Contestaţie la executare. Hotărâre din 12-01-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 20534/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 194/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către contestatoarea I. I. domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7222 din 22.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații creditori S. M. și Streleschi E., ambele domiciliate în B., ., județul B., precum și intimații I. N., I. E., ambii domiciliați în B., ., județul B., C. M. domiciliată în comuna G., ., P. E. domiciliată în comuna M., . B. în calitate de moștenitori ai defunctului contestator I. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta I. I., personal și asistată de avocat V. J., avocat S. I. pentru intimatele S. M. și Streleschi E., lipsă fiind apelanții I. N., I. E., C. M., P. E., reprezentați de avocat V. J..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat V. J., pentru apelanți, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii atacate și pe fond admiterea contestației.
Astfel, în esență, critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că instanța de fond, analizând excepția tardivității, nu a mai analizat contestația formulată, aspect ce încalcă prevederile art. 703, 704 și urm. Cod procedură civilă.
Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Avocat S. I., pentru intimatele S. M. și Streleschi E., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată.
Cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Depune la dosar chitanța nr. 7 din 20.09.2014 reprezentând dovada achitării sumei de 1000 lei onorariu avocat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._ din data de 21.11.2013, contestatorii I. M. și I. I. au formulat, în contradictoriu cu intimatele S. M. și Streleschi E., contestație la executare împotriva executării sentinței civile nr._/28.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, au arătat că sentința menționată a fost schimbată în parte în apel, intimatele fiind obligate să își retragă acoperișul aferent garajului, identificat pe raportul de expertiză – expert O. M., fila 122, ca fiind construcția C3, în pct. 11 cu 0,30 m, în pct. 12 cu 0,28 m și în pct. 13 cu 0,16 m, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Arată că executarea silită a fost începută în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/28.09.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, fără să se țină cont de faptul că aceasta a fost modificată prin decizia Tribunalului.
Se apreciază că încuviințarea executării silite s-a realizat în mod greșit, deoarece la acel moment, hotărârea nu era definitivă, motiv pentru care apreciază că în baza art. 711 al. 3 C., poate solicita pe calea contestației la executarea silită și anularea acestei încheieri.
Invocă și prevederile art. 675 C., apreciind că executarea silită va putea fi făcută, numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație sau după ce a făcut dovada în scris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei.
Mai arată contestatorii că din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, rezultă că se face referire la raportul de expertiză întocmit de expert O. M. în dosarul nr._/200/2010, care nu le este însă opozabilă, aceasta fiind pronunțată în contradictoriu cu pârâtul Mun. B. prin primar.
De asemenea, arată că schița de plan nu le este opozabilă, imobilul fiind înscris în CF din anul 2001.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 711 – 719 C. și a fost timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.
Odată cu cererea s-a depus procesul verbal din data de 08.11.2013 (fila 5), procesul verbal din data de 18.10.2013 (fila 6), schița terenurilor (fila 7), documentația topografică pentru înscrierea în CF (fila 8 – 12).
De asemenea, a mai depus copia deciziei civile nr. 111/2013 (fila 19 – 23), sentința civilă nr._/2012 (fila 24 - 27).
La data de 03.12.2013, prin precizările depuse, a arătat că în cauză nu a avut loc o executare propriu zisă, care să justifice cheltuielile de executare pretinse.
A solicitat și lămurirea titlului executoriu, în conformitate cu aspectele arătate, arătând că înțeleg să conteste și măsura popririi înființată asupra veniturilor de la Casa Județeană de Pensii B..
Fiindu-le comunicată cererea, intimatele S. M. și Streleschi E. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității contestației formulate, raportat la data introducerii acesteia față de actul de executare pe care îl contestă.
Apreciază că încuviințarea executării s-a făcut la data de 09.09.2013, motiv pentru care apreciază că termenul în care contestatorii puteau cere anularea acesteia este cu mult depășit.
Pe fondul cauzei, arată că executarea silită a început în baza sentinței civile nr._/2012, iar modificarea acesteia de către Tribunalul B., nu poate constitui un impediment, deoarece obligația stabilită în sarcina lor a fost deja executată.
În ceea ce privește poprirea, arată că aceasta privește cheltuielile de executare silită.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, potrivit dispozițiilor art. 258 C., proba cu acte.
A fost atașat copia dosarului de executare silită nr. 253/2013.
Prin sentința civilă nr. 7222/22.04.2014 Judecătoria B. a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimatele creditoare și a respins contestația la executare ca fiind tardiv introdusă.
Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept:
Potrivit dispozițiilor art. 714 al. 1 pct. 1 C., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Înștiințarea debitorilor, contestatori în dosar, potrivit dispozițiilor art. 666 C. a avut loc la data de 09.10.2013, când le-a fost comunicată somația, procesele verbale de înmânare atestând că actul a fost depus în cutia poștală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 al. 3 și 8 C.. D. urmare, termenul de 15 zile, arătat în textul art. 714 al. 1 pct. 1, TREBUIE calculat de la acest moment, când se prezumă că debitorii contestatori au luat la cunoștință de începerea executării silite împotriva lor.
Dacă se admite caracterul echivoc al luării la cunoștință la acest moment, urmează să ne raportăm la primul act de executare efectuat în prezența contestatorilor, iar acest act este reprezentat de procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 18.10.2013, unde s-a consemnat refuzul acestora de a semna.
Din punct de vedere probatoriu, procesul verbal întocmit de către executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu, are caracterul unui act autentic, în sensul art. 269 C., a cărui valoare probatorie este deplină, până la momentul declarării acestuia ca fiind fals, potrivit art. 270 C..
D. urmare, instanța a reținut că data de 18.10.2013 reprezintă un moment cert la care contestatorii au luat la cunoștință despre executarea silită începută împotriva acestora, iar de la acesta va proceda la calcularea termenului până la expirarea căruia putea formula contestație la executare.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 181, al. 1, pct. 2 C., potrivit cărora, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua în care începe să curgă, nici ziua în care termenul se împlinește.
Raportat la aceste criterii, instanța a reținut că termenul de 15 zile până la expirarea căruia putea formula contestație la executare începea să curgă, începând cu data de 19.10.2013, la care urmează să se adauge 15 zile, cea de a cincisprezecea zi fiind ziua de 2 octombrie 2013, zi de sâmbătă, termenul urmând să se prelungească, potrivit art. 181 al. 2, până la prima zi lucrătoare care urmează, respectiv, 05.11.2013.
Or, sesizarea instanței a avut loc la data de 21.11.2013, în mod evident cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, contestatorul I. M. depunând cererea personal la registratura instanței.
Având în vedere că prezenta contestație a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 714 al. 1, pct. 1 C., instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimații creditori S. M. și Streleschi E. și a respins contestația la executare formulată de debitorii contestatori I. M. și I. I., ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea I. I. în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.
În expunerea motivelor de apel, contestatoarea a arătat că instanța de fond nu a mai analizat contestația formulată, aspect care din punctul său de vedere încalcă prevederile art. 703 respectiv 174 și următoarele C. proc. civ.
Consideră că la încuviințarea executării dispusă prin încheierea din data de 09.09.2013 în dosarul nr._/200/2013 dispusă de Judecătoria B. au fost încălcate prevederile art. 632 C. proc. civ. fiind încuviințată executarea unei hotărâri care nu era definitivă respectiv sentința civilă nr._ din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr_, acesta fiind modificată prin decizia civilă 111 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în apel.
Această încălcare atrage incidența dispozițiilor art. 711. alin. (3) C. proc. civ. conform cărora: „ De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale."
Având în vedere definiția expresa a instituției nulității, ca fiind „sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de forma" (art. 174, alin. 1 C. proc. civ.), prevederile art. 176 pct. 6 privind nulitatea necondiționată determinată de nerespectarea condițiilor extrinseci ale actului de procedură și ale art. 178 alin. 1 C. proc. civ. care prevede ca nulitatea absoluta poate fi reclamata orice parte din proces, de judecător ori de procuror, in orice stare a judecații, daca legea nu prevede altfel invocarea tardivității contestației la executare nu era de natură să înlăture analiza criticilor formulate de noi.
Așadar, nulitățile absolute (de ordine publica) pot fi invocate de orice participant, indiferent in ce stadiu procesual se găsește judecarea cauzei (chiar si in caile de atac).
De asemenea sarcina instanței de judecata, de a invoca din oficiu excepția nulității absolute, izvorăște din atribuțiile stabilirii adevărului si a respectării legalității.
Față de aceste aspecte consideră hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
In strânsă legătură cu încuviințarea executării unei hotărâri ce nu era definitivă a solicitat lămurirea titlului executoriu.
Ori, conform art. 714 alin 3 „Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită"- aspect care este de natură să înlăture de asemenea excepția tardivității.
Intimatele S. M. și Streleschi E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
De asemenea solicită a se constata caracterul netemeinic si nelegal al afirmațiilor făcute de către apelanți si pe cale de consecința sa fie înlăturate, acțiunea fiind in mod legal respinsa de către instanța de fond ca tardiv introdusa.
Potrivit dispozițiilor art.714 Cod Procedura Civila, contestația privitoare la executarea silita se poate face in termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care il contesta.
In consecința, având in vedere ca incuviintarea executării s-a făcut la data de 09.09.2013, termenul in care apelanții contestatori puteau cere anularea acesteia este cu mult depășit, fapt constatat si de către instanța de judecata.
Chiar daca se incearca in prezent si teza potrivit căreia prin cererea lor apelanții au solicitat si lămurirea intelesului titlului executoriu, sau ca sentința nu era definitiva - desi este executorie-, acestea nu sunt aspecte de natura sa inlature ceea ce este de fapt evident si anume ca cererea a fost introdusa tardiv fiind astfel respinsa.
Pe fondul cauzei este de altfel de remarcat ca cele doua titluri executorii au fost pe deplin executate, in prezent nemaifiind nici o obligație de indeplinit din cele stabilite de instanța de judecata.
Obligația suplimentara care a fost deja executata de către intimați, respectiv retragerea acoperișului este si aceasta executata astfel incat criticile apelanților sunt lipsite de temeinicie si legalitate.
In privința liniei de hotar stabilite sentința este intrata in puterea lucrului judecat având in vedere ca părțile nu au contestat acel aliniament.
Fondul a rămas insa același, stabilirea liniei de hotar facandu-se in concordanta cu dispozițiile titlului nostru executoriu, in cauza nefiind incidente dispozițiile art.711 alin3 astfel cum in mod eronat incearca sa arate contestatorii.
Prin precizările făcute in cadrul contestației cei doi contestatori inteleg sa conteste si măsura popririi infiintate de executorul judecătoresc pentru sumele cu titlul de cheltuieli de executare, considerând in mod eronat ca in cauza nu este vorba de o executare propriu zisa si ca ar fi trebuit sa se faca aplicarea dispoz.art.560 Cd. Procedura Civila privind cheltuielile de granituire, uitând probabil ca acest lucru s-a făcut cu prilejul judecării cauzei pe fond cand instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecata.
Apelanta I. I. a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită respingerea apărărilor formulate de intimate prin întâmpinare și admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe fond admiterea - contestației pentru următoarele considerente:
In fapt, intimatele apreciază că raportat la data încuviințării executării respectiv 09.09.2013 contestația la executare este tardiv formulată, termenul de contestație curgând de la datele prevăzute alternativ de art. 714 C. proc. civ., date printre care nu se regăsește și cea la care a fost încuviințată executarea.
Așa cum s-a arătat prin încheierea din data de 09.09.2013 în dosarul nr._/200/2013 dispusă de Judecătoria B. au fost încălcate prevederile art. 632 C. proc. civ. fiind încuviințată executarea unei hotărâri care nu era definitivă respectiv sentința civilă nr._ din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr_, acesta fiind modificată așa cum am arătat de decizia civilă 111 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în apel.
Această încălcare atrage incidența dispozițiilor art. 711. alin. (3) C. proc. civ. conform cărora: „ De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale."
Având în vedere definiția expresa a instituției nulității, ca fiind „sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedura efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de forma" (art. 174, alin. 1 C. proc. civ.), prevederile art. 176 pct. 6 privind nulitatea necondiționată determinată de nerespectarea condițiilor extrinseci ale actului de procedură și ale art. 178 alin. 1 C. proc. civ. care prevede ca nulitatea absoluta poate fi reclamata orice parte din proces, de judecător ori de procuror, in orice stare a judecații, daca legea nu prevede altfel invocarea tardivității contestației la executare nu era de natură să înlăture analiza criticilor formulate.
Așadar, nulitățile absolute (de ordine publica) pot fi invocate de oriceparticipant, indiferent in ce stadiu procesual se găsește judecarea cauzei (chiar si in caile de atac).
Tot din caracterul absolut al nulității invocate decurge și consecința imposibilității acoperirii acesteia, acoperire pe care intimatele încearcă să o susțină prin analiza deciziei civile 111 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul B. în apel care modifică hotărârea pusă în executare.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este nefondat.
Critica apelanților, potrivit căreia instanța fondului în mod greșit analizând excepția tardivității nu a mai analizat contestația formulată este nefondată.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care se poate realiza protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile ocrotite de lege.
Acțiunea poate fi exercitată nu numai sub formă de cerere ( prin care reclamantul formulează pretenții) dar și sub formă de apărare (prin care pârâtul desfășoară o activitate asemănătoare cu cea a reclamantului creând însă o altă soluție dată cauzei decât cea urmărită de reclamant).
Exceptiile sunt mijloacele procesuale prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului,neregularitati procedurale privitoare la compunerea si constituirea instantei, competenta acesteia, ori la procedura de judecata sau lipsuri referitoare la exercitiul dreptului la actiune, ori, dimpotriva, aplicarea normelor legale referitoare la acestea, urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea, perimarea, respingerea cererii ca urmare a admiterii exceptiei. In alti termeni, intarzierea sau impiedicarea judecatii. (V.M.C.)
Decăderea este o sancțiune procedurală care constă în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act de atac de procedură ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege (art. 103 alin. 2 ).
Decăderea precede și determină nulitatea actului procedural săvârșit cu încălcarea unui termen legal ( nu judecătoresc) imperativ, care impune părții o obligație procesuală (pentru termenele prohibitive, sancțiunea este nulitatea actului prematur).
Pentru a opera decăderea, instanța trebuie să o constate (căci nu există derogări de drept), excepția de decădere fiind de procedură și peremtorie, în cazul încălcării normelor imperative excepția este absolută. Ea poate fi invocată de către părți, procuror sau de instanță, din oficiu, în orice stadiu al procesului (dacă legea nu impune un anumit moment) chiar în căile de atac.
Pentru norme dispozitive, excepția este relativă. Ea poate fi invocată numai de partea interesată și numai la primul termen de judecată care are loc după cunoașterea motivului decăderii. Decăderea va fi opusă celui împotriva căruia a curs termenul legal imperativ. Dacă a intervenit o hotărâre a instanței, decăderea va putea fi invocată prin intermediul căii de atac, în cazul în care norma încălcată este dispozitivă, se va putea formula motiv de atac numai dacă decăderea a fost invocată în termen în fața instanței de fond sau aceasta a omis să se pronunțe ori a respins excepția.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, în mod corect prima instanță, analizând excepția tardivității formulării contestației la executare a apreciat-o ca fiind întemeiată și a respins contestația ca fiind tardiv formulată, ceea ce implicit a atras neanalizarea fondului cererii, fiind de esența admiterii unei excepții procesuale,, că admiterea unei asemenea excepții face de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
În condițiile în care contestația la executare a fost formulată tardiv de către contestatori, instanța fondului nu mai era îndrituită să analizeze cererea în fond, respectiv să aprecieze asupra legalității și temeiniciei formelor de executare emise în dosarul 253 /2013 al B. P. A..
În mod corect a apreciat prima instanță faptul că a fost investită cu o contestație la executare, dat fiind considerentele cererii de chemare în judecată și chiar susținerile contestatorilor din apel, „ în strânsă legătură cu încuviințarea unei hotărâri ce nu era definitivă a solicitat lămurirea titlului executoriu”. În ce consta lămurirea titlului executoriu nici un moment nu se referă contestatorii, alegațiile lor făcând referire doar la executarea în sine( greșita încuviințare a executării, aplicabilitatea art. 615 c.p.c, contraprestația, opozabilitatea unui raport de expertiză dintr-un dosar în cadrul căruia a fost pronunțată o hotărâre ce nu le este opozabilă).
În baza art. 453 c.p.c, vor fi obligația apelanții, către intimate la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către contestatoarea I. I. domiciliată în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 7222 din 22.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații creditori S. M. și Streleschi E., ambele domiciliate în B., ., județul B., precum și intimații I. N., I. E., ambii domiciliați în B., ., județul B., C. M. domiciliată în comuna G., ., P. E. domiciliată în comuna M., . B. în calitate de moștenitori ai defunctului contestator I. M., ca nefondat.
Obligă apelanta, către intimate, la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/5 ex./30.01.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 215/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 386/2015.... → |
|---|
