Succesiune. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 42/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 42/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier R. O.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea T. F., domiciliată în comuna Gura Teghii, ., împotriva deciziei civile nr. 331/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. C. M., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru lipsa părților.
După reluarea cauzei, la apelul nominal al părților, făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea T. F. personal asistată de avocat V. C., intimatul T. M. personal și asistat de avocat M. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2014. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Apărătorul intimatului având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat V. C. pentru contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea cererii, anularea deciziei contestate si soluționarea cauzei prin reținerea ca si bun comun al contestatoarei si al soțului acesteia a suprafeței de 1200 m.p teren aferent gospodăriei situat în . Teghii, județul B.. Apreciază că există o ultimă șansă de a încerca de a modifica hotărârea instanței de fond, astfel că suprafața de teren care se regăsește în titlul de proprietate al soțului este bunul său propriu, iar nu bun comun. A verificat înscrisurile depuse la dosar si a observat că la judecarea in fond s-au emis adrese către Primărie pentru T. M. iar primăria precizează doar situația pentru T. M., iar T. C. nu figurează. Astfel că si în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 terenul în suprafața de 1200 m.p. aferent gospodăriei aparține de drept cu titlul de proprietate cooperatorilor care îl dețineau la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, art. 23 sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau după caz moștenitorilor acestora indiferent de ocupație sau domiciliu. Precizează că eroarea materială a instanței de recurs constă tocmai în faptul că nu a observat ca in realitate acest teren este bunul comun al contestatoarei si al soțului acesteia iar urmare a acestei greșeli, lotul majoritar din curtea locuinței sale a fost atribuit fiului său cu care se află in relații extrem de tensionate acesta atentând la viața sa iar la acest moment este pusă în situația de ai fi luată pe lingă întreaga suprafață de teren din curte inclusiv anexele care mai sunt de folos, acolo aflându-se cotețele de păsări, grupul sanitar etc. Solicită admiterea contestației anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată si depune la dosar chitanța nr. 15/13.02.2015 reprezentând onorariu avocat.
Avocat M. D., pentru intimat, solicită respingerea contestației cu cheltuieli de judecată. Apreciază că suprafața de teren de 1200 m.p. era bun comun al său cu sotul, astfel că un bun propriu al soțului cum eronat a apreciat instanța si urmare acestei greșeli intimatului i s-ar fi atribuit o suprafață mai mare Consideră neîntemeiată contestația formulată, motivul invocat neputându-se încadra în prevederile art. 318 alin 1 teza I cod procedură civilă, art. 503 alin 2 pct. 2 NCPC numesc greșeală materială. Datorită omiterii sau confundării unor elemente si datele materiale importante este o greșeală involuntară de ordin formal procedural care a influențat pronunțarea solutiei. Contestatoarea critică aprecierea probelor si legalitatea hotărârii contestate, ori asemenea motive nu pot fi examinate pe calea contestației in anulare. Solicită respingerea contestației cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației in anulare de față, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 17.12.2014 contestatoarea T. F. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 331 pronunțată la data de 17.06.2014 de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ solicitând admiterea cererii, anularea deciziei contestate și soluționarea cauzei prin reținerea ca și bun comun al acesteia și al defunctului soț a suprafeței de 1.200 m.p, teren aferent gospodăriei situate în . Teghii, județul B., și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că prin sentința civilă nr. 312/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul civil nr._ s-a dispus partajarea averii succesorale rămasa de pe urma defuncților T. M. și T. C. constatându-se că T. M., fiul lui T. C. deține o cotă de 3/4 din averea tatălui său, iar aceasta, in calitate de soție supraviețuitoare deține o cotă de 1/4.
Deși a precizat că cel puțin în privința suprafeței de 1.200 m.p teren aferent gospodăriei lui T. C. și T. F., această suprafață este bun comun al celor doi soți și cotele legale din întreg bunul ar fi trebuit să fie de 5/8 pentru T. F. (1/2 cota sa din bunul comun plus 1/4 din cota defunctului soț), iar T. M. urmând să dețină o cotă de 3/8 din acest bun totuși prima instanță a stabilit ca și cote cuvenite – 1/4 din întreg bunul pentru soția supraviețuitoare T. F. și 3/4 din acest bun pentru fiul lui T. M., soluție care a fost menținută în recurs.
Apreciază că, menținând această soluție instanța de recurs a dezlegat pricina pe baza unei erori materiale, fiind incidente disp. art.503 alin.2, pct.2 Cod proc.civ.
Susține ca, în realitate suprafața de 1.200 m.p aferentă imobilelor construcții se compune din gospodăria acesteia și a defunctului său soț, fiind bunul lor comun, această suprafață fiindu-le atribuită de drept în baza Legii nr. 18/1991 (art.23) ea regăsindu-se pe titlul de proprietate al soțului sau.
Această suprafața arată contestatoarea, nu a aparținut de drept soacrei sale T. M. întrucât aceasta a deținut la momentul decesului exclusiv bunurile pe care le-a moștenit de la soțul său T. B. respectiv, suprafața de 300 m.p și casa din bârne construită pe acesta (a se vedea certificatul de moștenitor nr. 5140/20.05.1971), iar după moartea sa a fost dezbătută succesiunea eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 115/19.08.2011 care a fost anulat de către instanță întrucât fiul acesteia T. M. figura ca și moștenitor direct al acesteia deși el era nepot de fiu al defunctei și ar fi trebuit să moștenească prin retransmisie moștenirea de pe urma acesteia.
Urmează a se avea în vedere faptul că și la momentul decesului lui T. M. aceasta avea ca și avere succesorală o casă și terenul aferent de 300 m.p. (sentința civilă nr. 475/13.04.2012 a Judecătoriei Pătârlagele.
Prin urmare, acest teren de 1.200 m.p nu a aparținut niciodată defunctei T. M. astfel încât să fie transmis prin moștenire fiului său T. C. astfel ca acest bun să aibă calitatea de bun propriu al acestuia.
De asemenea, susține ca T. M. a decedat în anul 2003 deci la data intrării în vigoare a legilor fondului funciar aceasta era în viață și s-ar fi putut reconstitui pe numele ei acest drept de proprietate pentru suprafața de 1.200 m.p.
Din înscrisurile depuse la dosar și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 terenul în suprafață de 1.200 m.p aferent gospodăriei aparține, potrivit disp. art.23, de drept cu titlul de proprietate cooperatorilor care îl dețineau la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Faptul că la data emiterii titlului de proprietate Decretul Lege nr. 42/1990 era abrogat nu avea nici o înrâurire asupra situației de fapt întrucât acesta a fost abrogat prin Legea 247/2005 dată la care aceasta și soțul dobândiseră de drept proprietatea asupra acestui teren.
Eroarea materială a instanței de recurs constă tocmai în faptul că nu a observat că în realitate acest teren este bunul comun al acesteia și al soțului său iar urmare acestei greșeli lotul majoritar din curtea locuinței sale a fost atribuită fiului său cu care este în relații extrem de tensionate acesta atentând la viața sa și a soțului acesteia (când acesta trăia) iar la acest moment este pusă în situația de a-i fi luate pe lângă aproape întreaga suprafață de teren din curte inclusiv anexele care îi sunt de un real folos acolo fiind cotețele de păsări, grupul sanitar, etc.
A solicitat admiterea contestației și anularea hotărârii la care se referă.
Intimatul T. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat că prin contestația formulata s-a arătat că, suprafața de 1.200 m.p teren aferent construcțiilor era bun comun al său cu soțul și nu bun propriu cum eronat a apreciat instanța și urmare acestei greșeli acestuia i-ar fi fost atribuită o suprafață mai mare.
Consideră contestația formulată ca neîntemeiată motivul invocat neputându-se încadra în ceea ce privește dispoz. art.318 al.1 teza I Cod proc.civ. (art.503 alin.2, pct.2 N.C. P.C).
Greșeală materială în înțelesul restrictiv dat de dispoz.art. 318 Cod proc.civ. ca motiv de contestație în anulare trebuie să existe în dosar, să fie evidentă și săvârșită de instanță datorită omiterii sau confundării unor elemente și date materiale importante ale cauzei.
În practica judiciară s-a statuat că reprezintă eroare materială susceptibilă să ducă la retragerea hotărârii greșeala involuntară, de ordin formal procedural care a influențat pronunțarea soluției.
Au deci, asemenea caracter erorile legate de aspectele de natură formală ale recursului, nu și cele privitoare la realizarea propriu – zisă a judecății respectiv cele de apreciere a probelor. Pentru verificarea respectivelor greșeli nu trebuie să fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor
Contestatoarea critică aprecierea probelor și legalitatea hotărârii contestate ori asemenea motive nu pot fi examinate pe calea contestației în anulare.
Apreciază ca soluția pronunțată de Tribunalul B. este temeinică și legală; prin aceasta s-a menținut hotărârea primei instanțe în privința suprafeței de 1.200 m.p apreciindu-se corect ca a aparținut defunctului T. C., cum de altfel, legal a fost înscrisă în titlul de proprietate emis.
În drept, a invocat dispoz.art. 115-118 Cod proc.civ., art. 318-320 Cod proc.civ.
In vederea soluționării contestației s-a dispus atașarea dosarului_, al Tribunalului B..
Examinând contestația in anulare formulata, prin prisma criticilor formulate si in raport de probele administrate, tribunalul constata ca este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv prin dispozițiile art. 317 și 318 cod procedură civilă.
Potrivit disp. art. 317 alin. 1 Cod Proc. Civ, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, precum și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Conform dispozițiilor art. 318 alin. 1 cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când „dezlegarea dată este rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Greșeala materială de care face vorbire textul de lege nu se confundă cu eventualele greșeli de judecată, nu antamează fondul litigiului, întrucât s-ar ajunge la situația recursului la recurs, instituție necunoscută procedurii civile române.
În practică, s-a statuat că există greșeală materială atunci când instanța a anulat recursul ca netimbrat deși era legal timbrat ori a respins recursul ca tardiv, deși era formulat în termen precum și alte asemenea chestiuni care în nici un caz nu vizează fondul litigiului soluționat irevocabil în recurs.
În cauza dedusă judecății, se poate observa că din contestația în anulare formulată de contestatoarea T. F. rezultă că a fost întemeiată în drept pe disp. art. 318 alin. 1 Cod Proc.Civ. precum și faptul că prin acest demers se invoca de fapt chestiuni de fond și nu formale care, potrivit textului de lege mai sus menționat nu pot fi primite .
De altfel, este lesne de observat că, în motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatoarea nu face altceva decât să reia aproape în totalitate motivele de recurs invocate, motive care au fost analizate în mod minuțios de instanța de control judiciar, decizia pronunțată cuprinzând o amplă motivare în fapt și în drept a soluției pronunțate, astfel cum rezultă din considerentele deciziei a cărei anulare se solicită.
Tribunalul, constată că nu trebuie ignorat nici argumentul potrivit căruia contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, nu și pentru netemeinicie; greșelile pentru care legiuitorul a deschis această cale de atac fiind numai greșelile materiale legate de judecarea formală a recursului nu și cele de fond.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că motivele invocate nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 318, alin. 1, Cod Proc. Civ, motiv pentru care având în vedere și caracterul căii extraordinare de atac care exclude dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 318 Cod pr. civilă, eroarea de interpretare a probelor sau de aplicare a legii tribunalul în baza art. 320 Cod pr. Civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoare.
În baza art. 274 cod proc. civ. ca parte căzută în pretenții Tribunalul va obliga contestatoarea la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, suma reprezentând onorariu avocat achitat potrivit chitanței nr. 2/05.01.2015, atașată la fila 22 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T. F., domiciliată în comuna Gura Teghii, ., împotriva deciziei civile nr. 331/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul T. C. M., domiciliat în municipiul B., ., ., județul B..
Obligă contestatoarea către intimat la 600 lei ,cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, R. O. |
Red.M.Ș / Ted.M.Ș/A.P/.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
| ← Fond funciar. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 458/2015.... → |
|---|
