul prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, prin prisma dispozitiilor legale incidente, tribunalul constata ca este nefondat si urmeaza sa fie respins, avand in vedere urmatoarea argumentare in fapt si in drept:

Obiectul prezentei cauze rezida in cererea contestatoarei ., care a formulat, in contradictoriu cu intimata ., contestație la executare împotriva formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. 106/22.11.2013, solicitând anularea formelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional nr. 106/22.11.2013, desființarea titlului în baza căruia a fost începută executarea silită, suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare, cu plata cheltuielilor de judecată.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. din Noul C.proc.civ., art. 172-173 din OG 92/2003.

Impotriva sentintei a declarat apel intimata Primăria comunei Galbinasi, reprezentata legal prin primar, criticile acesteia urmand a fi analizate in cele ce urmeaza.

Examinând atât legalitatea, cât și temeinicia sentinței apelate sub aspectul criticilor apelantei, tribunalul constată că apelul are un caracter devolutiv, in sensul ca, daca este exercitat in termen, provoaca o noua judecata asupra fondului, fiind readuse in fata instantei de control judiciar toate problemele de fapt si de drept ce au facut obiectul dezbaterilor la prima instanta.

Instanta de apel este datoare sa verifice solutia atacata atat din punct de vedere al temeiniciei, statuand daca situatia de fapt retinuta prin hotarare este concordanta cu probele administrate in cauza si a fost corespunzator stabilita, cat si sub aspectul legalitatii, respectiv daca prima instanta a identificat, interpretat si aplicat corect normele de drept material incidente situatiei de fapt deduse judecatii.

Intrucat apelul este o cale de atac, apelantul are obligatia de a dezvolta criticile sale in fapt si in drept, fata de modul in care s-a desfasurat judecata la prima instanta sau fata de hotararea atacata, iar nu sa reia cele sustinute in prima instanta, prin motivele de apel fixandu-se limitele in care judecata va avea loc in calea de atac.

In conformitate cu prevederile art. 477 cod de procedura civila, instanta de apel este tinuta sa judece in limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluand judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt si de drept invocate in fata primei instante, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Insa, din redactarea motivelor de apel, rezulta ca apelanta nu aduce nicio critica concreta hotararii instantei de fond, sub aspectul nelegalitatii sau netemeiniciei, ci reia cele sustinute in intampinarea formulata fata de contestatia la executare, in fata instantei de fond, apararile sale fiind avute in vedere de judecatorul fondului la pronuntarea hotararii apelate.

Cu toate acestea, avand in vedere caracterul devolutiv al apelului, tribunalul va analiza temeinicia si legalitatea hotararii primei instante, prin prisma temeiului de fapt si de drept al contestatiei introductive si al apararilor intimatei.

Asa cum rezulta din actele dosarului, apelanta intimata UAT Galbinasi a emis titlul executoriu nr. 106/22.11.2013 (fila 8) si somatia nr. 6113/22.11.2013 (fila 9), catre ., pentru un debit in cuantum de 26.009,00 lei, acte de executare contestate de ., pentru motive de nelegalitate si de netemeinicie.

Tribunalul retine ca, potrivit dispozitiilor art. 172 alin.1 din OG 92/2003, persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii, iar potrivit alin. 3, contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Astfel, obiectul unei contestații la executare nu poate fi un titlu de creanța, respectiv actul prin care se stabilește și se individualizează o creanța fiscală si care sta la baza emiterii de acte de executare. Pe calea contestației la executare silita nu se pot admite formulări pe fondul litigiului ce vizează cuantumul si natura creanței, ci se pot primi doar apărări ce vizează strict legalitatea actelor de executare contestate. Contestația la executare este o cale speciala oferita de lege debitorului sau persoanelor interesate sau vătămate prin executare, pentru a obține anularea actelor de executare intocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale. Apărările de fond sunt admisibile in cadrul contestației la executare doar daca titlul executoriu pus in executare este reprezentat de un inscris care nu este o hotărâre a unui organ de jurisdicție lato sensu, iar pentru contestarea acelui titlu executoriu nu se prevede nicio alta cale de atac.

Prin contestația la executare, contestatoarea a criticat titlul executoriu, intrucat a fost emis cu nerespectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedura fiscala. In conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1¹ teza a ll-a din Codul de procedură fiscală, niciun titlu executoriu nu poate fi emis în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale și accesorii.

In conformitate cu prevederile art. 141 al. 1 din Codul de procedura fiscala (OG nr. 92/2003, in forma in vigoare la data emiterii actelor de executare), executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (alin.1 ind.1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu,niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.”

Or, conform art. 110 alin. 3 C.proc.fiscala, „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi: a) decizia de impunere; b) declarația fiscală; c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii; d) declarația vamală; e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28; h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.

In conformitate cu art.141 alin.2 din OG nr.92/2003 „titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege". Termenul de plata se stabilește in funcție de data comunicării titlului de creanța prin care se stabilește creanța fiscala (art. 111 alin.2 Cod de procedura fiscala „pentru diferentele de obligații fiscale principale si pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabilește in funcție de data comunicării acestora").

Potrivit prevederilor art. 141 1A1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in titlul executoriu emis de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.

Rezulta, astfel, ca Titlul executoriu are la baza un titlu de creanța.

In speta, intimata nu a indicat niciun temei de drept, in baza caruia ar fi exonerata de la emiterea titlului de creanta, cu atat mai mult cu cat si in continutul Deciziei Curtii de Conturi nr. 26/30.08.2011 (in baza careia au fost calculate impozitele datorate de catre contestatoare), se mentioneaza in mod expres ca masura de inlaturare a neregulilor, ca „se vor lua masurile legale in vederea calcularii si inregistrarii in evidenta fiscala si contabila a impozitului pe cladiri suplimentar, se vor emite si comunica decizii de impunere si se vor dispune masuri de recuperare operativa atat a debitelor, cat si a majorarilor de intarziere aferente, in conformitate cu prevederile OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.”

De asemenea, potrivit raportului de expertiza întocmit de expert Jureschi A. (fila 417), necontestat de parti, la obiectivul nr. 1 s-a stabilit ca „din documentele existente in dosarul cauzei si cele puse la dispozitia expertului de catre cele doua parti, nu s-au emis decizii de impunere pentru stabilirea impozitului in conformitate cu legea fiscala”. Atata timp cat aceste decizii nu au fost emise, acestea nu au fost nici comunicate contestatoarei.

De asemeni, tribunalul nu poate primi apararile apelantei, in sensul ca intimata, de-abia in anul 2014 a depus o declarație fiscala, iar la data de 11.05.2015 a depus un raport de evaluare a proprietății imobiliare din ., la acea data, a emis o decizie de impunere nr. 215, emisa in data de 28.01.2015, o înștiințare de plata nr. 221, emisa in 28.01.2015, precum si confirmarea expedierii acelor înscrisuri.

Dupa cum se poate observa, aceste inscrisuri fac referire la o situație ulterioara celei care a făcut obiectul prezentei cauze, instanța nefiind investita cu aspectele invocate de către apelanta prin cererea de apel.

Față de toate considerentele expuse mai sus, văzând și limitele efectului devolutiv al apelului pendinte prin aplicarea prevederilor art. 477 alin. 1 și art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și de drept, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, apelul pendinte judecății.

Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din codul de procedură civilă și art. 483 alin.2 teza finală Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI GĂLBINAȘI, cu sediul în ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr. 4906 din data de 23.04.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul ales în municipiul B., . 1, ., la Cabinet Avocați „A., I. și Asociații – Societate Civilă de Avocați”, ca nefondat.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 11 Noiembrie 2015.

Președinte,

I. M.

Judecător,

D. R.

Grefier,

E. D.

Red./Tehnored.D.R./ 4 ex.

17.11.2015

Judecătoria B.

Dosar fond:_

Judec.fond: M. S.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1255/2015....		Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... →

Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-11-2015, Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-11-2015, Tribunalul BUZĂU