Fond funciar. Decizia nr. 298/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 8265/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 298/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către reclamanta A. P., cu domiciliul în com. Pănătău, ., jud. B. împotriva sentinței civile nr._ din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. ANIȘOARA, cu domiciliul în oraș Popești – Leordeni, ., jud. Ilfov, N. V., cu domiciliul în com. Chiajna, ., jud. Ilfov, D. V., cu domiciliul în oraș M., ., jud. Prahova, P. F., cu domiciliul în oraș M., .. 171, jud. Prahova, D. E., cu domiciliul în oraș M. .. 191, ., B. V., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în com. Săhăteni, ., F. V., cu domiciliul în com. B., .. Prahova, C. L. B. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, jud. B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, în ziua de 19.01.2015, când, deliberând, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil:
Prin sentința civilă nr._ din 23.06.2014 s-a respins cererea înregistrată sub nr._, având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamanta A. P. în contradictoriu cu pârâții M. Anișoara, N. V., D. V., B. V., T. M., F. V., D. V., C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar B., jud. B. și C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar B., ca fiind nefondată.
Prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta A. P. a formulat, în contradictoriu cu pârâții M. Anișoara, N. V., D. V., B. V., T. M., F. V., P. F., D. E., C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar B., jud. B. și C. Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar B., solicitând ca instanța să dispună constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/98 din 01.03.1995, în sensul radierii autorilor pârâților F. V., R. V., M. Ș., D. M., din cuprinsul acestui titlu, deoarece sunt renunțători de pe urma def. M. C., conform certificatului de moștenitor nr. 72/07.06.1973
În motivarea cererii, s-a arătat că este unica moștenitoare acceptantă de pe urma def. M. M., conform certificatului de moștenitor nr. 4/18.01.2013, iar în virtutea acestei calități, a formulat cererea în vederea conservării patrimoniului rămas de pe urma defunctului, în contradictoriu cu moștenitorii renunțătorilor față de defunctul M. C., conform certificatului emis în anul 1973.
A menționat că defunctul M. Ș. o are ca moștenitoare pe pârâta M. Anișoara, iar def. D. M. nu a avut descendenți sau soț supraviețuitor, moștenitori ai acesteia fiind tot pârâții nepoți din frați ai acesteia..
A invocat recursul în interesul legii, respectiv decizia XI/2007, potrivit căreia renunțătorii nu mai pot fi repuși în termenul de acceptare a succesiunii în materia fondului funciar, aceștia fiind străini de succesiune și nu puteau fi incluși în titlul de proprietate emis.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997.
Odată cu cererea, s-au depus acte de stare civilă, certificat deces, TP nr._/98 din 01.03.1995, certificatul de moștenitor nr. 72/07.06.1973, certificat de sarcini nr._/13.06.2013 emis de OCPI B., certificatul de moștenitor nr. 4/18.01.2013.
Pârâta M. Anișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a numitei D. V., în calitate de moștenitoare testamentară a def. D. M., iar pe fond, apreciază că cererea este neîntemeiată, deoarece reconstituirea s-a făcut în baza cererilor formulate de autorii înscriși în titlul de proprietate. De la tata eliberării titlului și până la data decesului autorului reclamantei (17.08.2012), acesta nu a atacat actul în care erau înscriși și ceilalți frați și surori ca moștenitori ai def. M. C..
S-a solicitat atașarea actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate.
C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pătârlagele, apreciind că cererea se depune la instanța celui din urmă domiciliu al defunctului, care a fost în . raza de competență a Judecătoriei B., iar pe fond arată că pentru def. M. C. s-a reconstituit întreaga suprafață la care a fost îndreptățit, așa după cum reiese din copia registrului agricol al . 1959 – 1962, în urma cererii nr. 2193/19.03.1991 depusă de M. M., F. V., R. V., M. Ș. și D. M.. Certificatul de moștenitor nr. 72/07.06.1973 nu a fost depus nici în fața comisiei locale, nici în fața comisiei județene, motiv pentru care apreciază că titlul de proprietate a fost emis în mod legal.
Au fost depuse actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 154/07.02.2014, Judecătoria Pătârlagele a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența în favoarea Judecătoriei B..
Ca urmarea declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 16.04.2014, sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2014, instanța a dispus introducerea în cauză a numitei D. V., în calitate de pârât.
Analizând materialul probator administrat, prima instanță a respins acțiunea sub următoarele considerente:
La data de 22.12.1972 a decedat M. C., autorul părților, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 72/07.06.1973, moștenitor al acestuia este M. M., autorul reclamantei, ceilalți fii ai defunctului fiind renunțători. Verificând conținutul certificatului de moștenitor menționat, instanța constată că acesta nu conține atât rubrică privind neacceptarea moștenirii, cât și rubrica privind renunțarea la succesiune. Potrivit susțienrilor părților, aceștia au renunțat “in favoarea” autorului reclamantei, fapt care nu poate echivala decât cu o veritabilă acceptare a succesiuniii, iar nu o renunțare propriu – zisă, aceștia convenind ca imobilul și terenul aferent să revină lui M. M..
Că așa a fost intenția părților rezultă nu doar din susținerea părților, dar și din faptul că la data de 19.03.1991, cu cererea înregistrată sub nr. 2193, autorii părților, respectiv, M. M., F. V., R. V., M. Ș. și D. M. au solicitat Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria ., reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2 ha teren arabil, în calitate de moștenitori ai def. M. S. C., dar și din faptul că atâta timp cât a trăit, autorul reclamantei nu a înțeles să conteste valabilitatea titlului de proprietate emis în cauză, aspect rezultat chair din certificatul de moștenitor nr. 4/18.10.2013, unde se arată că în patrimoniul acestuia exista doar cota indiviză de 1/5 din dreptul de proprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate. De altfel, în chiar cuprinsul certificatului de moștenitor menționat, se arată că acest teren a fost dobândit în indiviziune cu F. V., R. V., M. Ș. și D. M. și în cote egale, prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Or, în condițiile în care a fost vorba nu despre o renunțare propriu zisă, ci despre o neacceptare a succesiunii, pentru ca def. M. C. să poată beneficia de casa și terenul aferent, în cauză nu își poate găsi aplicarea Decizia nr. XI/2007.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta A. P. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A menționat reclamanta că sentința atacată este succint motivată, aspecte care echivalează cu o necercetare a fondului, nefiind supusă atenției certificatul de moș nr. 72/1973 si efectele produse de acesta prin prisma dezlegării date de decizia XI/2007 a Inaltei Curti de Casație și Justiție.
În subsidiar apelanta a invederat că dezlegarea dată de instanța de fond este total eronată, trecând peste principii de drept care nu pot fi nesocotite.
Astfel, a arătat apelanta că nu au fost avute in vedere mențiunile din cuprinsul certificatului de moștenitor și efectele juridice ale renunțării la moștenire. Din cuprinsul certificatului de moștenitor se poarte retine că au renuntat la succesiune M. M., M. Ș., R. V., F. I. și D. M. conform declaratiilor inregistrate la nr. 317, 318, 315, 316, 314 și 540 /1973. Ca urmare acești descendenți sunt străini de succesiune prin renunțare. În acest context declarația notarială din 1992 a descendentului M. Ș. este lipsită de eficientă fiind dată de un străin de succesiune, calitate pe care o dobândise din anul 1973 prin declarația de renunțare.
De asemenea, apelanta a susținut că certificatul de moștenitor din anul 2013 nu are nicio relevanță întrucât s-a eliberat prin prisma titlului de proprietate în care erau trecuți, în mod nelegal, toți moștenitorii și nu atestă decât faptul că reclamanta a acceptat moștenirea în mod expres.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanta apelantă este moștenitoarea defunctului M. M. situație care rezultă din certificatul de moștenitor nr. 4/2013 eliberat de BNP G. L. A..
Prin cererea înregistrată la C. locală B. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 M. M., F. V., R. V., M. Ș. și D. M. au solicitat, în calitate de moștenitori ai defunctului M. C. reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 2 ha teren aflat în proprietatea CAP Greceanca.
Prin titlul de proprietate nr._/98 din 1.03.1995 s-a dispus reconstituirea suprafață de 1,72 ha pe raza comunei B., judetul B. în favoarea moștenitorilor M. M., F. V., R. V., M. Ș. și D. M..
Reclamanta apelantă susține că în mod nelegal s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru moștenitorii F. V., R. V., M. Ș. și D. M., întrucât aceștia au renunțat la succesiunea defunctului M. C. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 72/1973.
Într-adevăr, potrivit acestui certificat de moștenitor de pe urma defunctului M. C. a rămas un imobil casă de locuit și suprafața de 300 mp loc de casă liber și construit în vatra satului Greceanca, . moștenitor acceptant fiind M. M. în calitate de descendent de gradul I.
În conținutul certificatului de moștenitor se menționează că au renuntat la succesiune M. M., M. Ș., R. V., F. I. zis M. și D. M., în calitate de descendenți de gradul I, conform declarațiilor înregistrate la nr. 317, 318, 315, 316, 314 și 540/1973.
Față de acest certificat de moștenitor apelanta reclamantă a susținut atât în fața primei instanțe cât și în motivele de apel că titlul de proprietate mai sus menționat este lovit de nulitate absolută partială întrucât moștenitorii M. M., M. Ș., R. V., F. I. zis M. și D. M. au renunțat la succesiune, aceștia fiind pârâții sau autorii pârâților F. V., R. V., M. Ș. și D. M..
În susținerea acțiunii și motivelor de apel reclamata a invocat decizia nr. XI din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că în aplicarea art. 8 și 13 din legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptata succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil, iar nu și cei care au renuntat la moștenire.
Într-adevăr tribunalul reține că potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere prin eliberarea unui titlu de proprietate, iar conform art. 13 din aceeași lege calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repusi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului moștenitorii renunțători la succesiunea defunctului M. C. ori succesorii acestora au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate privată cu privire la terenurile deținute de autorul comun pe care au înregistrat-o la C. comunală B. la data 19.03.1991.
În procedura de eliberare a titlului de proprietate nr._/98 din 1-03.1995 M. M., autorul apelantei reclamante, nu a contestat dreptul celorlalți moștenitori de a solicita atribuirea terenului care a apartinut defunctului M. C., astfel încât acesta a fost reconstituit în favoarea tuturor moștenitorilor care au formulat cerere în termenul prevăzut de lege.
Tribunalul reține că procedura reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii titlurilor de proprietate este strict prevăzută de lege . Astfel, potrivit art.4 al.1 lit.f și g din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, aprobat prin H.G nr. 131/1991, comisiile comunale, orășenești sau municipale întocmesc situația definitivă privind persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafețele stabilite a fi atribuite fiecărei, înaintează și prezintă comisiei județene situația definitivă, împreună cu documentația necesară și pun în posesie persoanele îndreptățite a primi terenuri, după validarea de comisia județeană a propunerilor făcute.
Conform art.5 din același regulament, comisia județeană verifică legalitate propunerilor comisiilor locale, soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile subordonate, validează sau invalidează măsurile propuse de comisiile local și emit titlurile de proprietate.
Așadar, emiterea titlurilor de proprietate se face în baza unei proceduri administrativ – jurisdicționale reglementată prin dispozițiile legii fondului funciar și regulamentului de aplicare. Normele care reglementează această procedură sunt de strictă interpretare și aplicare.
După finalizarea procedurii administrativ – jurisdicționale, persoanele nemulțumite se pot adresa cu plângere la instanța judecătorească împotriva hotărârilor comisiei județene, date în urma soluționării de către aceasta a contestațiilor formulate de persoanele nemulțumite de modul în care s-a efectuat reconstituirea ori constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, așa cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 53 al.1 și 2 din Legea nr. 18/1991.
În consecință titlul de proprietate mai sus menționat, emis în favoarea tuturor moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire a rămas definitiv încă de la data emiterii acestuia.
În mod judicios a reținut prima instanță că autorul apelantei a fost de acord ca reconstituirea să se facă în favoarea tuturor moștenitorii defunctului M. C., chiar dacă unii dintre aceștia erau renunțători. Această manifestare tacită de voință este neîndoielnică atâta vreme cât M. M. nu a contestat în cadrul procedurii de emitere a titlului dreptul celorlalți moștenitori de a solicita reconstituirea, iar după emiterea titlului de proprietate nu au invocat și nu a solicitat anularea acestuia.
Pe de altă parte cazurile de nulitate absolută ale titlurilor de proprietate sunt expres reglementate de art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
Astfel, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la Cooperativa Agricolă de Producție sau care nu au moștenit asemenea terenuri, actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, actele de reconstituire în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în Cooperativa Agricolă de Producție, actele de reconstituire emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, actele de reconstituire în măsura în care s-au depășit limitele de suprafață prevăzute de lege și alte asemenea cazuri.
Situația invocată de către apelanta reclamanta nu se regăsește în niciunul dintre cazurile de nulitate expres reglementate de lege.
Enumerarea cazurilor de nulitate a titlurilor de proprietate fiind limitativă, nu poate fi extinsă prin interpretare de instanțele judecătorești la alte situații care nu intră în sfera acestora de incidență.
Este adevărat că prin decizia în interesul legii nr. XI din 5.02.2007 a Înaltei Curți de Casatie și Justiție s-a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire, dar, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autorul reclamantei apelante nu a contestat niciodată dreptul celorlalți succesori ai defunctului M. C. de a cere reconstituirea terenului care i-a apartinut sub considerentul că acestia ori antecesorii lor au renunțat la succesiunea autorului comun.
În mod tacit, dar neechivoc, autorul reclamantei apelante a recunoscut calitatea și dreptul celorlalți succesori ai autorului comun de a solicita reconstituirea proprietății funciare care a aparținut acestuia din urmă.
Nimic nu se opune ca un moștenitor acceptant a unei succesiuni să nu recunoască ulterior tacit ori expres dreptul celorlalți succesori de a solicita reconstituirea unei proprietăți funciare, cu atât mai mult cu cât la data renunțării, asemenea terenuri nu se găseau în circuitul civil. Așa cum rezultă expres din certificatul de moștenitor nr. 72/1973 la data decesului autorului comun M. C. acesta deținea în proprietate o casă de locuit și teren aferent în suprafață de 300 mp.
Este adevărat că potrivit art. 696 Cod civil, eredele ce renunță este considerat că nu a fost niciodată erede, dar trebuie avut în vedere că la data renunțării moștenitorii care au optat în acest sens nu aveau cum să prevadă că în viitor s-ar pune problema reconstituirii proprietății funciare care a aparținut autorului lor.
Atât timp cât autorul reclamantei nu a contestat dreptul moștenitorilor renunțători cu privire la reconstituirea proprietății funciare ce a aparținut autorului comun, decurgând din renunțarea la calitatea de erede, nu se poate acredita ideea nulității absolute partiale a titlului de proprietate.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către reclamanta A. P., cu domiciliul în com. Pănătău, ., jud. B. împotriva sentinței civile nr._ din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții M. ANIȘOARA, cu domiciliul în oraș Popești – Leordeni, ., jud. Ilfov, N. V., cu domiciliul în com. Chiajna, ., jud. Ilfov, D. V., cu domiciliul în oraș M., ., jud. Prahova, P. F., cu domiciliul în oraș M., .. 171, jud. Prahova, D. E., cu domiciliul în oraș M. ., ., B. V., cu domiciliul în ., T. M., cu domiciliul în com. Săhăteni, ., F. V., cu domiciliul în com. B., .. Prahova, C. L. B. DE APLICARE A FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în mun. B., .. 48, jud. B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Ianuarie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. P. |
Red.V.B./Th.red.V.P./ 12 ex./21.01.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. N. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 54/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 528/2015.... → |
|---|
