Fond funciar. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 43/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 43/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. H.
Pe rol fiind contestația în anulare formulată de contestatoarea OBȘTEA MOȘNENILOR VALEA NEHOIULUI "OBȘTEA JARIȘTEA" cu sediul în Nehoiu, ., județ B. împotriva Deciziei civile nr. 499 din 17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect, fond funciar în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR SIRIU cu sediul în ., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR NEHOIU cu sediul în oraș Nehoiu, județul B. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. cu sediul în B., .> nr. 48, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Tibișoiu D. D. pentru contestatoarea Obștea Moșnenilor Valea Nehoiului "Obștea Jariștea", lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Tibișoiu D. D. pentru contestatoare declară că nu mai are alte cereri de formulat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Având cuvântul, avocat Tibișoiu D. D. pentru contestatoarea Obștea Moșnenilor Valea Nehoiului "Obștea Jariștea", solicită admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 499 din 17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ și stabilirea unui termen de judecată în vederea rejudecării cauzei.
Apreciază că sunt incidente dispozițiile prevăzute de art. 318 teza I din codul de procedură civilă anterior precum și faptul că în soluționarea deciziei contestate s-a produs o eroare materială și nu una de fond având în vedere că la data de 06.01.2012 cauza a fost suspendată pentru a se soluționa dosarul nr._ al Judecătoriei Pătârlagele (cauză soluționată la data de 22.11.2013).
Anterior, prezenta cauză, aflată în calea de atac, a fost repusă pe rol și soluționată la data de 17.11.2013, cu 5 zile înainte de împlinirea termenului de 1 an de la data la care a fost suspendată cauza.
Susține faptul că termenul de perimare nu se împlinea în data de 22.11.2013 întrucât această hotărâre putea fi atacată în termen de 5 zile, sens în care prezenta cauză putea fi repusă pe rol după 27.11.2013, când se putea constata perimarea.
Având în vedere faptul că perimarea s-a constatat înaintea termenului prevăzut la art. 248 Cod procedură civilă, respectiv înainte de împlinirea termenului de 1 an de la data suspendării, consideră că Decizia nr. 499 din 17.11.2014 este în contradicție cu dispozițiile prevăzute de art. 318 teza I Cod procedură civilă anterior.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentei contestații în anulare se constată:
Prin cererea înregistrată sub nr_ petenta Obștea moșnenilor” Valea Nehoiului” Obștea Jariștea” a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr 499/17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr_, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei contestate și constatarea subzistentei suspendării legale a cauzei sau, în subsidiar, rejudecarea cauzei, admiterea recursurilor în modalitatea solicitată prin motivele de recurs.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a arătat că a formulat recurs împotriva sentinței civile nr 1706/29.12.2009 și prin decizia nr 722/2011, instanța de control judiciar a admis recursul, a casat sentința recurată cu reținerea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea de noi probatorii sau refacerea celor administrate în fața instanței de fond, soluția pronunțată fiind irevocabilă, condiții în care sentința fondului nu mai are nici un fel de eficiență juridică.
La data de 16.01.2012, instanța de fond a apreciat că subzistă argumentele de suspendare a cauzei în baza art.244 alin 1 pct 1 cod procedură civilă.
Dispunând suspendarea prezentei cauze până la suspendarea cauzei înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr_ ,ca timp de calcul al perioadei de 1 an de nelucru, pentru a interveni sancțiunea perimării era dependentă de evoluția cauzei nr_, în concret, la data în care această cauză era soluționată în mod definitiv.
Consideră că acest aspect a fost ignorat sau interpretat greșit de către instanța de recurs, care a repus pe rol cauza suspendată și a stabilit termen de judecată pentru 17.11.2014, termen la care a admis excepția perimării invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
Consideră că soluția este nelegală arătând că termenul de perimare, respectiv termenul de 1 an prev de art 248 cod procedură civilă este suspendat potrivit art 250 alin 1 cod procedură civilă, atâta vreme cât instanța de judecată nu s-a pronunțat în cauză pentru care a fost suspendată prezenta cauză, respectiv cauza nr_
În cauza nr._, instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr 1251/22.11.2013, soluție care avea ca si cale de atac recursul în termen de 5 zile de la pronunțare, dată de la care ar fi început să curgă termenul de 1 an de perimare imputabil părții recurate.
Arată că, repunerea pe rol a cauzei și pronunțarea instanței de recurs la 17.11.2014 este anterioară datei la care s-ar fi împlinit termenul de 1 an de perimare, astfel încât soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale de calcul a unor termene procesuale.
Mai precizează că, deși instanța de control judiciar s-a pronunțat în mod irevocabil, în sensul casării sentinței fondului, astfel încât hotărârea judecătorească pronunțată la fond nu mai există, în rejudecare, în limitele investirii, instanța de recurs se putea pronunța doar cu privire la cererea de recurs formulată, eventual în sensul constatării perimării cererii recursului, soluție ce ar fi fost în contradicție cu prima decizie pronunțată în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr_ .
În acest sens, referitor la perimarea cererii de chemare în judecată, contestatoarea apreciază că sunt incidente dispozițiile art 252 alin 3 cod procedură civilă prin care se precizează în mod imperativ că perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată, nici măcar in fața instantei de apel, înțelegându-se că este inadmisibilă o astfel de constatare a perimării cererii de chemare în judecată, pentru prima dată, in fața instanței de control judiciar, dispoziție care a fost încălcată de instanța de recurs.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile. art 318 alin 1 prima teză din codul de procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând contestația în anulare, în raport de textul de lege invocat constată că este nefondată, urmând să fie respinsă pentru următoarele argumente:
Conform art 318 alin 1 teza 1 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În speță, contestatoarea a formulat contestație în anulare invocând faptul că instanța de recurs a calculat greșit termenul de perimare, în raport de sentința civilă nr 1251/22.11.2013 pronunțată în dosarul nr_, că termenul de 1 an se calculează de la data de 22.11.2013 la care se adaugă termenul de 5 zile de la pronunțare pentru exercitarea căii de atac a recursului și că perimarea din prezentul dosar este anterioară datei de 1 an de la care s-ar fi împlinit termenul de 1 an de perimare.
Tribunalul nu reține aceste susțineri ale contestatoarei, întrucât, în cazul în care constatarea perimării unei cererii nu este rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispoziția legală privitoare la calcularea termenului, contestația în anulare este inadmisibilă, deoarece nu este vorba de o eroare materială în sensul art 318 alin 1 teza 1 ci a unei eventuale erori de judecată. Nu este posibil ca, pe această cale, aceiași instanță să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul de perimare a fost greșit sau corect.
În speță, prin hotărârea contestată instanța de recurs a apreciat că termenul de 1 an curge de la data de 16.01.2012 și nu de la data constatării perimării cererii de chemare în judecată din dosarul nr_
S-a avut în vedere dispozițiile art 250 alin 1 din cod procedură civilă potrivit cărora cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsă de stăruință a părților în judecată
Cu alte cuvinte, suspendarea determinată de lipsa de stăruință a părții se poate identifica în ipoteza în care s-a dispus suspendarea facultativă conform art 244 cod procedură civilă, iar judecata paralelă pentru a cărei soluționare definitivă s-a luat măsura suspendării procesului a fost la rândul ei suspendată pentru lipsa de stăruință a părților în finalizarea ei, finalizată tot cu o perimare. În acest caz nu poate interveni suspendarea cursului perimării dispuse în temeiul art 244 cod procedură civilă.
În temeiul art 250 alin 1 din cod procedură civilă, instanța de recurs a calculat termenul de perimare de la data suspendării prezentei cauze( 16.01.2012 și nu de la data perimării intervenite în dosarul nr_ ), având în vedere că în dosarul nr._ pronunțându-se o hotărâre de perimare nu a mai întrerupt cursul perimării în dosarul nr._ .
Nu este fondată nici critica contestatoarei privind faptul că în speță se aplică dispozițiile art.252 alin.3 cod procedură civilă care statuează că perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în instanța de apel sau recurs și că instanța de recurs a încălcat aceste dispoziții.
Tribunalul reține că textul de lege invocat se referă la situația când partea interesată nu a invocat excepția perimării înaintea primei instanțe de fond, ea nu o mai poate invoca pe calea recursului ca obiect al criticilor sale în această cale de atac.
Însă, în speță nu ne aflăm în această ipoteză, ci, în rejudecarea pricinii în fond de către instanța de control, după casarea cu reținere, caz în care sunt aplicabile regulile de la judecata în primă instanță, fiind posibilă inclusiv invocarea excepției perimării, ca sancțiune procedurală ce operează de drept.
Pe de altă parte, eroare de interpretare sau de aplicare a legii ( în speță a dispozițiilor art.252 alin.3 cod procedură civilă ) nu se încadrează în ipoteza reglementată de art.318 alin.1 teza I C. procedură civilă ce vizează remedierea unor greșeli materiale, iar nu a unor greșeli de judecată sau de fond.
În consecință, nefiind îndeplinite condițiile legale, prevăzute de art 318 alin 1 teza 1 cod procedură civilă, Tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea OBȘTEA MOȘNENILOR VALEA NEHOIULUI "OBȘTEA JARIȘTEA" cu sediul în Nehoiu, ., județ B. împotriva Deciziei civile nr. 499 din 17.11.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect, fond funciar în contradictoriu cu intimații C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR SIRIU cu sediul în ., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR NEHOIU cu sediul în oraș Nehoiu, județul B. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE B. cu sediul în B., .> nr. 48, județul B..
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2015.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. H. |
Red. A.E D
Thred.O.R.
2ex/09.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 667/2015.... | Succesiune. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
