Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 70/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 70/2015

Ședința publică de la 09 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător M. N.

Grefier C. C.

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ..17, jud.D., împotriva încheierii de ședință din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitoarea . - prin reprezentant legal S. G., domiciliat în com.Săpoca, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:

Instanța ia act că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul B. A. A., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . 11 nr_/19.12.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. SA - CESTRIN, împotriva debitorului ., la cererea creditoarei CNADNR SA.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a refuzat să execute de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu menționat, motiv pentru care s-a solicitat executarea silită.

În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.1 C.proc.civ.

Îndovedire, au fost anexate la dosar, în copie certificată de executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: cererea creditoarei, cererea B., titlul executoriu, precum și încheierea executorului judecătoresc prin care s-a admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită.

Prin încheierea de ședință din 10.09.2014 Judecătoria B. a respins cererea.

A reținut prima instanță că, potrivit dispozițiilor art. 632 C.proc.civ, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din OG 2/2001,procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea contravențională constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate, că, în cauză, procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentului prin afișare, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal atașat la dosar și că, în atare situație, în raport de dispozițiile deciziei în interesul legii a ICCJ nr. 10/2013, conform căreia în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, procesul verbal de contravenție a cărui executare silită se solicită a fi încuviințată în cauza de față nu a fost comunicat în mod legal de vreme ce nu s-a procedat, mai întâi, la comunicarea cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire și abia după aceea la comunicarea prin afișare la domiciliul contravenientului în măsura în care nu se reușea comunicarea actului în cea dintâi manieră.

Pornind de la faptul că, potrivit art. 330/7 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României și având în vedere că, în cauza de față procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal, fapt ce face ca acesta să nu constituie titlu executoriu în raport de dispozițiile art. 37 din OG 2/2001, în temeiul dispozițiilor 665 alin. 5 pct. 2 C.pr.civ., Judecătoria a respins cererea de încuviințare a executării silite.

Împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. a formulat apel creditoarea C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România -S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri C..

În motivarea apelului a arătat că eronat instanța de executare a considerat că procesul verbal de contravenție nu este titlu executoriu respingând cererea de încuviințare a executării silite cu motivarea ca procedura de comunicare a titlului executoriu "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, "Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu -aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara asa cum a reținut instanța, legea nestabilind vreo ordine de preferință. În atare condiții, sentința apelată a fost pronunțată cu încălcarea principiului de drept „ ubi lex non distinguit, nec non distinguere debemus” – unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă, în speța, comunicarea procesului verbal de contravenție a fiind consemnata in procesul verbal de afișare semnat de reprezentantul CNADNR si un martor.

A mai susținut apelanta că interpretarea deciziei în interesul legii a ICCJ nr. 10/2013 s-a făcut eronat având în vedere că aceasta își are aplicabilitate de la data publicării ei în Monitorul Oficial și anume din 23.07.2013

In baza acestor considerente, solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției R 11 nr_/19.12.2011.

În drept, a invocat dispoz.art.665 alin.6 NCPC, art.466 si următoarele NCPC.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând încheierea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Art 665 alin 1 Cod proc. civilă, în forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită, obliga executorul judecătoresc să solicite instanței de executare, încuviințarea executării silite.

A. 5, pct 2 al art 665 Cod procedură civilă prevedea că „Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: (....) 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.

Rezultă din acest din urmă text de lege că instanța de executare, chemată să autorizeze începerea executării silite, trebuia să verifice dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul în baza căruia creditorul cerea să se pornească executarea silită este sau nu recunoscut de lege drept titlu executoriu.

În speță, apelanta a solicitat începerea executării silite împotriva debitorului în baza unui proces verbal de contravenție, încheiat pentru săvârșirea contravenției prev de art 8 alin 1 din OG 15/2002.

Actul normativ care recunoaște caracterul de titlul executoriu proceselor verbale de contravenție este OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care, la art 37 prevede că „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate” în timp ce art 31 din același act normativ dispune că „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.

Cerința pe care trebuie să o îndeplinească, așadar, un proces verbal de contravenție pentru a deveni titlu executoriu este aceea de a nu fi fost atacat în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință.

Potrivit art 27 din OG 2/2001 „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”

Prin Decizia în interesul legii nr. X/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, cu putere obligatorie pentru instanțe, conform art. 330/7 din Codul de procedură civilă, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.

Aceasta înseamnă că ori de câte ori comunicarea procesului verbal s-a făcut direct prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, fără ca, mai înainte, să se încerce comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, nu ne aflăm în fața unei comunicări valabile și nu a început să curgă, față de contravenient, termenul de 15 zile în interiorul căruia acesta poate ataca procesul verbal cu plângere la instanță. Acest fapt face ca procesul verbal de contravenție să nu îndeplinească cerința prevăzută de lege pentru a deveni titlu executoriu, respectiv să nu fi fost atacat cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare.

Comunicarea, către contravenient, a actului de constatare și sancționare a contravenției cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale se constituie într-o garanție a dreptului fundamental la apărare și reprezintă premiza pentru ca un asemenea act să capete valoare de titlu executoriu.

Forța executorie a procesului verbal de contravenție rezidă tocmai în faptul că, deși având deplină cunoștință despre împrejurarea că a fost găsit vinovat de săvârșirea unei contravenții și a fost sancționat, contravenientul nu înțelege să uzeze de calea de atac pusă la dispoziția sa de prevederile art 31 alin 1 din OG 2/2001 achiesând, practic, la măsurile luate împotriva sa prin actul sancționator.

Or, în speță, atât timp cât nu ne aflăm în fața unei comunicări recunoscută de lege ca valabilă lipsește tocmai fundamentul caracterului executoriu al procesului verbal, această achiesare în deplină cunoștință de cauză a contravenientului la măsurile dispuse împotriva sa.

De aceea, în mod corect judecătorul de primă instanță a apreciat că nu poate autoriza începerea executării silite în baza unui proces verbal de contravenție care nu a devenit titlu executoriu.

În materia care interesează în cauza de față, cea contravențională, nu orice proces verbal de contravenție este titlu executoriu ci doar cel care nu a fost atacat în termen de 15 zile de la comunicare.

Așa fiind, creditoarea, care cere demararea procedurii executării silite, pentru a obține autorizarea instanței de executare, trebuie să facă dovada că actul pe care își întemeiază cererea de executare silită îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru ca acesta să capete caracter de titlu executoriu, inclusiv cea privind legala comunicare.

Tribunalul nu-și poate însuși nici punctul de vedere exprimat de apelantă cum că procedura de comunicare reglementată de art 27 din OG 2/2001, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este alternativa si nu subsidiara asa cum a reținut prima instanță, fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr X/2013 pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. În atare condiții, decizia de interpretare a instanței supreme face corp comun cu norma legală pe care o interpretează și se impune tuturor instanțelor cu puterea legii.

În raport de toate aceste considerente, Tribunalul concluzionează în sensul caracterului nefondat al apelului de față pe care, în temeiul art 480 alin 1 Cod procedură civilă, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-creditoare C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., cu sediul în C., ..17, jud.D., împotriva încheierii de ședință din 10.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitoarea . - prin reprezentant legal S. G., domiciliat în com.Săpoca, ..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2015.

Președinte,

A. M.

Judecător,

M. N.

Grefier,

C. C.

Red.A..Mdos.fond nr._

Tehnored.A.M/C.C./ 4ex.jud.fond –C. A.

21.01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 70/2015. Tribunalul BUZĂU