Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-06-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 29467/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2791/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. S.
Judecător- A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol soluționarea apelului declarat de contestatoarea A. F. ART BUZAU, cu sediul în B. ., județ B. împotriva sentinței civile nr.2525/2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. P. AGENDA DIGITALA A ROMÂNIEI, cu sediul in București, ., sector 2, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depune concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării astăzi 26 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil, se constată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ contestatorul ASOCIAȚIA F. ART B. a formulat în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI contestație împotriva somației nr. 828/05.11.2014 și a solicitat anularea formelor de executare și a obligației de plată
În motivarea în fapt a contestației, contestatorul a învederat că prin somația arătată i s-a pus în vedere să achite suma de 4437,87 lei reprezentând tarif de acces la SEAP semestrul II al anului 2009 de 1785 lei dobânzi și penalități în cuantum de 2652,87 lei, la 18.09.2014 a fost somată la executarea imediată a obligației de 1500 lei fără TVA scadentă la 17.09.2009 cu penalități și dobânzi în cuantum de 2652,87 lei.
A apreciat contestatorul că atât somația cât și obligația de plată sunt nelegale și netemeinice pentru că nu avea o taxă de înregistrare ori de utilizare SEAP, după acea dată nu i s-a comunicat nici un contract ori tarif de utilizare, i s-a emis factura ASSI nr_ conform HG 370/2009, s-a împlinit termenul de prescripție de 5 ani la data de 03.08.2014
Cererea nu a fost motivată în drept
Intimatul, prin întâmpinarea formulată în termen legal, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că a preluat patrimoniul CNMSI fiind continuatorul în drepturi a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale, în baza dispozițiilor art 5 al 1 din OUG 73/2007, art 6 alin 1. A emis Decizia TC nr 9711/03.08.2009 și factura nr_/03.08.2009 ,scadența fiind la 17.09.2009, deoarece debitorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a emis somația nr 829/2014 în dosarul de executare CJ 828/2014 pentru suma de 1785 lei prevăzută în titlul indicat și de 2652,87 lei obligații accesorii pentru plata cu întârziere CJ 828/2014, acte ce conțin creanțe fiscale ce se virează la bugetul statului nu este împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită față de cap VII art 131 alin 1 Cpf
În drept au fost invocate disp HG 1132/2014, art 88 lit c, art 110, art 120, art 136 alin 3 și art 141 alin 1, 2 din OG 93/2003
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr.2525/16.02.2015, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„ Potrivit art 712 alin 2 C.p.civ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În materie fiscală, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu. Această cale de atac este contestația împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art 205 și urm C.p.fisc Prin urmare, actele administrative fiscale care constituie titluri executorii nu pot fi supuse controlului de legalitate pe fond în cadrul contestației la executare, ci numai în cadrul contestației prevăzute de art 205 și urm C.p.fisc
Orice susținere care vizează fondul titlului executoriu, cum ar fi întinderea creanței fiscale invocate de contestator, precum și modul de stabilire a debitului constatat prin titlul de creanță fiscală, poate fi valorificat numai pe calea contestației administrative care are un caracter obligatoriu. Această chestiune a fost clarificată prin considerentele Deciziei XIV/2007 pronunțată de ÎCCJ
Potrivit art 141 alin 2 din OG 92/2003 titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent
Necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii atrage definitivarea sa pe fond, astfel că acesta va fi pus în executare, fără posibilitatea de a se mai ataca conținutul acestuia în fața instanței de executare dat fiind și dispozițiile art 172 alin 3 C.p.fisc
Prin invocarea de contestator a nedatorării sumelor imputate de intimat se contestă practic titlul de creanță, iar nu titlul executoriu. Un astfel de motiv ar putea constitui o contestație împotriva titlului executoriu doar dacă s-ar pretinde o neconcordanță între sumele menționate între cele două acte, iar nu o neconcordanță a lor cu realitatea, astfel devin incidente art 172 alin 3 C.p.fisc
Potrivit art 136 din Codul de procedură fiscală în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită, conform acestui cod.
Contestatorul a beneficiat acces în SEAP, fiind emisă factura ASSI_/03.08.2009 pentru suma de 1785 lei tarif semestrul II 2009, calculat conform HG 370/2009, cu termen scadent de plată la data de 17.09.2009, fila 27 dosar.
Din motivarea în fapt a acțiunii instanța reține că reclamanta și-a manifestat voința de a se înregistra în SEAP ca autoritate contractantă, iar tariful în discuție a fost introdus prin HG 370/2009, care a modificat HG 1660/2006.
Prin această modificare s-a prevăzut ca autoritățile contractante deja înregistrate pentru semestrul I 2009 nu se percepea tarif, ci numai începând cu semestrul II 2009. Astfel reglementată, dispoziția nu retroactivează, ci dispune pentru viitor, astfel încât începând cu iulie 2009 contestatorul avea obligația de a achita tariful de acces nou introdus. Dacă nu era de acord cu acest tarif contestatorul putea solicita de la data publicării noului act normativ în Monitorul Oficial să formuleze cerere de invalidare a contului. Tariful în discuție fiind stabilit prin lege pentru orice autoritate contractantă deja înregistrată, indiferent dacă au certificat digital activ sau nu, vor fi înlăturate susținerile reclamantului potrivit cărora serviciul prestat de pârât ar fi fost gratuit.
Intimatul, în calitate de organ de executare silită. a emis decizia fiscală nr TC 9711/03.08.2009 pentru suma de mai sus, fila 28 dosar
Ulterior prin procesul verbal nr CJ 828/05.11.2014, depus la fila 26 dosar au fost calculate în sarcina contestatorului majorări de întârziere în sumă de 2652,87 lei aferente perioadei 17.09._14, înscris ce este titlu executoriu în temeiul art 141 C.p.c, coroborat cu art 1 alin 1 din HG 1132/2013.
Întrucât contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a sumelor de mai sus, intimatul a emis somația nr 828/05.11.2014 ce face obiectul cauzei pentru recuperarea sumei totale de 4437,87 lei filele 24 dosar.
Titlul executoriu respectă dispozițiile art 43, 46, 136 și 141 din Codul de procedură fiscală fiind comunicat contestatorului potrivit art 44 și art 145 alin 1 din Codul de procedură fiscală, contestatorul neinvocând necomunicarea acestora.
Ca urmare, nu rezultă că reclamantul, anterior emiterii somației și a titlului executoriu contestat ar fi achitat cuantumul debitului fiscal înscris în acesta pentru a putea conduce la anularea lui.
În ceea ce privește susținerea contestatorului că ar fi prescrisă executarea silită, instanța o va înlătura întrucât potrivit art 131 alin 1 C.p.f dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Termenul de începere a cursului termenului de prescriere față de cele de mai sus este de 01.01.2010, neîmplinit la data emiterii somației, 05.11.2014.”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a susținut că sentința este pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 953 (1.182) C. civ., deoarece consimțământul apelantei a fost viciat prin modificarea unilaterală a condițiilor de acces și utilizare a serviciilor SEAP.
Astfel, în raport de împrejurarea că la data scrisorii prin care s-a solicitat de Asociația F. Art înscrierea la serviciile SEAP de acces și utilizare, aceasta nu a avut în vedere la data de 03-08-2009 existența unei obligații de plată pe care nu ar fi putut să o achite, considerând că a fost în eroare privind condițiile accesării și utilizării serviciilor respective.
Dacă la data înaintării adresei de înscriere la SEAP asociația ar fi cunoscut obligația de plată nu ar fi contractat aceste servicii deoarece nu are venituri fixe care să-i permită plata acestora;
Așadar, consideră că s-a aflat într-o eroare obstacol care împiedica finalizarea convenției, situație pe care instanța nu a analizat-o.
Apelanta a apreciat că sentința este nelegală, deoarece instanța de fond a încălcat prevederile art. 977 C.civ, întrucât, analizând situația de fapt, nu a identificat intenția comună a părților de la data acceptării ofertei SEAP de către apelantă care ar fi putut sta la originea actului juridic.
Din adresa nr. 74 din 27-08-2009 prin care s-a contestat de apelantă decizia A.S.S.I nr. TC 9.711 din 03-08-2009 rezultă faptul că interpretând raportul juridic dedus judecății instanța avea obligația de a stabili care a fost voința și intenția apelantei de a contracta serviciile SEAP în raport de împrejurarea că până la acea dată nu exista nici o taxă de înregistrare ori utilizare a SEAP.
Această taxă de utilizare s-a instituit printr-un act normativ ulterior care necesita o nouă ofertă din parte SEAP ori atenționarea apelantei cu privire la modificarea termenilor convenției.
Deoarece după această dată nu s-a comunicat apelantei nici o modificare a condițiilor de contractare ori tarif de utilizare care să fie acceptate de asociație, se află în fața unei modificări unilaterale a ofertei inițiale care nu a fost avută în vedere de apelantă la data de 03-08-2009, data acceptării serviciilor SEAP.
Așadar, întrucât contractul dintre părți s-a încheiat la data acceptării pure și simple de către apelantă a ofertei termenii acestuia nu se mai puteau modifica unilateral ulterior datei de 03-08-2009 care reprezintă data acceptării termenilor existenți la acea data.
Întrucât această modificare nu a fost acceptată, apelanta contestând legalitatea emiterii facturii – consideră că voința părților nu se mai putea întâlni în noile condiții.
Ca urmare, s-a apreciat convenția ca fiind lipsită de unul din elementele esențiale de existentă și pe cale de consecință s-a solicitat să se constate că este lovită de nulitate absolută.
Potrivit principiului "quot nullum est, nullum efectum producit" emiterea facturii în aceste condiții este de asemenea lovită de nulitate absolută, astfel că nu poate subzista nici obligația pentru plata sumelor pretinse în baza acesteia.
P. aceste motive, în temeiul art.476-477 C. pr. civ. raportat la prevederile art. 480 alin. (2) C. pr. civ. s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii contestației la titlul lovit de nulitate absolută și anularea actelor de executare.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata si menținerea ca temeinica si legala a Sentinței civile 2525/2015 pronunțata de Judecătoria B..
Consideră că la soluționarea cauzei instanța de judecată a interpretat corect atât dispozițiile legale în materie cât și actele deduse judecații.
Astfel, in mod temeinic, instanța de fond a apreciat faptul ca in materie fiscala, legea pune la dispoziție debitorului o cale de atac, prin intermediul căreia poate sa valorifice apărările de fond împotriva titlului executoriu, fiind reluate considerentele sentinței atacate.
Intimata a mai susținut că debitorul a recepționat Decizia TC 9711/03.08.2009 in data de 18.08.2009, astfel cum reiese din copia confirmării de primire semnată si care poartă stampila Asociației F. Art B..
Chiar dacă prin adresa nr. 74 din data de 27.08.2009, debitoarea a contestat decizia TC 9711/03.08.2009, acest aspect nu obligă instanța să stabilească care a fost voința apelantei in momentul in care a ales să se înregistreze în SEAP ca AUTORITATE CONTRACTANTA.
In situația in care apelanta considera ilegală Decizia TC 9711/03.08.2009, avea posibilitatea ca în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, să solicite anularea acestui act administrativ individual in termen de 6 luni de la:
a)data comunicării răspunsului la plângerea prealabila;
b)data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c)data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
Având în vedere că titlul executoriu nu a fost desființat de organul emitent si nici nu a fost contestat in termenul legal la instanța de judecată, in conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, apare ca prescris dreptul de a solicita in instanță printr-o contestație la executare, anularea Deciziei TC 9711/03.08.2009.
Instanța in mod corect a apreciat faptul că un astfel de motiv ar putea constitui o contestație împotriva titlului executoriu doar dacă s-ar pretinde neconcordanță între sumele menționate între cele două acte, iar nu o neconcordanță a lor cu realitate, astfel devenind incident art. 172 alin. 3 Cod Procedura Fiscala.
In drept, intimata a invocat dispozițiile art. 471 alin 5 C., O.G. nr. 92/2003, Legea contenciosului administrativ.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat, astfel că în temeiul art. 480 Cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul reține că apelanta-contestatoare a solicitat intimatei înscrierea la serviciile SEAP de acces și utilizare și a beneficiat de acest serviciu, iar pentru semestrul II 2009 a fost emisă factura ASSI_/03.08.2009, pentru suma de 1785 lei calculată conform HG 370/2009, cu data scadentă 17.09.2009 și decizia TC 9711 din 03.08.2009, iar la data de 18.08.2009 apelanta a fost înștiințată de această situație de fapt, iar prin adresa nr.74 din 27.08.2009, apelanta a contestat decizia 9711/2009.
Raportat la obiectul acțiunii, se constată că acesta îl constituie somația nr.828/05.11.2014 prin care apelanta a fost obligată la plata sumei 4437,87 lei, cerere respinsă de prima instanță.
Față de cererea de apel formulată, Tribunalul reține că apelul are un caracter devolutiv, în sensul că dacă este exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind readuse în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept ce au format obiectul dezbaterilor la prima instanță.
Instanța de apel este datoare să verifice soluția atacată, atât din punct de vedere al temeiniciei, stabilind dacă situația de fapt reținută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză și a fost corespunzător stabilită, cât și sub aspectul legalității, respectiv dacă prima instanță a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material, incidente, situație de fapt deduse judecății.
Întrucât apelul este o cale de atac, apelanții au obligația de a dezvolta criticile sale în fapt și în drept, față de modul în care s-a desfășurat judecata la prima instanță, sau de față de hotărârea atacată și nu să reia cele susține în prima instanță, prin motivele de apel fixându-se limitele în care judecata va avea loc în calea de atac.
Raportat la motivele expuse, trebuie menționat, în primul rând, că în conformitate cu prevederile art. 477 cod pr.civilă, instanța de apel este ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelantă.
În acest context, se constată că instanța de fond a făcut aplicarea tuturor acestor dispoziții legale, analizând cererea contestatorului din punctul de vedere al temeiului juridic de acesta prin acțiune, cu interpretarea corectă a situației de fapt, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru admiterea acțiunii.
În concret, prin motivele de apel expuse, Tribunalul reține că o primă critică formulată vizează consimțământul viciat la momentul înscrierii apelantei la serviciile SEAT și eroarea obstacol.
Sub acest aspect, se constată că susținerile apelantei sunt nefondate, atâta timp cât consimțământul a fost valabil exprimat la momentul încheierii colaborării, condițiile de acces și utilizare fiind modificate ulterior și nu din voința unilaterală a intimatei, ci ca urmare a adoptării de către legislativ a unor norme impuse prin HG 370/2009 ce vizau perceperea unui tarif de utilizare începând cu semestrul 2009, astfel încât nu pot fi acceptate argumentele unei erori obstacol la momentul convenției părților.
O altă critică a apelantei vizează contestarea de către aceasta a taxei de utilizare percepută, materializată, în opinia sa, prin adresa nr.74/27.08.2009.
În această ordine de idei, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.141 al.2 din OG 92/2003 și art. 172 al.3 din Codul de procedură fiscală, în condițiile în care titlul de creanță nu a fost contestat în mod legal, nefiind parcursă procedura administrativă prealabilă în cadrul contestației menționate de art. 205 și următoarele Cod pr.civilă, astfel încât acest titlu de creanță a devenit executoriu și în mod legal intimata a procedat la executarea acestuia.
Celelalte critici formulate de apelantă vizează, în esență, lipsa acordului său de voință la acceptarea unor servicii supuse unei taxe de utilizare, întrucât la momentul exprimării acestuia nu se percepea nici un tarif, susțineri ce sunt lipsite de fundament, deoarece prin hotărârea unei autorități legislative s-au modificat dispozițiile HG 1660/2006 și s-a dispus introducerea acestui tarif conform HG 370/2009, ceea ce denotă că nu este culpa intimatei în modificarea convenției, iar refuzul achitării acestui serviciu este nejustificat, deoarece nu reflectă o modificare unilaterală a convenției inițiale existentă între părți, ci o intervenție legislativă, iar în contextul în care nu s-a contestat pe cale administrativă titlul de creanță ce formează obiectul somației în litigiu, în mod corect instanța de fond a apreciat valabilitatea acestuia, întrucât titlul respectă dispozițiile art.43, 46, 136 și 141 din Codul de Procedură fiscală.
Sub ansamblul celor evocate,Tribunalul reținând netemeinicia motivelor de apel expuse, în conformitate cu art. 480 al.1 cod pr.civilă, va dispune respingerea apelului ca nefundat, întrucât soluția instanței de fond este legală și temeinică.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - contestatoarea A. F. ART BUZAU, cu sediul în B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.2525/2015 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. P. AGENDA DIGITALA A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, C. M. O., fiind în C.O., prezenta s-a semnat de noi, grefier șef, |
Red.SG
Tehnored./E.C.
4ex/ 3iulie 2015
Judecătoria B.
Judecător fond P. F. N.
Dosar fond nr._
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2717/2015. Tribunalul BUZĂU | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 720/2015.... → |
|---|
