Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 16-12-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 3221/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3221
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol, judecata apelului declarat de pârâta P. T., domiciliată în municipiul B., . 8 E, ., împotriva sentinței civile nr._ din 17.11.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanța președințială, în contradictoriu cu reclamantul L. A. E., domiciliat în mun.B., . Avocat R. D., nr.1, județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelanta P. T., fiind prezent intimatul L. A. E., asistat de avocat D. R., potrivit împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Tribunalul constată că apelul declarat de pârâta P. T. este netimbrat și nemotivat. Din oficiu, se invocă excepția netimbrării apelului promovat de pârâtă.
Avocat D. R. arată că apelul formulat de pârâta P. T. este netimbrat și nemotivat, astfel cum în mod corect s-a constatat de către instanță.
Urmează a se dispune în consecință, dacă se acoperă timbrajul până la sfârșitul ședinței de judecată, solicită să fie decăzută apelanta P. T. din dreptul de a motiva apelul, iar în subsidiar, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, apreciind că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art.394 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 08.09.2015, sub nr._, reclamantul L. A. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta P. T., pe cale de ordonanță președințială, să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009, prin luarea copilului în domiciliul reclamantului din mun. B., ., în week-end, din două în două săptămâni, de vineri de la ora 18.00, până duminica la ora 18.00, în concediul de odihnă pe timp de vară - 30 de zile și o săptămână în perioada sărbătorilor de iarnă, precum și cu ocazia zilei de naștere a minorului, alternativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că minorul este rezultat din căsătoria părților și i-a fost stabilit domiciliul la mamă, iar aceasta din urmă refuză să îi permită să viziteze copilul. Programul propus respectă dreptul copilului, dar și al părintelui de a se readapta, de a se cunoaște mai bine, de a stabili și consolida relația durabilă pe care a avut-o cu fiul său, ce în mod necesar trebuie să existe între fiecare dintre părinți și fiul lor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 483, 486, 488 C.civ. si art. 998, 1001 C.pr.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că, în principiu, este de acord ca reclamantul să păstreze legătura cu fiul sau, însă pe baza altui program de vizitare, respectiv prin luarea minorului în al doilea și al patrulea week-end din lună, între orele 10.00 – 17.00, în locuința coproprietate - apartamentul nr. 5 din B., ., . 3 zile pe perioada vacanței de iarnă, care să cuprindă sărbătoarea Anului Nou și 2 săptămâni pe timpul vacanței de vară, nefiind de acord cu solicitarea privind relațiile personale cu ocazia zilei de naștere a copilului.
A susținut că programul propus de reclamant nu este unul viabil, deoarece acesta o perioadă îndelungată a lipsit total din existența copilului, iar locuința propusă de reclamant pentru desfășurarea relațiilor personale cu minorul este o locuință nedorită de minor, care îi trezește cele mai triste amintiri, în sensul că în acest imobil, unde părțile au locuit în timpul căsătoriei, a asistat la violențe și umilințe din partea tatălui asupra mamei, iar după despărțirea în fapt, a fost ținut în locuință contrar voinței sale în perioada iunie 2014 - 22 iulie 2014. A mai arătat că persoanele ce locuiesc în acest imobil consumă în exces alcool, iar copilul a resimțit lipsa de afecțiune, de responsabilitate educațională și de îngrijire, uneori chiar agresiune, din partea bunicului patern.
Au fost administrate în dosar probatorii cu înscrisuri, planșe foto, martori, interogatorii și ancheta psihosocială, fiind respinsă solicitarea de audiere a copilului.
Prin sentința civilă nr._/17.11.2015, Judecătoria B. a admis, în parte, cererea de ordonanță președințială și a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009, prin luarea minorului în domiciliul reclamantului din mun. B., ., jud. B., în al doilea și al patrulea week-end din lună, în ziua de sâmbătă între orele 10.00 - 17,00; prin luarea minorului în domiciliul reclamantului pe timpul vacanței de iarnă, timp de 3 zile, perioadă ce nu include Sărbătoarea Crăciunului; prin luarea minorului în domiciliul reclamantului timp de 2 săptămâni pe timpul vacanței de vară; prin luarea minorului în domiciliul reclamantului cu ocazia zilei de naștere a copilului, alternativ, un an reclamantul, un an pârâta, măsuri ce vor fi aduse la îndeplinire până la soluționarea dosarului nr._/200/2015 al Judecătoriei B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat îndeplinite cerințele art. 997 și art. 919 Cod procedură civilă, respectiv condițiile privind urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate și neprejudecarea fondului cauzei.
S-a constatat că, în speță, având în vedere relațiile tensionate existente între părți, faptul că tatăl are dreptul de a fi implicat în creșterea și educarea minorului născut la data de 01.11.2009, este justificată cerința urgenței, iar din verificarea sistemului ECRIS s-a reținut că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrat dosarul nr._/200/2015, care are ca obiect stabilire program vizitare minor, cu termen de judecată la 11.12.2015. Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din aceea că instanța nu ar lua o măsură definitivă, ci doar ar stabili provizoriu raporturile juridice ale minorului cu tatăl său, iar neprejudecarea fondului reiese din faptul că, în cauză, nu se examinează ansamblul raporturilor juridice existente între părți, pentru a se stabili definitiv o modalitate de exercitare a legăturilor personale.
Au mai fost reținute și dispozițiile art. 396 alin. 1 Cod civil, ale art. 486, art. 263 alin. 1 și art. 262 alin. 1 și 2 Cod civil, copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei având dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
S-a constatat astfel că interesul superior al copilului, protejat de dispozițiile legale în vigoare, impune ca raporturile sale cu părinții, în ceea ce privește legăturile personale pe care le poate avea cu ei, să fie reglementate cât mai rapid, chiar și cu caracter provizoriu, pe fondul neînțelegerilor dintre părinți în ceea ce îl privește.
În fapt, s-a constatat că, din căsătoria părților a rezultat minorul L. R. C., născut la data de 01.11.2009, că domiciliul copilului a fost stabilit la mamă prin sentința civilă nr. 7969/07.07.2015 a Judecătoriei B., că pe durata căsătoriei, până la despărțirea în fapt, părțile și minorul au locuit în imobilul din ., mun. B., precum și că până la soluționarea procesului de divorț au fost înregistrate și dosare separate, pe cale de ordonanță președințială, pentru stabilirea domiciliului minorului și pentru stabilirea legăturilor personale cu minorul.
În ceea ce privește efectele negative asupra copilului ale lipsei legăturilor cu tatăl, instanța de fond a reținut că astfel de repercusiuni se pot percepe numai după trecerea unei perioade mai mari de timp, consecințele fiind, de obicei iremediabile, ducând la înstrăinarea copilului față de unul dintre părinți, și tocmai pentru acest motiv se impune a se preîntâmpina ivirea lor, cu atât mai mult cu cât, minorul a locuit de la naștere și până în iunie 2014 împreună cu reclamantul și familia acestuia.
Pe de altă parte, având în vedere atitudinea părților, animozitățile dintre acestea, s-a apreciat că numai o hotărâre judecătorească poate stabili modalitatea de exercitare a legăturilor personale cu minorul, iar în aceste condiții continuarea stării de incertitudine a situației copilului, până la soluționarea pe fond a dosarului nr._/200/2015, ar constitui o atingere a drepturilor și intereselor minorului în raporturile cu părinții săi.
În cauză, s-a apreciat că din probele administrate - depozițiile martorilor M. C. și P. Anelize - nu a rezultat că tatăl a avut o atitudine necorespunzătoare față de copil, care să creeze o situație de pericol pentru minor în cazul în care s-ar afla în prezența tatălui și a familiei acestuia.
S-a mai reținut că s-a dispus exercitarea în comun de către părinți a autorității părintești, că reclamantului nu i se pot nega drepturile și îndatoririle părintești față de minor, că atitudinea reclamantului nu poate conduce la restrângerea legăturilor personale cu copilul, iar referatul de anchetă socială efectuat în cauză a opinat în sensul admiterii cererii reclamantului.
Față de cele constatate, pe baza tuturor probelor administrate, instanța consideră că, având în vedere vârsta minorului, sase ani, cât și interesul reclamantului, dar și al copilului, de a avea legături personale reciproce, pentru consolidarea raporturilor afective dintre aceștia, se impune să i se permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul.
În privința modalității de exercitarea a acestor legături, prima instanță a constatat că modalitatea solicitată de reclamant nu poate fi încuviințată în totalitate și, ținând seama de vârsta copilului (șase ani), dar și de faptul că acesta a locuit de la naștere și până la separarea părinților, în luna iunie 2014, împreună cu tatăl și familia acestuia în imobilul situat în mun. B., ., a stabilit ca reclamantul să poată lua minorul în domiciliul său în al doilea și al patrulea week-end din lună, în ziua de sâmbătă, între orele 10.00 - 17,00. A fost înlăturată apărarea pârâtei în privința exercitării legăturilor personale dintre tată și copil în imobilul din mun. B., ., . fond constatând că nu s-a formulat cerere reconvențională în acest sens, reținându-se că reclamantul nu a locuit niciodată în acel imobil iar din declarațiile martorilor audiați a rezultat că respectivul imobil nu a fost mobilat nici până în prezent.
Chiar dacă pârâta a susținut că reclamantul ar putea amenaja o cameră pentru a dezvolta aceste legături personale, prima instanță a apreciat că nu se poate pune în sarcina reclamantului o astfel de obligație pentru a-și putea exercita drepturile părintești, în timp ce imobilul în care se solicită a fi luat minorul este cel în care acesta a locuit o perioadă îndelungată alături de părinți.
A fost înlăturată și apărarea pârâtei privind atitudinea bunicilor față de minor - ca fiind de natură a împiedica luarea minorului și aducerea acestuia în imobilul situat în . sens, s-a constatat, pe de o parte, că martorul P. Anelize a susținut că bunicul patern îl agresa pe copil și îl certa, iar bunica paternă consuma băuturi alcoolice, însă, pe de altă parte, martora M. C. a arătat că nu i-a văzut niciodată pe părinții reclamantului consumând băuturi alcoolice, iar bunica nu consuma. Tot din declarația martorei M. C. s-a reținut că bunicul patern, chiar dacă nu manifestă aceeași afecțiune față de minor precum bunica paternă, nici nu a fost văzut țipând la copil.
Față de aceste aspecte s-a apreciat că nu s-a dovedit această susținere, în cauză fiind în discuție relațiile tatălui cu minorul și nu de cele ale bunicilor, fiind avut în vedere și faptul că imobilul în care se solicită a fi luat minorul este o casă, reclamantul având separat camerele, în comun cu bunicii fiind doar bucătăria și baia.
Reținând atât aceste aspecte, cât și faptul că minorul nu trebuie să fie traumatizat, fiindu-i necesară o acomodare treptată cu schimbările din viața lui, prima instanță a apreciat oportun ca reclamantul să poată lua minorul în domiciliul din mun. B., ., jud. B., în al doilea și al patrulea week-end din lună, în ziua de sâmbătă, între orele 10.00 - 17,00. Programul solicitat de reclamant, respectiv, de vineri orele 18.00 până duminica orele 18.00, a fost considerat ca nepotrivit în acest moment, trebuind ca mai întâi reclamantul să dea dovadă de seriozitate și să conștientizeze responsabilitățile pe care le are față de minor, urmând ca pe calea dreptului comun, în funcție de cum se va dezvolta relația pe care reclamantul o are cu fiul său, să se aprecieze asupra unui program definitiv. Aceleași rațiuni au fost avute în vedere și la stabilirea legăturilor personale cu minorul prin luarea acestuia în domiciliul reclamantului pe timpul vacanței de iarnă, timp de 3 zile, fără a include în acestea Sărbătoarea Crăciunului, timp de 2 săptămâni în perioada vacanței de vară, precum și cu ocazia zilei de naștere a copilului, alternativ, un an reclamantul, un an pârâta.
S-a apreciat că acest program poate permite reluarea legăturilor dintre cei doi, readaptarea acestora, precum și consolidarea relației, o perioadă mai îndelungată nefiind apreciata ca oportună în prezent. Referitor la ziua de naștere a minorului s-a constatat că ziua acestuia a fost pe 01.11.2015 și s-a avut în vedere că reclamantul nu a solicitat acest lucru doar pentru anul 2015, neputându-se aprecia cât va dura judecata în dosarul de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 23.11.2015, pârâta P. T., arătând că motivele de apel vor fi dezvoltate și depuse după comunicarea hotărârii.
Nu au fost depuse în cauză nici motivele de apel prin care să fie expuse critici de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, deși termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței (calculat pe zile libere) s-a împlinit la 02.12.2015, nici dovada achitării taxei judiciare de timbru în calea de atac.
La termenul de judecată din 16.12.2015 tribunalul a invocat și a pus în discuție, din oficiu, excepția netimbrării apelului.
Examinând prioritar această excepție ce face ce prisos în tot cercetarea fondului pricinii, tribunalul reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 246 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică, iar potrivit art. 247 alin.1 NCPC, excepțiile absolute pot fi invocate atât de părți, cât și de către instanță, din oficiu, în orice stare a procesului.
Conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit art. 23 alin.1 din OG nr.80/2013, s-a stabilit taxa de timbru datorată de apelantă în prezenta cale de atac în cuantum de 20 lei, obligația de plată a acestei sume fiind făcută cunoscută părții odată cu comunicarea citației, la 02.12.2015, conform dovezii de îndeplinire a comunicării de la fila 6 dosar.
Dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul datorat nu a fost făcută de către apelantă pentru primul termen al cauzei, fixat în ședință publică la 16.12.2015 și, totodată, tribunalul observă că partea nu a formulat nici cerere de autor public judiciar în condițiile OUG nr. 51/2008.
Potrivit art. 33 pct.1 din OUG 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar art. 470 alin.2 Cod procedură civilă stabilește obligația părții de a atașa la cererea de apel dovada achitării taxei de timbru. Potrivit art. 470 alin.3 Cod procedură civilă, cerința de la aliniatul 2 (art. 470) este prevăzută în mod expres sub sancțiunea nulității.
Prin teza finală a aliniatului 3 al art. 470 Cod procedură civilă se prevede posibilitatea complinirii lipsei dovezii achitării taxei de timbru până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Or, în speță, tribunalul constată că până la primul termen de judecată în apel - 16.12.2015 - pentru care apelanta pârâtă a fost legal citată, nu s-a făcut dovada complinirii lipsei dovezii achitării taxei de timbru în sumă de 20 lei, sancțiunea aplicabilă fiind, în condițiile art. 470 alin.3 Cod procedură civilă, nulitatea apelului.
În acest context, în condițiile în care normele de procedură în vigoare și aplicabile cauzei prevăd expres condițiile de exercitare, obligațiile părții și sancțiunea ce intervine pentru neîndeplinirea acestora în termenul stabilit de lege, Tribunalul, cercetând cu prioritate excepția de netimbrare a apelului, excepție ce face de prisos verificarea pe fond a cauzei, constată că aceasta este întemeiată.
Ca urmare, va fi admisă excepția invocată din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 coroborat cu art. 470 alin.3 Cod procedură civilă, urmând a fi anulat, ca netimbrat, apelul pendinte judecății.
În temeiul art. 452 și art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, va obliga apelanta către intimat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat potrivit chitanței nr. 202/15.05.2015 (f.8).
Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului promovat de pârâta P. T..
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta P. T., domiciliată în municipiul B., . 8 E, ., împotriva sentinței civile nr._ din 17.11.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect ordonanța președințială, în contradictoriu cu reclamantul L. A. E., cu domiciliul procesual ales în municipiul B., ., județul B. - la Cabinet Avocat R. D..
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./4 ex./18.12.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - B. M. A.
Judecătoria B.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3037/2015. Tribunalul BUZĂU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din... → |
|---|
