Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 11-05-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 2603/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2603/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtul - reclamant C. I. domiciliat în comuna B., . împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2014 de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă M. F. domiciliată în ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat O. C. M. pentru apelantul C. I.-V. și, personal, intimata M. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, nu este motivat în fapt și în drept, este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței . nr. 1078 din 03.03.2015, după care:
Instanța, în baza art. 476 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pune în discuția părților decăderea apelantului din dreptul de a mai formula mijloace de apărare sau dovezi noi, raportat la faptul că acestea nu au fost făcute în termenul prevăzut de lege.
Atât avocat O. C. pentru apelant, cât și intimata M. F. arată că sunt de acord cu decăderea apelantului din dreptul de a mai formula mijloace de apărare sau dovezi noi.
Se arată de către părțile din proces faptul că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul părților.
Avocat O. C., având cuvântul pentru apelant, susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă până într-un anumit punct și anume până la pronunțarea asupra capătului de cerere privind modalitatea de exercitare a drepturilor părintești, cele referitoarea la relațiile cu minorul.
Consideră că apelantul a fost privat de dreptul de a lua minorul în locuința sa, în perioadele solicitate prin întâmpinare și prin cererea reconvențională, instanța de fond limitându-i posibilitatea acestuia de avea legături personale cu minorul doar la locuința reclamantei.
Arată că minorul are vârsta de 11 ani și începe să conștientizeze ce însemnătate are afecțiunea tatălui.
Apelantul locuiește atât în țară cât și în străinătate, iar în perioada când se află în țară, dorește să ia minorul în domiciliul său.
Susține că din probatoriul administrat în cauză nu au rezultat motive care să-l împieteze pe apelant în a avea legături cu minorul în modalitatea solicitată.
Din moment ce pârâtul-reclamant a atacat sentința de fond, fiind nemulțumit de programul de vizitare al minorului astfel cum a fost stabilit de instanță, rezultă faptul că aceasta dorește să aibă legături personale cu minorul pentru a-și arăta afecțiunea.
Solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței criticate, cu cheltuieli de judecată.
Intimata M. F., având cuvântul, susține că apelantul nu și-a vizitat copilul precum și faptul că acesta din urmă este supărat pe tatăl său și nu dorește să îl vadă motivat de faptul că nu i se acordă atenție în același mod în care tatăl o face cu fetița lui, pe care o are dintr-o altă relație.
Dacă minorul își exprima dorința în sensul de a lua legătura cu tatăl său, intimata susține că nu s-ar fi opus.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată;
Prin sentința civilă nr._ din 24.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis, în parte acțiunea, formulată de reclamanta-parata M. F. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant C. I.-V..
S-a admis în parte cererea -reconvenționala formulata de pârâtul-reclamant C. I.-V..
S-a stabilit la domiciliul reclamantei locuinta minorului C. I. A. si a încuviințat ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata în comun de ambii părinți.
A fost obligat paratul sa plateasca reclamantei in favoarea minorului, pensie de întretinere după cum urmează: de la data introducerii acțiunii 08.07.2013 si până la 01.01.2014 110 lei lunar (660 lei ); de la 01.01.2014 până la 01.07.2014, 115 lei lunar ( 690 lei ); de la 01.07.2014 pâna la majorat 140 lei .
S-a încuviiintat ca pârâtul sa aibă legaturi personale cu minorul la domiciliul mamei reclamante, în prima si a treia zi de sâmbătă a fiecarei luni, între orele 9,00 -12,00.
S-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături telefonice cu minorul în al doilea și al patrulea week-end din lună-sâmbăta și duminica între orele 8,30-9,30.
Au fost compensate cheltuielile de judecata .
Prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta M. F. a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul CIRLAN I.-V. pentru ca instanta prin hotararea pe care o va pronunta sa stabileasca domiciliul minorului CIRLAN I.-A. la domiciliul sau in localitatea U.,jud. Buzau, sa incuviinteze ca autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata doar de ea,paratul sa fie obligat sa plateasca pensie de intretinere in favoarea minorului in functie de veniturile pe care le realizeaza,cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat ca a convietuit cu paratul 2 ani, iar din convietuirea lor s-a nascut la 1.04.2004 minorul CIRLAN I.-A., ca de aproximativ 7 ani nu mai convietuieste cu paratul,ca acesta a plecat si ulterior a aflat ca s-a stabilit in Spania,ca de la data despartirii lor de minor s-a ocupat doar ea fiind ajutata de parintii sai,cu care locuieste,ca paranul nu manifesta niciun interes pentru cresterea si intretinerea minorului,ca ca dat fiind aceasta situatie minorul este profund atasat de ea astfel ca se impune ca locuinta sa sa fie stabilita la domiciliul sau,ca paratul nu are un domiciliu stabil ,ca a aflat ca ar intretine o relatie de concubiaj cu o femeie din Republica M.,ca din aceasta s-a nascut un copil,ca dat fiind faptul ca paratul are viata lui si nu tine legatura cu minorul se impune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de ea,fara implicarea paratului,ca acesta trebuie sa plateasca pentru minor pensie de intretinere in functie de veniturile pe care le realizeaza in Spania.
Paratul a depus la dosar intampinare si cerere reconventionala prin care a invederat ca este de accord in parte cu actiunea, urmand ca instanta sa incuviinteze exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra minorului,sa stabileasca locuinta acesteia la domiciliul reclamantei,sa plateasca o pensie de intretinere de 17% din venitul minim pe economia nationala Romaniei,sa se incuviinteze legaturi personale cu minorul,in modalitatea descrisa in cerere.
In motivarea intampinarii si a cererii reconventionale paratul a menționat ca a convietuit cu reclamanta pana in 2008, ca in 2007 cu acordul acesteia a plecat sa munceasca in Spania,ca pana in 2012 a venit de mai multe ori in tara, a vizitat copilul si a contribuit la cheltuielil de crestere si intretinere ale acesteia,ca in 2012 a fost nevoit sa se intoarca in tara sis a lucreze in agricultura,ca urmare a acestui fapt veniturile sale s-au diminuat drastic ,ca mai mult ,la 6.06.2012 din relatia de concubinaj pe care o are s-a nascut un alt copil ce se afla in intretinerea sa ,ca in niciun caz nu poate fi obligat sa plateasca pensi de intretinere in cota de ¼ din venitul minim din Spania,ci este de acord sa plateasca o astfel de pensie in procent de 17% din venitul minim pe economia nationala,ca nu este de accord ca utoritatea parinteasca sa fie exercitatata doar de reclamanta,intrucat intre el si minor exista o puternica legatura afectiva,ca interesul reclamntei sa obtina doar ea acest lucru este determinat de faptul ca are o relatie cu un alt barbat stabilit in Spania si vrea fara acordul sau sa plece cu minorul acolo,ca in fapt de minor se ocupa doar bunica maternal,reclamanta fiind dezinteresata de acesta,ca doreste ca sa aiba legaturi personale cu minorul la domiciliul sau in localitatea B.,in primul si al treile sfarsit de saptamana de vinerea ora 14 pana duminica ora 18,cate o saptamana in timpul vacantei de iarna si paste,o luna in timpul vacantei de vara,de preferinta in luna august.
Examinând actele, lucrările și probele administrate, instanța de fond a constatat următoarele:
Reclamanta si paratul au convietuit,iar din relatiile acestora s-a nascut, la data de 1.04.2004,minorul CIRLAN I.-A..De la momentul nasterii si pana in prezent,minorul ,impreuna cu mama, a locuit in casa bunicilor materni din localitatea U..P. la momentul separarii ,intervenit in cursul anului 2008,tot aici a locuit si paratul.
A retinut instanta ca in anul 2007, cu acordul reclamantei, paratul a plecat in Spania, iar ruperea legaturilor dintre ei a intervenit in cursul anului 2008. Din 2009 paratul a intrat in relatii de concubinaj cu actuala sotie,casatoria lor intervenind la 13.12.2013. Din relatia celor doi s-a nascut, la 6.06.2012, minora CIRLAN-G. MONTSERRAT.
Din declaratia martorului P. I. ,instanta a retinut ca paratul ,dupa ce a plecat in Spania si-a vizitat copilul doar in primii doi ani,cand acesta avea varsta de doi ani,dupa care nu l-a mai vazut in domiciliul parintilor reclamantei.
Mama reclamantei a confirmat si ea aceasta situatie,precizand ca abia in 2013,cu ocazia venirii in tara pentru a participa la inmormantarea bunicii sale,paratul a dorit sa viziteze si pe copil.A sustinut martora ca au acceptat acest lucru din dorinta ca minorul sa aiba o legatura normala cu tatal sau si i-au permis să îl ia la Buzau, pentru a o vizita pe mama paratului.A mai declarat martora ca a incurajat minorul sa vorbeasca la telefon cu paratul,insa retinerea minorului este determinata de parat care are un limbaj nepotrivit ,că desi i-a promis copilului ca ii va cumpara mai multe lucruri,nu si-a respectat promisiunile,fapt ce l-a indepartat de copil.
Martorii audiati la propunerea reclamantei au dat dovada de buna-credinta in declaratiile facute in fata instantei, argumentandu-si cele declarate cu aspecte percepute direct din discutiile cu copilul si din convietuirea alaturi de acesta.
Martorul audiat la propunerea paratului, a relatat aspecte retinute in urma discutiilor avute cu paratul, iar convingerea instantei ,formata dupa audierea acestui martor si in baza raspunsului Primariei B. la prima solicitare de a efectua o ancheta sociala la domiciliul paratului,este aceea ca paratul ,in mod nereal ,sustine ca de 2 ani a revenit in tara,in conditiile in care este evident ca locuieste in Spania, alaturi de noua familie.
Avand in vedere achiesarea paratului la solicitarea reclamantei de a se stabili locuinta minorului la domiciliul acesteia instanta, vazand si dispozitiile art.496 alin. 3 Cod civil, a stabilit locuinta minorului la domiciliul mamei reclamante ,in ..
In ceea ce priveste autoritatea parinteasca, fata de dispozitiile art.505 alin.2 cod civil cu referire la art.397 Cod civil ,instanta a reținut ca aceasta revine ambilor parinti si numai in situatii exceptionale,daca exista motive intemeiate ,conform dispozitiilor art.398 Cod civil,ea se exercita doar de in singur parinte.
In cauza de fata, instanta a constatat ca, in ceea ce-l priveste pe parat, nu exista motive intemeiate în sensul ca acesta sa nu exercite drepturile si obligatiile ce intra in sfera autoritatii parintesti.
In consecinta, avand in vedere cele expuse a incuviintat ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca de catre ambii parinti ai minorului in cauza.
Referitor la pensia de intretinere,instanta de fond a reținut ca reclamanta nu a produs nicio dovada a faptului ca paratul realizeaza venituri salariale, cu caracter de continuitate in Spania,iar determinarea pensiei de intretinere in functie de venitul minim din aceasta tara nu are niciun temei, in conditiile in care nu se face macar dovada ca paratul este rezident in aceasta tara si inclus in sistemul de asigurari sociale ale acesteia.
Cum paratul nu realizeaza venituri salariale, pensia s-a stabilit prin raportare la venitul minim net pe economia nationala care a variat de la data introducerii actiunii si pana la momentul pronuntarii, avand in vedere si dispozitiile art.525,529 si urmat. Cod civil, cu retinerea faptului a paratul mai are un copil in intretinere.
Cum acest din urma copil este mai mic si cheltuielile cu intretinrea si educatia sa sunt sub cele necesare unui copil cu 8 ani mai mare,instanta a acordat o cota mai mare minorului in cauza.
F. de situatia retinuta mai sus,instanta a ajuns la concluzia ca intre parat si minorul I.-A. nu exista o legatura afectiva care sa justifice incuviintarea unor legaturi personale la domiciliul/resedinta paratului si care sa presupuna luarea minorului din mediul cu care este familiarizat.
Practic, paratul nici nu are un domiciliu /o locuinta a sa, acesta fiind gazduit de bunicul sau care locuieste impreuna cu cei doi frati majori ai paratului si familia unuia dintre ei, in localitatea Greceanca, .> A mai retinut instanta, ca de la varsta de 2 ani paratul l-a mai vazut pe minor doar de cateva ori,iar in conditiile in care minorul refuza sa il urmeze in altă locuință,este evident că incuviințarea relațiilor personale cu luarea minorului de catre pârât il va afecta și nu este in interesul acestuia.
Ulterior, cu trecerea timpului, după ce între cei doi se va stabili o legătura afectivă normală, pârâtul poate solicita modificarea programului stabilit de instanță.
În consecință, față de cele de mai sus, văzând si dispozițiile art.496 alin.5 Cod civil,instanța a încuviiintat ca pârâtul sa aibă legaturi personale cu minorul la domiciliul mamei reclamante, în prima si a treia zi de sâmbătă a fiecarei luni, între orele 9,00 -12,00.
A încuviințat ca pârâtul să aibă legături telefonice cu minorul în al doilea și al patrulea week-end din lună-sâmbăta și duminica între orele 8,30-9,30.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. I. V. .
Prin declarația inițială, reclamantul nu a arătat motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.
A precizat că după ce hotărârea îi va fi redactată și comunicată va depune motivele de apel.
Potrivit art. 470 Cod procedură civilă, cererea de apel va cuprinde, între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, iar în conformitate cu alin. 3 al aceluiași articol, cerința motivării în fapt și în drept a apelului este prevăzută sub sancțiunea decăderii.
În baza art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuția părților decăderea apelantului din dreptul de a mai formula alte mijloace de apărare și de a mai depune alte dovezi în afara celor invocate la prima instanță.
Astfel, potrivit art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprind motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
Cât privește limitele efectului devolutiv al apelului, potrivit art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
În consecință, tribunalul va proceda la soluționarea declarației de apel având în vedere motivele invocate de către pârâtul reclamant prin întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare, pârâtul a precizat că instanța urmează să dispună exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul I. A. să stabilească lucuința minorului la domiicliul mamei in . și sa fie obligat la plata unei pensii de intreținere în favoarea minorului în procent de 17% din venitul minim pe economia României.
Prin cererea reconvențională a solicitat legături personale cu minorul prin luarea acestuia în reședința sa din comuna B. . orele 14,00 până duminică orele 18,00 în primul și al treilea weekend din lună, prin luarea minorului la resedinta sa timp de 1 săptămână în perioada vacanței de iarnă, prin luarea minorului în reședința sa o săptămână în timpul vacanței de primăvară, prin luarea minorului în reședința sa timp de o lună în perioada vacanței de vară, respectiv luna august și prin permisiunea de a avea legături telefonice cu minorul în al doilea si al patrulea weekend din luna, respectiv sâmbăta și duminica între orele 8.30-9.30.
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a admis în partea cererea reconvențională și a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul la domiciliul mamei reclamante în prima și a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni între orele 9.00-12.00, respectiv a încuviințat ca pârâtul să aibă legături telefonice cu minorul în al doilea și al patrulea weekend din lună – sâmbăta și duminica între orele 8.30-9.30.
Întrucât pârâtul reclamant nu a arătat motivele de nelegalitate ori de netemeinicie, prin declarația de apel, fiind decăzut din dreptul de a formula alte motive ori de a depune alte dovezi, tribunalul va analiza modul de rezolvare a cererii reconvenționale numai pe baza celor invocate de către pârât la prima instanță și având în vedere probatoriile administrate în cursul primei judecăți.
Astfel, din materialul probator administrat, rezultă că părțile sunt despărțite în fapt iar minorul a locuit cu mama sa în casa bunicilor materni din .. Până la data despărțirii în fapt, pârâtul a locuit cu reclamantul și minorul în aceiași locuință.
După despărțire pârâtul a plecat în Spania unde se află și în prezent și unde întreține relații de concubinaj, relație din care s-a născut al doilea minor.
Pârâtul reclamant nu a ținut legătura cu minorul I. A. după ce a părăsit domiciliul conjugal, iar în prezent nu are o locuință proprie pe raza comunei B., județul B. așa cum și-a menționat domiciliul în cererea reconvențională.
Din referatul de anchetă socială rezultă că în . locuit împreună cu bunicul matern, imobilul fiind proprietatea acestuia din urmă.
Audiat fiind în camera de consiliu, minorul I. A. a precizat că pârâtul locuiește în Spania, că nu l-a vizitat niciodată la locuința din . în care părinții s-au despărțit și că nu dorește să locuiască cu tatăl său și nici să aibă legături cu acesta.
Tribunalul are în vedere faptul că principiul interesului superior al copilului are o importanță deosebită atunci când se pune problema stabilirii locuinței acestuia, exercitării autorității părintești ori stabilirea legăturilor personale între copil și părintele la care acesta locuiește.
În cauze de acest gen, trebuiesc examinate toate circumstanțele care se subordonează interesului superior al copilului, iar în măsura în care părinții nu se înțeleg este necesar ca instanța de judecată să asigure un just echilibru între interesele copilului și cele ale ambilor părinți.
În măsura în care nicio dispoziție pozitivă din dreptul intern nu impune un program de legături personale dintre copil și părintele la care nu locuiește în mod permanent, acesta urmează să fie stabilit în funcție de împrejurările concrete ale cauzei.
Pe de altă parte, numai circumstanțe de fapt excepționale pot determina ca o cerere de legături personale să fie respinsă ori să fie restricționată în așa fel încât să fie afectată în mod esențial dezvoltarea unor relații firești de afecțiune între copil și părintele la care nu locuiește.
Legăturile personale între părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relațiile dintre părinți au încetat ori s-au deteriorat, iar înțelegerea și cooperarea acestora constituie întotdeauna un factor important.
Menținerea și diversificarea programului de legături personale dintre copii și părinți sunt esențiale în dezvoltarea vieții de familie, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe ireparabile asupra relațiilor dintre copil și părintele la care nu locuiește.
În general, interesul superior al copilului se definește sub un dublu aspect: prin prisma garantării creșterii acestuia într-un mediu stabil și favorabil dezvoltării fizice, psihice și morale, respectiv prin prisma nevoii de menținere și întărire a legăturilor acestuia cu părinții naturali.
Toate părțile implicate în soluționarea unor astfel de probleme, precum și judecătorul cauzei, trebuie să aibă în vedere dreptul pătintelui la care copilul nu locuiește și al minorului de a se bucura unul de compania celuilalt, ceea ce reprezintă un aspect fundamental al vieții de familie.
În circumstanțele complete ale cauzei dezvoltarea legăturilor personale, dintre copil și pârâtul reclamant, nu poate fi un proces cu evoluție rapidă având în vedere că din anul 2008 pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, a plecat în Spania, a intrat în relație de concubinaj, are un alt copil minor iar cu minorul din prima căsătorie nu a întreținut relații personale. Mai mult, tribunalul constată că există o anumită reticență a copilului în a întreține relații personale cu tatăl său. Toate acestea reprezintă circumstanțe care influențează și vor influența negativ procesul de apropiere între tată și copil, fiind nevoie de răbdare și cooperarea tuturor persoanelor implicate și, în primul rând, a celor doi părinți.
Relațiile tensionate dintre părinți reprezintă o circumstanță nefavorabilă pentru evoluția legăturilor personale dintre apelantul pârât și fiul său.
Pe de altă parte, din probele administrate a rezultat că pârâtul locuiște în Spania, iar în . se află domiciliul și locuința bunicului patern. Nu s-a făcut nici un fel de dovadă că pârâtul apelant locuiește efectiv în . un imobil, proprietate ori în care să locuiască în mod permanent sau atunci când vine în țară.
În acest context, în situația în care pârâtul apelant, nu locuiește la domiciliul indicat în . nu există niciun motiv întemeiat prin care să se încuviințeze luarea minorului din domiciliul și ducerea acestuia la locuința apelantului timp de o săptămînă în vacanțele de vară și de iarnă, respectiv timp de 2 săptămâni în vacanța de vară.
În mod judicios a concluzionat prima instanță că, datorită circumstanțelor concrete ale cauzei, nu este în interesul minorului ca acesta să fie luat în reședința pârâtului apelant și numai după ce între copil și tatăl său se va dezvolta o legătură afectivă normală, se poate ajunge la concluzia modificării și extinderii programului de legături personale.
Așa fiind, raportat la considerentele expuse, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul - reclamant C. I. domiciliat în comuna B., . împotriva sentinței civile nr._ din 24.09.2014 de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă M. F. domiciliată în ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. B.V Judecătoria B.
Thred. H.D Dosar fd._
4ex/ 18.05.2015 Jud. fd. M. M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-12-2015,... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
